Se apropie momentul cand magistratii isi vor desemna reprezentantii din urmatorul Consiliu Superior al Magistraturii (CSM). Si ma feresc sa spun „noul” CSM avand in vedere ca trei membri alesi din actualul consiliu vor ramane in continuare sa isi exercite mandatul pentru in ca doi ani (desi un Regulament adoptat de insusi CSM in 2005 spune altceva), altii doi sunt membri de drept din actualul consiliu (ministrul justitiei si procurorul general), iar altii patru au decis sa recandideze (desi legea din 2005 prevede o interdictie in acest sens). Daca mai avem in vedere si ca doi membri din societatea civila vor fi desemnati de Senat, vedem ca e posibil ca 11 din cei 19 membri cat are in total CSM sa fie din actualul CSM sau din cei apropiati de politic.

Din pacate, dezbaterile pe tema viitorului CSM si al justitiei romane pana la urma sunt marcate de o dezamagire profunda a magistratului roman. Si nu vreau acum sa ating subiectul conditiilor concrete in care multi dintre colegii mei isi desfasoara activitatea – dar cu siguranta aceasta va face subiectul unei analize viitoare. Ci vreau sa ating subiectul inscrierii la alegeri, a campaniei pentru popularizarea candidatilor si a discutiilor pe marginea acestora.

Pana in 2004, CSM a fost doar un apendice al Ministerului Justitiei. in acea toamna au avut loc alegeri, insa prea putini erau familiarizati cu noua legislatie aparuta. Cum internetul inca nu exista, singurele surse de informare au fost recomandarile facute de colegi si cele de pe firul scurt. Pe atunci Asociatia Magistratilor din Romania era singura asociatie a magistratilor si aceasta a facut unele propuneri. Cei din CSM-ul in vigoare s-au lansat in cursa. Sefii multor instante au procedat la fel. Au inceput sa sune telefoanele intre sefi. Fiecare isi promitea unul sprijin altuia. Aveau mai tarziu sa constate ca unii nu au primit nici macar un vot de la instanta celui cu care luasera legatura, dar pentru care convinsesera colegii sa voteze. Sefii erau pe atunci numiti la recomandarea ministrului justitiei, ministru care controlase mult timp sistemul prin intermediul Inspectiei Judiciare si a serviciului secret SIPA. Astfel incat nimeni nu indraznea sa se opune sefului. Chiar au fost instante in care sefii au chemat colegii cu o zi inainte si le-au spus cu cine urmau sa voteze a doua zi. Candidatii care au avut curajul sa se duca prin instante intr-un fel de campanie „neautorizata”, au fost primiti pe ascuns prin birouri sau chiar au fost trimisi jandarmii sa ii fugareasca din instante. Fotografiile celor care au indraznit sa si le puna pe CV au fost inlaturate de comisiile electorale, fara acordul lor. Numai un singur candidat si-a expus un fel de proiect de indeplinit daca va fi ales. Si a iesit la votul din 2004 un CSM ai caror membri erau jumatate din membrii fostului CSM, din perioada 2003-2004.

Acum, in 2010, suntem in perioada alegerii un alt CSM: aceeasi componenta, o parte din aceiasi membri ai CSM regasiti chiar si in CSM-urile anterioare, si foarte multi sefi. Sigur, nu mai vorbim de sefii numiti politic, ci de sefii care au ocupat functiile prin concurs. Avem si CV-uri, si site-uri specializate pentru aceste alegeri, si bloguri, si presa online perfectionata, si pozele candidatilor, si proiectele acestora.

In primul rand informarea nu este adecvata. Calendarul alegerilor a fost intocmit de CSM mult prea tarziu, majoritatea informatiilor au fost distribuite in vara cand colegii erau plecati in concediu, numele celor inscrisi le-am aflat mai degraba din presa decat din comunicate oficiale, CV-urile si proiectele candidatilor nu sunt publicate pe site-ul CSM. CSM nu se implica in niciun fel in sustinerea candidatilor: acestia sunt nevoiti sa plece in campanie pe zile de concediu de odihna, sa contacteze singuri instantele unde merg, sa stabileasca un calendar al intalnirilor si, desigur, sa suporte financiar absolut toate costurile implicate.

In al doilea rand avem mult prea putini candidati. De exemplu, la nivelul judecatoriilor activeaza un numar de 1900 de judecatori, in 179 de instante din cele 42 de judete. Cu toate acestea, nu s-au inscris decat 6 candidati pentru cele 2 posturi din CSM de la acest nivel, iar in etapa finala se vor concura doar 3 judecatori. La fel, pentru parchetele de pe langa Judecatorii sunt 900 de procurori si numai doi candidati.

In al treilea rand nu avem dezbateri profesioniste. Trimiterile la candidati se rezuma la citirea cu o oarecare curiozitate a interviurilor acestora aparute prin mass-media. Vagile discutii se limiteaza cel mult si in mod superficial pe persoana candidatului, si aproape deloc pe ideile expuse in proiecte. Antipatiile personale iau locul criticismului ideilor. Pe forumurile de magistrati nu se mentioneaza nimic despre locurile prin care trec candidatii si impresia pe care au facut-o. Lumea se fereste sa fie vazuta ca ar sustine vreun candidat, dar nici nu vrea sa se vada ca e in dezacord cu el. Personal am vazut in unele proiecte idei ciudate ori masuri care sunt propuse desi ele sunt deja realizate si chiar obiective neconstitutionale, ceea ce m-a mahnit profund. In altele am gasit atata populism sau atata critica directa incat imi repugna ideea de campanie asociata cu cea de magistrat. In singurul program de dezbateri a candidaturilor sustinut de ONG-uri cu preocupari pe justitiei, unii candidati au ales sa nu participe la intalnirile cu colegii lor candidati, probabil pentru a nu fi eclipsati de acestia.

Eu totusi sper sa fim mai diferiti decat clasa politica: sa nu votam exclusiv pe considerente personale, ori numai pe sentimente viscerale sau doar pe baza de promisiuni fanteziste. Pana la urma, viitorul CSM va duce undeva justitia romana in urmatorii sase ani. Unde anume?! Candidatii sa raspunda la aceasta. Dar daca ei nu vor avea un sprijin permanent, pe parcursul mandatului lor din partea colegilor care ii aleg, totul nu va fi decat o formalitate. Care va contribui si mai mult la scaderea prestigiului, autoritatii si demnitatii magistratilor romani.

Asadar, sunt pentru un vot informat. Sunt pentru un proiect unic al magistraturii, cu care sa fie investit CSM sa il realizeze. Sunt pentru un corp unic in care magistratii si viitorul CSM sa impartaseasca aceleasi obiective si valori.