Comisarul Traian Berbeceanu (foto dreapta) a fost atentionat ca DIICOT ii pregateste dosar. S-a intamplat cu aproximativ cinci luni inainte ca fostul sef al BCCO Alba sa fie saltat, retinut si apoi arestat preventiv in dosarul instrumentat de fostul sef al DIICOT Alba Ioan Muresan. Iar cel care l-a pus in garda pe Traian Berbeceanu a fost Dan Hosu (foto mijloc). Nimeni altul decat sotul procuroarei Georgiana Hosu (foto stanga), cea care la mometul inceperii dosarului impotriva lui Berbeceanu era adjuncta DIICOT.

Cel care dezvaluie ca sotul Georgianei Hosu, Dan Hosu, a livrat informatii despre dosarul care i se pregatea lui Traian Berbeceanu a fost...chiar Traian Berbeceanu. Intr-o cerere de probatiune depusa, in 2015, la Inalta Curte, in dosarul in care a fost trimis in judecata, prin care cere audierea lui Dan Hosu si a altor persoane, comisarul Berbeceanu relateaza cum a fost avertizat de sotul Georgianei Hosu ca este tinta unui dosar DIICOT, mai exact a unei cauze instrumentate de procurorii Ioan Muresan si Nicolaie Cean, alaturi de politistul Alin Muntean (vezi facsimil). Berbeceanu povesteste ca la mijlocul lunii mai 2013, deci cu aproximativ cinci luni inainte sa fie retinut si arestat, s-a intalnit la Pitesti cu doi colegi, ocazie cu care unul dintre ei i-a spus ca au aflat de la Dan Hosu ca DIICOT ii pregateste dosar: “Contor Mihai m-a informat ca numitul Hosu Dan, fost ofiter in cadrul DCCO, actualmente pensionar i-a spus ca eu si echipa mea suntem in real pericol, ca Muresan Ioan, Cean Nicolaie si Muntean Alin, sub coordonarea lui Bica Alina, instrumenteaza un dosar avand drept scop inculparea noastra si eliminarea mea de la conducerea BCCO Alba Iulia”. Traian Berbeceanu a vrut sa verifice personal informatia, astfel ca peste cateva zile s-a intalnit cu Dan Hosu, cu care fusese coleg, la o pensiune din localitatea Fagaras. Cu aceasta ocazie, sotul Georgianei Hosu i-a relatat, spune Berbeceanu, ca informatiile pe care comisarul le primise din partea lui Mihai Contor erau reale si ca procurorii Muresan si Cean, impreuna cu politistul Alin Muntean, pregatesc o actiune in forta, cu sprijinul Jandarmeriei: “Numitul Hosu Dan mi-a spus ca Muresan Ioan, Cean Nicolaie si Muntean Alin vor ca in curand sa organizeze o actiune in forta, cu sprijinul Jandarmeriei”. De asemenea, acelasi Dan Hosu i-a dezvaluit ca atat opinia sa cat si opinia adjunctei DIICOT de la acea vreme, Georgiana Hosu, era ca sefa Directiei de atunci, Alina Bica, ar fi fost indusa si mentinuta in eroare de Ioan Muresan, Nicolaie Cean si Alin Muntean.

Asadar, in aceste conditii, ne punem urmatoarele intrebari:

-Avem sau nu de-a face cu o scurgere de informatii din interiorul DIICOT?

-De unde stia Dan Hosu ca DIICOT pregateste dosar impotriva lui Berbeceanu?

-Stia cumva de la sotia sa adjuncta DIICOT Georgiana Hosu cu care este evident ca discutase despre caz, in conditiile in care, dupa cum dezvaluie Berbeceanu, aceasta i-a spus ca Alina Bica era indusa in eroare?

-Avea voie Georgiana Hosu sa discute cu sotul ei, fost coleg al lui Berbeceanu, date din dosarul DIICOT?

