De mai bine de zece ani, in Romania nu s-a mai dat nicio lege de amnistie sau gratiere. Nici colectiva nici individuala. Si asta pentru ca a avut grija Traian Basescu, dupa ce si-a amnistiat prietenii de la primarie, sa invenineze poporul roman ca nu este nevoie de niciun act de clementa. In pofida condamnarilor pe care le primim pe banda rulanta la CEDO pentru tratamente degradante si inumane in inchisori si impotriva supraaglomerarii din penitenciare, cauzata de presiunile DNA si erorile fundamentale privind aplicarea pedepselor in raport de rolul educativ pe care acestea ar trebui sa le aiba. Realitatea este una singura: an de an platim sute de mii de euro, ca urmare a condamnarii Romaniei la CEDO, dar si a intelegerilor amiabile facute in ascuns de detinuti cu Agentul Guvernamental pentru evitarea altor condamnari, fara ca nici Parlamentul, nici Presedintele Romaniei si nici ministrul Justitiei sa manifeste vointa necesara intr-un stat democratic de a ne alinia normelor UE in privinta decongestionarii penitenciarelor.

Recent, Italia a rezolvat aceasta situatie prin aplicarea unui Legi de gratiere generala privind ultimii 3 ani de executare a pedepselor. La noi exista doar demagogie si o ezitare de neinteles in a aplica institutiile noi create prin noile Coduri, respectiv munca in folosul comunitatii si renuntarea la pedeapsa, preferandu-se ca dintr-un buget de austeritate sa continuam sa platim fiecarui detinut 2.700 lei lunar (costurile de intretinere), fara sa tinem cont ca penitenciarele romanesti, in loc sa fie centre de reeducare, sunt adevarate scoli de recidivisti.

Aceasta problema a fost analizata in detaliu de prof.univ.dr. Viorel Mihai Ciobanu (foto) care, intr-un articol publicat pe site-ul juridice.ro bate obrazul autoritatilor pentru lipsa de reactie in ce priveste Legea privind amnistia si gratierea, desi aceasta se impune, ca urmare a supraaglomerarii penitenciarelor.

Intr-un amplu eseu, prof.univ.dr. Viorel Mihai Ciobanu crtitica autoritatile ca nu folosesc prevederile oferite de lege pentru amnistie si gratiere de teama unor reactiile negative.

In acest context, prof.univ.dr. Ciobanu se intreaba daca nu cumva, vazand ca autoritatile publice cu putere de decizie in acest sens au cedat in fata unor presiuni, este nevoie sa ne intrebam daca reglementarea este corecta, "deoarece o lipsa de actiune poate fi cel putin la fel de grava ca si o solutie discutabila".

Esential este, conform opiniei exprimate de prof.univ.dr. Viorel Mihai Ciobanu, sa se faca ceva, intrucat “refuzul de a legifera, ca si teama de a acorda gratieri individuale, chiar daca tin de puterea discretionara a autoritatilor, nu sunt solutii specifice statului de drept si democratiei constitutionale".

Prezentam in continuare pasaje din eseul prof.univ.dr. Viorel Mihai Ciobanu pe site-ul juridice.ro:

