Ma uit la ceas. Aproape patru ore a durat audierea martorei-denuntatoare. Suntem istoviti cu totii. Si mai sunt inca trei persoane de ascultat. Ciudat, desi este pentru a patra oara prezenta in fata judecatorilor (de doua ori la fond si de doua ori in apel), tanara justitiara (justitiara din interes personal, nu din vreo rabufnire de constiinta civica!) ramane in sala, contrar obiceiului sau. In celelalte dati, a tulit-o repejor din incaperea suspinelor, bucuroasa ca a scapat tirului de iscodiri procedurale ale participantilor la duelul judiciar.

Devin dintr-odata circumspect. La lasarea serii, pe la 19:45, terminam cu o amanare. Stupoare! Procurorul iese dimpreuna cu martora-denuntatoare, de parca se intelesesera dinainte. Pleaca amandoua agale, spre biroul acuzarii, ca doua bune amice, fara sa se sinchiseasca de privirile consternate ale apararii. Asteptam inadins la iesirea din sacrosancta cladire. Curiozitatea, bat-o vina! Profesionala, desigur. Minutele trec cu incetinitorul. Ce-or discuta atata? Ce-or pune la cale? Or fi facut analiza pe text a proaspetei depozitii? Sunt intrebari firesti. Ca n-or schimba retete culinare si n-or dezbate problema incalzirii globale! Ne vom lamuri, sigur, la termenul urmator. Oare ne-o mai folosi la ceva atunci? Oricum, desi am destui ani in „campul tactic”, o asemenea sfidare fatisa a ideii de proces echitabil nu mi-a fost dat sa traiesc. In cele din urma, pe la ora 20, apare, ingandurata, eroina povestii penale tesute numai din vorbele ei. Numai! E singura si surprinsa sa ne vada acolo. Se repliaza din mers si isi continua drumul. Unul trasat probabil cu precizie de procurorul de sedinta. Chiar, ce s-ar intampla daca la ispravirea interogarii unui martor-denuntator, acesta ar pleca la brat cu avocatul in vazul publicului? Raspunsul ma sperie... Ca si luarea in deradere a principiului acela, datator de iluzii inutile, al egalitatii de arme intre acuzare si aparare...

PS: Intr-un material recent („Romania a fost victima unui experiment funest. Rezultatul a fost sporirea coruptiei si zguduirea democratiei”), profesorul Andrei Marga constata ca „nu doar tari ca Ungaria si Polonia, dar mai nou, intre altele, si Israelul reclama faptul ca justitia este folosita ca instrument politic. Aceste tari cauta un echilibru al puterilor „executiva”, „legislativa” si „juridica” prin care sa evite sustragerea de la justitie a „executivilor” si „legislativilor”, dar si preluarea conducerii societatii de catre procurori, care vor sa trieze politicile. Chiar la New York, in abordarea unui fost presedinte, au aparut indiciile actiunii unor procurori de a-si servi propria grupare politica cu mijloacele functiei.

Romania a si fost cadrul experimentului funest, in care, asazisa „directie nationala anticoruptie”, cu juristi precar pregatiti, a fost instrumentata pentru a implementa politici care nu au de a face cu justitia, nici cu democratia. Rezultatul a fost sporirea coruptiei in societate, chiar printre „agentii anticoruptie”. Ba chiar mai grav, ridicarea abuzului la nivel de practica organizata, afectarea democratiei si in cele din urma, paralizia  initiativei economice si civice din societate!

A atinge dreptatea, prin independenta justitiei, nu este astazi usor. Dificultatile nu tin insa doar de concentrarile de putere economica, politica, militara, mediatica. In fapt, ajung procurori persoane fara experienta, unele cu infractiuni la activ, iar independenta justitiei este pusa in dependenta de vointa unor persoane – in Romania, de vointa „presedintelui”, in loc ca ea sa ramana sub controlul unor institutii publice.

Mai este de observat ca, alaturi de alte performante dintr-o societate – dezvoltarea economica, nivelul democratizarii, conditiile de realizare individuala, posibilitatea exercitarii criticii – independenta justitiei depinde de calitatea politicilor publice si, in cele din urma, de calibrul decidentilor.

Pe scala dintre stupidocratie, trecand prin mediocratie si urcand la meritocratie, se decide astazi soarta independentei justitiei si, desigur, a oamenilor”.

Tocmai ce v-am spus despre egalitatea de arme... Orice comentariu ar fi de prisos...