In opinia noastra, DIICOT este obligat sa se sesizeze de urgenta si sa verifice daca am avut de-a face cu o scurgere de informatii. Si sa verifice daca datele pe care Dan Hosu i le-a oferit lui Traian Berbeceanu au pus sau nu in pericol derularea anchetei.

Mai trebuie sa precizam, ca in 2016, Dan Hosu a fost retinut de DNA, iar in 2017 a fost trimis in judecata pentru trafic de influenta si dare de mita. In ceea ce o priveste pe Georgiana Hosu, aceasta a plecat intre timp din DIICOT.

Iata marturia lui Traian Berbeceanu despre informatiile primite de la sotul fostei adjuncte DIICOT Georgiana Hosu, Dan Hosu:

“Dupa intalnirea din aprilie-mai 2013 de la Iasi, descrisa mai sus, pe la mijlocul lunii mai 2013 am fost contactat de subcomisarul Geogean Sebastian din cadrul BCCO Alba Iulia, care mi-a spus telefonic ca se afla in misiune la Bucuresti si ca un coleg din cadrul DCCO Bucuresti, respectiv subcomisarul Contor Mihai, doreste sa ne intalnim urgent pentru a-mi aduce la cunostinta fapte de mare importanta. In aceeasi zi, impreuna cu sotia, m-am deplasat in apropierea orasului Pitesti si ne-am intalnit cu numitii Contor Mihai si Geogean Sebastian. Cu aceasta ocazie, Contor Mihai m-a informat ca numitul Hosu Dan, fost ofiter in cadrul DCCO, actualmente pensionar i-a spus ca eu si echipa mea suntem in real pericol, ca Muresan Ioan, Cean Nicolaie si Muntean Alin, sub coordonarea lui Bica Alina, instrumenteaza un dosar avand drept scop inculparea noastra si eliminarea mea de la conducerea BCCO Alba Iulia. Intrucat il cunosteam de foarte mult timp pe Hosu Dan, fiind colegi in structurile de combatere a criminalitatii organizate, l-am rugat pe Contor Mihai sa ii transmita ca vreau sa ma intalnesc cu acesta. La cateva zile dupa aceasta, m-am intalnit cu numitul Hosu Dan la o pensiune din zona localitatii Fagaras. Am aflat de la acesta ca cele ce mi le comunicase Contor Mihai erau reale si i-am relatat despre modul in care se fabrica probe impotriva noastra, la DIICOT Alba Iulia. Numitul Hosu Dan mi-a spus ca Muresan Ioan, Cean Nicolaie si Muntean Alin vor ca in curand sa organizeze o actiune in forta, cu sprijinul Jandarmeriei. Mi-a spus ca opinia sa si a d-nei procuror sef Hosu Georgiana este ca Bica Alina a fost indusa si mentinuta in eroare de Muresan Ioan, Cean Nicolaie si Muntean Alin, si ca ar fi foarte important sa ma prezint in audienta la aceasta din urma, pentru a-i relata inca o data adevarata situatie”.

DIICOT nu a avut zece luni procuror la Inalta Curte

Pe de alta parte, in dosarul lui Traian Berbeceanu, aflat in faza de apel la Inalta Curte, mai exista o grava anomalie: timp de zece luni - perioada in care sefia DIICOT a fost detinuta inclusiv de adjuncta Georgiana Hosu, dupa ce DNA a eliminat-o pe Alinei Bica - cauza s-a judecat fara ca DIICOT sa isi trimita reprezentant in instanta. Mai exact, dupa ce dosarul in care Traian Berbeceanu a fost trimis in judecata de DIICOT a fost conexat cu cel in care anchetatorii comisarului au fost executati de DNA, in fata completului ICCJ compus din Iulian Dragomir, Francisca Vasile si Horia Valentin Selaru (acesta din urma fost consilier al fostei colaboratoare si partenere de dosare a lui Berbeceanu, sefa DNA Laura Kovesi) nu s-a aflat decat procurorul de sedinta de la DNA. Cu alte cuvinte, completul ICCJ nu a putut afla decat pozitia parchetului care a sarit sa ii execute pe anchetatorii ce au indraznit sa se atinga de Berbeceanu. DIICOT a lipsit, iar in perioada 21 ianuarie 2015-21 octombrie 2015, acuzatiile impotriva fostului sef BCCO Alba nu au fost sustinute. A fost o perioada in care Traian Berbeceanu si 73 de martori au fost audiati fara ca DIICOT sa le poata adresa intrebari, si in care instanta s-a pronuntat pe cererile de probatorii formulate in legatura cu acuzatiile DIICOT, fara ca DIICOT sa isi poata exprima un punct de vedere.

