Curtea Constitutionala a Romaniei nu are cum sa permita ca noile Legi ale Justitiei pritocite de ministrul Justitiei Catalin Predoiu si adoptate aproape la indigo de Parlamentul Romaniei, dar mai ales noua Lege privind statutul judecatorilor si procurorilor – cel putin pe partea de abateri disciplinare – sa treaca testul constitutionalitatii. Daca ar gira Legile Justitiei in forma in care au trecut de Senat (camera decizionala) ar insemna ca insasi CCR sa nesocoteasca Legea fundamentala si propriile decizii anterioare pe care le-a pronuntat. Pretextul ca trebuie sa ne aliniem normelor europene si sa aplicam mai degraba Deciziile CJUE, decat Deciziile CCR – invocandu-se art. 148 alin. 2 din Constitutie – nu ar tine nici la gradinita, de vreme ce articolul se refera la "tratate", si "reglementari comunitare cu caracter obligatoriu" si nicidecum la decizii de interpretare date de Curtea de Justitie a UE.

Basca, CCR nu poate accepta sa tina isonul politicului care, fara a mai fi un secret, a crezut ca foloseste Legile Justitiei cu prevederile dorite de ministrul Justitiei Catalin Predoiu – de eliminare a abaterii disciplinare care viza "nerespectarea deciziilor CCR ori a deciziilor pronuntate de ICCJ in solutionarea RIL-urilor", prin invocarea "jurisprudentei recente a CJUE", precum si a recomandarilor MCV, GRECO, Comisia de la Venetia si Raportul CE privind statul de drept – ca moneda de schimb pentru aderarea in spatiul Schengen. Olanda s-a opus categoric, din nou! Chiar si asa, in ciuda oricarei decizii politice, judecatorilor Curtii Constitutionale nu le revine decat obligatia de a solutia exceptiile de neconstitutionalitate ridicate pe art. 99 lit. ș) din Statutul judecatorilor si procurorilor in baza acelorasi rationamente folosite in Decizia CCR nr. 2/2012.

Respectiv, Decizia prin care judecatorii constitutionali au statuat ca dispozitiile art. 99 lit. ș) din Legea nr. 303/2004 "dau expresie si eficienta prevederilor art. 126 alin. (3), respectiv celor ale art. 147 alin. (4) din Constitutie", retinand ca „un cadru legislativ care ar permite ignorarea/eludarea sau cenzurarea de catre instantele judecatoresti a deciziilor pe care ICCJ ori CCR le pronunta in exercitarea competentelor lor constitutionale nu este compatibil cu aceste principiu".

Nici macar argumentul adus de ministrul Predoiu si alti parlamentari in sustinerea eliminarii raspunderii disciplinare pentru nerespectarea Deciziilor CCR si a RIL-urilor ICCJ, potrivit caruia judecatorii vor putea fi in continuare trasi la raspundere gratie articolului 99 lit. t) din noua Lege privind statutul judecatorilor si procurorilor care prevede "exercitarea functiei cu rea-credinta sau grava neglijenta" nu are sustinere, cea mai buna analiza si expunere facand-o in acest sens Consiliul Legislativ.

Concret, in avizul transmis Parlamentului pe noua Lege privind statutul judecatorilor si procurorilor, Consiliul Legislativ a sublinat ca "eliminarea abaterii disciplinare constand in nerespectarea deciziilor Curtii Constitutionale ori a deciziilor pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie in solutionarea recursurilor in interesul legii ar fi de natura sa creeze cadrul legislativ incompatibil cu principiile statului de drept consacrate de art. 1 din Legea fundamentala".

In acelasi aviz, Consiliul Legislativ a punctat totodata si faptul ca eliminarea lit. ș) a art. 99 din Statutul judecatorilor si procurorilor "apare ca fiind contrara jurisprudentei CCR in domeniu si nu ar trebui adoptata, intrucat respectarea deciziilor CCR - al caror efect obligatoriu este consacrat de art. 147 alin. (4) din Constitutie - si a deciziilor ICCJ in solutionarea recursurilor in interesul legii – al caror efect obligatoriu deriva din dispozitiile art. 126 alin. (3) din Legea fundamentala - reprezinta o componenta esentiala a statului de drept".

