Hotarare de exceptie a presedintei Curtii de Apel Bucuresti, judecatoarea Liana Arsenie (foto 1). O hotarare plina de curaj in care este demascat unul dintre cele mai mari abuzuri comise de DNA. Este vorba despre sentinta in care judecatoarea Liana Arsenie prezinta in detaliu modul in care procurorul DNA Nicolae Marin (foto 2, iesit intre timp la pensie) a pus la cale executia omului de afaceri Puiu Popoiviciu, riscand blocarea unei investitii care a adus bugetului de stat al Romaniei 1,5 miliarde euro din impozitele si contributiile aferente rezultate de pe urma dezvoltarii centrului comercial, rezidential si de birouri din Baneasa.

Lumea Justitiei publica sentinta nr. 110 din 12 iulie 2024, pronuntata in dosarul 6/1/2020, prin care sefa CAB Liana Arsenie a dispus achitarea pe motiv ca faptele nu exista a tuturor celor 11 inculpati din dosarul “Mall Baneasa”, printre care omul de afaceri Aurel Gabriel Popoviciu (cunoscut sub numele de Puiu Popoviciu), fostul rector al Universitatii de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara Bucuresti (USAMV), Ioan Niculae Alecu, fostul sef DGIPI Cornel Ilie Serban si fostul ofiter DGIPI Petru Daniel Pitcovici. Un dosar cu pretinse infractiuni de abuz in serviciu, dare de mita si favorizarea infractorului, fabricat de procurorul DNA Marin Nicolae, in legatura cu asocierea firmei SC BANEASA Investments SA, cu Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara (USAMV) din Capitala pentru un teren de 224 de hectare unde a fost edificat cel mai mare complex comercial din Romania (Mall Baneasa). Sentinta de achitare vine ca urmare a revizurii si rejudecarii dosarului, dupa ce initial inculpatii fusesera condamnati, abuziv dupa cum iata ca s-a stabilit, in 2016 de judecatorul CAB Ion Corneliu Bogdan Tudoran si in 2017 de Inalta Curte.

Crunta demascare

Revenind la sentinta judecatoarei Liana Arsenie, aceasta dezvaluie pe 172 de pagini elemente de-a dreptul socante despre cum a fost fabricat acest dosar. Ne referim la inventii ale parchetului anticoruptie, la acuzatii bazate pe situatii fictive, la interpretari trunchiate, precum si la fapte civile care au fost transformate de procurorul DNA Nicolae Marin in fapte de natura penala. Motivarea este una devastatoare si releva un mod de lucru al parchetului strain de lege, de orice norma de drept si de orice stat de drept.

Fara alte comentarii prezentam pasaje din sentinta presedintei Curtii de Apel Bucuresti, judecatoarea Liana Arsenie, privind achitarea omului de afaceri Puiu Popoviciu si a celorlalti inculpati (hotararea este atasata integral la finalul articolului):

“Curtea constata ca in prezenta cauza, fapte de natura pur civila pretind angajarea in mod nelegal a raspunderii penale, intrucat organele de cercetare penala au apreciat raporturile juridice dintre parti fara a le supune unei analize interdisciplinare, comparative si judicioase, in ciuda faptului ca la dosarul cauzei existau probe pertinente, concludente si utile dandu-se o interpretare straina de litera si spiritul legilor fondului funciar.

Acuzatiile formulate sunt consecinta unor erori fundamentale de rationament juridic decurgand din interpretari trunchiate, prin fracturarea algoritmilor logico-juridici, Parchetul raportand comportamentul inculpatilor la un tipar legal imaginar prin alterarea unor raporturi juridice de drept civil si atribuirea de conotatie penala exercitiului unor drepturi si obligatii civile.

In cauza dedusa judecatii, Curtea constata ca toate acuzatiile de abuz in serviciu se grefeaza pe fapte de natura pur civila, lipsind conditiile de tipicitate, atat sub aspect obiectiv, cat si subiectiv, partile exercitandu-si, fie dreptul la petitionare, fie atributiilor legale in baza carora au interpretat si aplicat legea, respectiv dispozitii de drept funciar.

(...)

Cu titlu prealabil, plecand de la esenta acuzatiei inculpatului Alecu Niculae, Curtea retine ca acesta este considerat vinovat ca si-a exercitat un drept subiectiv civil sustinand ca avea o obligatie de a se abtine.

Retine Curtea ca dreptul subiectiv civil este posibilitatea recunoscuta de legea civila subiectului activ – persoana fizica sau juridica – in virtutea careia poate, in limitele dreptului si moralei, sa aiba o anumita conduita, sa pretinda o conduita corespunzatoare – sa dea, sa faca ori sa nu faca ceva – de la subiectul pasiv si sa ceara concursul fortei coercitive a statului, in caz de nevoie. Asadar, in contextul acestei definitii, Curtea retine ca exercitiul unui drept nu altereaza in niciun fel valorile sociale, petitionarul neavand obligatia de a se substitui fortei statului exercitata prin organele sale abilitate si 'sa stie ca nu are dreptul'.

Daca pretentia exhibata prin exercitiul dreptului este legala sau nu, intemeiata sau nu, este de competenta organelor abilitate ale statului, in speta comisiile de fond funciar si instantele de judecata, pentru ca, altfel, inculpatului Alecu Niculae i se imputa ca incalcare a atributiilor de serviciu, conduita altuia; prin formularea unei cereri, in conditiile legii, niciodata nu se vatama vreo valoare sociala penalmente ocrotita.

In acest context, Curtea constata ca legiuitorul a recunoscut dreptul la reconstituire fostilor proprietari pentru terenurile care fac parte din domeniul public al statului, nefiind reglementata vreo norma prohibitiva care sa acorde valenta ilicita. Asadar, daca un astfel de comportament ca acela imputat inculpatului Alecu Niculae nu se circumscrie nici macar formei celei mai usoare de raspundere civila, nu se poate vorbi de angajarea raspunderii penale.

De asemenea, procedura de trecere a terenului din domeniul public in domeniul privat nu poate atrage raspunderea penala, in lipsa unor elemente certe de ilicit penal, pentru ca este vorba doar de o procedura administrativa care nu are aptitudinea de a afecta dreptul de proprietate in substanta sa. In economia legilor fondului funciar, reconstituirea opereaza in virtutea statului de fost proprietar al terenului si in conditiile legislatiei speciale care au fost amplu expuse in prezenta hotarare.

(...)

In afara faptului ca interpretarea data de Parchet este una straina de textul legii, acesta opereaza cu erori fundamentale de rationament juridic, efectuand o asimilare a universitatii unui unitati/institut de cercetare, dar fara a putea invoca vreun text de lege care sa sustina analogia. O astfel de abordare a avut in vedere necesitatea incadrarii unei alte erori de rationament, anume ca apartenenta la domeniul public nu dadea drept la reconstituire.