Situatia a fost remediata abia dupa venirea la conducerea DIICOT a lui Daniel Horodniceanu. De ce Daniel Horodniceanu a putut sa puna lucrurile in ordine si DIICOT sa aiba reprezentant in instanta, iar Georgiana Hosu nu a putut sa faca asta, ar fi interesant de aflat. Cert este ca in final a fost prea tarziu. Traian Berbeceanu a primit achitare in dosarul DIICOT, iar anchetatorii comisarului au primit pedespse grele cu inchisoarea in dosarul DNA. Totusi, lipsa procurorului DIICOT la Inalta Curte este invocata de parchetul lui Horodniceanu in motivele de apel. Concret, DIICOT acuza ca dosarul a fost judecat cu nesocotirea prevederilor legale care reglementeaza constituirea instantei de judecata, ca urmare a neparticiparii obligatorii a procurorului de sedinta al DIICOT, fapt pentru care sentinta de achitare a lui Traian Berbeceanu ar fi nula.

Iata argumentele invocate de DIICOT in motivele de apel in legatura cu lipsa procurorului de sedinta al Directiei la judecarea dosarului la ICCJ:

“Cauza a fost judecata cu nesocotirea prevederilor legale care reglementeaza constituirea instantei de judecata, ca urmare a neparticiparii obligatorii a procurorului din cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism in perioada 21 ianuarie 2015-21 octombrie 2015, imprejurare sanctionata potrivit art. 281 alin. 1 lit. d din Codul de procedura penala, cu nulitatea absoluta.

In cauza se constata ca in sedinta publica din data de 14 ianuarie 2015 instanta a solicitat partilor sa isi exprime un punct de vedere cu privire la trimiterea dosarului nr. 2776/3/2014 al Tribunalului Bucuresti la Inalta Curte de Casatie si Justitie in vederea discutarii necesitatii reunirii cauzei la dosarul 2738/1/2014.

Urmare acestui demers, instanta a emis, la date de 20 ianuarie 2015, o adresa catre Procurorul General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie solicitandu-i acestuia sa desemneze un reprezentant al Ministerului Public din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia Judiciara Penala, independent de structurile care au semnat rechizitoriile 386/D/P/2013 si 212/P/2013, care sa participe in cauza unica rezultata in urma reunirii celor doua dosare.

Prin adresa Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia Judiciara Penala – Procuror Sef Serviciu nr. 192/C/162/III-1/2015 din data de 21 ianuarie 2015, s-a aratat ca prin rezolutia din 21.01.2015 a Procurorului General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, s-a dispus participarea unui procuror al Directiei Nationale Anticoruptie.

Examinand continutul inscrisului aflat la fila 244 vol. II, dosar instanta, se observa ca desi in continutul adresei procurorului sef al Serviciului Judiciar din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie se face o referire la o rezolutie a Procurorului General privind alegerea unui procuror al Directiei Nationale Anticoruptie care sa asigure participarea in cauza, din cuprinsul rezolutiei aplicate in cadrul aceluiasi inscris nu rezulta acest fapt, singura mentiune pe care rezolutia o cuprinde fiind in sensul ca 'se va inainta completului de judecata'.

Referitor la solicitarea instantei, Directia Nationala Anticoruptie a raspuns prin adresa nr. 188/III-2/2015 din 21 ianuarie 2015 in sensul ca potrivit art. 5 alin 3 din Legea 255/2013 si art 3 alin 1 lit c.1 din OUG 43/2002, desemnarea unui procuror din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie s-ar afla in afara prevederilor legale, determinand incidenta art. 281 alin. 1 lit d Cod proc.pen.

Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, in acord cu solicitarea instantei, a exprimat punctul de vedere in sensul ca participarea sa fie asigurata de un procuror din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

In sedinta publica din data de 21 ianuarie 2015 instanta a dispus reunirea celor doua cauze, respectiv dosarul nr. 24723/3/2014 in care a fost emis rechizitoriul nr. 386D/P/2013 de catre Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism la cauza aflata deja pe rolul Inaltei Curti nr. 2738/1/2014 in care a fost emis rechizitoriul nr. 212/P/2013 al Directiei Nationale Anticoruptie.

La data de 7 septembrie 2015 Procurorul Sef al Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism a emis adresa nr. 142/III-2/2015 in cuprinsul careia a invederat caracterul contradictoriu al celor doua acte de sesizare si posibilitatea ca, in situatia participarii la sedinta de judecata a unui procuror din cadrul uneia dintre directii, unul dintre cele doua rechizitorii ar putea sa ramana nesolutionat.

In aceste conditii, s-a invederat Procurorului General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, necesitatea de a desemna in cauza si un procuror din cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism.

Prin adresa nr. 2405/C/2015 din data 20.10.2015 a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Cabinet Procuror General, s-a stabilit, ca, in conformitate cu prevederile art. 2 alin.3 din Legea 508/2004, un procuror din cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Teorism are posibilitatea de a participa la judecarea cauzei reunite.

Urmare acestei dispozitii, incepand cu sedinta publica din data de 21 octombrie 2015, la judecarea cauzei reunite au participat procurori din cadrul ambelor directii specializate.

Analizand dispoizitiile legale privind participarea procurorilor la sedintele de judecata se constata urmatoarele:

Potrivit reglemenatarilor art. 363 din Codul de procedura penala, 'participarea procurorului la judecata este obligatorie; In cursul judecatii, procurorul exercita rol activ, in vederea aflarii adevarului si a respectarii dispozitiilor legale, formuleaza cereri, ridica exceptii si pune concluzii. Cererile si concluziile procurorului trebuie sa fie motivate. Cand apreciaza ca exista vreuna dintre cauzele care impiedica exercitarea actiunii penale, procurorul pune, dupa caz, concluzii de achitare sau de incetare a procesului penal'.

Alaturi de aceste dispozitii, care reprezinta norma generala in materie, legiuitorul a reglementat in mod expres participarea la sedintele de judecata a procurorilor din cadrul directiilor specializate.

Astfel, art 3 alin. 1 lit. c.1, c.2, c.3 din OUG 43/2002 reglementeaza atributiile Directiei Nationale Anticoruptie cu privire la sesizarea instantelor judecatoresti pentru luarea masurilor prevazute de lege si pentru judecarea cauzelor privind infractiunile prevazute in Legea nr. 78/2000, cu modificarile ulterioare, care sunt, potrivit art. 13, in competenta Directiei Nationale Anticoruptie, participarea, in conditiile legii, la sedintele de judecata si exercitarea cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti, in conditiile prevazute de lege.

De asemenea, Legea 255/2013 stabileste in continutul art. 5 alin. 3 ca la judecarea cauzelor si solutionarea propunerilor, contestatiilor, plangerilor sau a oricaror alte cereri in care cercetarea penala a fost efectuata de Directia Nationala Anticoruptie potrivit legii vechi, precum si a celor care au ramas in competenta acesteia, participa procurori din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie.

Pe de alta parte, art. 2 alin. 1 lit.c din Legea nr. 508/2004, prevedea ca Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism asigura sesizarea instantelor judecatoresti pentru luarea masurilor prevazute de lege si pentru judecarea cauzelor privind infractiunile date in competenta Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism.

