Bravo, Lia Savonea! Bravo, Adriana Ispas! Bravo pentru solutia din cazul Mario Iorgulescu, data in calea extraordinara a recursului in casatie, in conditiile unui linsaj mediatic infernal si ale unor interventii politico-judiciare mizerabile (pentru a-l determina pe Gino Iorgulescu sa demisioneze de la sefia Ligii Profesioniste de Fotbal), actiuni care au facut ca niste magistrati slabi de inger sa forteze un omor cu intentie, intr-o situatie care este ucidere din culpa fara putinta de tagada!

Asa trebuie sa judece niste judecatori care au jurat sa respecte Constitutia si legile tarii!

Justitia nu se face sub presiunea publica, intretinuta de niste publicatii platite de afara, care nu stiu decat puscarie si catuse, si care au ridicat in slavi justitia represiva, fara sa le pese cati oameni au fost distrusi cu dosare abuzive, facute la comanda. Justitia se face pentru oameni si in numele legii. Faptul ca Lia Savonea si Adriana Ispas – judecatoare la Inalta Curte – au admis recursul in casatie si au dispus rejudecarea apelului demonstreaza ca Romania are inca magistrati demni de acest nume la instanta suprema.

Trebuie spus din capul locului ca de cand fosta presedinta a CSM, judecatoarea Lia Savonea, a venit la Sectia penala a ICCJ, recursul in casatie nu mai este o vorba goala in paginile Codului de procedura penala, ci a devenit o cale extraordinara de atac efectiva. Lia Savonea si alti colegi ai ei – precum Adriana Ispas, Luminita Cristiu Ninu, Hermina Iancu, Eleni Marcu, Mihai Udroiu, dar si altii, pentru care ne scuzam daca nu i-am amintit – restabilesc, practic, imaginea sifonata a Inaltei Curti din vremea Binomului Coldea (SRI) – Kovesi si repun legea in matca ei. Chiar daca printre ei se mai afla unii judecatori de tip Dan Andrei Enescu, care o tin gaia-matu cu opinii separate pentru condamnare, chiar si in cazuri care impuneau de pe scaun achitarea, cum s-a si intamplat in unele dosare. Asta e: unii au boala puscariei... ca doar asa te remarcai pe vremea Binomului Coldea-Kovesi.

Realizati cat de important este ca recursul in casatie sa se judece pe bune la Inalta Curte? Acest lucru este echivalent cu responsabilizarea tuturor judecatorilor care dau sentinte de condamnare definitiva. Care daca stiu ca daca arunca un om nevinovat in puscarie, prin hotarare definitiva, pot ajunge sa raspunda penal, material si disciplinar. Daca institutia recursului in casatie functioneaza cu adevarat, aceasta inseamna responsabilizarea tuturor judecatorilor de scaun. Si exact asta e menirea principala a instantei supreme, nu de a fi o taraba de recursuri, ci de a impune o practica unitara si domnia legii! In aceasta cheie trebuie inteleasa revolutia pe care judecatori ca Lia Savonea o fac prin decizii ca cea din cazul lui Mario Iorgulescu. Caci pana nu demult, recursul in casatie era o himera, ceva de forma. Iar asta nu facea decat sa incurajeze arbitrariul in sistem.

Revin la cazul dedus judecatii. Sa ne intelegem bine: Mario Iorgulescu a ucis un om conducand cu viteza si sub influenta alcoolului. Dar sa-i dai 13 ani si 8 luni de inchisoare pentru omor cu (intentia a fost motivata, atentie, prin apasarea pedalei de acceleratie, ceea ce inseamna ca toti soferii cand apasam pedala intentionam sa omoram pe cineva?!?) doar pentru ca este baiatul lui tata, acest lucru a fost, fara doar si poate, in opinia mea, un abuz de drept. Daca Mario Iorgulescu nu era baiatul presedintelui LPF, ci un amarat din popor, era ucidere din culpa si nimeni nu scria un rand despre asta. Statistic, sunt peste 3.000 de morti pe sosele, anual, si nimeni nu se mai tavaleste ca presa hashtagista (#rezist) cand i se da o tinta in vizor. Dar daca cineva a vrut sa-l faca pe Gino Iorgulescu sa-si dea demisia de la Liga, si omul nu s-a supus, atunci l-au ingropat pe fiul lui ca exemplu.

Nimeni nu spune ca Mario Iorgulescu nu este vinovat, dar in toata tara pentru fapte identice incadrarea a fost dintotdeauna cea de ucidere din culpa (unde maximumul pedepsei e de 7 ani) – evident: plus agravantele, in functie de situatii. Chiar si in recentul caz al drogatului Vlad Pascu, de la Mangalia, care a ucis doi tineri, ca ne convine sau nu unora, incadrarea a fost, cum era normal, de ucidere din culpa. Asa e legea!

In cazul lui Mario Iorgulescu, abuzurile au fost cu mult mai grave. Acesta a fost declarat de medicii si de instantele din Italia grav bolnav psihic, cu grad de handicap. Cu certificat de handicapat. Noi, cei de la Lumea Justitiei, am publicat toate documentele medicale cu acceptul familiei. Presa #rezist s-a facut ca nu vede...

Starea de handicap grav psihic a lui Mario Iorgulescu fost recunoscuta, pe baza de reciprocitate, si de catre instantele civile (Tribunalul Ilfov), si de autoritatile competente din Romania, care i-au acordat si pensie de invaliditate. Dar pentru ca este baiatul lui tata, in zona penala controlata de sistem nu a mai contat (chit ca Italia a refuzat extradarea lui Mario) si ca acesta nu a fost un “fugar” – cum l-a numit presa platita de afara sa urle aria puscariei si a catuselor (caci asa s-a cucerit Romania: cu arma dosarelor penale) –, ci a fost transportat in coma cu avionul medical, pe aparate, pentru ca medicii din Romania nu-i mai dadeau nicio sansa de supravietuire.