Pentru a aprecia asupra incidentei art. 9 alin.1, organul de ancheta a operat cu un rationament trunchiat si tendentios in baza caruia a apreciat ca posibilitatea recunoscuta prin Carta Universitatii si prin Legea invatamantului de a se desfasura si activitati de cercetare, duce Universitatea in sfera de incidenta a alin. 1 a art. 9 din Legea 1/2000. Vorbeste actul de inculpare de o evidenta in sensul ca cererea Universitatii ar intra in sfera alin 1, insa evidenta neraportata la dovezi nu este un silogism logic, cu atat mai putin juridic, dispozitiile legale neechivoce contrazicand intreaga constructie acuzatoriala.

Astfel, in constructia acuzatoriala, dreptul la petitionare al inculpatului Alecu Niculae capata valente infractionale, intrucat, desi cunostea ca terenul face parte din domeniul public si nu putea fi retrocedat, a formulat cerere. Ceea ce frapeaza la acuzatia formulata, este ca inculpatului i se imputa exercitiul unui drept, or acesta nu reprezinta fapta care sa intre in sfera infractionala, sanctiunea neputand deriva din exercitiul unui drept, decat in contextul unei acuzatii inchizitoriale, straine insa de exigentele unui stat de drept.

In acord cu dispozitiile Legii 18/1991 si ale Legii 1/2000 beneficiaza de aceste prevederi, adica pot formula cereri de reconstituire, printre alte subiecte de drept, si unitatile si institutiile de invatamant cu profil agricol, inclusiv institutiile de invatamant – art. 9 alin. 3 din Legea 1/2000, insa pentru a retine existenta unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, trebuia dovedita existenta materiala a acesteia inregistrata in registrul special prevazut de art. art. 9 alin. 6 din Legea 18/1991. Asadar, pentru a se putea analiza temeinicia si legalitatea unei cereri de reconstituire, inscrisul era obligatoriu.

Daca petentul avea sau nu dreptul sau daca erau intrunite conditiile legale pentru admiterea cererii, urma a se stabili, in conditiile legii, de catre comisiile de fond funciar si de instantele de judecata, analizandu-se cererea prin prisma probatoriilor si textelor de lege incidente: deci, inculpatul Alecu Niculae nu avea nicio obligatia de a nu formula cerere, rationamentul Parchetului fiind unul de incriminare a exercitiului drepturilor decurgand din lege, evaluarea personala a organului de cercetare penala, complet straina de vointa legiuitorului, neputand, insa, constitui motiv de angajare a raspunderii penale, intr-un litigiu eminamente civil.

Asadar, apartenenta unui teren la domeniul public al statului nu interzicea formularea de cereri de reconstituire, ci, in raport de declaratia legii, in considerarea utilitatii publice a terenurilor, acestea erau exceptate de la reconstituirea in natura, dar numai daca erau efectiv utilizate pentru realizarea scopului de utilitate publica, terenurile fiind astfel delimitate. Daca nu era utilizat in realizarea scopului de utilitate publica, dreptul de proprietate asupra terenului, chiar daca era sub incidenta alin. 1, putea fi reconstituit cu precizarea ca, intr-o opinie de practica, se aprecia ca nu era necesara trecerea terenului din proprietatea publica in cea privata a statului prin hotarare de guvern, iar in cealalta opinie ca aceasta era o operatiune prealabila obligatorie; in fiecare dintre cele doua ipoteze dreptul la reconstituire era recunoscut.

(...)

Din pacate, aceasta abordare inchizitoriala sta la baza intregii constructii juridice imaginate de parchet, pentru ca si de aceasta data se pretinde sanctionarea inculpatului pentru o fapta care, in cadrul sistemului de drept romanesc, reprezinta un exercitiu al unui drept, respectiv dreptul de a formula cerere de intabulare, dreptul si procedura de solutionare fiind reglementate de Legea 71/996 la art. 28 si urmatoarele competenta de a aprecia asupra unui astfel de drept apartinand judecatorului, nu petentului; judecatorul este cel care raspunde pentru solutiile pronuntate. Inca o data, drepturi si proceduri civile sunt alterate pentru a sustine constructii infractionale. Or, legea nu a acordat procurorului un drept de a construi acuzatii decurgand din modul de exercitare a drepturilor civile.

In cadrul unui mecanism juridic strain de exigenta legalitatii, Parchetul plaseaza responsabilitatea analizei legalitatii si temeinicie cererii catre inculpat in calitatea sa de petent, alterand astfel nepermis legea.

Dand eficienta unei astfel de abordari, Curtea retine ca in viziunea Parchetului pot fi atribuite diferitelor jurisdictii doar cererile intemeiate, pentru cele neintemeiate petentii au obligatia de a sti, numai ca o astfel de obligatie nu are si prevedere legala. Stabilirea adevarului este atributul exclusiv al organelor indrituite de legiuitor, dilema exhibata de Parchet fiind o emanatie profund nejuridica.

Niciunde legea nu prevede ca evaluarea valabilitatii titlului pe baza caruia se pretinde inscrierea este sarcina petentului, Parchetul plasand artificial responsabilitati in sarcina inculpatilor de o maniera haotica si redundanta, creand o constructie dificil de urmarit si incoerenta.

Acuzatiile conform carora inculpatii Alecu Niculae si Popoviciu Gabriel Aurel ar fi folosit circumstantiat incheierea de carte funciara pentru a obtine reconstituirea dreptului de proprietate, ignora exigentelor probatorii in aceasta materie, tradand o nesocotire a faptului ca premisa reconstituirii dreptului de proprietate nu este incheierea de carte funciara, ci preexistenta dreptului in proprietatea de referinta martie 1945-decembrie 1989 (procesul-verbal din 09.06.1931 potrivit caruia USAMV Bucuresti a fost pusa in posesie cu suprafata de 220 ha teren, in baza Legii 84/1995, Dreptul Regal nr. 2746/1929 si HG 568/1995).

Intabularea dreptului de proprietate in cartea funciara asigura opozabilitatea fata de terti a dreptului neavand efect constitutiv de drepturi, asa cum rezulta din reglementarea art. 2 alin. 2 lit. d din Legea 7/1996 unde se specifica, in mod expres, ca prin sistemul integrat de cadastru si carte funciara se realizeaza publicitatea imobiliara, care asigura opozabilitatea drepturilor reale imobiliare, a drepturilor personale, a actelor si faptelor juridice, precum si a oricaror raporturi juridice supuse publicitatii, referitoare la imobile.

Sustine rechizitoriul ca acest demers a facut parte din planul infractional al inculpatilor Alecu Ioan Niculae si Popoviciu Gabriel-Aurel si a fost pus in practica de inculpatul Bejenaru Andrei Mihai.

Planul infractional este o emanatie a actului de acuzare plecand de la incriminarea dreptului la petitionare. Retine Curtea ca in acord cu disp. art. 29 C. proc. civ., actiunea civila este ansamblul mijloacelor procesuale prevazute de lege pentru protectia dreptului subiectiv pretins de catre una dintre parti sau a unei alte situatii juridice, precum si pentru asigurarea apararii partilor din proces.