Argumentele Consiliului Legislativ nu au contat insa pentru parlamentarii care au rastalmacit si interpretat prevederile din Lege, ajungand inclusiv sa sustina ca magistratii vor continua sa raspunda pentru nerespectarea Deciziilor CCR, insa in baza art. 99 lit. t) , desi cu cateva luni inainte (martie 2022) votasera in bloc propunerea USR de eliminare a art. 99 lit. ș) din Legea 303/2004. Au facut-o avand la baza tocmai argumentele Consiliului Legislativ care a aratat inca de la acel moment (reiterand si in avizul dat pe Legile lui Predoiu) ca eliminarea din Statutul judecatorilor si procurorilor a abaterii disciplinare prevazute la art. 99 lit. s) nu poate fi inlocuita de lit. t) intrucat cele doua norme au "sfere de aplicare distincte": "Abrogarea art. 99 lit. ș) din Legea 303/2004 ar lasa nesanctionata o serie de comportamente ale magistratilor prin care se incalca indatoririle specifice ori se aduce atingere prestigiului functiei', intrucat intre dispozitiile lit. ș) si t) ale art. 99 din acest act normativ nu exista un paralelism legislativ, fiecare dintre acestea reglementand situatii diferite".

Argumentele ministrului Justitiei, demontate de Consiliul Legislativ

Iata cum argumenta Catalin Predoiu necesitatea eliminarii art. 99 lit. ș) din Legea privind statutul judecatorilor si procurorilor care viza „nerespectarea deciziilor Curtii Constitutionale ori a deciziilor pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie in solutionarea recursurilor in interesul legii”: „O astfel de propunere are in vedere jurisprudenta recenta a Curtii de Justitie a Uniunii Europene (CJUE). Astfel, in hotararea pronuntata in data de 21 decembrie 2021 in cauzele conexate C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 si C-840/19, Euro Box Promotion si altii, CJUE a retinut ca 'principiul suprematiei dreptului Uniunii trebuie interpretat in sensul ca se opune unei reglementari sau unei practici nationale potrivit careia instantele nationale de drept comun sunt tinute de deciziile curtii constitutionale nationale si nu pot, din acest motiv si cu riscul savarsirii unei abateri disciplinare, sa lase neaplicata din oficiu jurisprudenta rezultata din deciziile mentionate, chiar daca ele considera, in lumina unei hotarari a Curtii, ca aceasta jurisprudenta este contrara articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE sau articolului 325 alineatul (1) TFUE sau Deciziei 2006/928' in situatia in care CJUE pronunta o hotarare prin care constata ca dreptul UE se opune unei legislatii interne, autoritatile nationale cu atributii de reglementare in domeniul vizat ar trebui sa ia masurile pentru asigurarea respectarii dreptului UE. Totodata, persoanele private pot angaja in fata instantelor nationale raspunderea statului pentru prejudiciile cauzate de nerespectarea dreptului UE. Principiul suprematiei dreptului UE nu exonereaza statele membre de obligatia de a elimina din ordinea lor juridica interna dispozitiile incompatibile cu dreptul UE".

Prezentam pasaje din avizul Consiliului Legislativ:

"50. La art. 272, in ceea ce priveste eliminarea din cadrul cazurilor care constituie abateri disciplinare a cazului prevazut in prezent in cuprinsul art. 99 lit. ș) din Legea nr. 303/2004, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, precizam ca, prin Avizul nr. 315/28.03.2022, Consiliul Legislativ a avizat negativ o propunere legislativa cu acelasi obiect. Mentionam ca respectiva propunere legislativa (plx89/08.03.2022) a fost respinsa atat de catre Camera Deputatilor, in calitate de prima Camera sesizata, cat si definitiv, de catre Senat, in calitate de Camera decizionala, in sedinta din 29.06.2022.

