Poate nu va vine sa credeti, dar este adevarat. In “Romania normala”, ofertata in campania prezidentiala si dupa de catre Klaus Iohannis, unii dintre procurori si judecatori, adepti ai statului nedrept, au descoperit un nou instrument de lupta impotriva oamenilor presupus periculosi. Aruncarea acestora dupa altfel de gratii decat cele ale penitenciarelor. Internarea fortata in spitale de psihiatrie. Unde pur si simplu pot fi uitati pe viata. Ultima nelegiuire de acest fel are drept autoare o procuroare din Constanta, Alexandra Pop. Si sa vedeti cum a actionat aceasta in „Romania lucrului bine facut”.

Victima procuroarei Alexandra Pop, care este sedata in prezent in spitalul de psihiatrie Sopoca din judetul Bacau, este Cati Barzecu, tot din Constanta. Aceasta a fost reclamata in urma unui incident petrecut intr-un magazin alimentar, pe motiv ca ar fi lovit cu cotul un barbat. S-a intamplat in aprilie 2020. Din apriie 2020 pana in septembrie acelasi an, vajnica procuroare din Constanta, Alexandra Pop a tot cercetat pe fata si pe dos aceasta cauza si a ajuns la o concluzie cu totul si cu totul surprinzatoare. Si anume ca prezumtiva agresoare este atat de periculoasa, incat trebuie internata de urgenta intr-un ospiciu. Si, ca urmare, a intocmit in acest sens o ordonanta inghitita cu carlig si undita cu tot de catre judecatorul de drepturi si libertati. In ordonanta, incidentului din magazinul alimentar, cel care de fapt a facut obiectul unei plangeri si a unei indelungate anchete, nu i se acorda aproape nicio importanta. In schimb, procuroarea semnaleaza in mod insistent faptul ca cercetata penal a facut exces de dreptul de a petitiona, punand in dificultate de-a lungul timpului diferite institutii ale statului de drept. Si-a permis chiar sa reclame un procuror pentru abuzuri la sectia speciala pentru anchetarea procurorilor si judecatorilor care au savarsit abuzuri. Poftim grozavie! Si iata ca, din 18 septembrie 2020, aceasta persoana a fost literalmente aruncata intr-un ospiciu, aflat la mare distanta de domiciliu. Si poate ca va sta acolo mult si bine, daca avocatul Dan Chitic nu va reusi sa demonteze in instanta acest abuz.

Nu am insistat intamplator asupra acestui abuz strigator la cer. Realitatea este ca am primit in ultima vreme mai multe semnale de acest fel. Ceea ce indica faptul ca ne-am putea afla in prezenta unui fenomen extrem de periculos. Sunt unii maestri ai Baroului, care mi-au oferit o posibila explicatie. Dupa desfiintarea cel putin aparenta a binomului SRI-Parchet, multi dintre procurorii facuti pe puncte, lipsiti de o pregatire temeinica, s-au impotmolit in dosarele pe care le investigau, pentru ca, in urma deciziei Curtii Constitutionale, nu au mai primit „probe” de la Serviciul Roman de Informatii. Si atunci au descoperit in Codul de procedura penala o metoda prin care puteau sa distruga viata unora dintre persoanele cercetate si fara probe. Internarea la nebuni. La inceput, nu mi-a venit sa cred. In primul rand nu mi-a venit sa cred ca este posibil ca practici utilizate intr-un mod pe cat de insistent, pe atat de criminal sub dictatura comunista, sa fie astazi legiferate si puse in opera de oamenii chemati sa slujeasca legea. Dar, iata, este posibil. Inca din timpul primului mandat la Ministerul Justitiei al lui Catalin Predoiu, pe la inceputul deceniului negru marcat in istorie de presedintiile lui Traian Basescu, atunci cand au fost adoptate cele patru Coduri prin asumare de raspundere, adica fara dezbateri publice si fara dezbateri parlamentare, a fost introdusa in procedura penala si o asemenea prevedere, prin care un procuror, cu ajutorul unui judecator de drepturi si libertati, poate rezolva cat ai clipi un caz, nemaicercetand fapta, ci pur si simplu trimitandu-l la ospiciu pe prezumtivul infractor, pe motiv ca acesta ar fi deranjat mintal. Iar acolo persoana poate fi pur si simplu uitata mult si bine. Iar procurorul nu are alt efort de facut decat sa obtina de la un medic binevoitor, in urma unui consult sumar, un diagnostic, sa intocmeasca pe picior o ordonanta si sa convinga un judecator de drepturi si libertati ca persoana in cauza este periculoasa pentru societate. Si mi se spune ca, de cand au inceput sa utilizeze acest instrument, procurorii trimit la greu diferite persoane in ospicii. Cred ca este necesara o investigatie, eventual sub forma unei anchete parlamentare a Comisiei pentru abuzuri, pentru a se elucida un mister. A devenit sau nu o practica des utilizata aceasta procedura?

Intorcandu-ne la speta pe care am prezentat-o mai sus, ma intreb cand si in ce fel isi vor da seama psihatrii din spitalul buzoian ca pacienta lor nu mai este periculoasa si ca probabil nu va mai lovi cu cotul in viitor un barbat intr-un magazin alimentar. Cat priveste dreptul la petitionare, un drept care prin Constitutie nu poate fi restrans de niciun procuror sau judecator si de niciun medic psihiatru, stau si ma intreb cand si in ce fel va inceta pericolul la care pacienta internata in Buzau expune societatea romaneasca. Presupun ca acest pericol a incetat char din momentul in care doamna Cati Barzecu a fost internata in ospiciu. Caci cine ar mai putea sa ia in serios, intr-o „Romanie normala” si „a lucrului bine facut”, o petitie a unui om internat la nebuni?

Sursa: Corectnews.com