Caz incredibil la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Personaj principal este vestita judecatoare Camelia Bogdan (foto) de la Curtea de Apel Bucuresti, devenita celebra dupa executia extrem de rapida din „Dosarul Telapatia”. Camelia Bogdan a nascut o noua capodopera, care i-a socat pana si pe procurorii DIICOT.

Este un caz cum rar ne-a fost dat sa vedem, prezentat in exclusivitate de jurnalista Ana Maria Roman de la Antena 3. Astfel, la Inalta Curte de Casatie si Justitie se judeca in prezent apelurile impotriva unei sentinte dispuse de Camelia Bogdan, in mai 2016, intr-un dosar cu infractiuni economice, printre care si spalarea de bani atat de indragita de judecatoarea de la CAB. Problema este ca DIICOT, desi a obtinut condamnari chiar si cu executare, a facut apel la ICCJ cerand desfiintarea sentintei Cameliei Bogdan, pe motiv ca aceasta ar fi nelegala si netemeinica:

„Va solicitam,

Desfiintarea sentintei penale nr. 90/F/11.05.2016, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a II-a Penala in dosarul nr. 2185/2/2016, privind pe inculpatii Fughina Cristian, Kiss Laszlo Gyorgy, Caba Lavinia Ana, Anton Liliana, Dilimot Gheorghe, SC Breezer International SRL si SC Hyram Group SRL, iar in rejudecare, pronuntarea unei hotarari legale si temeinice tinand cont de motivele invocate”.

DIICOT: „Judecatorul fondului ar fi trebuit sa aiba in vedere ca dreptul la un proces echitabil impune ca prezumtiile sa se incadreze in limite rezonabile, luand in considerare importanta mizei si asigurand dreptul la aparare”

Dosarul la care ne referim este cel in care, in mod cu totul si cu totul halucinant, Camelia Bogdan a pus sechestru pe averea sotului presedintei Tribunalului Bucuresti Laura Andrei, notarul Jean Aurel Andrei, desi acesta nu avea nicio calitate in cauza. Bogdan a dispus confiscarea unor sume de bani si ale unor imobile apartinand lui Jean Aurel Andrei, dar si „sotiei, fostelor sotii, ale rudelor de gradul I sau ale altor persoane in posesia carora se afla bunuri cu privire la care exista presupunerea rezonabila ca provin din sumele obtinute de Jean Andrei Aurel din faptele penale deduse judecatii inclusiv asupra conturilor acestora”. Interesant este ca Bogdan a dispus confiscarea averii lui Jean Aurel Andrei in conditiile in care a facut plangere penala impotriva presedintei Tribunalului Bucuresti Laura Andrei, pe motiv ca nu ar fi pus in aplicare masurile din „Dosarul Telepatia”.

Jean Aurel Andrei nu este singurul aflat intr-o asemenea situatie, astfel de masuri aberante fiind dispuse si fata de un alt notar, Lidia Seceleanu. Nici aceasta nu a avut vreo calitate in dosarul in care Camelia Bogdan a pronuntat sentinta.

Masurile judecatoarei Camelia Bogdan sunt nelegale. Si nu o zicem noi ci chiar DIICOT, care explica in motivele de apel faptul ca Bogdan a aplicat confiscarea speciala fata de persoane care nu au vreo calitate in dosar si fata de care nici nu exista probe care sa rastoarne buna credinta. DIICOT aratata totodata ca judecatoarea CAB a dispus confiscarea de la cei doi notari inclusiv a Taxei pe Valoare Adaugata, desi titularul acesteia este doar statul roman:

„Criticam ca nelegale cele doua masuri dispuse de instanta de judecata prin invocarea temeiului de la confiscare speciala, fiind vorba despre terte persoane fata de care nu s-a efectuat niciun act de urmarire penala, judecatorul fondului realizand, in fapt, o aplicare a institutiei confiscarii extinse pentru fapte anterioare anului 2012. Totodata, contractul de superficie din data de 22.05.2009 excede cadrului procesual, neavand legatura cu cauza. Mai mult, judecatorul fondului a dispus confiscarea fata de cei doi notari inclusiv a Taxei pe Valoare Adaugata (TVA), al carei titular este doar statul roman, si inciun caz o persoana fizica sau juridica.