Precizam ca in ceea ce priveste solutia legislativa din prezentul proiect, raman valabile considerentele retinute in avizul Consiliului Legislativ nr. 315/28.03.2022.

Asa cum s-a precizat si in avizul sus-mentionat, dispozitiile art. 99 lit. ș) din Legea nr. 303/2004 au fost supuse controlului a priori al Curtii Constitutionale dan perspectiva incalcarii dispozitiilor art. 124 alin. (3), potrivit carora judecatorii sunt independenti si se supun numai legii”, obiectia de neconstitutionalitate fiind respinsa prin Decizia nr. 2/2012.

In decizia sus-mentionata, instanta de contencios constitutional a retinut ca „dispozitiile art. 99 lit. ș) din Legea nr. 303/2004, modificata, care reglementeaza ca abatere disciplinara ,,nerespectarea deciziilor Curtii Constitutionale ori a deciziilor pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie in solutionarea recursurilor in interesul legii”, (...) dau expresie si eficienta prevederilor art. 126 alin. (3), respectiv celor ale art. 147 alin. (4) din Constitutie.”. Totodata, Curtea a constatat ca „principiile care guverneaza infaptuirea justitiei trebuie interpretate in corelatie cu dispozitiile constitutionale care consacra rolul si competentele celorlalte puteri, cu respectarea principiilor statului de drept, enuntate de art. 1 din Legea fundamentala. Un cadru legislativ care ar permite ignorarea^ eludarea sau cenzurarea de catre instantele judecatoresti a deciziilor pe care Inalta Curte de Casatie si Justitie ori Curtea Constitutionala le pronunta in exercitarea competentelor lor constitutionale nu este compatibil cu aceste principiu.

Or, eliminarea abaterii disciplinare constand in nerespectarea deciziilor Curtii Constitutionale ori a deciziilor pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie in solutionarea recursurilor in interesul legii ar fi de natura sa creeze cadrul legislativ incompatibil cu principiile statului de drept consacrate de art. 1 din Legea fundamentala, la care se face referire in considerentele sus-mentionate din cuprinsul Deciziei Curtii Constitutionale nr. 2/2012.

In ceea ce priveste situatia incidentei jurisprudentei Curtii de Justitie a Uniunii Europene, invocata in cuprinsul Expunerii de motive, mentionam ca atat instantelor de judecata, cat si legiuitorului li se impun dispozitiile art. 147 alin. (3) din Constitutie referitoare la obligativitatea deciziilor Curtii Constitutionale.

Precizam ca, asa cum instanta de contencios constitutional a subliniat in Decizia nr. 1039/2012, „nicio alta autoritate publica, fie ea si instanta judecatoreasca, nu poate contesta considerentele de principiu rezultate din jurisprudenta Curtii Constitutionale, aceasta fiind obligata sa le aplice in mod corespunzator, respectarea deciziilor Curtii Constitutionale fiind o componenta esentiala a statului de drept”.

Astfel fiind, sunt obligatorii considerentele retinute de Curtea Constitutionala in Decizia nr. 390/2021, potrivit carora „o instanta judecatoreasca are abilitarea sa analizeze conformitatea unei dispozitii "din legile interne", deci apartinand dreptului intern, cu dispozitiile de drept european prin prisma art. 148 din Constitutie si, in cazul in care constata contrarietatea, are competenta sa aplice cu prioritate dispozitiile de drept al Uniunii in litigiile ce antameaza drepturile subiective ale cetatenilor. In toate cazurile, Curtea constata ca, prin notiunile de „ legi interne ” si „ drept intern ”, Constitutia are in vedere exclusiv legislatia infraconstitutionala, Legea fundamentala prezervandu-si pozitia ierarhic superioara in virtutea art. 11 alin. (3).

