Un moment asteptat de justitiabili, avocati si nu in ultimul rand de judecatorii de penal din aceasta tara a avut loc miercuri, 20 septembrie 2023, la Consiliul Superior al Magistraturii. Judecatorul Mihail Udroiu (foto) de la Curtea de Apel Oradea, proaspat promovat la Inalta Curte de Casatie si Justitie, si-a exprimat pentru prima data opinia in legatura cu efectele hotararii Curtii de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) din 24 iulie 2023 privind aplicarea deciziilor Curtii Constitutionale (CCR) si a Inaltei Curti de Casatie si Justitie (ICCJ) in materia prescriptiei raspunderii penale.

Judecatorul Mihail Udroiu a comentat decizia CJUE in cadrul interviului de la concursul de promovare la ICCJ pe care l-a sustinut in fata Sectiei pentru judecatori a CSM. Asta dupa ce presedintele CSM Daniel Gradinaru i-a cerut sa isi spuna punctul de vedere pe subiect. In doar cinci minute, Udroiu a facut o analiza cat se poate de clara a deciziei CJUE, concluzia fiind ca aceasta este una spectaculoasa, dar aproape imposibil de aplicat in practica.

Ulterior, judecatorul Mihail Udroiu a dezvoltat opinia expusa la CSM intr-o serie de precizari suplimentare acordate pentru Lumea Justitiei.

Iata interviul judecatorului Mihail Udroiu sustinut in fata Sectiei pentru judecatori a CSM la concursul de promovare la ICCJ:

“Presedintele CSM Daniel Gradinaru: Am intrebat si ceilalti candidati in legatura cu domeniul de aplicare a hotararii CJUE din iulie 2023 (n.r. - Decizia din 24 iulie 2023 pronuntata in cauza C‑107/23 PP), cu siguranta o cunoasteti, ati discutat-o, probabil ati analizat-o, si este un considerent principal, zic eu, in cuprinsul acesteia care se refera infractiuni de frauda grava care aduce interese atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, cand e vorba de astfel de infractiuni in esenta am putea sa consideram ca s-a intrerupt cursul prescriptiei inainte de 2018, la prima decizie a CCR (n.r. - Decizia CCR 297/2018). Cum vedeti dvs?

Judecatorul Mihail Udroiu: N-am avut nicio cauza pana acum, dar am o opinie mai categorica de stricta raportare la infractiunea de frauda grava care aduce interese atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene. Raportat la limitele sesizarii, la limitele dezbaterii facute de catre CJUE, respectiv Conventia PIF (doar Conventia PIF, nu Directiva PIF) si reinterpretarea principiului legalitatii strict cu referire la infractiunile care aduc atingere intereselor financiare ale UE, cred ca decizia CJUE din iulie 2023 trebuie aplicata in urmatorii parametrii:

- atunci cand exista o cauza care vizeaza aplicarea Conventiei PIF din 1995 (n.r. - Conventia elaborata in temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeana, privind protejarea intereselor financiare ale Comunitatilor Europene), iar nu a Directivei PIF [n.r. - Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European si a Consiliului din 5 iulie 2017 privind combaterea fraudelor indreptate impotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal; in paragraful 73 al deciziei CJUE s-a aratat ca ”In aceste conditii, prima si a doua intrebare trebuie sa fie examinate numai in raport cu articolul 325 alineatul (1) TFUE, cu articolul 49 alineatul (1) din carta si cu articolul 2 alineatul (1) din Conventia PIF.”];

- atunci cand cauza care se afla pe rolul instantei este o cauza complexa, care presupune o investigatie, o ancheta ritmica si indelungata, iar nu o cauza in care se remarca o levitatie a parchetului pe dosarul de urmarire penala si care e caracterizata printr-o lipsa de ritmicitate a urmaririi penale, din perspectiva standardului riscului sistemic (fiecare dintre componente o sa le explic imediat); si

- daca sunt respectate drepturile fundamentale la nivelul traditiilor si standardelor constitutionale garantate inclusiv de catre Tratatele Uniunii Europene.

Si acum, ma explic.

Curtea, la prima intrebare, limiteaza aplicabilitatea deciziei la Conventia PIF si la incidenta mitior lex (n.r. - legea penala mai favorabila), ceea ce inseamna ca rationamentul nu poate fi aplicat decat in legatura cu incidenta Conventiei PIF si a mitior lex prin raportare doar la fraude grave impotriva intereselor UE, iar celelalte principii ale interpretarii dreptului Uniunii Europene urmeaza sa fie aplicate in completare.

Art. 67 din Tratatul de functionare al UE stabileste la nivel de tratat constitutiv al Uniunii faptul ca respectarea traditiilor juridice si constitutionale ale statelor are o valoare de norma primara la nivelul UE. (n.r. - potrivit art. 67 TFUE Uniunea constituie un spatiu de libertate, securitate si justitie, cu respectarea drepturilor fundamentale si a diferitelor sisteme de drept si traditii juridice ale statelor membre).

Notiunea de infractiune grava contra intereselor financiare ale UE nu este definita in dreptul intern si apare pentru prima oara in Directiva PIF. Aceasta nu poate fi interpretata prin analogie pentru ca legea, practica judiciara si Constitutia interzic analogia in malam partem, adica in defavoarea persoanei acuzate.

Pe de alta parte, CJUE nu antameaza ipoteza prevazuta de art. 20 din Constitutie care reglementeaza prioritatea interpretarii nationale, inclusiv constitutionale atunci cand se stabileste un standard superior de protectie a drepturilor fundamentale [n.r. - potrivit art. 20 din Constitutia Romaniei ”(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile”].