Alin. 3 aceluiasi articol prevedea ca procurorii parchetelor de pe langa instantele competente participa la judecarea oricarei cereri adresate instantelor de judecata in cauzele de competenta directiei, precum si la judecarea in fond si in caile de atac, in cauzele in care Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism a sesizat instantele de judecata, punand concluzii si exercitand caile legale de atac, cu exceptia cazurilor in care procurorii Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism incunostiinteaza parchetul de pe langa instanta competenta si instanta ca vor participa in mod direct.

Dispozitiile Legii nr. 508/2004 se completeaza cu cele ale art. 52 din Regulamentul de Organizare si Functionare al Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism potrivit carora procurorii din cadrul directiei 'participa la judecarea cauzelor penale in care instantele de judecata au fost investite prin rechizitorii emise de catre procurorii Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, precum si la judecarea cererilor ori propunerilor adresate instantelor de judecata de catre aceasta directie'.

De asemenea, participarea procurorilor din cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism la sedintele de judecata mai era reglementata prin Ordinul nr. 3 din 19 ianuarie 2015 al Procurorului General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, potrivit caruia 'In cauzele de competenta Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism in care sunt sesizate Inalta Curte de Casatie si Justitie, precum si celelalte instante din Municipiul Bucuresti, procurorii Directiei participa in mod obligatoriu la solutionarea oricarei cereri, la judecata in prima instanta, in apel, in contestatie si in caile extraordinare de atac, in cauzele avand ca obiect infractiuni de criminalitate informatica, macrocriminalitate economico-financiara, infractiuni prin care se aduce atingere securitatii nationale si in cauzele in care infractiunile sunt savarsite de persoane care apartin unor grupuri infractionale organizate sau unor asociatii sau grupari constituite in scopul savarsirii de infractiuni, formate din 5 sau mai multe persoane', aceasta fiind situatia si in cauza.

Analizand aceste norme, se constata ca atat in cazul DNA cat si DIICOT, legile speciale de organizare stabilesc obligatia procurorilor din cadrul acestor structuri de a participa la solutionarea cauzelor formate ca urmare a rechizitoriilor emise de cele doua directii.

Nici Codul de procedura penala si nici legile speciale de organizare nu reglementeaza in niciun fel situatia reunirii la aceeasi cauza a dosarelor formate ca urmare a emiterii unor acte de sesizare de catre DNA si DIICOT, cu atat mai putin situatia in care solutiile propuse prin acestea se exclud reciproc.

Este evident ca in situatia existentei unor norme speciale care stabilesc obligatii de a participa la cauzele formate in urma sesizarii instantelor prin rechizitoriile proprii structuri, nu ne aflam in situatia tipica a reunirii unor cauze aflate pe rolul parchetelor ordinare, unde completul investit cu cauzele reunite judeca in constituirea initiala intreaga cauza.

Este adevarat ca procurorii actioneaza sub imperiul pricipiului indivizibilitatii, care asigura unitatea la actiune a acestora, dar, fata de actualele reglementari normative, care recunosc o anumita independenta celor doua structuri specializate in cadrul Ministerului Public, consideram ca solutia traditionala, nascuta in cu totul alt tip de realitati juridice, nu poate fi aplicabila in speta, cu atat mai mult cu cat interpretand astfel s-ar ajunge la eludarea dispozitiilor privind participarea procurorilor din cadrul DNA si DIICOT la sedintele de judecata.

In alta ordine de idei, nu exista un text de lege care sa interzica procurorilor celor doua directii sa participe impreuna la judecarea unei cauze reunite si astfel fiecare structura specializata sa respecte dispozitiile legale care impun in mod obligatoriu participarea la sedintele de judecata in dosarele proprii.

De altfel, importanta respectarii imperative a competentei materiale si dupa calitatea persoanei de catre organele de urmarire penala a fost statuata prin interpretarea data de Curtea Constitutionala dispozitiilor legale privind competenta, exprimata in Decizia nr. 303/2017.

