Gabriela Ghita - fost Procuror General adjunct al Romaniei (foto) a analizat pentru Lumeajustitiei.ro controversata decizie penala data la 27 ianuarie 2010, prin care judecatorii Livia Stanciu si Vasile Alixandri (opinie separata a facut judecatoarea Ana Hermina Iancu) l-au condamnat definitiv, la inchisoare, pe fostul primar din Ramnicu Valcea, Mircia Gutau, dupa ce acesta a fost achitat de primele doua instante. Publicam integral opinia avocatei Gabriela Ghita:

Opinie referitoare la Decizia nr. 273 din 27 ianuarie 2010 referitoare la Mircia Gutau si Nicolae Dicu

Sub aspect procedural, hotararea constituie o incontestabilă gafa profesionala, sub mai multe aspecte.

1. Instanta de recurs (ICCJ – S. pen) si-a motivat hotararea pe disp. 385 ind. 9 alin. 3 C.p.p. combinat cu art. 385 ind. 6 alin. 1 si 2 C.p.p. (v. fila 9 hotarare) : „Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform art.385 ⁹ alin.3 C.proc.pen., combinat cu art. 385 ⁶ alin.1 şi 2 C.proc.pen., constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Constanţa este fondat, pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.” Dintru inceput, este de observat ca instanta de recurs si-a motivat hotararea pe norme generale, in fapt norme de trimitere la alte norme (una dintre acestea având 4 alineate, din care numai alineatul 2 are 21 de ipoteze/cazuri) , situatie in care hotararea apare eliptica de temei legal.

2. Hotararea face abstractie de normele exprese, explicite si imperative ale art. 385 ¹⁵ C.proc.pen., intitulat „Solutiile” :

ART. 385^15

Soluţiile

Instanţa, judecând recursul, pronunţă una din următoarele soluţii:

1. respinge recursul, menţinând hotărârea atacată:

a) dacă recursul este tardiv sau inadmisibil;

b) dacă recursul este nefondat;

2. admite recursul, casând hotărârea atacată şi:

a) menţine hotărârea primei instanţe, când apelul a fost greşit admis;

b) achită pe inculpat sau dispune încetarea procesului penal în cazurile prevăzute în art. 11;

c) dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost casată, în cazurile prevăzute în art. 385^9 alin. 1 pct. 3 - 5, pct. 6 teza a doua, pct. 7 - 10 şi pct. 21, şi rejudecarea de către instanţa competentă, în cazul prevăzut în art. 385^9 alin. 1 pct. 1.

Când recursul priveşte atât hotărârea primei instanţe, cât şi hotărârea instanţei de apel, în caz de admitere şi dispunerea rejudecării de către instanţa a cărei hotărâre a fost casată, cauza se trimite la prima instanţă, dacă ambele hotărâri au fost casate, şi la instanţa de apel, când numai hotărârea acesteia a fost casată.

În cazul în care admite recursul declarat împotriva deciziei pronunţate în apel, instanţa de recurs desfiinţează şi hotărârea primei instanţe, dacă se constată aceleaşi încălcări de lege ca în decizia recurată.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dacă admite recursul, când este necesară administrarea de probe, dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost casată;

d) dispune rejudecarea de către instanţa de recurs în cazurile prevăzute în art. 385^9 alin. 1 pct. 11 - 20, precum şi în cazul prevăzut în art. 385^6 alin. 3.

Se constata ca legea procesuala prevede, imperativ, obligatia instantei de control judiciar (recurs), atunci cand admite recursul, cumulativ :

1. sa caseze hotararea atacata

2. sa dispuna rejudecarea cauzei, ori de instanta a carei hotarare a fost casata, ori de instanta de recurs.

Dupa cum se constata, instanta de recurs nu a dispus rejudecarea cauzei nici de una dintre instantele de fond (tribunal sau curtea de apel) si nici macar de instanta de recurs insasi.

Concluzia este aceea ca instanta de recurs a condamnat pe inculpati fara a avea loc rejudecarea cauzei (asa cum expres, explicit si imperativ prevede Codul de procedura penala), deci fara judecata , deoarece rejudecarea unei cauze se face conform procedurii prevazute pentru judecata in fond – astfel cum impun explicit disp. art. 385 ind. 17 alin. (5) si art. 385 ind. 19 Cod proc. penala.

