Actualul vicepresedinte al Tribunalului Bucuresti, judecatorul Monalisa Neagoe, candideaza din nou pentru reprezentarea tribunalelor in Consiliul Superior al Magistraturii, cu un proiect in care se regasesc concepte ale unui sistem judiciar modern. Monalisa Neagoe a absolvit Facultatea de Drept a Universitatii Bucuresti in 1993, apoi a functionat ca judecator la Judecatoria Sectorului 5, iar din 1999 a fost numita la Tribunalul Bucuresti, ca presedinte de sectie si, ulterior, vicepresedinte al TMB. Apoi a condus TMB-ul, in calitate de presedinte, timp de sase ani.

Doamna vicepresedinte, problema esentiala a sistemului judiciar din Romania o reprezinta nevoia de personal si felul in care intelege Consiliul Superior al Magistraturii sa ia in discutie aceasta lipsa acuta care se resimte si la nivelul instantei TMB, dar si a multor altor instante din tara. In opinia dvs, ce lipseste CSM-ului pentru a putea rezolva aceasta criza?

In primul rand, CSM trebuie sa realizeze coagularea unei strategii unitare de analiza a sistemului judiciar si a nevoilor acestui sistem din punct de vedere a resurselor umane. Lipsa cronica a resurselor umane este recunoscuta de multa vreme - chiar era recunoscuta si in corespondente anterioare, pe care le purtam, ca manager de instanta cu MJ si CSM, dar se pare ca aceasta recunoastere nu a fost suficienta. Ne-am pus mari sperante in studiile de impact care s-au realizat in perspectiva intrarii in vigoare a Noilor Coduri, insa chiar si aceste studii au pornit de la date statistice ce nu reflecta intotdeauna realitatea, si nu au plecat de la necesitatea asigurarii unui criteriu clar in baza caruia sa se stabileasca volumul optim. Acesta este si motivul pentru care in proiectul pe care l-am elaborat am insistat asupra abordarii flexibile a acestor studii de impact, pentru ca ele reflecta numai intr-o mica masura asteptarile sistemului cu privire la necesitatea de resurse umane. Gradul extrem de mare de incarcare al judecatorilor si al personalului auxiliar este cunoscut la toate nivelele factorilor de decizie, MJ, CSM, si cu toate acestea, CSM nu a reusit sa se impuna in asigurarea unor conditii minime de functionalitate a instantelor. Aceasta face ca personalul instantelor sa fie demoralizat si sa isi sacrifice viata personala, sa ajunga la un stres profesional maxim, si sa nu mai poata avea capacitatea de a raspunde cu eficienta sarcinilor prevazute de lege. Supraaglomerarea instantelor si cresterea constanta a numarului de dosare ce revine spre solutionare fiecarui judecator sunt argumente mai mult decat suficiente pentru o analiza serioasa si riguroasa a nevoilor de resurse umane, care sa porneasca inclusiv de la semnalele date de sistem, prin diversele analize, facute inclusiv la nivel de Curti de apel si care au stat la baza solicitarilor nenumarate de suplimentare a schemelor de personal. Daca voi fi aleasa membru CSM, voi insista pentru responsabilizarea Guvernului, astfel incat ministrul Justitiei, reprezentant al Executivului si membru de drept in CSM, sa devina principalul promotor al rezolvarii acestei situatii de criza, cu atat mai mult cu cat parghiile financiare si institutionale se afla la acest minister. Oricum, eu nu astept momentul intrarii in CSM pentru a face ceva in sensul rezolvarii acestei situatii, ci chiar acum, impreuna cu presedintele TB, am decis sa ne alaturam demersului Curtii de Apel Bucuresti, in sustinerea actiunii de obligare a Guvernului pentru asigurarea finantarii cat mai rapide a posturilor vacante. De altfel, TB face parte din arealul instantelor aflate intr-o serioasa criza de personal, iar CAB include si problematica instantei noastre. In ce priveste politica de resurse, cred ca s-a pornit gresit, intrucat primul pas care trebuia realizat era stabilirea volumului optim de activitate si abia pe urma necesarul de resurse umane, in baza concluziilor unei asemenea analize. Ceea ce m-a deranjat este faptul ca, in cadrul proiectului de stabilire a volumui optim de munca derulat de CSM cu Banca Mondiala, nu s-a asigurat o consultare mai larga a tribunalelor, si asta in conditiile in care tribunalele vor deveni centrul de greutate in momentul in care noile coduri vor intra in vigoare. Cred ca in sensul acesta va trebui ca CSM sa aiba mai multa consideratie fata de tribunale.

”In actualul context, in care bugetul nostru sta la mana politicului, nu putem discuta despre o separatie reala a puterilor in stat!”

