Zbucium major de ani de zile pe tema independentei sistemului judiciar. Nu este zi lasata de la bunul Sauron in care justitia si independenta sa sa nu fie vedeta stirilor si a dezbaterilor. Covidu’ ce o mai afectat locul I o vreme, dar o renuntat la titlul si se lupta la greu pentru locul II cu alte subiecte care se schimba de la zi la zi, cam cat e dureaza memoria colectiva in era facebookului si a twiterului. Se lupta in transee, in comunicate, in sosete murdare, in lupta dreapta, asociatii de magistrati, cesemeul, mejeul, comisia de la Venetia, cecereu, deneau, dicotu, siju, ijeu, cejeueu si asociatia sexul vs. barza. Toti cu un unic si maret scop: indepedenta justitiei.

Din tribune, unde stam noi restu’, pare ca e un meci de fotbal la care participa in acelasi timp vreo 10 echipe, care joaca fara minge si fara arbitru. Si, ne intrebam, astia pentru ce pm (sau pt, ca sa fim progresisti) se lupta? Nu de alta, dar eu cred ca era destul de bine stabilit ca independenta justitiei este un drept fundamental absolut al persoanelor.

Independenta justitiei nu este un privilegiu al judecatorilor. Cu atat mai putin nu este un privilegiu al procurorilor, care nu fac justitie. In poza aia cu cucoana legata la ochi, care tine cantarul in mana, nu apar si procurorii. Si nici catusele.

Independenta justitiei nu este iresposabilitatea judecatorilor. Cu atat mai putin iresponsabilitatea procurorilor. O persoana care nu raspunde, un functionar care nu raspunde nu este tanti cu funda la ochi, este al batran cu cerculetul aurit deasupra capului. Numa El si-a permis sa omoare aproape toti oamenii de pe pamant de nervi si sa nu raspunda pentru asta.

Independenta justitiei nu este o aura de sanctitate auncata de Constitutie asupra a catorva mii de alesi, numiti judecatori, si catorva mii de wannabe alesi, numiti procurori.

Independenta justitiei nu este dreptul acestor oameni de a-si face propriile reguli.

Nu, frate, nu. Independenta justitiei este un drept fundamental. Al meu, al tau, al oricarui fraier care ajunge vreodata suspect, inculpat, reclamant, parat, petent, contestator, intimat, chemat in garantie sau ce stiu eu ce calitate te parasuteaza intr-o sala de judecata. Indepedenta justitiei este un drept al judecatorului sau al procurorului numa’ atunci cand, in timpul liber, ajunge sa fie suspect, inculpat, reclamant, parat etc. Atunci, da, la fel ca orice alt fraier, are si judecatorul dreptul la o justitiei independenta. Cat timp insa sta cu cearceaful negru pe el si cu insigna in piept, judecatorul nu are niciun drept la o justitie independenta, ci doar obligatii.

Iar prima obligatie este sa fie independent. Sa isi puna banda peste ochi, sa ia balanta in mana si sa arate ca face dreptate, nu numai sa o faca. Nu sa aplice legea, nu sa se ascunda in spatele unor norme tehnice, nu sa se uite pe sub bandana la ce fata are fraierul din fata lui, nu sa puna magneti galbeni sub un taler al balantei, nu sa asculte la soaptele pasarilor care roiesc prin jur. Sa isi castige respectul in fata oamenilor, nu sa il cerseasca pe scarile instantelor sau in fata cesemeului. Reputatia si independenta nu se apara prin cereri la cesemeu, ci se castiga prin ceea ce arati in sala de judecata.

Este o judecatoare care, atunci cand a prezidat ultima sa sedinta la o instanta, iainte de transferul la o alta instanta, a primit aplauze in picioare de la toti avocatii din sala. Ea si-a castigat respectul prin ceea ce a facut in anii petrecuti la acea instanta. Mai sunt altii asemenea, oameni de care iti pare rau atunci cand auzi ca pleaca in pensie sau la alta instanta. Nu cred ca vreunul dintre ei a facut veci vreo cerere de aparare a reputatiei, a independentei, a mama dracu’. Pentru simplul motiv ca oricine a ajuns in fata lor a stiut ca are norocul de a fi judecat de catre o justitie independenta.