Or, a condamna pe cineva fara a-l judeca constituie o enorma gafa profesionala si o evidenta eroare judiciara.

3. Corecta sub aspect procedural apare opinia minoritara: judecatorul aflat in minoritate a analizat hotararile atacate atat prin prisma motivelor de recurs cat si din oficiu si a constatat ca recursul nu este intemeiat, temeiul legal al opiniei minoritare fiind acela prevazut de art. art 385^15 pct. 1 lit b :

ART. 385^15

Soluţiile

Instanţa, judecând recursul, pronunţă una din următoarele soluţii:

1. respinge recursul, menţinând hotărârea atacată:

a) dacă recursul este tardiv sau inadmisibil;

b) dacă recursul este nefondat;

Invers, daca instanta de recurs – in opina majoritara - a ajuns la concluzia ca recursul era întemeiat, trebuia – obligatoriu – sa dispuna rejudecarea, asa cum impune expres Codul de procedura penala.

Neprocedandu-se astfel, pe langa norma procesual penala expresa, au fost incalcate atat art. 21 alin. (3) din Constitutie cat si art. 6 din Conventie, deoarece M. Gutau a fost condamnat fara a fi fost judecat, cat timp instanta de recurs s-a pronuntat asupra vinovatiei fara se rejudece cauza, deci fara o judecata.

In acest sens, trebuie precizat ca atunci cand vorbeste despre rejudecare, legea impune o noua judecata, care sa indeplineasca cerintele de publicitate, oralitate, contradictorialitate si echitate, ori de una dintre instantele inferioare ori de catre instanta de recurs, si nu posibilitatea discretionara a reaprecierii probelor de catre instanta de recurs, fie aceasta chiar instanta suprema (sau, dimpotriva, cu atat mai mult cu cat este vorba de instanta suprema).

4. Cu privire la reaprecierea inregistrarii ambientale, este lipsit de rezonabilitate a se considera ca M. Gutau nu ar fi contestat aceasta inregistrare, cat timp pe parcusul judecarii cauzei aparatorii au demonstrat cu lux de probe ca au existat doua variante de transcriere complet diferite ale inregistrarii si au existat acuzatii ca cea de-a doua varianta reprezenta o contrafacere si denaturare a primeia.

Evidenta sub acest aspect este opinia separata care vorbeste explicit despre nota originală de redare a dialogului dintre denuntător si inculpat (fila 41), fiind evident ca a existat o nota originala din care rezulta o anumita situatie de fapt si ca eventuala nota ulterioara nu putea fi luata in considerare deoarece nu era originala (prin original potrivit DEX se intelege intotdeaua intaiul exemplar).

Dar, chiar opinia majoritara precizeaza (fila 26) ca interceptarile si inregistrarile constituie mijloace de proba daca nu sunt contestate. Or, contestarea pe fond a celei de-a doua variante a inregistrarii ambientale, apreciata de opina majoritara ca relevanta asupra vinovatiei, era in afara de orice indoiala.

5. Chiar daca opina majoritara aprecia relevanta cea de-a doua varianta a transcrierii, nu putea pronunta o hotarare de condamnare recunoscand in hotarare existenta unui dubiu si, mai mult inca, reprosand acuzatului ca nu a cerut expertizarea inregistrarii.

In aceasta ultima ipotetza, instanta de recurs avea obligatia de a dispune rejudecarea cauzei de la prima instanta cu indicatia de a se efectua expertizarea mijlocului de proba (deoarece obligatia de administrare a probatoriului revine organelor judiciare).

Cu atat mai mult se impunea acest lucru cu cat opinia majoritara insasi a recunoscut ca proba era contestata si cu cat aceasta era unica proba ce putea fi interpretata in sensul vinovatiei.

6. Pe fond, apar curioase argumentele opiniei majoritare care constituie presupuneri si supozitii, parte dintre acestea aflate vadit sub imperiul dubiului, de exemplu: „Fără ştiinţa primarului, inculpatul Dicu Nicolae n-ar fi negociat cu martorul denunţător eliberarea certificatului de urbanism pentru terenul din str.Gabriel Stoianovici” (fila 27).

P.S. Nu cumva hotararea a fost pronuntata, dupa cele doua amanari, intro zi in care presedintele era din nou plecat din tara ?

Cititi aici decizia de condamnare a ex-primarului Mircia Gutau si opinia separata.