Considerati ca trecerea atributiilor de ordonator principal de credite pentru instante, de la MJ la ICCJ, ar fi o solutie care sa duca la redresarea bugetelor din sistemul judiciar? Aceasta este o dezbatere care dureaza de ceva vreme si care nu se mai termina. De ce credeti ca nu s-a luat aceasta masura pana acum?

Trecerea atributiilor de ordonator principal de credite la ICCJ este asteptata de foarte multi ani si amanata aparent inexplicabil, cu motivarea ca sistemul judiciar nu este pregatit sa-si gestioneze singur aceasta problematica. Pe de alta parte, in acelasi sistem judiciar exista entitati care sunt ordonatori principali de credite si care demonstreaza o buna capacitate de a-si gestiona resursele financiare puse la dispozitie, si ma refer aici la Ministerul Public. Daca instantele ar avea dreptul la propria gestionare a bugetului, nu s-ar mai crea suspiciuni in ceea ce priveste independenta magistraturii, dar, in actualul context, in care bugetul nostru sta la mana politicului, nu putem discuta despre o separatie reala a puterilor in stat. Vreau sa subliniez aici ca atunci cand s-a vrut consacrarea autonomiei Inspectiei Judiciare, s-a dat posibilitatea acesteia de a deveni ordonator secundar de credite, aceasta fiind o recunoastere a legaturii dintre calitatea de ordonator de credite si independenta institutiei respective. Daca pana acum nu s-a luat aceasta masura, inseamna ca, pe undeva, a convenit sa existe o stare de dependenta a Justitiei. Tocmai de aceea am in vedere, daca voi fi membru CSM, sa actionez, prin toate parghiile pe care le voi avea la indemana, cu sprijinul viitorilor colegi, pentru transarea clara a acestei probleme.

Cum vedeti actualul CSM si cat de necesara ar fi chiar si reorganizarea acestui for? Vi se pare o metoda eficienta aceea a sustinerii activitatii CSM prin magistrati detasati?

In cazul in care voi deveni membru CSM, am deja cateva propuneri in acest sens: ma refer aici la regandirea sistemului de detasare a magistratilor, astfel incat CSM-ul sa nu ignore nevoia de personal din instante si nici sa acutizeze lipsa acestuia. Practica detasarii magistratilor in posturi care nu reclama neaparat pregatirea lor profesionala nu mai trebuie continuata. Dimpotriva, CSM ar trebui sa isi constituie un corp propriu de specialisti, cu statut bine definit si sa isi reconsidere optica asupra recrutarii personalului propriu. Magistratul este pregatit pentru altceva decat sa numere pixuri, sa se ocupe de achizitii, sa faca statistici, sa estimeze scheme de personal. De magistrat este nevoie, in primul rand, in instante si parchete. Ca atare, consider ca metoda detasarii de la instante la CSM sau la alte institutii trebuie inlaturata cat mai rapid.

Ati vorbit, in proiectul dvs, legat de recrutarea magistratilor prin INM, de reintroducerea tezei scrise in locul testului grila. Va rugam sa argumentati de ce credeti ca ar fi necesara aceasta schimbare.

Consider esentiala pentru magistrat capacitatea de argumentare a solutiilor pe care le pronunta. De aceea, relevanta unui test grila este minima, din punctul acesta de vedere. O teza scrisa da posibilitatea candidatilor sa-si expuna capacitatea de analiza, de sinteza, de prelucrare si de aplicare a cunostintelor teoretice, pe cand testul grila limiteaza perceptia asupra situatiei analizate si se reduce strict la recunoasterea unor informatii dintr-un enunt. Nu in asta sta rafinamentul profesiei de magistrat.

In afara nevoii de judecatori la instante, sistemul se confrunta si cu o mare lipsa de personal auxiliar. De multa vreme, Scoala Nationala pentru Grefieri a fost lasata de izbeliste, neexistand prea multe discutii legate de asigurarea functionalitatii ei si nici nu a primit sprijinul de care are nevoie. Aveti in vedere masuri ce ar putea fi luate pentru imbunatatirea acestei institutii?

Din experienta mea de magistrat, pot sa va spun ca Scoala Nationala de Grefieri ar trebui sa fie cea mai importanta sursa de personal auxiliar in instanta. Generatiile care au absolvit SNG au demonstrat o foarte buna pregatire teoretica si practica, iar grefierii respectivi sunt de un real folos pentru completele de judecata. Cred chiar ca ar trebui abandonata ideea recrutarii personalului auxiliar din randul persoanelor fara nicio initiere in activitatea instantelor de judecata, pentru ca a lucra cu astfel de persoane, care pot fi recrutate direct in instante ce solutioneaza in cai de atac, ingreuneaza semnificativ activitatea magistratilor, si asa, destul de incarcata. Am in vedere, daca voi fi membru CSM, un proiect prin care Scoala Nationala pentru Grefieri sa aiba suportul financiar si logistic prin care sa asigure pepiniera de personal auxiliar necesara, mai ales in perspectiva intrarii in vigoare a noilor coduri de procedura. Prin aceste noi coduri, grefierul va primi atributii sporite si va fi nevoie de o pregatire elaborata pe tematica acestor coduri.