Interesul in formularea unei cererii este o conditie esentiala de exercitare a oricarui drept la petitionare. in mod de neinteles, toate drepturile recunoscute de lege capata conotatii infractionale in acceptiunea Parchetului de o maniera absolut discretionara si fara a tine cont de drepturile ce au consacrare in legislatia nationala incidenta.

Asadar, dreptul recunoscut constitutional oricarui cetatean de a deferi organelor competente cereri, reprezinta un comportament ilicit penal in cazul inculpatului Alecu Niculae. Retine Curtea ca inculpatul este sanctionat exclusiv pentru exercitarea dreptului la petitionare, acesta fiind vinovat, chiar daca singurul sau demers a fost sa defereasca organelor competente cereri spre analiza.

De asemenea, incheierea de intabulare a dreptului pronuntata de judecatorul delegat nu poate angaja raspunderea inculpatului Alecu Niculae, intrucat raspunderea penala survine pentru fapta proprie prin care se vatama valorile sociale protejate de lege.

Sustinerea Parchetului ca inculpatii Alecu Ioan Niculae si Popoviciu Gabriel-Aurel au folosit intabularea dreptului de proprietate in baza Decretului Regal 2746/31.07.1929, in mod conjunctural, cand au avut nevoie de obtinerea titlului de proprietate respectiv si a actului aditional nr. 707/03.08.2000, prin care dreptul de folosinta a terenului aferent Fermei Baneasa in suprafata de 1.746.140,181 mp a fost adus aport in natura la capitalul social al SC Log Trans S.A. devenita ulterior SC Baneasa Investments S.A. este o speculatie straina de litera legii, intrucat nu inscrierea in Cartea Funciara a constituit baza reconstituirii dreptului, ci calitatea de proprietar. Intreaga referire la rolul acestui act procedural este doar o emanatie speculativa chestiunea evaluarii materialului probator in sustinerea unei cereri nefiind atributul inculpatilor, ci al organelor competente, asa incat acestora nu li se poate reprosa ca si comportament ilicit penal, depunerea unor inscrisuri in sustinerea cererii, intrucat administrarea probatoriilor este apanajul organului competent, respectiv al comisiilor de fond funciar. Este exclus sa se formuleze acuzatii penale plecand de la modalitatea in care o persoana intelege sa-si sustina probator pretentiile in cadrul unor proceduri judiciare, intrucat s-ar nesocoti fragrant principiul disponibilitatii.

Cum incheierile de carte funciara nu au efect constitutiv de drepturi, rationamentul acuzatorial este in afara oricarei ratiuni juridice, ignorandu-se totodata faptul ca o hotarare judecatoreasca definitiva este opozabila erga omnes, efectele juridice ale acesteia neputand fi contestate. Ori Parchetul ignorand aceste realitati juridice, elementare, specifice dreptului, formuleaza acuzatii pretinzand sanctionarea penala a unor comportamente licite civile cum ar fi formularea de cereri sau depunerea de inscrisuri.

In esenta, retine Curtea ca Parchetul a apreciat a fi fost savarsite fapte penale, intrucat inculpatii au interpretat diferit legea civila sau ca anumite jurisdictii au apreciat ca intemeiate si legale cererile cu care le-au investit. Ceea ce omite Parchetul este ca legea nu permite sanctionarea unui petent pentru argumentele de text sau faptice prin care intelege sa-si sustina o cerere, ci acesta este apanajul exclusiv al jurisdictiilor civile. Astfel, chiar daca ar fi stiut sau nu, inculpatul nu a nesocotit nicio dispozitie legala, neputand fi sanctionat ca un judecator delegat la Cartea funciara a dispus recunoasterea dreptului sau.

Un astfel de demers se inscrie intr-o procedura caracterizata de lipsa de previzibilitate si ignorarea legislatiei civile.

De asemenea, intreaga naratiune legata de procedura inscrierii dupa obtinerea titlul de proprietate inregistrat sub nr. 100085/2001, este lipsita de orice relevanta penala, hotararile judecatoresti pronuntate de instantele judecatoresti nu sunt conduite infractionale care sa poata fi imputate inculpatului.

Retine Curtea ca desi audiat in calitate de invinuit in cauza, judecatorul delegat la cartea funciara nu a relevat aspecte de factura infractionala, ci doar a expus rationamentul juridic care a fundamentat deciziile sale in cele doua ipoteze precizate.

Intreg acest rationament acuzatorial este plin de erori de rationament logico-juridic acordandu-se conotatie penala unor conduite licite.

Una dintre aceste erori este relevata de sustinerea ca dupa promisiunea de a se acorda sprijin in legatura cu reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent Fermei Baneasa, s-au dinamizat procedurile, fara insa a se preciza in temeiul carui text de lege aceasta dinamizare capata conotatie penala, si nici care sunt standardele prin raportare la care ritmul devine dinamic si capata relevanta penala.

O astfel de apreciere tradeaza o necunoastere a dinamicii in materia relatiilor dintre profesionisti, intrucat celeritatea este fundamentul eficientei si eficacitatii, premisele realizarii profitului; activitatea profesionistilor definita de scopul lucrativ, este guvernata de necesitatea de a desfasura activitati si de a obtine profit.

Asadar, celeritatea unor proceduri este dovada unui nivel inalt de performanta si competenta functionala a unor societati comerciale, nicidecum dovada comportamentului infractional; de altfel, acest rationament speculativ sta la baza intregii constructii acuzatoriale.

Din pacate, dovedind o neintelegere a mecanismelor legii fondului funciar, un comportament licit si un drept exercitat in conditiile legislatiei in vigoare a ajuns sa fie sanctionat cu cea mai grava dintre formele de coercitie, respectiv cea penala.

Asa cum rezulta din intreaga naratiune a acuzatiei, aceasta este fundamentata, pe o interpretare dizartrica, prin destructurarea artificiala a unor norme clare si neechivoce, imputand inculpatilor ca si fapte ilicit penale, exercitarea unor drepturi fundamentale.

Dand dovada de ignorarea dispozitiilor Legii fondului funciar, rechizitoriul a trimis in sfera ilicitului penal un litigiu eminamente civil, inculpatul Alecu Niculae fiind gasit vinovat pentru ca si-a exercitat, in limitele legii un drept la petitionare, iar membrii comisiilor de fond funciar fiind deferiti justitiei pentru ca, in exercitarea atributiilor legale, au interpretat si aplicat dispozitiile Legii 1/2000.

In esenta, membrii Comisiilor de fond funciar sunt acuzati ca nu au considerat ca cererea inculpatului Alecu intra sub incidenta art. 9 alin. 1 din Legea 1/2000, respectiv ca nu au apreciat ca Universitatea este, de fapt, asimilata notiunii de unitate/institut de cercetare in baza unui rationament strain, insa, de logica juridica si cu nesocotirea fatisa a normelor din materia fondului funciar.

Altfel spus, inculpatii au fost deferiti justitiei penale ca nu au interpretat dispozitiile din materia fondului funciar in maniera inedita a organului de ancheta.