In schimb, acu ceva vreme, zeci de judecatori ai iceceje au cerut la cesemeu sa le apere independenta pe motiv ca, intr-un gest de apostazie, unebereu a indraznit sa critice hotararea prin care Robert Rosu a fost condamnat aiurea. Desigur ca cesemeu a intervenit relativ promt si a aparat aceasta independenta cu votul covarsitor al procurorilor. Noroc cu cei cinci alesi, procurori, si cu votul lor, ca altfel cele 4 voturi din 9 de la judecatori nu erau de ajuns pentru adoptarea hotararii. Cat noroc pe tara asta ca procurorii sunt decisi sa apere cu dintii independenta sistemului judiciar si a inaltei curti, ca altfel ramanea doamna cu balanta cu rochita rupta de cuvintele aspre ale rautilor de la unebereu.

Am incercat sa ma uit la sedinta aia, dar dupa vreo 15 minute mi s-o facut rau si am inchis. Cat am vazut, cel mai mult mi-a placut ca au chemat si pe cineva de la unebereu sa sustina pozitia. De asemenea, mi-a placut foarte mult faptul nimeni nu are voie sa comenteze asupra unei hotarari definitive a instantelor, decat eventual in reviste de specialitate, in care “apreciem” ca hotararea nu este legala. Norocul nostru, al avocatilor, este ca cesemeu nu poate sa faca potop si sa ne omoare pe toti, in afara de unu Moise de la Baroul Neamt care nu s-a indoit niciodata de nicio hotarare a instantelor.

Asa, cu hotararea adoptata, e soft. Pe noi ne doare in cur de hotarare, judecatorii care au facut sesizarea se simt deja mai impliniti, parca si aura straluceste mai tare de atunci, procurorii sunt fericiti ca fara ei se ducea dracu’ toata independenta lui icecejeu, unebereu e fericit ca pare ca a fost bagat in seama. Moise e la Dedeman sa cumpere ceva cherestea pentru orice eventualitate, ca nu se stie.

Singuru’ in cacat e Robert. El are un recurs in casatie in toamna pe rolul ICCJ. Judecatorii acestei instantei tocmai ce s-or plans ca unele din criticile contra deciziei de condamnare a lui le afecteaza independenta. Criticile au constat in afirmatia ca Robert a fost condamnat pentru ca si-a exercitat profesia de avocat. Iar cesemeu, ca organ colegial, a constatat ca el si-a depasit atributele profesiei si ca atacul la adresa ICCJ este nedrept. Recursul in casatie a lui Robert este fondat pe ideea ca faptele sale nu sunt prevazute de legea penala, intrucat au constat in exercitarea profesiei de avocat.

Va avea parte de o justitie independenta, dreapta, cu pangliga pe ochi si cu talerul drept la toamna? Poate ca da, poate ca cei trei judecatori vor reusi sa faca asta, habar nu am. Dar, la momentul asta, nu se vede asta. Deloc. Iar independenta justitiei nu este un drept nici al ICCJ, nici al judecatorilor sai, nici macar al UNBR. Este dreptul fundamental absolut al lui Robert Rosu.

O sa mi se spuna, poate, tot felul de argumente care sa sustina hotararea CSM. Ca sa fiu sincer, am renuntat demult sa am ceva pretentii de la CSM si nu neaparat hotararea lor ma ingrijoreaza. Cererea judecatorilor ICCJ ma sperie. Ma sperie pentru ca ei nu au simtit ca le-ar fi fost afectata independenta cu alte ocazii (protocoale, ascultarea tuturor dintre ei, mesaje cu racoare de la ambasade etc.), ci doar acum. Ceea ce imi arata ca nu independenta i-a manat in lupta, ci nervii produsi de incalcare celei de-a treia porunci:

„Sa nu iei in desert Numele Domnului, Dumnezeului tau, caci Domnul nu va lasa nepedepsit pe cel ce va lua in desert Numele Lui”.

preluare de pe blogul avocatului Radu Chirita