Asa fiind, atunci cand stabileste ca „prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne”, art. 148 din Constitutie nu atribuie dreptului Uniunii prioritate de aplicare fata de Constitutia Romaniei, astfel ca o instanta nationala nu are abilitarea de a analiza conformitatea unei dispozitii din dreptul intern, constatate ca fiind constitutionale prin prisma art. 148 din Constitutie, cu dispozitiile de drept european.

Sistemul dreptului romanesc este format din totalitatea normelor juridice adoptate de catre statul roman si care trebuie sa fie in consonanta cu principiul suprematiei Constitutiei si principiul legalitatii, care sunt de esenta cerintelor statului de drept, principii inscrise in art. 1 alin. (5) din Constitutie, potrivit caruia „In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie”, unica autoritate legiuitoare a tarii fiind Parlamentul, avand in vedere ca statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor judecatoreasca - in cadrul democratiei constitutionale.

Democratia constitutionala, intr-un stat de drept, nu este insa o abstractie, ci este o realitate a unui sistem in cadrul caruia suprematia Constitutiei limiteaza suveranitatea legiuitorului, care in procesul de creare a normelor juridice si de adoptare a unor acte normative trebuie sa tina cont de o serie de principii de rang constitutional (a se vedea Decizia nr. 104 din 6 martie 2018, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 446 din 29 mai 2018, paragraful 73f.

Mentionam ca, asa cum a subliniat in Decizia nr. 1/2014, in ceea ce priveste efectele deciziilor sale. Curtea Constitutionala a statuat in mod constant ca, potrivit art. 147 alin. (4) din Constitutie, caracterul general obligatoriu vizeaza nu numai dispozitivul deciziilor Curtii Constitutionale, ci si considerentele pe care se sprijina acesta. legislativa, executiva si in consecinta, atat Parlamentul, cat si Guvernul, respectiv autoritatile si institutiile publice, urmeaza sa respecte intru totul atat considerentele, cat si dispozitivul deciziilor Curtii.

Tinand seama de cele de mai sus, solutia legislativa de eliminare a raspunderii disciplinare a judecatorilor in cazul nerespectarii deciziilor Curtii Constitutionale ori a deciziilor pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie in solutionarea recursurilor in interesul legii, apare ca fiind contrara jurisprudentei Curtii Constitutionale in domeniu si nu ar trebui adoptata, intrucat respectarea deciziilor Curtii Constitutionale - al caror efect obligatoriu este consacrat de art. 147 alin. (4) din Constitutie - si a deciziilor Inaltei Curti de Casatie si Justitie in solutionarea recursurilor in interesul legii – al caror efect obligatoriu deriva din dispozitiile art. 126 alin. (3) din Legea fundamentala - reprezinta o componenta esentiala a statului de drept".

USR a mai incercat in primavara sa elimine art. 99 lit. s) insa fara succes

Amintim ca la inceputul lunii martie 2022, USR a inregistrat la Camera Deputatilor un proiect de modificare a Legii nr. 303/2004 in sensul aborgarii lit. ș) a art. 99 motivand ca aceasta prevedere "a dobandit un caracter de risc pentru independenta judecatorilor": "Lit. ș) a art. 99 din Legea nr. 303/2004 a dobandit un caracter de risc pentru independenta judecatorilor in conditiile in care CCR a stabilit in deciza nr. 330/2021 ca 'o instanta nationala nu are abilitatea de a analiza conformitatea unei dispozitii din dreptul intern, constatate ca fiind constitutionale prin primsa art. 148 din Constitutie, cu dispozitiile de drept european'. In consecinta, atunci cand sesizeaza un conflict intre o norma nationala declarta constitutionala si o norma UE, judecatorul national este obligat sa urmeze jurisprudenta CCR si deci sa aplice o norma nationala sub amenintarea antrenarii raspunderii disciplinare in temeiul art. 99 lit. ș) din Legea nr. 303/2004, desi in aplicarea principiului suprematiei dreptului unional, ar trebui sa aplice norma din dreptul Uniunii Europene".

