Va mai amintiti tevatura cu „placuta suedeza” din timpul alegerilor parlamentare?

Un dobitoc (evident, diasporean scolit afara) inventase salvarea democratiei romanesti prin atacul dur, murdar, golanesc, de prost-gust si proasta crestere, folosind o expresie de maidan impotriva „Ciumei rosii”...

Filosofii vremii, domnii Licheeeaaaanu si trupa lui de specialisti in politica „muie”, s-au straduit sa ne convinga de justetea acestei gaselnite, si au transformat o mizerie intr-un veritabil slogan electoral! „Muie PSD” a fost cea mai disputata si filosofata expresie (evident, cool) a generatiei rezistilor + penelistilor adunati cu lopata de prin toate speluncile Bucurestiului si nu numai...

Acum culegem exact ce-au semanat atunci domnii filosofi, domnul Presedinte si toti chichiraii vremii...

Cum Dumnezeu nu doarme, „Cultura muie” s-a intors ca un bumerang direct in crestetul celor ce au cultivat-o!

Ce s-a intamplat ieri in Parlamentul Romaniei este demn numai si numai de cultura „muie”!

As vrea sa-i vad la fata pe cei ce s-au stroflocit pana la ridicolul cel mai de jos sa ne indoctrineze cu principiile culturii „muie”, sa vina si sa ne povesteasca acum cum este sa fii prost cu „P” si sa te dai ca idiotul pe mana idiotilor, pe mana celor lipsiti de Dumnezeu, lipsiti de orice interes pentru Tara si Neam!

PNL-ul si-a luat portia de ridicol asa cum a meritat, iar USR-ul si-a aratat adevarata lui fata, de Partid al unei civilitati noi, „revolutionare” (?!) in raport cu tot ce stiam noi despre munca, rusine, demnitate, si s-a aliat cu cel mai „curat” Partid al momentului, cu domnii de la AUR!

Sa nu razi pana iti crapa fierea?

Nenorocirea este ca s-a ales praful si pulberea de Tara, ca euro s-a dus spre inaltimi astronomice, saracia aferenta acestei cresteri, la fel. Si, uite asa, „guvernul meu” construit pe fundamentul culturii „muie” ne-a facut de rasul Europei, de rasul lumii...

Bine ca domnul Presedinte este optimist, ca nu vede nimic „sifonabil” in viata politica a tarii, ca nu simte ce se intampla cu „supermanul” cocolosit de domnia sa in varful unui guvern absolut dement!

Traiasca si sa infloreasca minunata „cultura muie”!

Sa-i sarbatorim asa cum se cuvine apogeul, chiar daca, de maine, vorba lui Brancusi, vom fi „si mai prosti, si mai saraci”!...