Instanta de contencios constitutional a constatat ca reglementarea competentelor organelor judiciare reprezinta un element esential ce decurge din principiul legalitatii, principiu ce se constituie intr-o componenta a statului de drept. Aceasta deoarece o regula esentiala a statului de drept este aceea ca atributiile si competentele autoritatilor sunt definite prin lege. Principiul legalitatii presupune, in principal, ca organele judiciare actioneaza in baza competentei pe care legiuitorul a conferit-o, iar, subsecvent, presupune ca acestea trebuie sa respecte atat dispozitiile de drept substantial, cat si pe cele de drept procedural incidente, inclusiv a normelor de competenta. Avand in vedere importanta regulilor de competenta in materia penala, Curtea a apreciat ca legiuitorul ii incumba obligatiile de a adopta prevederi care sa determine respectiarea acesteia in practica, prin reglementarea unor sanctiuni adecvate aplicabile in caz contrar. Aceasta deoarece aplicarea efectiva a legislatiei poate fi obstructionata prin absenta unor sanctiuni corespunzatoare, precum si printr-o reglementare insuficienta sau selectiva a sanctiunilor relevante.

Astfel, desi este recunoscut faptul ca nulitatea absoluta nu poate interveni in cazul oricarei incalcari a normelor de procedura, Curtea a apreciat ca aceasta trebuie sa fie incidenta atunci cand normele de procedura incalcate reglementeaza un domeniu cu implicatii decisive asupra procesului penal si a retinut ca pentru buna desfasurare a activitatii organelor judiciare, se impune respectarea ferma a competentei lor materiale si dupa calitatea persoanei. Nerespectarea normelor legale privind competenta materiala si dupa calitatea persoanei produce o vatamare care consta in dereglarea mecanismului prin care este administrata justitia. Aceasta este si explicatia pentru care incalcarea dispozitiilor legale privind aceasta competenta se sanctiona in reglementarea anterioara cu nulitatea absoluta.

In cauza, se observa ca fata de obiectul cauzei, participarea procurorului din cadrul DIICOT era obligatorie, fiind vorba de o cauza formata si ca urmare a rechizitoriului sau.

Asadar, ceea ce trebuie remarcat este faptul ca obligatia DIICOT de a asigura participarea nu s-a nascut in momentul in care procurorul sef al directiei a invederat necesitatea de a participa la judecata, ci, trebuia sa se constate faptul ca aceasat a existat inca de la momentul reunirii cauzelor.

In orice caz, un alt aspect ce trebuie mentionat este acela ca chiar si in situatiile in care participarea procurorilor din cadrul DIICOT nu este obligatorie in raport de obiectul cauzei, asigurarea participarii se face de un procuror din cadrul parchetelor ordinare, asa cum rezulta din cuprinsul art. 2 alin 3 din Legea nr. 508/2004, si in niciun caz de un procuror din cadrul DNA, in primul rand pentru ca legea indica in mod expres categoria procurorilor care pot asigura participarea, dar si pentru ca DNA are competenta speciala la judecata in fond doar in cauzele formate ca urmare a propriilor rechizitorii.

Avand in vedere normele clare privind obligativitatea participarii la judecata a procurorilor din cadrul celor doua directii specializate, in cauza se constata ca in perioada 21 ianuarie 2015 – 21 octombrie 2015, desi solutiile propuse rechizitoriilor care au format cauzele supuse reunirii se excludeau reciproc si in ciuda obligatiei de participare la judecata si a unui procuror din cadrul DIICOT, in cauza participarea s-a asigurat doar de catre un procuror din cadrul DNA, in tot acest timp actiunea penala declansata in dosarul nr. 386/D/P/2013 nefiind sustinuta in mod concret si efectiv in fata instantei.

In acest sens, precizam ca, anterior reunirii cauzelor, fusese acordat un numar de 7 termene de judecata, in sedinta publica din 10 decembrie 2014 instanta de judecata pronuntandu-se asupra cererilor de probatiune formulate in cauza cu privire la acuzatiile DNA, Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism neputand exprima, nici dupa momentul reunirii cauzelor, vreun punct de vedere cu privire la acest aspect, probatoriul fiind, de altfel, in mare parte administrat la acea data.