Remarca, insa, Curtea ca interpretarea si aplicarea legii este apanajul exclusiv al organelor abilitate si nu poate constitui premisa angajarii raspunderii penale.

Prin interpretarea trunchiata a unor norme, actul de acuzare a ajuns sa pretinda sanctionarea inculpatilor pentru exercitarea, in limitele legii, a dreptului la reconstituirea dreptului de proprietate, confundand imposibilitatea de reconstituire a dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, in natura, cu inexistenta dreptul la reconstituire. De asemenea, inculparea a mai savarsit o eroare fundamentala pentru ca inculpatul Alecu Niculae, titular al dreptului de a se adresa organelor competente, in conditiile legii, a fost deferit justitiei penale, pentru fapta de a fi stiut ca nu are dreptul, nicidecum pentru incalcarea vreunei norme si pentru lezarea in acest context a vreunei valori sociale.

(...)

Retine Curtea ca inculpatul Alecu Niculae a fost deferit organelor de ancheta, intrucat a urmat intocmai procedura legala prevazuta pentru reconstituirea dreptului de proprietate. Subrogandu-se in dreptul comisiilor de fond funciar si cu nesocotirea flagranta a normelor incidente, dovedind o necunoastere a notiunilor, a fortei juridice a diferitelor acte procedurale intocmite, a procedurii de fond funciar in ansamblul lor, a competentelor diferitelor autoritati implicate, parchetul a formulat acuzatii fara a avea premise infractionale.

Intreaga acuzatie fundamentata pe interpretarea dispozitiilor care reglementeaza atributiile comisiilor de fond funciar sau componenta acestora sunt aspecte juridice fara nicio conotatie penala, in cauza lipsind orice elemente infractionale, intrucat consecinta vatamatoare pentru valorile sociale protejate nu s-a produs. In speta, intreaga acuzatie este tesuta in jurul imaginatei atingeri aduse dreptului de proprietate publica. Ori asa cum s-a aratat amplu pe parcursul intregii motivari, inculpatul nu a actionat abuziv prin lezarea acestui drept, ci plecand de la calitatea de fost proprietar a Universitatii a pretins, prin mijlocirea autoritatilor competente, si in acord cu dispozitiile legale, recunoasterea dreptului.

(...)

Analizand acuzatiile formulate prin prisma tiparelor legale mai sus enuntate, Curtea constata ca fapte de natura pur civila nu au aptitudinea de a angaja raspunderea penala, in conditiile in care, nu doar ca nu subzista astfel de incalcari, dar chiar si cele indicate de Parchet nu sunt reglementate in legislatia primara sau nu sunt reglementate deloc. Curtea constata ca raporturile juridice dintre parti nu au fost supuse unei analize interdisciplinare, comparative si judicioase, ingorandu-se de catre acuzare principiul fundamental potrivit caruia nullum crimen sine legem, anume ca nicio infractiune nu exista in afara de lege.

Acuzatiile au fost formulate fara a se tine cont de legislatia civila/comerciala incidenta care gira intreg comportamentul presupus infractional, asa incat in urma acestui rationament in care comportamentul inculpatilor nu este analizat prin prisma, spre exemplu a legislatiei comerciale, pare ca legea civila lato sensu devine un instrument in exercitarea comportamentelor infractionale, pentru ca prin incheierea unor contracte comerciale (nu exista nicio dovada a nesocotirii dispozitiilor legale incidente, analiza parchetului ignorand cu desavarsire tiparele legii civile, lato sensu) se ajunge la uzurparea dreptului statului.

Asadar, in aceasta cheie, legea comerciala si legea civila, in general, in opinia acuzarii, a oferit inculpatilor parghiile necesare realizarii dezideratului infractional.

(...)

Cu toate acestea, chiar daca lipsind norma de incriminare, faptele ies din sfera ilicitului penal, Curtea se va opri in analiza sa asupra comportamentelor imputate, din nevoia respectarii conditiilor de legalitate edictate de legiuitor pentru hotararile judecatoresti, facandu-se dovada fictiunii acuzatiilor formulate cu nesocotirea unor dispozitii legale ce reglementeaza raporturi juridice intre profesionisti.

(...)

Intreg rechizitoriu este construit pe o serie de acuze fara insa a se indica si norma de incriminare a comportamentului; nu se arata raportat la ce tipar legal, modul de operare al inculpatilor capata conotatie infractionala, atat timp cat comportamentul acestora este conform normelor care reglementeaza respectivele raporturi juridice.

Modalitatea de incheiere a unui contract comercial intra in sfera de reglementare a legislatiei civile si comerciale, comportamentul inculpatilor circumscriindu-se intru totul conditiilor legale, asa incat nu se poate explica cum exercitiul unor drepturi in conditiile legii poate genera comportamente ilicite.

Acuzand intentia de a urma procedurile de publicitate imobiliara, Parchetul da dovada de neintelegerea mecanismelor instituite de legiuitor pentru protectia drepturilor civile.

(...)

Parchetul opereaza cu speculatii, plasand in sfera ilicitului penal, comportamente licite, ignorand exigentele probatorii conform carora trebuie administrate probe care sa dovedeasca in afara oricarui dubiu un comportament infractional.

(...)

Acuzatia Parchetului nu poate fi decat ofensatoare si lipsita de fundament de vreme ce aceste organisme de conducere sunt compuse din personalitati ale vietii universitare al caror nivel de competenta nu poate fi contestat, cu atat mai mult cu cat rolul institutional al acestor organisme este acela de a adopta decizii privind viata didactica, dar si economico-financiara a Universitatii; dintr-o data, prin mecanisme, pare ca oculte, aceste organisme devin captive si incapabile de a discerne si de a se dedica studiului unor institutii de drept in conditiile in care, in virtutea atributiilor, aveau puterea decizionala.

(...)

Tradand o ignorare fundamentala a legii civile, Parchetul acuza constructia juridica prin care in asociere ar fi fost implicata o societate de tip offshore, insa omite a avea in vedere ca aceste societati exista in baza unor dispozitii legale.

De fapt, intreaga constructie acuzatoriala este fundamentata in intregime pe premise si constructii prezumtive si speculative care capata rezonanta infractionala in baza unor repere proprii organului de ancheta, principiul legalitatii incriminarii fiind ignorat cu desavarsire.

(...)

Sub aspectul infractiunii de dare de mita, acuzarea sustine ca inculpatul Popoviciu Gabriel-Aurel, prin intermediul inculpatului Pitcovici Petru Daniel i-a dat martorului denuntator Motoc Ion la data de 24.12.2008 o sticla de whisky 'J.B.Rose' de trei litri si o sticla de palinca de doi litri; de asemenea, acelasi inculpat Popoviciu Gabriel-Aurel prin intermediul inculpatului Serban Ilie Cornel, i-ar fi oferit martorului denuntator Motoc Ion o functie in cadrul D.G.I.P.I., iar inculpatul Popoviciu Gabriel-Aurel s-ar fi oferit sa-i acorde sprijin in cariera in mod direct, toate aceste acte avand ca scop incalcarea de catre martor a atributiilor de serviciu astfel incat sa se adopte o solutie de neincepere a urmaririi penale.