In cazul lui Mario Iorgulescu, magistratii romani au refuzat administrarea unei expertize medicale psihiatrice, desi existau doua facute in Italia, recunoscute de autoritatile din Romania. Pe Justitie a durut-o-n cot! Asa a fost ordinul, asa s-a judecat. Rusine celor care aveau obligatia indeplinirii rolului activ si care nu au vrut sa verifice daca mult-blamatul Mario Iorgulescu este handicapat psihic real sau inchipuit. Vinovat-nevinovat, Mario Iorgulescu nu este un bolnav fabricat, ci chiar prezinta probleme psihice extrem de grave, avand o afectiune cumplita degenerativa, dependenta de alcool si episoade de violenta extrema, in care si-a agresat chiar si parintii. Cui ajuta sa inchida un bolnav psihic in celula cu infractori periculosi, asa cum s-a decis? Ca sa fie omorat sau (cine stie?) sa omoare el pe altii?

Cum sa ignori expertizele medicale din strainatate, confirmate de doua curti de apel din Italia, si sa refuzi sa efectuezi una in Romania, unui cetatean roman? Pe urma, ne plangem ca toate tarile europene refuza sa extradeze condamnatii din Romania. Cand realitatea e ca in Romania protocoalele lui Coldea si Kovesi au produs niste monstri de magistrati, precum paraditorii de la „unitatea de elita” din Ploiesti, care fabricau probe si dosare si care au batatorit adevarate culoare pentru grupurile de crima organizata din servicii, care controlau tot acest sistem subteran si ilegal. Si multi din sistemul judiciar s-au ghidat dupa acest grupuri: unii din oportunism, altii de frica sa nu ajunga tinte si ei. Sa ne amintim de cazul judecatorului Stan Mustata de la Curtea de Apel Bucuresti, care a fost ucis in detentie, dupa ce a fost arestat chiar cand intra in sala de judecata, ca urmare a faptului ca a fost interceptat cum se destainuia unui prieten ca nu sunt probe de condamnare in Dosarul Telepatia pentru Dan Voiculescu. Un oribil asasinat necercetat de nimeni pana azi...

Rusine si celor care trebuiau sa isi indeplineasca rolul activ si nu au vrut sa verifice in ancheta si la judecata cine este soferul care a generat accidentul printr-o manevra imprudenta in intersectie (filmat pe camere) si care a disparut de la fata locului, pe care Mario Iorgulescu a trebuit sa-l evite, si de ce nu era semnalizat scuarul (statia de tramvai) lovit noaptea si din care masina lui Mario Iorgulescu a zburat pe contrasens, aterizand peste masina victimei! Acolo se mai intamplasera zeci de accidente, iar indicatoarele la scuar s-au pus abia dupa accidentul mortal al lui Mario. Nimeni nu a vrut sa tina cont de aceste elemente, caci acestea anulau din start ingineria juridica cu uciderea cu intentie. Iar Mario, baiatul lui tata, trebuia pedepsit exemplar, pentru ca justitia represiva care a nenorocit atatia oameni sa-si justifice existenta. Pentru ca Gino Iorgulescu sa simta cum e sa nu asculti de sfaturile unora... Si ca sa se semene satisfactie publica pentru prostime, si frica si teroare pentru restul lumii.

V-ati intrebat de ce parchetele din Romania fac mare valva cu presa aservita pe tot felul de cazuri din acestea unde apare cate o figura publica, care practic e linsata mediatic? Severitate maxima, ultra-mediatizare, pedepse incredibil de aspre s.a.m.d., in timp ce aceiasi procurori din sistem acopera marile fraude comise de straini si nu fac nimic, oricat ar sesiza romanii.

Asta a fost metoda Binomului sprijinit din afara tarii: teroare maxima pe cazuri-spectacol si niciun fel de dosare pe marile fraude care le dau in Romania firmele straine care nu platesc un leu impozit si ne fura la facturi, la preturi, la tot, precum si protejatii lor. Procurorii lui peste fac pe durii in cazuri cu persoane publice autohtone – mesajul subliminal e ca Justitia lucreaza –, iar cand li se sesizeaza cazuri extrem de grave (ca de exemplu faptul ca anumite firme otravesc populatia cu alimente neconforme, ca facturile sunt nejustificat de umflate, ca firmele romanesti sunt pradate de autoritati etc.), toti vitejii astia se dau la fund.

Revin la cazul Mario Iorgulescu si spun ca aceasta speta nu este despre nefericitul accidentul rutier, cat este un test al respectului Justitiei romane fata de lege. Dupa ce parte din Justitia romana s-a prostituat profesional in cel mai odios mod cu putinta in timpul protocoalelor SRI-PICCJ-ICCJ si a deschis calea tuturor abuzurilor, distrugand elitele acestei tari, iata ca in final, la instanta suprema, se incearca restabilirea domniei legii. Pentru ca Justitia nu se face pentru a da satisfactie presei #rezist platite din exterior sau prostimii manipulate, ci cum scrie la carte, in numele legii! Si in mod egal pentru toti!

PS: Sa dea Dumnezeu sa se repopuleze Inalta Curte si marile instante cu cat mai multi judecatori de talia Liei Savonea si a colegilor ei!