Dupa ce sefa Inaltei Curti de Casatie si Justitie l-a trimis la plimbare pe Raed Arafat (foto) si a anulat definitiv Ordinul prin care acesta dispusese instituirea carantinei in comuna Gornet, judetul Prahova, a venit randul Curtii de Apel Bucuresti sa-l despoaie pe “Comandantului actiunii”.

Lumea Justitiei prezinta Sentinta 747/2020 din dosarul 4072/2/2020 prin care judecatorii Andreea Tanase, Alina Pohrib si Emilian Constantin Meiu de la Curtea de Apel Bucuresti au anulat Ordinul DSU 4659263/01.08.2020 semnat de Raed Arafat in 1 august 2020 prin care a fost instituita carantina in comuna Seleus, judetul Arad. Sentina care a fost mentinuta si de Inalta Curte, instanta suprema respingand recursul facut de Departamentul pentru Situatii de Urgenta.

Curtea de Apel Bucuresti arata in motivarea sentintei, cu referire la conditia privitoare la numarul de cazuri confirmate, ca „Evaluarea” intocmita de Directia de Sanatate Publica contine inadvertente care nu pot fi clarificate in baza probelor administrate in cauza. De noaptea mintii, cu privire la numarul de pacienti infectati, instanta retine ca din anchetele epidemiologice anexate la dosarul cauzei, printre pacientii inclusi in numarul declarat, de 55, exista persoane care sunt domiciliate in alte localitati, din afara perimetrului vizat de carantina. Dar si ca in unele cazuri, anchetele epidemiologice nu erau datate, astfel ca nu se poate determina data imbolnavirii.

De asemenea, judecatorii Andreea Tanase, Alina Pohrib si Emilian Constantin Meiu de la Curtea de Apel Bucuresti dezvaluie in sentinta prin care a fost anulat Ordinul emis de Raed Arafat pentru carantinarea comunei Seleus se mai arata ca ”datele comunicare de DSP nu sunt relevante sub aspectul trendului crescator si, totodata, nu sunt sustinute de probe”.

Iata pasaje din sentinta Curtii de Apel Bucuresti, pe care o atasam integral la finalul articolului:

“Referitor la conditia privitoare la numarul de cazuri confirmate, instanta va observa ca 'Evaluarea' intocmita de Directia de Sanatate Publica a Judetului A. (fila 41) contine inadvertente care nu pot fi clarificate in baza probelor administrate in cauza, inscrisurile anexate de parat nefiind de natura a dovedi fara putinta de tagada numarul de 55 de cazuri confirmate pe raza celor 2 sate, iar nu a comunei S..

In primul rand, se constata inadvertente in legatura cu numarul de locuitori la care se face raportarea.

Astfel, observa instanta ca DSP, analizand rata de infectare, mentioneaza un numar de 55 de cazuri pozitive, raportand acest numar la numarul de locuitori ai comunei S. – 3044 locuitori.

Cu toate acestea, tot potrivit evaluarii C.S. cuprinde mai multe sate, anume: M., I. si S., iar nu doar cele doua supuse carantinarii, astfel ca rata de infectare trebuia raportata la un numar mai mic de persoane, neprobat in cauza de parat, cu excluderea locuitorilor din satul I.

Va concluziona asadar ca la efectuarea evaluarii, in stabilirea ratei de infectare, nu a fost determinat corect numarul de locuitori din satele M. si S., in raport de care trebuie realizata analiza.

Totodata, cu privire la numarul de pacienti infectati, Curtea va observa din anchetele epidemiologice anexate la dosarul cauzei, ca printre pacientii inclusi de parat in numarul declarat, de 55, exista persoane care sunt domiciliate in alte localitati, din afara perimetrului vizat de carantina: HD este domiciliat in satul I. (deci nu in zona cu privire la care s-a dispus carantina), BI si BL sunt domiciliati in I., jud. A., IV este domiciliat in P., jud. A. In privinta restului pacientilor, se constata ca doar doi dintre acestia domiciliaza pe raza localitatii M. – restul fiind intr-adevar domiciliati in S..

Va mai observa Curtea ca anchetele epidemiologice privind pe numitii (..), depuse la dosar de parat in justificarea numarului de cazuri confirmate pozitiv, nu sunt datate, astfel ca nu se poate determina data imbolnavirii si daca acest moment se incadreaza in intervalul de referinta (ultimele 14 zile anterioare instituirii masurii).

In aceste conditii, instanta va concluziona ca se confirma criticile reclamantei cu privire la modul defectuos de determinare a ratei de infectare, in realitate numarul locuitorilor fiind unul mai mic (cu excluderea satului I.), iar numarul pacientilor confirmati pozitivi si avuti in vedere la evaluare, cu domiciliile in perimetrul de referinta, este mai mic decat cel declarat (in aplicarea acestui rationament nu vor fi avute in vedere rapoartele epidemiologice nedatate, sau necompletate cu informatii despre pacient, anexate la dosar de parata in justificarea numarului de imbolnaviri).

In ceea ce priveste cea de-a doua conditie impusa de lege, referitoare la aceea ca riscul raspandirii infectiei in comunitate nu poate fi controlat prin alte metode:

Curtea va remarca faptul ca la verificarea indeplinirii acestei conditii trebuie avute in vedere criteriile reglementate prin Ordinul nr. 1309/2020 al Ministerului Sanatatii, criterii care de altfel au si fost preluate intocmai de DSP in raportul de evaluare.

Procedand la o analiza a modului de indeplinire a acestor criterii, Curtea va observa ca in realitate acestea nu sunt indeplinite, aspect relevat chiar de mentiunile DSP din cuprinsul evaluarii privind instituirea carantinei zonale, dar si de probele administrate in cauza.

Curtea observa ca datele comunicare de DSP nu sunt relevante sub aspectul trendului crescator si, totodata, nu sunt sustinute de probe. (...)

Retine instanta ca paratul DSU a invocat prin intampinare si a sustinut oral la termenul de judecata ca locuitorii celor doua sate carantinate nu respecta masurile de protectie, aspect dovedit de participarea acestora in numar mare la un priveghi si la o inmormantare, fara masca si fara pastrarea distantei, ocazie cu care s-au infectat.

Curtea va observa insa ca Ordinul nr. 1309/2020 face referire la nerespectarea regimului de izolare la domiciliu, iar nu la nerespectarea masurilor de protectie impuse de starea de alerta.

De asemenea, aceste sustineri nu sunt probate, la dosar neexistand procese verbale de contraventie prin care sa se fi dispus sanctionarea participantilor la aceste evenimente religioase, care sa poata fi utilizate ca proba. (…)

Drept urmare, masura de carantinare zonala in discutie nu este demonstrata de parat ca fiind una proportionala, ceea ce este de natura a atrage nelegalitatea actului administrativ contestat”.

* Cititi aici integral sentinta Curtii de Apel Bucuresti