De 18 ani si jumatate, Ucraina duce o continua agresiune ecologica impotriva Romaniei, prin saparea canalului Bastroe, aminteste avocata Eliza Ene-Corbeanu (foto), in contextul in care acest scandal cunoaste o noua perioada acuta, dupa ce tara vecina a inceput sa sape din nou la canal, pentru adancirea lui – un gest despre care ecologistii au avertizat deja ca pune in pericol Delta Dunarii.

Intr-un editorial publicat in Evenimentul Zilei joi, 23 februarie 2023, si intitulat „Revolta muta a Romaniei in afacerea Bastroe”, Eliza Ene-Corbeanu remarca faptul ca degeaba tara noastra s-a inscris in tot felul de tratate internationale privind protectia mediului: acum, strainii inchid ochii, pretinzand ca Ucrainei i se poate scuza orice in numele razboiului.

Si nici macar nu poate fi aplicat principiul „poluatorul plateste”, pentru simplul motiv ca distrugerea biosferei din Delta Dunarii nu poate fi cuantificata in bani, conchide Corbeanu.

Redam intregul editorial al avocatei Eliza Ene-Corbeanu:

„Revolta muta a Romaniei in afacerea Bastroe

Ca de cand au inceput... multa vreme au trecut, vorba poetului.

Si nu au trecut decat 18 ani si jumatate de cand Senatul Romaniei se revolta, printr-o Declaratie-Apel din 1 septembrie 2004, impotriva inaugurarii oficiale de catre Ucraina, la 26 august 2004, a primei parti din Canalul Bastroe.

Impactul acestui strigat local ramas fara ecou a fost unul inexistent, dar merita amintit, ca sa va faceti o imagine despre cat de descurajati s-au simtit vecinii nostri in fata ultimatumului dat de o tara ca Romania, care se mandreste cu apartenenta la intreaga panoplie de organizatii internationale al caror unic scop este batalia pentru mediu.

Supararea noastra diplomatica datorata traversarii de catre Canalul Bastroe a zonei din Rezervatia Biosferei Delta Dunarii a fost alinata de criticile si luarile de pozitie formulate de Comisia Europeana, de Consiliul Europei, de unele state-membre ale Uniunii Europene, de Departamentul de Stat al S.U.A. si de protestele exprimate de mediile academice si cele 300 de organizatii ecologiste din intreaga lume.

S-au adus argumente care faceau apel la ratiune si la necesitatea protejarii drepturilor la un mediu sanatos ale generatiilor viitoare, invocandu-se inclusiv includerea Deltei Dunarii in patrimoniul natural mondial aflat sub protectia speciala UNESCO si a Conventiei de la Ramsar privind zonele umede de importanta internationala, in special ca habitat al speciilor rare de pasari.

Poate va intrebati ce este Conventia Ramsar si de ce este ea invocata de catre autoritatile din Romania ca argument suprem pentru oprirea oricaror lucrari de dragare a Canalului Bastroe.

Conventia Ramsar este un tratat interguvernamental aflat sub egida UNESCO, al carui scop este acela de a proteja si conserva zonele umede ca habitat al pasarilor acvatice, iar Rezervatia Biosferei Delta Dunarii a fost inclusa pe lista siturilor ca zona umeda de importanta internationala inca din anul 1991.

Punand in balanta ideea protejarii zonelor umede de importanta internationala apartinand Romaniei cu dorinta de neclintit de a a avea acces direct la Marea Neagra, Ucraina incepe, totusi, la 11 mai 2004, lucrarile privind realizarea unui canal pe cele doua brate ale Dunarii – Chilia si Bastroe.

Tratate peste tratate, intelegeri, acorduri

Romania are de partea ei o lista stufoasa de acorduri, intelegeri bilaterale si tratate internationale care stabilesc ca atitudinea sfidatoarea a Ucrainei este una ce poate fi usor combatuta cu argumente ce tin de dreptul international, insa nimic din toate aceste arme tacute nu si-a dovedit eficienta pana in prezent.

Si daca ne-am fi gandit vreo clipa ca actiunile trecute vor lua sfarsit gratie organismelor europene care militeaza pentru masuri ferme, chiar radicale, in scopul protejarii si conservarii mediului, toate aceste sperante s-au naruit odata cu scuza razboiului, care pare sa anihileze orice constrangere internationala indreptata impotriva Ucrainei.

Cu alte cuvinte, in razboi orice este permis…

Dar sa aruncam o privire istorica spre inceputurile demersurilor diplomatice initiate de Romania in incercarea de opri expansiunea spre Marea Neagra a Ucrainei, amintind de un acord privind cooperarea in domeniul gospodaririi apelor de frontiera, semnat la Galati la 30 septembrie 1997. Acest acord stabilea ca partile semnatare (Romania si Ucraina) vor coopera in domeniul gospodaririi apelor pentru protectia si folosirea apelor de frontiera, niciuna dintre ele neputand executa pe teritoriul statului propriu, fara o consultare prealabila, lucrari care sa modifice regimul de scurgere sau conditiile de calitate a acestora, frontiera sau albiile.