"Precizari preliminare

Vacanta de Craciun (înca noi nu am ajuns sa renuntam la folosirea acestui cuvant pentru desemnarea unei sarbatori deosebite) ne-a prilejuit, cel putin noua, celor care din motive obiective suntem mai sedentari, posibilitatea de a reflecta asupra unor probleme juridice care ne-au fost supuse atentiei în ultima vreme. Am scris si publicat deja cateva pagini în legatura cu declararea ca neconstitutionala a prevederilor art. 666 NCPC, o problema mai aproape de noi si de preocuparea de o viata, Dreptul procesual civil, si o nota critica referitoare la o decizie a ICCJ, sectia a II-a civila, în legatura cu calea de atac a recursului în materia actiunii în anulare împotriva hotararii arbitrale, prin care am dezvoltat împreuna cu av. Cosmin Vasile o idee la care ne-am referit pe scurt în Revista de executare silita nr. 1/2015. O stire în ajunul Craciunului – gratierea de catre guvernatorul Californiei a cunoscutului actor Robert Downey Jr., cel mai bine platit actor al anului de la Hollywood, pentru o infractiune comisa în anul 1996, împreuna cu alte 91 de persoane, asa cum se întampla traditional de Craciun – ne-a reamintit ca am mai fost preocupati de încercarea de a întelege care este sorgintea reactiei negative cu privire la un proiect de lege referitor la amnistie/gratiere colectiva ce s-a dezbatut în Parlament, pe de o parte, si, pe de alta parte, reticenta din ultima vreme a Presedintilor tarii de a acorda gratieri individuale, dar din lipsa de timp nu am adancit aceasta cercetare. Este adevarat ca nu intra între preocuparile noastre obisnuite si de aceea nu a avut o prioritate, dar întrebarile au ramas în minte, au încoltit unele idei si atunci o documentare mai atenta s-a impus. Doua idei ne-au revenit în memorie din timpul studiilor si din primii ani de cadru didactic: în drept exista unele „constante” care se regasesc în reglementarea din Constitutie sau alte legi, indiferent de oranduire, de regimul politic existent la un moment dat; Constitutia si alte legi prevad „drepturi” nu numai pentru cetateni, ci si în cazul autoritatilor publice, dar în cazul acestora, ele constituie atributii, competente si se pune în legatura cu ele daca sunt – asa cum spun administrativistii – „competente legate” sau manifestari ale puterii discretionare. Nefiind specialist în drept constitutional, drept administrativ sau drept penal, am început prin consultarea fostilor profesori si actuali colegi (prof. N. Popa, prof. I. Muraru, prof. C-tin Mitrache) care mi-au indicat posibile lucrari care sa dezvolte ideile pe care le-am formulat, am efectuat si cercetari proprii, descoperind o serie de lucrari si studii valoroase, chiar recente unele, si ne-am hotarat sa punem în pagini cateva reflectii, care bineînteles pot fi completate, adancite sau chiar combatute. Important ni s-a parut, însa, sa nu ne lasam „pacaliti” de reactiile exagerate si nefundamentate ale unor politicieni, parlamentari sau nu, ministri politici sau tehnocrati, ambasadori straini în Romania, emisari straini, realizatori/jurnalisti ori formatori de opinie de profesie, ci sa putem reflecta în cunostinta de cauza ori sa ne spunem punctul de vedere pe baza unei documentari minime.

Aratam ca a fost o puternica reactie negativa împotriva unor proiecte de legi de amnistie si gratiere colectiva, în perioada 2013-2015, din partea unor parlamentari – ceea ce este firesc într-o democratie, dar – îngrijorator – din partea unor ambasade, îndeosebi SUA, Franta, Marea Britanie, Germania, Olanda, Finlanda, ceea ce este împotriva practicilor diplomatice între tari care se respecta reciproc. Interventia doamnei Victoria Nuland, adjunct al secretarului de stat SUA pentru Europa si Euroasia, facuta în ianuarie 2014, nu este atat de „energica” pe cat a lasat sa se înteleaga presa, dar, în orice caz, a fost si ea neavenita si contradictorie. A declarat ca nu intra în procesele interne, dar ca pozitia SUA a fost clar exprimata prin ambasada, iar domniei sale nu îi este clar „care va fi traiectoria legii, dar ca important este sa existe o dezbatere sincera si deschisa despre importanta transparentei si despre importanta statului de drept. Fiindca la acest moment este în Romania, daca am fi un jurnalist informat am întreba-o daca transparenta si statul de drept au fost respectate de catre Jerry Brown, guvernatorul statului California din SUA, care în ajunul Craciunului, a gratiat nu mai putin de 92 de persoane? Nefiind jurnalist nu puteam întreba decat retoric si tot astfel ne întrebam care sunt regulile de protocol care fac ca la vizitele distinsei doamne sa „tremure” de emotie cel putin trei palate (al Parlamentului, Cotroceni si Victoria), puterea si opozitia la un loc, aproape toata media cu invitatii lor cu tot, cand noua – ca nespecialisti în drept diplomatic si consular – ni se pare ca o primire la Ministerul de Externe al Romaniei ar fi mai mult decat acceptabila, desigur, daca nu ar avea vreun mesaj scris sau verbal pe care ar trebui sa-l prezinte din partea presedintelui SUA, premierului ori presedintelui nostru.

In legatura cu gratierea individuala sentimentele noastre de neîntelegere sunt si mai mari. Tot în luna decembrie, la începutul lunii, s-a comunicat ca presedintele Romaniei, domnul Klaus Iohannis a respins cererile de gratiere individuala formulate de Monica Iacob-Ridzi si Gheorghe Mencinicopschi, ambii condamnati definitiv si aflati în executarea pedepselor. Sa mentionam de la început ca nu-i cunoastem pe cei doi petitionari decat din stirile media si ca nici nu întelegem sa comentam faptele care s-au stabilit ca le-au savarsit si nici pedepsele aplicate. Mentionam doar ca în ambele cazuri s-au invocat motive de sanatate, iar în cazul doamnei Iacob-Ridzi si existenta a doi copii cu varste fragede. La data cand scriem aceste randuri, avem o imagine mai completa, comunicata de catre Administratia Prezidentiala: presedintele a respins în anul 2015 28 de cazuri formulate înainte de 1 ianuarie 2015 si în întreg anul 2015 a primit 154 de cereri, din care: 129 au primit aviz negativ de la Ministerul Justitiei, restul sunt în curs de avizare; din cele avizate negativ, 78 de cereri au fost respinse, iar restul sunt în curs de analiza la nivelul Administratiei Prezidentiale.