Contrar afirmatiei judecatorului de fond, articolul 112 alin 1 lit.e C.pen. nu face trimitere expresa la alte persoane, asa cum legiuitorul a prevazut expres la lit.b si la alin.3 al aceluiasi articol. Prin urmare, ipoteza confiscarii in temeiul art. 112 alin. 1 lit.e C.pen. de la terte persoane nu este permisa conform textului actual al Codului penal, legea penala fiind stricta interpretare.

Criticam totodata si trimiterile pe care judecatorul fondului le face la cauzele Salabiaku c. Frantei, Pham Hoang c. Frantei si Silickienne c. Lituaniei, acestea facand referire expresa la principiile confiscarii extinse, inaplicabile in prezenta cauza.

Mai mult decat atat, prin raportare la datele concrete ale dosarului nu exista nicio proba care sa rastoarne buna credinta a tertilor dobanditori (notarii publici), acest aspect fiind de natura sa afecteze securitatea actelor juridice, putand fi adusa o atingere conform art. 1 Protocolul 1 CEDO. De asemenea, judecatorul fondului ar fi trebuit sa aiba in vedere ca dreptul la un proces echitabil impune ca prezumtiile sa se incadreze in limite rezonabile, luand in considerare importanta mizei si asigurand dreptul la aparare. Practic, cei doi notari publici au autentificat acte juridice, la cererea inculpatului Fughina Cristian, prestand un serviciu, pentru care au primit onorarii in limitele stabilite de lege. Consideram ca principiul urmareste banii (follow the money) consacrat in materia spalarii banilor trebuie corelat cu principiul bunei-credinte a tertului dobanditor, tocmai pentru a nu aduce atingere securitatii actelor juridice”.

Iata alte fragmente din motivele de apel ale DIICOT:

„Parchetul constata ca instanta de judecata a depasit atributiile puterii judecatoresti, asumandu-si un rol de educatie juridica prin aceea ca a dispus aducerea la cunostinta judecatorilor care au intrat in compunerea completurilor de judecata, dovada luarii la cunostinta a tipologiei infractiunii de spalare a banilor, constand in simularea falsului proces, urmand sa fie inaintata Curtii de Apel Bucuresti.

In acest sens, judecatorul fondului foloseste drept temei Recomandarea nr. 1 a Grupului de Actiune Financiara Internationala – FATF, instrument inca neimplementat in legislatia interna, nefiind izvor de drept. Pentru rigoare, reamintim ca instrumentul international invocat are ca principal adresant statele care isi asuma obligatii ulterioare pentru implementarea globala a Recomandarilor, existand in prezent numeroase controverse cu privire la politicile de actiune a acestora. Acestea constituie instrumente de soft law, avand un caracter preponderent politic, statele urmand a aprecia, raportat la legislatia interna, asupra oportunitatii adoptarii acestora, prin legi interne, care vor reprezenta izvoare de drept pentru judecatorii nationali.

Totodata, consideram ca demersul judecatorului fondului nu se incadreaza in limitele competentei functionale a acestuia, conform legislatiei existente, hotararea judecatoreasca avand prin ea insasi un caracter de exemplaritate, ce deriva din aplicarea pedepsei”.

„Contrar celor dispuse de judecatorul fondului, apreciem ca pe calea unei hotarari judecatoresti in materie penala, nu se poate dispune desfiintarea unor hotarari judecatoresti in materie civila, in nicio situatie, existand modalitati specifice prevazute de codul de procedura civila, pentru a inlatura efectele acestora, respectiv art.509 alin.1 pct.5.

(...)

Sistemul judiciar roamanesc nu permite desfiintarea unor hotarari judecatoresti definitive decat prin caile extraordinare prevazute de lege, neexistand o posibilitate in acest sens, in afara unei acuzatii de fals formulate cu privire la o hotarare judecatoreasca privita ca instrumentum”.