Inculpatul Popoviciu Gabriel-Aurel ar fi autor al infractiunii de dare de mita, inculpatii Pitcovici Petru Daniel si Serban Ilie Cornel urmand a fi complici la infractiunea de dare de mita.

Cu titlu preliminar, Curtea retine ca, pentru a putea exista actele de complicitate pretins a se fi savarsit, era necesar sa fi intervenit coniventa infractionale intre inculpatul Popoviciu Gabriel-Aurel, autor al infractiunii de dare de mita, si cei doi complici. Asadar, in acord cu garantiile procesual penale, exigentele probatorii impuneau a se face dovada, in afara oricarui dubiu, ca intre inculpatul Popoviciu Gabriel Aurel, pe de o parte, si inculpatii Pitcovici Petru Daniel si Serban Ilie Cornel ar fi existat o intelegere potrivit careia cei doi s-au angajat sa-l ajute pe Popoviciu Gabriel Aurel prin remiterea bunurilor, respectiv oferirea unei functii in scopul ingreunarii urmarii penale in dosarul penal pendinte avand ca finalitate o solutie de neincepere a urmaririi penale.

Complicitatea este forma participatiei penale ce consta in fapta unei persoane care, cu intentie, inlesneste sau ajuta in orice mod la savarsirea unei fapte prevazute in legea penala. In raport cu timpul in care este dat, complicitatea poate fi anterioara sau concomitenta.

In cauza, actul de acuzare invoca o coniventa infractionala anterioara consta in acte de sprijin acordate autorului inainte de savarsirea faptei, care inlesnesc executarea ei.

In ceea ce priveste infractiunea de dare de mita, analizand in ordine cronologica succesiunea actelor de coruptie, Curtea retine ca un prim act de coruptie priveste fapta de complicitate a inculpatului Pitcovici Petre, retinandu-se, in actul de inculpare, ca acesta, in calitatea sa de sef al Serviciului Operatii din cadrul D.G.A, dupa o prealabila intelegere cu inculpatului Popoviciu Gabriel-Aurel (care insa nu a fost probata), a remis martorului denuntator Motoc Ion, o sticla de whisky 'J.B.Rose' de trei litri si o sticla de palinca de doi litri la data de 24.12.2008 plus niste materiale promotionale; in aceasta modalitate, inculpatul Pitcovici Petru Daniel l-ar fi ajutat si sprijinit pe inculpatul Popoviciu Gabriel-Aurel sa remita bunurile catre martorul denuntator Motoc Ion pentru ca acesta din urma sa nu indeplineasca acte privitoare la indatoririle de serviciu.

Pentru a putea retine in sarcina inculpatului Pitcovici savarsirea infractiunii de dare de mita este necesar a se stabili, in afara oricarui dubiu rezonabil, ca bunurile au fost remise in scopul exhibat de legiuitor: or, o astfel de dovada lipseste, acuzatia fiind construita pe un scenariu imaginat de procuror, acesta speculand intr-o interpretare trunchiata si vadit tendentioasa fragmente de discutii prin scoaterea acestora din context. Din contra, inregistrarile ambientale fac dovada, in afara oricarui dubiu, ca bunurile nu reprezinta mita, ci au fost remise in contextul sarbatorilor de iarna cand in mod traditional se ofera cadouri, intre inculpat si martorul denuntator existand relatii de apropiere.

Analizand Curtea, in ansamblu, inregistrarile ambientale, inclusiv aspectele care nu au nicio legatura cu dosarul pendinte, limbajul colocvial presarat cu constructii lingvistice ca argoul si jargonul, fac dovada irefutabila a faptului ca intre martorul denuntator si inculpatul Pitcovici exista o veche relatie de amicitie decurgand din interactiunile profesionale vechi, acestia impartasindu-si aspect intime de viata.

Verificand materialul probator administrat in cauza, respectiv declaratia martorului denuntator Motoc Ion si inregistrarea ambientala de la data de 24.12.2008 – filele 87, Curtea retine doar ca inculpatul Pitcovici Petre Daniel se intalneste cu martorul denuntator Motoc Ion si-i remite cele doua sticle cu alcool, spunandu-i ca provin de la Marius, niciunde in cuprinsul interceptarilor neputand fi determinat scopul ilicit afirmat prin rechizitoriu. In atare imprejurari destinatia afirmata de catre Parchet este doar rezultatul unui proces speculativ, a unor rationamente deductive straine, insa, de exigenta probatorie penala.

Nici anterior acestui moment si nici ulterior, nu se face vreo dovada a rezolutiei infractionale - a intelegerii prealabile - retinuta cu titlu de certitudine de catre Parchet, inculpatul Pitcovici Petre neprecizand niciun moment ca bunurile au destinatia de recompensa pentru ca martorul denuntator sa-i favorizeze pe inculpatii Popoviciu Gabriel si pe Alecu Niculae.

Din contra, probatoriile administrate, respectiv transcrierea inregistrarilor ambientale si depozitia martorului Stoica Marius, audiat in fata instantei in rejudecare, in revizuire, - fila 54-56 atesta ca aceste bunuri au fost remise in virtutea unor cutume sociale cu titlu de cadou in contextul sarbatorilor de iarna.

Astfel, despre ambele sticle de alcool, inculpatul Pitcovici Petre in cadrul discutiei pe care o are cu martorul denuntator ii spune acestuia ca sticlele si materialele promotionale provin de la Marius. In legatura cu sticla de palinca, la fila 91 discutia din data de 24.12.2008 atesta fictiunea acuzatiei in contextul in care aceasta nici macar nu ii era destinata martorului denuntator. Inculpatul Pitcovici Petre afirma catre martorul denuntator Motoc Ion ca ii da 'O palinca de saptezeci de ani cum n-ai baut de cand esti! Vroiam sa i-o dau lui Span (...), insa se razgandeste acesta fiind din Maramures' facandu-se astfel dovada irefutabila a lipsei oricarei intelegeri intre inculpatul Pitcovici Petre si inculpatul Popoviciu Aurel cu scopul de a remite bunuri pentru a corupe.

Transcrierea discutiei se coroboreaza cu depozitia martorului Stoica Marius audiat in fata instantei – fila 54-56 si care relateaza ca in data de 23.12.2008 s-a intalnit cu inculpatul Pitcovici Petre pe Calea Victoriei in apropierea hotelului Radison si i-a remis sticla de whisky, posibil si palinca, precum si materialele promotionale pentru a i le da lui Motoc.