O sa vedeti îndata de ce prezinta importanta aceste precizari preliminare. (...)

--------

In loc de concluzii

Evolutia istorica demonstreaza ca în mod traditional Domnitorul, Regele, autoritatea legiuitoare, varful puterii executive acordau, în functie de etapa în care tara se afla, în anumite ocazii (ziua Regelui, Craciun, Paste, ziua dictatorului, sarbatoarea nationala, iesirea din comunism, începerea sau încetarea mandatului presedintelui etc.) amnistie sau gratiere individuala/colectiva.

In ultimul timp, desi dispozitiile constitutionale sunt aceleasi, s-a putut observa o reticenta atat din partea Parlamentului, cat si a Presedintelui Romaniei, lucru inexplicabil, în conditiile în care fiecare din cele doua autoritati au putere discretionara si pot lua decizii care sa tina seama si de politica penala a statului, si de conditiile de detentie si de supraaglomerare a penitenciarelor, de excluderea unor infractiuni (cum ar fi cele de coruptie, omor, viol, pedofilie etc.) si a unor condamnati (politicieni, ministri, sau într-un alt plan, recidivisti, persoane care nu au reparat prejudiciul etc.). Sigur de-a lungul timpului s-au facut si greseli (gratiate persoane cu impact negativ foarte mare asupra societatii civile, revocarea unui decret, solutie neconstitutionala si nelegala; gratiate de mai multe ori persoane implicate în mafia imobiliara etc.), dar aceasta nu justifica reticenta de a uza de puterile conferite de Constitutie. Sigur, în cazul Presedintelui, aprecierea subiectiva este mai pronuntata, ceea ce a dus si la afirmatia doamnei Iacob-Ridzi ca presedintele, neavand copii, are o piatra în loc de inima. Nu putem fi de acord cu o asemenea afirmatie, mai sunt persoane fara copii si totusi sensibile la problemele lor, dar ceea ce îngrijoreaza este totusi lipsa unor solutii favorabile. Adica chiar nimeni, astfel cum rezulta din comunicatul Administratiei Prezidentiale din ianuarie 2016, nu s-a putut bucura de clementa Presedintelui? Sigur ca el nu este obligat sa-si motiveze solutia, dar o transparenta mai mare în adoptarea deciziilor nu ar fi decat benefica pentru imaginea sa de om rece, sec, calculat.

Am pornit în aceasta cercetare, asa cum am aratat, departata de preocuparile noastre obisnuite tocmai din dorinta de a întelege de unde provine aceasta reticenta a Parlamentului si a Presedintelui Romaniei. Dupa o documentare, am spune serioasa, am ajuns la concluzia ca numai teama de reactiile negative, uneori foarte virulente, lipsite de bun-simt si de buna-credinta, pot duce la o astfel de reticenta. Reactii care, asa cum am mai aratat, provin, justificat sau nu, din partea unor politicieni romani si straini, ambasadori, jurnalisti, realizatori în media etc. Din moment ce doua autoritati publice de varf din sistemul nostru constitutional au cedat în fata unor astfel de presiuni, suntem obligati sa ne întrebam daca reglementarea este corecta, deoarece o lipsa de actiune poate fi cel putin la fel de grava ca si o solutie discutabila. Administrativistii spun, pe buna dreptate, ca legea recunoaste autoritatilor atributii, competente, chiar discretionare, pentru a le exercita. Sau daca solutiile constitutionale si legale nu sunt suficiente sa le revizuim si sa le perfectionam pentru a putea vorbi de atributii functionale. Am prezentat solutii din alte Constitutii ale statelor din UE si am vazut ca pot exista si conditionari (de ex., amnistia si gratierea nu poate viza ministri si membrii guvernelor regionale si comunitare – Belgia, amnistia se poate acorda numai pentru infractiuni de natura politica, nu si pentru cele de drept comun – Grecia, uneori se cere punctul de vedere al Curtii Constitutionale – Finlanda etc.).

Deci ceva trebuie facut. Refuzul de a legifera, ca si teama de a acorda gratieri individuale, chiar daca tin de puterea discretionara a autoritatilor, nu sunt solutii specifice statului de drept si democratiei constitutionale".

* Amplul material il puteti citi integral aici