Consiliul Legislativ pe PLX 89/08.03.2022:

"Analizand propunerea legislativa pentru abrograrea lit. ș) a art. 99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, (...) Consiliul Legislativ (...) avizeaza negativ propunerea legislativa, pentru urmatoarele considerente:

Precizam ca dispozitiile art. 99 lit. ș) din Legea nr. 303/2004 au fost supuse controlului a priori al Curtii Constitutionale din perspectiva incalcarii dispozitiilor art. 124 alin. (3), potrivit carora 'judecatorii sunt independenti si se supun numai legii', obiectia de neconstitutionalitate fiind respinsa prin Decizia nr. 2/2012.

In decizia sus-mentionata, instanta de contencios constitutional a retinut ca 'dispozitiile art. 99 lit. ș) din Legea 303/2004 (...) dau expresie si eficienta prevederilor art. 126 alin. (3), respectiv celor ale art. 147 alin. (4) din Constitutie. Totodata, Curtea a constatat ca 'principiile care guverneaza infaptuirea justitiei trebuie interpretate in corelatie cu dispozitiile constitutionale care consacra rolul si competentele celorlalte puteri, cu respectarea principiilor statului de drept, enuntate de art. 1 din Legea fundamentala. Un cadru legislativ care ar permite ignorarea, eludarea sau cenzurarea de catre instantele judecatoresti a deciziilor pe care Inalta Curte de Casatie si Justitie ori Curtea Constitutionala le pronunta in exercitarea competentelor lor constitutionale nu este compatibil cu aceste principii'.

Or, abrograrea art. 99 lit. ș) ar fi de natura sa creeze un cadru legislativ incompatibil cu principiile statului de drept consacrate de art. 1 din Legea fundamentala, la care se face referire in considerentele sus-mentionate din cuprinsul Decizie Curtii Constitutionale nr. 2/2012.

In ceea ce priveste situatia incidentei actelor juridice ale Uniunii Europene, mentionam ca atat instantelor de judecata, cat si legiuitorului li se impun dispozitiile art. 147 alin. (3) din Constitutie referitoare la obligativitatea deciziilor Curtii Constitutionale.

Precizam ca, asa cum instanta de contencios constitutional a subliniat in Decizia nr. 1039/2012 'nicio alta autoritate publica, fie ea si instanta judecatoareasca, nu poate contesta considerentele de principiu rezultate din jurisprudenta Curtii Constitutionale, aceasta fiind obligata sa le aplice in mod corespunzator, respectarea deciziilor Curtii Constitutionale fiind o componenta esentiala a statului de drept'.

Astfel fiind, sunt obligatorii considerentele retinute de Curtea Constitutionala in Decizia nr. 390/2021, potrivit carora 'o instanta judecatoareasca are abilitatea sa analizeze conformitatea unei dispozitii din 'legile interne', deci apartinand dreptului intern, cu dispozitiile de drept european prin prisma art. 148 din Constitutie si, in cazul in care constata contrarietatea, are competenta sa aplice cu prioritate dispozitiile de drept al Uniunii in litigiile ce antameaza drepturile subiective ale cetatenilor. In toate cazurile, Curtea constata ca, prin notiunile de 'legi interne' si 'drept intern', Constitutia are in vedere exclusiv legislatia infraconstituționala, Legea fundamentala prezervandu-si pozitia ierarhic superioara in virtutea art. 11 alin. (3).