Referitor la sticla de palinca despre care s-a afirmat ca ar fi fost remisa, si aceasta, tot cu titlul de mita, Curtea retine, si o alta discutie anterioara, anume de la data de 18.12.2008 - fila 71, vol. 3 DUP intre inculpatii Pitcovici Petre, Serban Ion si martorul denuntator. Se constata ca inculpatul Serban Cornel, in contextul unor discutii despre obiceiuri alimentare, pe care le purta cu martorul denuntator si cu inculpatul Pitcovici Petre, la penultimul paragraf il intreaba pe martorul denuntator Motoc Ion si pe inculpatul Pitcovici: 'Vreti palinca de-asta?' martorul Motoc Ion raspunzand afirmativ asa cum s-a consemnat in ultimul paragraph: 'N-ar strica, n-ar strica de Craciun'. In acelasi cadru, discutand despre traditionalul porc de Craciun – fila 72, paragraful 10, dupa ce martorul Motoc Ion spune ca nu mai mananca porc, afirma 'da o palinca, da, ar fi buna.'

Aceste discutii sunt revelatoare din perspectiva motivului pentru care au fost remise sticlele de alcool, care se subsumeaza unor obiceiuri ce stau la baza procesului de coeziune sociala, dar fara a intra in sfera ilicitului penal. Parchetul omite a valorifica aceste realitati sociale cu titlu de traditie in cultura poporului roman in virtutea carora oamenii isi daruiesc bunuri cu ocazia diferitelor evenimente, fara ca acestea sa capete conotatie penala.

Dincolo de faptul ca nu se poate stabili ca bunurile au fost remise cu titlu de mita decat sub forma de pura speculatie, Curtea are in vedere ca valoarea derizorie a acestor bunuri nu permite plasarea acestui comportament in sfera ilicitului penal, nefiind intrunite conditiile de tipicitate din perspectiva aptitudinii bunului oferit de a naste conditionalitatea. Martorul denuntator era o persoana cu statut profesional respectabil si remuneratie adecvata, asa incat a pretinde ca putea fi corupt sa-si incalce atributiile de serviciu in aceasta modalitate prin remiterea unor bunuri de valoare derizorie este doar o presupunere nerezonabila. Se pretinde de o maniera neserioasa, ca prin oferirea unor bunuri de cca 300 lei se putea deturna scopul urmaririi penale intr-un dosar cu un prejudiciu de milioane de dolari.

Or, retine Curtea ca nu se poate vorbi de seriozitate in conditiile in care pentru un dosar cu prejudicii de milioane de euro, coruperea se presupune a fi realizabila in contextul a doua sticle de alcool - o sticla de whisky de trei litri si o sticla de palinca de doi litri - promisiunea, oferirea sau darea unor sume de bani ori a altor foloase necuvenite fiind derizorii, nesemnificative, fara importanta. Fiind deci neserioase, derizorii, neavand aptitudinea de a corupe, nu pot determina existenta infractiunii de dare de mita.

Asadar, acuzatia formulata este contrara evidentei probatorii, context in care Curtea constata ca fapta imputata inculpatului Pitcovici Petre Daniel nu exista, decat intr-un scenariu ilegitim de construire a unor acuzatii.

In ceea ce priveste cea de-a doua modalitate de mituire, respectiv ca la data de 15.01.2009, prin intermediul inculpatului Serban Ilie Cornel, acelasi inculpat Popovici Gabriel-Aurel i-ar fi oferit martorului denuntator Motoc Ion o functie in cadrul D.G.I.P.I., este de asemenea, lipsita de orice fundament fiind consecinta unei evaluari trunchiate a materialului probator prin scoaterea din context si fragmentarea artificiala a dialogului.

Rechizitoriul nu contine nicio trimitere concreta la probe, ci este construit in totalitate pe presupuneri si expunerea narativa a unor imprejurari, dar fara nicio raportare concreta la mijloacele de proba administrate. In acest context, analizand amanuntit toate inregistrarile audio ale momentul 15.01.2009, data la care se presupune a se fi emis oferta, Curtea retine ca inculpatul Serban Ilie Cornel nu face nicio o oferta de schimbare a locului de munca pentru martorul denuntator cu scopul de a-l mitui, ci in cadrul unei discutii privind contextul socio-politic si a motivelor pentru care nu accepta inculpatul o functie, il intreaba pe martor daca el este interesat sa-si schimbe locul de munca.

Desi se sustine ca ulterior remiterii bunurilor inculpatul Popoviciu Gabriel-Aurel i-ar fi oferit prin intermediul inculpatului Serban Ilie Cornel si o functie in cadrul D.G.I.P.I., nu se face nicio trimitere la pasajul din inregistrari sau la alte probe care sa sustina alegatia.

Rationamentul potrivit caruia oferta facuta de inculpatul Popoviciu Gabriel-Aurel prin intermediul inculpatului serban Ilie Cornel era una serioasa si mai ales realizabila cata vreme era facuta chiar de seful acestei institutii, este rezultatul unui amplu proces imaginativ, in care organul de ancheta atribuie roluri si functii fictive, imagineaza raporturi de autoritate si ascendente ale inculpatului asupra martorului omitand in totalitate imprejurarile contextuale. Din inregistrari, transpare ca singura referire la schimbarea locului de munca de catre Motoc este cea din data de 15.01.2009.

IIn acest sens, Curtea are in vedere discutiile din data de 15.01.2009 redate la – fila 97, 99, vol. 3 DUP unde la intrebarea inculpatului Serban Ilie Cornel 'Ai vazut ce tiganie e?' – fila 97 martorul denuntator afirma: 'Tara de nebuni, ma, ce sa mai?' Dupa ce-i prezinta martorului denuntator Motoc Ion motivele pentru care nu accepta o functie inalta, in esenta, pentru ca nu mai are viata privata, il intreaba pe Motoc despre perspectivele sale si daca mai doreste sa ramana la DNA – fila 99. Raspunsul martorului Motoc este relevant pentru a vedea afirmatia inculpatului in aceasta cheie a unei discutii neformalizate despre instabilitatea politica ce le poate afecta statutul profesional si a faptului ca acestia nu doresc niciunul sa faca vreo schimbare pana nu 'se mai aseaza apele'.

La fila 99 intrebat de inculpatul Serban Cornel daca e interesat sa plece, 'te intereseaza sa pleci de aicea?' ....martorul raspunde: 'Ma, deocamdata, nu! Ma, stai sa se aseze putin apele, sa vad! Mie mi-e bine aicea, am si sase ani, ma stie lumea, ii stiu, stii cum e! E ...'

Avand in vedere caracterul absolut echivoc, in lipsa oricarui element concret pentru a putea aprecia asupra potentialului corupator al ofertei, acuzatie de corupere prin oferirea unui post in virtutea functiei detinute de inculpatul Serban Ilie Cornel este o simpla fictiune.

Dincolo de aceste aspecte, chiar ignorand absolut toate mijloacele de proba exhibate in cauza, asa cum a facut Parchetul, lipsa de caracterizare si de concretete minimala a ofertei face sa fie imposibil a se naste conditionalitatea. Oferta trebuie sa aiba un rol de remuneratie necuvenita, dar suficient de bine caracterizata ca sa nasca o credinta ca se poate concretiza. Ori Parchetul se formalizeaza in formularea acuzatiei prin raportare la functia si rangul inculpatului Serban Ilie Cornel ca fiind suficiente sa nasca conditionalitatea, mistificand o putere pe are acesta ar fi avut-o asupra intregului corp politienesc.