Primele lucruri pe care Romania le-a reprosat Ucrainei au fost cele privind lipsa unor consultari prealabile si refuzul de a pune la dispozitie studii de impact asupra mediului.

In mai 2004, la Reuniunea sefilor de stat din Europa centrala si rasariteana, cand presedintele Ion Iliescu a avut o intrevedere cu presedintele ucrainean Leonid Kucima in care au discutat problema lucrarilor efectuate de partea ucraineana pe Canalul Bastroe, presedintele Leonid Kucima s-a justificat in fata jurnalistilor cu urmatorul argument : „Avem dreptul sa construim acest canal. Si care e problema?”

„Care e problema?” a fost, de atunci, lait-motivul folosit de Ucraina ori de cate ori vreun oficial roman a incercat sa o traga de maneca in legatura cu chestiunea Bastroe.

Stiti ce spunea in octombrie 2004 Mircea Geoana, ministru de Externe la acea vreme, despre Ucraina? „Ucraina este un vecin dificil, care trebuie sa invete ce inseamna diplomatia europeana”. Si avertiza ca „le vom lua balizele daca vor continua lucrarile”, intrucat ceasul ticaie si Romania trebuie sa isi apere interesul national.

Avocatul din mine simte nevoie sa impleteasca vorbele de mai sus si cu sumare informatii de drept international, amintind, in treacat, despre principiile incalcate de Ucraina in lupta ei cu Delta Dunarii si pasarile migratoare.

Continentul european, prin organismele sale unioniste, pare secatuit de idei la capitolul privind protejarea si conservarea planetei, mai-marii zilei intrecandu-se in interdictii si obligatii dintre cele mai bizare, doar de dragul de a lasa generatiilor urmatoare o lume cat de cat viabila, cu pasari, animale, oceane si paduri de care sa se bucure.

Asa se face ca Romania, ca parte a acestei globalizari unioniste, a aderat, de-a lungul istoriei, la toate organismele internationale care militeaza pentru salvarea planetei, in speranta ca va primi un ajutor concret atunci cand situatia o va cere.

Principiul utilizarii echitabile si rezonabile a apelor transfrontaliere...

...pare sa fie unul strain Ucrainei, chiar daca il regasim in mai multe reglementari internationale de impact pentru mediu, cum ar fi Regulile de la Helsinki pentru utilizarea apelor raurilor internationale din 20 august 1966, Conventia privind protectia Dunarii de la Sofia din 29 iunie 1994 sau Regulile de la Berlin privind resursele de apa din 2004.

Specialistii in drept international le-ar putea spune celor din Guvernul ucrainean ca acest principiu juridic fundamental este direct legat de obligatia generala de a coopera si de obligatia de a lua masurile necesare pentru a preveni provocarea unor pagube semnificative la nivel transfrontalier.

Dar in razboi orice este permis, nu-i asa?

Aceiasi specialisti in drept international ar trebui sa strige pe holurile ministerelor din Ucraina implicate in lucrarile de pe Canalul Bastroe ca exista un alt principiu fundamental calcat in picioare: principiul cooperarii internationale in solutionarea problemelor conservarii mediului, pentru care s-a varsat multa cerneala si s-au dus infinite tratative in Carta drepturilor si indatoririlor economice ale statelor – Rezolutia nr. 3281 (XXIX) a Adunarii Generale a ONU – ori in Carta mondiala a naturii. (Suna a poveste, nu-i asa?)

Revenind la zilele noastre: s-au fluturat vorbe mari despre buna vecinatate a Romaniei in privinta refugiatilor ucraineni, a ajutoarelor trimise oamenilor in nevoie, a facilitarii tranzitarii cerealelor, armamentului, munitiei si alte asemenea. Nimic mai laudabil in tot acest demers, dar viceversa?

Principiul bunei vecinatati dintre state, natiuni si popoare nu este doar un slogan. El isi gaseste ocrotirea in dreptul international despre care ma straduiesc sa va povestesc in cuvinte potrivite si usor de inteles.

Ei bine, chiar si acest principiu a fost incalcat de catre Ucraina, in ciuda dovezilor de buna vecinatate pe care Romania le-a oferit cu prisosinta, dar, cum spuneam, in razboi totul este permis.

In loc de final, ma intreb amar: serveste cuiva sa ni se spuna ca exista principiul „poluatorul plateste”? Cum ar putea rascumpara o tara distrugerea unei biosfere?”