Asa fiind, atunci cand stabileste ca 'prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter

obligatoriu au prioritaate fata de dispozitiile contrare din legile interne', art. 148 din Constitutie nu atribuie dreptul Uniunii prioritate de aplicare fata de Constitutia Romaniei, astfel ca o instanta nationala nu are abilitatea de a analiza conformitatea unei dispozitii din dreptul intern, constatate ca fiind constitutionale prin prisma art. 148 din Constitutie, cu dispozitiile de drept european. (...) Democratia constitutionala intr-un stat de drept nu este insa o abstractie, ci este o realitate a unui sistem in cadrul caruia suprematia Constitutiei limiteaza suveranitatea legiuitorului, care in procesul de creare a normelor juridice si de adoptare a unor acte normative trebuie sa tina cont de o serie de principii de rang constitutional (a se vedea Decizia nr. 104 din 6 martie 2018, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 446 din 29 mai 2018 paragraful 73).

Mentionam ca, asa cum a subliniat in Decizia nr. 1/2014, 'in ceea ce priveste efectele deciziilor sale, Curtea Constitutionala a statuat ca potrivit art. 147 alin. (4) din Constitutie, caracterul general obligatoriu vizeaza nu numai dispozitivul deciziilor Curtii Constitutionale, ci si considerentele pe care se sprijina acesta. In consecinta, atat Parlamentul, cat si Guvernul, respectiv autoritatile si institutiile publice, urmeaza sa respecte intru totul atat considerentele, cat si dispozitivul deciziilor Curtii'.

Tinand seama de cele de mai sus, solutia legislativa propusa nu poate fi adoptata, intrucat apare ca fiind contrara jurisprudentei Curtii Constitutionale in domeniu.

(...)

Mentionam ca, potrivit art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, constituie abatere disciplinara exercitarea functiei cu rea-credinta sau grava neglijenta, daca fapta nu intruneste elementele constitutive ale unei infractiuni, iar potrivit art. 99 indice 1 din aceeasi lege, exista rea-credinta atunci cand judecatorul incalca cu stiinta normele de drept material ori procesual, urmarind sau acceptand vatamarea unei persoane si, respectiv, exista grava neglijenta atunci cand judecatorul sau procurorul nesocoteste din culpa, in mod grav, neindoielnic si nescuzabil normele de drept material ori procesual.

Prin urmare, dispozitile art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004 au in vedere numai incalcarea normelor de drept material, dispozitii care nu pot fi prevazute decat in acte normative cu putere de lege – legi sau ordonante. Or, asa cum se va arata in cele ce urmeaza, nici deciziile Curtii Constitutionale si nici deciziile Inaltei Curti de Casatie si Justitie pronuntate in solutionarea recursurilor in interesul legii nu reprezinta acte normative, astfel incat nu se poate sustine ca reglementarea din cuprinsul art. 99 lit. ș) ar fi inclusa in reglementarea din cuprinsul art. 99 lit. t), cele doua norme avand sfere de aplicare distincte. (...)

Rezulta asadar ca, in fapt, contrar celor retinute in Expunerea de motive, abrogarea art. 99 lit. ș) din Legea 303/2004 ar lasa nesanctionata 'o serie de comportamente ale magistratilor prin care se incalca indatoririle specifice ori se aduce atingere prestigiului functiei', intrucat intre dispozitile lit. ș) si t) ale art. 99 din acest act normativ nu exista un paralelism legislativ, fiecare dintre acestea reglementand situatii diferite. Prin urmare, si din acest punct de vedere solutia de abrogare a lit. ș) a art. 99 apare ca fiind nejustificabila.

Avand in vedere cele de mai sus, intrucat respectarea deciziilor Curtii Constitutionale – al caror efect obligatoriu este consacrat de art. 147 alin. (4) din Constitutie – si a deciziilor Inaltei Curti de Casatie si Justitie in solutionarea recursurilor in interesul legii – al caror efect obligatoriu deriva din dispozitiile art. 126 alin. (3) din Legea fundamentala – reprezinta o componenta esentiala a statului de drept, propunerea legislativa nu poate fi adoptata".

*Cititi aici avizul Consiliului Legislativ din martie 2022

*Cititi aici avizul Consiliului Legislativ din septembrie 2022