Insa, acest rationament este rasturnat de inregistrarea convorbirilor, astfel ca in conditiile in care inculpatul Serban Ilie Cornel este neputincios fata de proprie situatie afirmand 'a... nu stiu cum se vor derula toate lucrurile in continuare cu cine si cum, pentru ca inca nu se stie, is batalii si asa...' nu se poate sustine ca acesta ar fi putut avea vreun ascendent prin prisma functiei in fata martorului Motoc Ion pentru ca acesta sa creada in viabilitatea ofertei inexistenta, de facto, pentru ca nu i s-a oferit nici o functiei, ci doar a fost intrebat daca e interesat sa plece din DNA. De precizat ca la momentul presupus infractional, inculpatul Serban Ilie Cornel era adjunct al DGIPI si nicidecum seful acestei structuri, asa cum eronat a mentionat acuzarea pentru a sustine constructia fictiva.

Asadar, analizand in context afirmatiile, Curtea constata ca inculpatul serban Ilie Cornel nu se poate prevala de vreun ascendent profesional asupra martorului Motoc Ion in raport de care sa promita vreo functie sau sprijin in cariera, atata timp cat inculpatul serban Ilie Cornel invoca incertitudinea generala in raport de care se fereste sa faca schimbari profesionale chiar in privinta propriei persoane.

Aceleasi discutii despre instabilitatea politica ce-i opreste sa faca schimbari privitoare la propria lor cariera sunt redate si in transcrierea discutiilor din data de 27.01.2009 - fila 103, vol. 3 DUP in care acestia discuta variantele posibile de numiri la conducerea DGIPI, in contextul incertitudinii care afecta domeniul de activitate la acest nivel.

Rationamentul acuzatorial al organului de ancheta nu este sustinut de realitatea discutiilor dintre martorul denuntator si inculpat, ci este doar rodul imaginatiei si al unui evident demers provocat sustinut in mod constant de martorul denuntator Motoc Ion, persoana animata de prejudecati si cu procese cognitive evident alterate, straine de domeniul de aplicare al normele procesual penale. in fata instantei, audiat fiind in sedinta publica din data de 31.05.2024 – fila 49, vol. 21, acesta a spus, ca 'normal ca inculpatul Popoviciu Gabriel-Aurel era vinovat, pentru ca a trecut terenul de la Academie la un smecher'. De asemenea, acelasi martor, cu prilejul audierii in fata prezentei instante, aspecte consemnat in practicaua intocmita la termenul din data de 31.05.2023, face aprecieri de vinovatie sustinand, cu referire la inculpatului Popoviciu Gabriel- Aurel, 'daca era un om drept si corect venea si statea aici in fata dumneavoastra.'

Intr-un mod de neinteles, desi depuse la dosar, nu sunt valorificate interceptarile, consistente ca volum care nu au legatura cu dosarul, dar, care creioneaza natura relatiei dintre martorul denuntator si cei doi inculpati, respectiv Pitcovici Petre si Serban Cornel. Interceptarile atesta, fara putinta de tagada, o familiaritate a interactiunii in virtutea careia remiterea unor sticle de alcool intra intr-un firesc al relatiilor, acest fapt intervenind in preajma sarbatorilor de Craciun.

Astfel, valorificand naturaletea si lejeritatea discutiilor dintre martorul denuntator Motoc Ion si inculpatii Pitcovici Petre si Serban Cornel in contextul folosirii unui limbaj colocvial, relaxat si fara inhibitii, deloc formalizat, Curtea retine ca nu se poate sustine altfel decat prin alterarea informatiilor, faptul ca inculpatul Serban Cornel, in virtutea functiei, avea capacitatea de a-l corupe pe martorul Motoc prin oferirea unei functii sau inculpatul Pitcovici Petre prin remiterea a 2 sticle de alcool, de valoare modica.

Astfel, asa cum s-a aratat, pentru a intruni conditiile de tipicitate, bunurile sau folosul procurat oferit trebuie sa aiba capacitatea de a corupe. Ori in cauza, acuzatia e fundamentata pe o simpla alegatie, in primul rand pentru ca nu exista o oferta din partea inculpatului, in al doilea rand, pentru ca si scoasa din context, discutia despre functie nu respecta exigentele legale pentru a corupe fiind prea vaga, nedeterminata. Astfel, fata de pozitia profesionala concreta a martorului Motoc Ion, o simpla afirmatie '(...)...A...te intereseaza sa pleci de aicea?' nu valoreaza oferirea unei functii in conditiile de tipicitate ale infractiunii de dare de mita.

In fapt, martorul denuntator si cei doi inculpati Pitcovici Petre si Serban Cornel au o relatie veche socio-profesionala bazata pe respect, toti bucurandu-se de probitate profesionala si succes in cariera, fara a se putea retine ascendentul profesional al vreunuia asupra celuilalt sau capacitatea de a influenta deciziile privind cariera si nici nevoia de a se sustine reciproc pentru a obtine functii. Faptul oferii unei functii martorului Motoc Ion de catre inculpatul serban Cornel este o concluzie rezultat al unui proces speculativ asupra unor discutii eliptice carora li se poate atribui orice fel de conotatie, in functie de interes. Astfel, singura discutie despre posibilitatea schimbarii locului de munca de catre martorul Motoc nu are legatura cu vreun demers de corupere.

Relevant pentru relatia veche la filele 27-52, inculpatii si martorul deapana amintiri despre operatiunile in care au fost implicati, isi impartasesc informatii ce au caracter personal vorbind, spre exemplu, despre copii – fila 50. Din discutia de la fila 52 dintre martorul Motoc Ion si inculpatul serban Cornel reiese ca acestia impartasesc amintiri comune ale unei 'perioade frumoase' din viata profesionala.

Ca acestia sunt intr-o relatie asezata pe criterii de egalitate, care nu reclama interventii in afara legalitatii, reiese fara putinta de tagada si din transcrierea de la fila 53 unde martorul Motoc Ion spune – 'Bai, am invatat meserie toti, trebuie sa recunoastem, de la unii care erau meseriasi, acuma….' faptul fiind confirmat si de inculpatul Pitcovici.

In ceea ce priveste fapta inculpatului Popoviciu Gabriel-Aurel care ar fi promis direct ajutor in cariera martorului denuntator, aceasta este, de asemenea, o fictiune, un act rezultat al procesului imaginativ al organului de ancheta prin interpretarea trunchiata si tendentioasa a unei discutii purtate la data de 27.01.2009 – filele 145-176, vol. 3 DUP, intr-un context pur speculativ.