De asemenea, facem mentiunea ca dupa momentul reunirii cauzelor si pana la introducerea in cauza a procurorului DIICOT, au fost acordate 32 de termene de judecata din totalul de 55 stabilite in faza de cercetare judecatoreasca incepand cu data de 21 ianuarie 2015 pana la inceputul fazei dezbaterilor, in 14 iunie 2015, la care procurorul din cadrul DIICOT sa poata participa in vederea exercitarii actiunii penale in privinta acuzatiilor formulate impotriva inculpatilor Berbeceanu Traian, Rusu Gheorghe, Rusu Anca, Urs Ion Vasile, Mihalache Mihai Adrian si SC Uranus Junior 2003 SRL.

Un alt aspect important este dat si de faptul ca inclusiv cu privire la cererile de probatorii formulate in legatura cu acuzatiile DIICOT, instanta de judecata s-a pronuntat in sedinta publica din data de 11 februarie 2015, Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism neputand exprima nici in acest caz vreun punct de vedere cu privire la acest aspect, nici macar dupa momentul reunirii cauzelor, cand oricum o parte substantiala a probatoriului se administrase deja.

In toata aceasta perioada, 21 ianuarie 2015 – 21 octombrie 2015, instanta a procedat la audierea inculpatului Cean Nicolae, a inculpatului Berbeceanu Traian, in calitate de parte civila in care acesta ar fi putut oferi explicatii cu privire la acuzatiile DIICOT, inculpatului Mihalache Adrian si inculpatului Urs Vasile, trimisi in judecata prin rechizitoriul nr. 386/D/P/2013 din 15 iulie 2017 al Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, declaratiile acestora fiind esentiale pentru aflarea adevarului in cauza in raport de acuzatiile DNA.

De asemenea, au fost audiati un numar de 73 de martori, fara ca procurorul din cadrul DIICOT sa poata adresa intrebari pentru aflarea adevarului. (…)

Consideram ca participarea procurorului la sedinta de judecata nu se limiteaza evident la o prezenta fizica, ci are ca si continut, potrivit art.363 C.pr.pen., obligatia exercitarii rolului sau activ in vederea aflarii adevarului si a respectarii dispozitiilor legale.

Or, nici intr-un caz nu ar putea sa isi exercite acest din urma rol insusi procurorul a carui prezenta in sedinta de judecata este contrara legii in ce priveste cauza formata ca urmare a rechizitoriului DIICOT, care contine dispozitii contrare actului de sesizare emis de DNA.

Pe de alta parte, normele care reglementeaza participarea obligatorie a procurorului la sedintele de judecata sunt norme de ordine publica si sarcina asigurarii respectarii lor in mod eficient revine instantei de judecata, nu procurorului ierarhic superior.

In acest context mai trebuie mentionat, de asemenea, si faptul ca rezolutia procurorului general prin care a stabilit participarea DNA in cauza, desi infirma si care indica un temei juridic incomplet in ceea ce priveste DIICOT, respectiv art. 2 alin. 3 din Legea 508/2004 fara a face mentiune si la Ordinul 3/2015, nu poate produce consecinte juridice in contra unor dispozitii legale care stabilesc obligatii precise de participare atat in sarcina DNA cat si DIICOT si nici nu poate exonera instanta de obligatia absoluta pe care o are de a asigura cadrul legal pentru judecarea cauzelor reunite.

Fata de aceste considerente, apreciem ca sentinta pronuntata de instanta de judecata este afectata de cazurile de nulitate absoluta, prevazute de art.281 alin.1 lit.b, d, C.pr,pen. in sensul ca judecata a avut loc fara participarea procuroului competent potrivit legii, la judecata trebuind sa participe si un procuror din cadrul DIICOT.

Participarea la judecata a unui procuror necompetent echivaleaza cu lipsa acestuia, aspect ce circumscrie hotararea cazului de desfiintare prevazut de art. 421 pct. 2 lit. b C.proc.pen”.