Ceea ce inseamna, in esenta, ca decizia CJUE, la modul la care este motivata, se aplica doar in aceste cazuri si ipoteza de risc sistemic nu poate fi interpretata in abstracto.

Asta inseamna ca ipoteza de risc sistemic trebuie analizata raportat la situatia concreta din cauza. De ce? Pentru ca ipotezele de risc sistemic apar pentru prima oara in legatura cu Directiva PIF (ele nefiind antamate de CJUE in legatura cu Conventia PIF) cu referire la fraude de tip carusel in legatura cu TVA-ul.

Toata jurisprudenta CJUE, in materia prescriptiei raspunderii, de la Taricco I, Taricco II, vizeaza actele ilicite la regimul TVA, nu  infractiuni contra intereselor financiare ale UE prevazute de Conventia PIF. Si in aceste premise decizia este aplicabila, insa raportat la modul in care a motivat-o CJUE, si daca realizam o cercetare a naturii cauzelor aflate pe rolul instantelor, practic e complicat de identificat o cauza concreta in care sa aplici Conventia PIF, cand e deja Directiva PIF transpusa in 2020, sa poti neglija traditiile constitutionale comune, care au valoare de tratat fundamental al UE si art. 52 din Carta [n.r. - Art. 52 din Carta drepturilor fundamentale a UE: ”In masura in care prezenta carta contine drepturi ce corespund unor drepturi garantate prin Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, intelesul si intinderea lor sunt aceleasi ca si cele prevazute de conventia mentionata. Aceasta dispozitie nu impiedica dreptul Uniunii sa confere o protectie mai larga. In masura in prezenta carta recunoaste drepturi fundamentale, asa cum rezulta acestea din traditiile constitutionale comune statelor membre, aceste drepturi sunt interpretate in conformitate cu traditiile mentionate”] care asigura aplicarea, protectia superioara a drepturilor fundamentale, sa poti sa interpretezi prin analogie infractiune grava atunci cand nu ai definita si nu ai transpusa infractiunea grava. Si atunci, practic e o decizie spectaculoasa care are un continut aproape inexistent in aplicabilitate”.

Completarile lui Udroiu pentru Lumea Justitiei

In plus de aceste comentarii, contactat de Lumea Justitiei, judecatorul Mihail Udoriu a facut o serie de precizari suplimentare in legatura cu opinia tehnica exprimata in interviul sustinut in fata Sectiei pentru judecatori a CSM. Iata-le:

”Personal consider ca decizia CJUE poate fi aplicata doar in ipotezele vizate de Conventia PIF, daca este vorba de o cauza complexa care implica o ancheta ritmica si indelungata (iar nu inactivitatea organelor de urmarire penala) in care au fost respectate drepturile fundamentale potrivit traditiilor si standardelor de rang constitutional specifice unui veritabil stat de drept.

Intr-o atare filosofie interpretativa, deciziile ICCJ, CCR, CJUE - deopotriva obligatorii - pot coexista in armonia preeminentei dreptului, care exclude orice viziune rigida ce ar putea fragmenta ordinea juridica.

Interpretarea sustinuta in cadrul interviului nu afecteaza efectul direct al hotararii CJUE ci il plaseaza il limitele analizate – mitior lex ( art. 15 din Constitutia Romaniei) si Conventia PIF.

Decizia CJUE nu vizeaza nici Directiva PIF si nici ipotezele rezultate din interpretarea art. 67 TFUE ori din art. 52 din Carta Drepturilor Fundamentale a UE, care insa vor trebui avute in vedere in conditiile in care CJUE propune o interpretare de inlaturare sectoriala a aplicarii mitior lex si de redefinire a principiului legalitatii incriminarii prin raportare doar la fraude grave impotriva intereselor UE. In plus trebuie avut in vedere ca este interzisa analogia in malam parte in aplicarea legii penale, ceea ce impiedica calificarea unor infractiuni existente in fondul legislativ ca fiind ”fraude grave” in considerarea retinerii producerii de ”consecinte deosebit de grave”.

Standardele de rang constitutional care asigura o protectie superioara a drepturilor omului sunt plasate la apexul ordinii juridice, in contextul art. 20 din Constitutie. Aplicatiunea lor jurisprudentiala va genera un veritabil drept natural pozitiv, apt sa exprime pretorian valori constitutionale perene privind drepturile omului, care subzista intotdeauna diversitatii dreptului din diferite epoci. Prin urmare, atare exigente nu pot fi neglijate si chiar CJUE face referire la necesitatea respectarii acestor drepturi in cuprinsul hotararii din 24 iulie 2023.

In viitor, va fi rolul Curtii Constitutionale sa evalueze constitutionalitatea legii de transpunere a Directivei PIF. 

Totodata apreciez ca decizia CJUE ofera ocazia CCR sa abordeze coerent doua aspecte esentiale:

(i) stabilirea unei semantici a notiunii de traditii constitutionale si calificarea fortei lor juridice;

(ii) definirea reperelor identitatii constitutionale a ordinii juridice interne (un ajutor in acest sens putand fi cautat in jurisprudenta Consiliului Constitutional francez).

Riscul sistemic de impunitate la care face referire CJUE impune o evaluare in concreto iar nu in abstracto. Deopotriva, trebuie avut in vedere ca, fata de jurisprudenta CEDO, un proces penal cu o durata de 7 ani (durata termenului de prescriptie a raspunderii penale pentru fraude contra intereselor financiare a UE) in care se constata inactivitatea organelor de urmarire penala nu satisface exigenta unui termen rezonabil ca garantie a dreptului la un proces echitabil. 

Si in cauzele in care este incidenta Conventia PIF instantele in aplicarea CJUE trebuie sa verifice in concret daca exista un risc sistemic de impunitate si daca drepturile fundamentale sunt in continuare respectate”.