Ce parere v-a facut pana acum Inspectia Judiciara? Ce-i lipseste pentru a putea elimina racilele existente in sistemul judiciar?

Inspectia Judiciara este o institutie pentru a carei autonomie am optat intotdeauna si, din punctul meu de vedere, consider ca, pana acum, a reusit sa pastreze un echilibru intre demersurile mai mult sau mai putin justificate ale justitiabililor si nevoia de responsabilizare a magistratilor. In ce priveste neajunsurile, se poate observa ca si la nivelul Inspectiei Judiciare exista o subdimensionare a schemei de personal, in conditiile in care lucrarile si sesizarile sunt din ce in ce mai multe, si in conditiile in care inspectorii au nevoie de timp pentru a realiza un control la o instanta sau la un parchet din tara. Pe de alta parte, exista o lipsa de asumare publica a actelor de inspectie, de catre cei care le intocmesc, si spun asta in conditiile in care la nivelul instantei din care provin, dar si a altor instante din tara, transparentizarea actului de justitie a fost un obiectiv major, pe care noi l-am si indeplinit. Justitiabilul are nevoie de informatii clare si trebuie sa stie cine isi asuma raspunderea asupra unei lucrari. Cred ca aici ar trebui ca CSM sa lucreze impreuna cu Inspectia Judiciara, pe elaborarea unor masuri care sa duca la transparentizarea activitatii Inspectiei Judiciare. Pe de alta parte, cred ca este necesar ca Inspectia Judiciara sa vina pe langa propuneri sanctionatorii, si cu propuneri de inlaturare a disfunctiilor pe care le sesizeaza.

Foarte multi magistrati se tem de punerea in aplicare a noilor reglementari, privind raspunderea magistratilor. Este o falsa problema?

Nu este o falsa problema, temerea este justificata, avandu-se in vedere noile modificari aduse cadrului de reglementare a raspunderii disciplinare, din punct de vedere al titularului actiunii disciplinare si al abaterilor disciplinare sanctionate. Noile competente ale ministrului justitiei, ca titular al actiuni disciplinare, de a sesiza IJ, de a solicita completari ale verificarilor efectuate de inspectorii judiciari, de a ataca solutia data de CSM in materie disciplinara sunt parghii susceptibile de a vulnerabiliza magistratul, prin punerea lui intr-o situatie de permanenta defensiva. Mai mult decat atat, se poate crea, din nou, aceeasi dependenta fata de politic, de care ne debarasasem in 2004 si care era reglementata de legea 92/1992. Ce facem acum? Ne intoarcem in timp? Eu cred ca CSM trebuie sa ia atitudine si sa nu abandoneze ideea modificarii acestei legi, chiar daca ea a fost declarata constitutionala.

Din punctul de vedere al raspunderii magistratului este nevoie de crearea unui sistem de malpraxis? Cine ar trebui sa se ocupe de realizarea unui astfel de proiect?

Sigur ca este absoluta nevoie de creartea acestui sistem de asigurare de malpraxis, cu atat mai mult cu cat conditiile de tragere la raspundere a magistratilor s-au innasprit, iar de realizarea acestui proiect ar trebui sa se ocupe in primul rand CSM, prin promovarea unor propuneri legislative, care sa puna la adapost magistratii de riscul platii unor daune si al executarii acestora asupra averii personale. Apoi, ministrul Justitiei trebuie sa fie un partener in aceasta ecuatie si nu doar un simplu observator. Sper ca in cazul in care voi ajunge membru CSM sa ma ocup personal de acest proiect, pentru ca el sa capete consistenta, valoarea si potenta sustinerii unor eventuale raspunderi materiale ce ar putea fi angajate impotriva unora sau altora dintre magistrati. Nu este un proiect deloc usor, dimpotriva, este tot atat de complex ca sistemul de asigurari sociale.

Mizati in primul tur pe sprijinul colegilor din TMB? Aveti vreo temere?

Eu cred ca loialitatea mea fata de aceasta instanta nu poate fi pusa la indoiala si cred ca acesta este atu-ul pe care ma bazez inaintea turului I de scrutin. Nu pot decat sa multumesc anticipat celor care ma vor investi cu increderea lor.