Astfel, apreciaza Curtea ca in considerarea nevoii de aflare a adevarului, concluzia de mituire a martorului denuntator trebuie decelata prin integrarea afirmatiilor inculpatului Popoviciu Gabriel-Aurel in contextul discutiei. In mod nelegal, acuzatia este formulata prin scoaterea din context a unor fragmente de discutie si prin atribuirea de conotatie infractionala, dar strict in considerarea unor erori perceptuale, personale ale acuzatorului. Stabilirea vinovatiei unei persoane trebuie sa fie consecinta unui proces de evaluare probatorie din care sa rezulte, dincolo de orice dubiu, ca fapta a fost comisa cu forma de vinovatie si in conditiile obiective cerute de legiuitor.

Or, retine Curtea, ca si in cazul faptei imputate inculpatului Serban Ilie Cornel, nici fapta de oferire a unui ajutor atribuita inculpatului Popoviciu Gabriel Aurel nu respecta, catusi de putin, exigentele impuse de tiparul legal, nefiind caracterizata de o maniera a naste conditionalitatea.

Vazand transcrierea inregistrarilor din data de 27.01.2009 cand se pretinde a se fi savarsit fapta, Curtea retine ca discutand despre procedura judiciara in care era implicat, inculpatul Popoviciu Gabriel-Aurel ii marturiseste martorului Motoc Ion ca in contextul declansarii prezentei proceduri juridice, a fost ignorat de o persoana din DNA: 'Eu cunosc pe cineva foarte bine din institutie! A fost si la mine in casa si astea. De cand a aparut chestia asta, nici telefon, nici... nimic, nimic! Pe ... ZARIE', dupa care arata ca 'Daca vreodata, in domeniul asta... mi-e mult mai usor sa apelez pentru altcineva, decat pentru mine personal! Daca vreodata e nevoie de o vorba pusa, intr-un moment cheie..... E de retinut! Ca lumea e mica, pamantu e rotund.' Aceste doua ultime afirmatii au primit din partea Parchetului conotatia unei oferte apte sa corupa, desi lipseste orice element concret, nefiind nici macar partial configurata. Concluzia privind forta corupatoare a acesteia este rodul unei constructii pur speculative fundamentata pe potenta financiara a inculpatului, intr-un proces acuzatorial fictiv pentru ca aceste afirmatii eliptice nu se coroboreaza cu niciun alt mijloc de proba care sa fundamenteze acuzatia dincolo de orice dubiu.

Curtea retine ca aceeasi constructie lingvistica 'Daca vreodata, in domeniul asta... mi-e mult mai usor sa apelez pentru altcineva, decat pentru mine personal! Daca vreodata e nevoie de o vorba pusa, intr-un moment cheie..... E de retinut! Ca lumea e mica, pamantu e rotund.' interpretata in cheie metaforica, poate atesta volatilitatea relatiilor interumane in situatii de criza.

Asadar, daca o afirmatie a unei persoane poate, deopotriva, sa primeasca interpretari diferite, aceasta nu poate constitui fundament pentru a formula o acuzatie penala decat daca, din coroborarea cu alte mijloace de proba, rezulta, fara echivoc, conditiile de tipicitate infractionala.

Pe de alta parte, este greu de sustinut, dupa criteriile logicii elementare, ca inculpatul, chiar potent financiar, care nu-si poate proteja propriile interese, poate avansa catre martorul denuntator o ofera care sa aiba aptitudinea de a corupe, adica de a transmite destinatarului incredere; ori in cazul de fata, oferta de ajutor este una generica, ipotetica, nedefinita, absolut necaracterizata. De asemenea, urmand procesul speculativ dupa care s-a construit intreg rechizitoriul, Curtea apreciaza ca potenta financiara ar fi trebui sa-i permita inculpatului Popoviciu Gabriel Aurel acces la zone profesionale mai inalte decat politistul judiciar delegat cu efectuarea de acte de urmarire penala in cauza, care in virtutea competentelor legale nu putea adopta o solutie de neincepere a urmarii penale, toate actele pe care acesta le efectua fiind sub coordonarea si controlul direct al procurorului de caz.

Asadar, de vreme ce inculpatul nu-si poate proteja propriile interese fiind respins de cunoscuti, este indoielnic ca promisiunea facuta avea aptitudinea de a corupe. In conditiile in care potenta financiara nu a fost un vector suficient si necesar pentru a asigura propria protectie, nu se poate naste nici macar o presupunere rezonabila ca promisiunea ar putea fi serioasa si l-ar fi putut determina pe martorul denuntator sa-si incalce atributiile de serviciu; faptul ca dupa deschiderea dosarului, o persoana importanta din DNA a intrerupt orice legatura cu inculpatul Popoviciu Gabriel-Aurel, anuleaza orice capacitate de interventie fundamentata pe forta oferita de potenta financiara. Asadar, acuzatia formulata este lipsita de orice fundament.

Retine Curtea ca 'puterea de penetrare a inaltilor functionari din cadrul M.A.I.' care ii este atribuita inculpatului Popoviciu Gabriel-Aurel fundamentata prin speculatii derivand din pozitia inculpatului in top 300 cei mai bogati oameni din Romania intocmit de Revista Capital si din faptul ca un alt inculpat din dosar sustine ca inculpatul Popoviciu Gabriel-Aurel se afla in cercul relational al Presedintelui Romaniei si a unei persoane care a detinut functia de procuror general adjunct in cadrul Directiei Nationale Anticoruptie, este un proces cognitiv strain de exigenta probatorie ceruta de legalitatea procesului penal.

Un astfel de rationament nu subzista in contextul in care aceasta potenta financiara si influenta nu l-a ajutat pe inculpat in propria cauza, acesta fiind dedus procedurilor judiciare trenate pe parcursul a 2 ani, interventia in dosarul pendinte fiind generata tocmai de aceasta tergiversare nejustificata a procedurilor.

Avand in vedere garantiile procedurale, Curtea invedereaza ca acuzatiile expuse intr-un rechizitoriu trebuie sa fie consecinta unui rationament logico-juridic fundamentat pe un probatoriu legal, pertinent, concludent si util care sa sustina acuzatia dincolo de orice dubiu.

Asadar, evidenta de care vorbeste actul de acuzare in baza careia inculpatul Popoviciu Gabriel-Aurel, atat direct, cat si indirect, ar fi dat bunurile si ar fi oferit alte foloase, respectiv functia nu este ancorata in materialul probator, ci este consecinta unui scenariu imaginat de organul de ancheta.

Retine Curtea ca dincolo de ipotezele teoretice si de presupunerile, nici macar rezonabile, de vreme ce faptele vecine si conexe sunt pasibile de mai multe interpretari in functie de nevoia evaluatorului, acuzatia de dare de mita retinuta in sarcina inculpatului Popoviciu Gabriel-Aurel nu exista, nefiind administrate probatorii care sa respecte exigentele legii procesual penale”.

* Cititi aici integral sentinta Curtii de Apel Bucuresti privind achitarea omului de afaceri Puiu Popoviciu si a celorlalti inculpati din dosarul “Mall Baneasa”