Nu de putine ori mi se intampla sa adopt opinia minoritara intr-o anumita chestiune, sa fiu contra curentului, asa incat e firesc sa-mi fac mai intai o evaluare daca nu sunt contra, asa, doar de dragul contrazicerii. Mai intai e sentimentul ca un lucru este bun sau rau, apoi il studiez prin raportare la norme si, prin lentila propriei conceptii despre drept si viata, ma apuc sa insir argumentele. Intr-o lume din ce in ce mai putin ancorata la toleranta si din ce in ce mai predispusa la conformism, ma agat de libertatea de exprimare ca sa-mi afirm individualismul.

Situatia premisa: O judecatoare din Braila a dispus inlocuirea, din oficiu, a masurii arestului preventiv cu masura arestului la domiciliu pentru o perioada de 60 de zile (deci nu cum presa a relatat, ca a fost „eliberat”) pentru o persoana acuzata de viol asupra unei minore de 13 ani si lipsire de libertate in mod ilegal pe o perioada de 6-7 luni.

Judecatoarea a scris ca rezonanta sociala a faptei sau pericolul pentru ordinea publica nu reclama in acest caz mentinerea arestarii preventive. Cu titlul de exemplu, instanta de fond a considerat ca un atentat terorist care sa genereze victime multiple, un omor care sa starneasca frica generala ar putea justifica masura arestarii preventive. De asemenea, faptele inculpatului, desi reprobabile nu sunt de o asa gravitate incat sa fi generat o rumoare sociala de amploare, o reactie a societatii din care sa rezulte ca oamenii considera faptele sale ca punandu-le in pericol viata, existenta in vreun fel. Nu au existat iesiri in strada, proteste in presa.

De retinut ca au trecut 4 ani de la consumarea faptelor, ca inculpatul a recunoscut savarsirea lor si ca victima era vorba despre sora concubinei sale.

Presa a preluat subiectul, opinia publica s-a aratat intrigata (ca sa o spun frumos) de motivarea si decizia instantei, Inspectia Judiciara s-a sesizat din oficiu si CSM a si suspendat-o din functie.

Conform legii, sectia pentru judecatori a CSM „poate dispune suspendarea din funcţie a magistratului, pana la solutionarea definitiva a actiunii disciplinare, daca exercitarea in continuare a functiei ar putea afecta desfasurarea cu impartialitate a procedurilor disciplinare sau daca procedura disciplinara este de natura sa aduca atingere grava prestigiului justitiei” (art. 52 alin. 1 Legea 314/2004).

Cum nu am alte informatii, voi pleca de la premisa ca motivul pentru care IJ s-a sesizat, iar CSM a suspendat-o din functie are legatura cu motivarea, respectiv solutia pronuntata in aceasta cauza. Daca nu este asa (am citit comentarii ale colegilor magistrati in sensul ca motivarile acestei judecatoare ar fi nelalocul lor), atunci luati cele de mai jos cu titlu de principiu, de situatie ipotetica.

1. Arestul la domiciliu este o masura privativa de libertate, conform practicii extinse a CEDO, aflat cu o treapta mai jos decat arestul preventiv. E cam ca diferenta intre carantinarea la domiciliu si carantinarea intr-un spital, ca sa se inteleaga, dar tot lipsire de libertate e la baza.

Mai mult, durata arestului la domiciliu se deduce din pedeapsa aplicata a inchisorii. Deci, in cazul unei condamnari, e ca si cum ai executa in avansa pedeapsa.

2. Arestul preventiv nu ar trebui sa se dispuna pentru ca e un caz intens mediatizat si, pe baza articolelor de presa, persoana este deja vinovata si condamnata in ochii opiniei publice. Daca am adopta o opinie contrara, atunci am putea livra presei numeroase subiecte in scopul determinarii masurilor preventive pe care le va adopta o instanta de judecata.

Arestul preventiv nu este nici o forma de presiune asupra inculpatului sa marturiseasca, nici o pedeapsa, ci, asa cum se deduce si din denumire, o masura de preventie, chiar cea mai dura din toata lista. Daca instanta apreciaza ca o alta masura mai usoara de preventie poate atinge acelasi scop, e necesar sa o dispuna pe aceea.

Masurile preventive sunt pentru a nu afecta probele (de ex. sa nu influenteze martorii sau sa exercite presiuni asupra persoanei vatamate), de a nu se sustrage persoana de la urmarire penala sau de la judecata (de ex. sa fuga in Italia sau Madagascar) sau de a nu savarsi o alta infractiune.

In opinia mea, daca nu mai exista riscul de a afecta probele, daca nu ai o infractiune savarsita cu violenta sau, desi o ai, ea vizeaza doar o anumita persoana, neexistand riscul repetarii ei (violator in serie, criminal in serie), atunci poti dispune si alte masuri decat arestul preventiv. Iar in cazul dispunerii arestului preventiv pentru a nu afecta probele, trebuie ca organul de urmarire penala sa le administreze in cel mai scurt timp posibil si ulterior sa solicite chiar el inlocuirea masurii arestului preventiv (da, se intampla rar, dar am auzit si astfel de cazuri, ceea ce m-a bucurat).

3. Luand in considerare cele de mai sus, daca IJ s-a sesizat pe motivarea sau solutia instantei, in sensul ca a apreciat ca judecatoarea nu a procedat corect prin inlocuirea arestului preventiv cu arestul la domiciliu, apreciez ca a existat o imixtiune nepermisa in activitatea de judecata, respectiv o afectare a independentei acelui judecator, validata chiar de CSM prin hotararea a de a o suspenda din functie.

Ce inteleg eu de aici e ca un judecator, care apreciaza in alt mod decat majoritatea colegilor lui probele si situatia inculpatului intr-un anumit dosar, este sanctionat. In acest caz procedura disciplinara chiar „este de natura sa aduca atingere grava prestigiului justiţiei”, dar tocmai in sensul ca s-ar promova un conformism al judecatorului la anumite practici impuse de ceilalti colegi, iar nu o apreciere prin raportare la lege.

Acesta sa fie rolul interviurilor pentru admiterea la INM atunci? Testarea capacitatii de conformare a judecatorului la practica impusa de altii?

M-as bucura ca aceste aspecte sa fie transate de CSM printr-un comunicat, in cadrul caruia sa ni se explice motivele pentru care s-a luat decizia suspendarii din functie a acestei doamne judecator, pentru a inlatura suspiciunile exprimate la pct. 3 de mai sus, tocmai pentru ca CSM are rolul de a contribui la o buna imagine a justitiei, la increderea in sistemul de justitie.