Despre banii judecatorilor

Luptam cu totii pentru bani.

Sa nu ne fandosim. De la marile puteri mondiale pina la ultimul butic, toate functioneaza pe principii economice, au nevoie de bani si cauta sa aiba cit mai multi. De la presedintele tarii pina la cel mai amarit somer, toti vor, si se straduiesc, sa aiba cit mai multi bani.

In concret, cam ca intotdeauna, cel mai la indemina am exemplul meu personal. Am crescut intr-o familie nu doar modesta, ci de-a dreptul nevoiasa. In acel mediu, am inteles de mic valoarea muncii, dar si a invataturii ca mijloc de a ajunge ceva in viata. Asadar, incepind cu vacantele de liceu si apoi inca vreo opt ani dupa armata, am muncit din greu, asa cum se munceste: fierar-betonist, sofer si altele. Dupa ce am obtinut o oarecare stabilitate financiara, am "dat la facultate", un examen de admitere pe cit de stupid, pe atit de dur, intrind, la a nu stiu cita incercare, la facultatea de drept, intr-o concurenta de 24 pe un loc. Nu am stiut prea bine care va fi viata mea de jurist, dar intr-o buna zi m-am trezit judecator, iar ceva mai tirziu am inteles ca mi-a fost dat sa practic cea mai grozava si mai tulburatoare profesie de pe lumea asta, si in plus, ca fac parte din una dintre puterile statului.

Fata de cele de mai sus, puteti accepta fara sa insist prea mult, ca eu am tot respectul pentru toti oamenii muncii, de orice nivel si profesie. Dar trebuie sa cadem de acord ca, daca am muncit din greu ca sa ajung unde am ajuns, daca mi-am ros coatele pe bancile scolii atita timp, am facut toate astea nu numai ca sa fiu altceva pe scara sociala, ci si ca sa traiesc mai bine din punct de vedere material, adica sa cistig mai bine, sa am bani mai multi. Bani care imi sint necesari nu numai ca sa traiesc mai bine fizic, alimentar etc., ci si ca sa-mi pot tine rangul in societate, si ca sa ma intretin corespunzator din punct de vedere intelectual si profesional.

Pentru a putea eu trai normal la acest nivel, statul a gasit cu cale sa-mi acorde venituri corespunzatoare, salariu, respectiv pensie. Aici se impun doua precizari:

- oricit ar striga de tare unii si altii, stirnind contra noastra si presa si tot poporul, noi, putere a statului – judecatori, procurori, grefieri – nu putem fi platiti decit in comparatie cu reprezentantii celorlalte doua puteri ale statului – parlamentarii si guvernantii.

- dar care comparatie? pe cind noi nu avem nici o alta sursa de venit, neavind voie sa practicam nici nici o alta activitate aducatoare de cistig, guvernantii si parlamentarii nu au nici o restrictie, fiind cit se poate de avuti, atit la intrarea, cit mai ales la iesirea din respectivele functii – presa este plina de exemple.

De aceea, si unii si altii – guvernanti, parlamentari, diversi oameni politici si toti jmecherii care bintuie in anturajul lor – au mereu grija noastra, a celor din justitie, alimentind poporul si presa cu tot felul de acuze. Dar de ce oare presa si poporul nu se intereseaza de toate veniturile si multe alte avantaje pe care le au ei – masini, soferi, benzina, secretare, chirii, consilii de administratie si multe altele, plus afaceri cit incape? Va spun eu de ce: pentru ca noi am fost redusi la tacere prin tot felul de interdictii, iar ei au voie orice.

La concret, doua chestii:

- acum citeva luni, toata presa vuia ca nu stiu ce ordin da ministerul si ne dubleaza salariile si pensiile, sau cam pe acolo. Ei bine, dupa vreo 2-3 luni, am constatat la fluturasul meu de pensie ca suma era cu 13 milioane vechi mai mica, iar dupa alte vreo 2 luni, mi s-au mai pus vreo 3. Socotiti dv. care marire/dublare, ca la radio Erevan.

- mai cu niste ani in urma, cind un presedinte de trista amintire ne-a taiat tuturor acel sfert din salariu, la revenire guvernantii s-au facut a uita doua lucruri: ca ni se taiasera si al 13-lea salariu, si prima de vacanta, va sa zica pe real primeam 14 salarii, si am ramas pina in ziua de azi cu cele 12. Macar daca ar fi asa pentru toata lumea, dar credeti ca e? O multime de ajunsi isi fixeaza singuri tot felul de salarii, sporuri, prime etc.

Iar foarte multi, din tot felul de structuri gonflate si inutile, isi fac, tot de capul lor, salarii de 2-3 ori mai mari ca al presedintelui tarii, ceea ce este pur si simplu hotie.

Vreti exemple, cititi aici: salarii nesimtite la stat – Internetul e plin.

Despre banii justitiei

De la fenomennul-regula expus mai sus exista o exceptie, o singura si nefericita exceptie: Ministerul Justitiei din Romania si ministrul respectiv. Pe cind invatamintul tipa mereu sa i se respecte acel procent legal de 6% din PIB, pe cind armata se suprafinanteaza la cererea aliatilor, pe cind presedintia si organele securiste cer si primesc bani tot mai multi, Ministerul/ministrul justitiei nici nu cere, nici nu primeste. Ba mai mult, cedeaza cu nonsalanta si ceea ce produce propriu.

Stiati ca justitia produce bani? Priviti extrasul alaturat dintr-un portal de instanta:

Pentru un partaj de bunuri comune, o persoana plateste in rate taxe de timbru 190 milioane lei vechi. Stiti unde se depun acesti bani, si toate taxele asemanatoare? La primariile de domiciliu ale platitorilor, adica la institutii care nu au nici o legatura cu justitia. De ce? Nu ma intrebati pe mine. De ce ministerul/ministrul justitiei se complac in aceasta situatie? Va spun eu: pentru ca pe dom' ministru il doare undeva de chestia asta. Asa cum il doare de faptul ca palatul de justitie de la Piatra Neamt este construit pe jumatate si lasat prada balariilor (ca si multe altele), in timp ce trei instante din judet platesc sume imense pentru spatii inchiriate, ca si multe altele.

Asadar:

Departe de a fi jenat de faptul ca tot felul de profitori ai statului mafiot si esuat se scarpina toata ziua de salariile si pensiile noastre (judecatori, procurori si grefieri) sustin cu tarie urmatoarele:

- banii produsi de justitie trebuie incasati si folositi de justitie;

- judecatorii, procurorii si grefierii trebuie sa beneficieze de actualizarea salariilor si pensiilor la fel ca tot poporul, fiecare conform rangului si rolului sau in societate.