Lumea Justitiei va prezinta felul in care Avocatul Poporului – institutie condusa de fostul premier Victor Ciorbea (foto 1) – ignora drama a zeci de mii de romani cu credite in franci elvetieni (CHF), refuzand sa promoveze un recurs in interesul legii care sa unifice practica instantelor de judecata in procesele pe clauze abuzive. Este vorba despre o practica dramatic de divergenta, asa cum puteti citi in repetatele solicitari trimise Avocatului Poporului de catre avocatul Gheorghe Piperea (foto 2) timp de aproape 3 ani si jumatate: din iunie 2015 pana in noiembrie 2018. (Gasiti la finalul articolului atat solicitarile lui Piperea, insotite de jurisprudenta relevanta, cat si raspunsul Avocatului Poporului de pe 9 ianuarie 2019.)

Judecatori fara consens

In replica, Avocatul Poporului invoca intalnirile dintre presedintii sectiilor specializate ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie si ale curtilor de apel din tara (ultima avand loc pe 30 martie 2018), vizand printre altele aplicarea principiului nominalismului monetar. Oricat ar parea de uluitor, Avocatul Poporului sustine ca respectivele intalniri „constituie in sine un mecanism de unificare a practicii neunitare, nefiind obligatorie pronuntarea unui recurs in interesul legii, atata timp cat finalitatea demersului de unificare este atinsa”.

Problema este ca la intalnirile amintite – asa cum arata Gheorghe Piperea – judecatorii nu au ajuns la un consens in legatura cu aplicarea principiului nominalismului monetar:

„Intr-o prima opinie, judecatorii au apreciat ca jurisprudenta CJUE este in sprijinul tezei in acord cu care principiul nominalismului nu poate constitui o piedica legitima in calea instantelor nationale, care trebuie sa procedeze la analiza clauzelor reclamate ca fiind abuzive, pe fondul acestora. In concret, s-a retinut ca principiul nominalismului nu poate fi in mod simplist transpus in cazul contractelor de credite incheiate intre un profesionist si un consumator, el trebuind evaluat din perspectiva exigentelor impuse de legea speciala.

Intr-o a doua opinie, judecatorii au apreciat ca respectivele clauze sunt excluse din domeniul de aplicare al normelor speciale de protectie, cu consecinta ca nu poate fi analizat caracterul abuziv al acestora, de vreme ce principiul nominalismului constituie o norma cu caracter supletiv care se aplica ope legis (n.r. potrivit ordinului legii – expresia desemneaza drepturile si obligatiile care decurg din lege, fara a mai fi necesara pronuntarea unei hotarari judecatoresti)”.

Pe de alta parte, oricat ar parea de ridicol, Avocatul Poporului lasa totusi o raza de speranta: in raspunsul din ianuarie 2019, ii indica lui Piperea sa faca o revenire, in care sa arate daca a persistat practica neunitara din instante dupa reuniunea judecatorilor din martie 2018:

„Pentru a analiza posibilitatea promovarii unui recurs in interesul legii, aveti posibilitatea de a reveni la institutia Avocatul Poporului cu o cerere care trebuie sa fie insotita de copii ale hotararilor judecatoresti definitive pronuntate dupa intalnirea presedintilor sectiilor specializate ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie si Curtilor de Apel, care a avut loc in data de 30 martie 2018, din care sa rezulte interpretarea diferita a acelorasi norme legale de catre instante de judecata aflate in circumscriptiile mai multor curti de apel”.

Principiul nominalismului monetar

Principiul nominalismului monetar este sintetizat in articolele 1578 si 1579 din vechiul Cod civil (adoptat in 1864 si modificat de-a lungul deceniilor):

„Art. 1578

Obligatia ce rezulta din un imprumut in bani este totdeauna pentru aceeasi suma numerica aratata in contract.

Intamplandu-se o sporire sau o scadere a pretului monedelor, inainte de a sosi epoca platii, debitorul trebuie sa restituie suma numerica imprumutata si nu este obligat a restitui aceasta suma decat in speciile (n.r. banii) aflatoare in curs in momentul platii.

Art. 1579

Regula cuprinsa in articolul precedent nu se va aplica la imprumuturi de vergi metalice sau producte.

In acest caz, debitorul nu trebuie sa restituie decit aceeasi calitate si cantitate, oricare ar fi suirea sau scaderea pretului lor.

Asemenea cind s-a facut imprumutul in monede de aur ori argint si s-a stipulat o restitutiune in aceeasi specie si calitate sau se va altera valoarea intrinseca a monedelor, sau nu se vor putea gasi, sau vor fi scoase din curs, se va restitui echivalentul pretului intrinsec ce acele monede avusesera in timpul in care au fost imprumutate”.

Ultima speranta: Parchetul General

In decembrie, v-am aratat cum Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie dadea data de 27 februarie 2019 ca termen estimativ pentru promovarea unui RIL vizand aplicarea impreviziunii in vechiul Cod civil (click aici pentru a citi). Demersul PICCJ are un caracter mai general decat cel al avocatului Piperea, beneficiarii potentiali urmand sa fie toti romanii cu credite bancare – nu doar debitorii in franci elvetieni.

Redam cele mai importante pasaje din adresele lui Gheorghe Piperea catre Avocatul Poporului, cu precizarea ca intre cele doua a mai existat cronologic una in care profesorul universitar citeaza jurisprudenta relevanta in materie (le gasiti pe toate trei atasate la sfarsitul articolului). De asemenea, prezentam raspunsul Avocatului Poporului din ianuarie 2019.

Iata adresa lui Gheorghe Piperea din 19 iunie 2015:

„Propunere in vederea promovarii unui recurs in interesul legii, prin care intelegem sa aducem in discutie urmatoarele probleme de drept:

1. In ce masura este corecta disjungerea dosarelor collective initiate de consumatorii produselor financiare impotriva institutiilor de credit?

2. Clauzele contractuale care impun sau implica suportarea, de catre consumatori, a riscului valutar speculativ din contractele de credit in CHF sunt legale?

Intrucat practica judiciara din Romania este contradictorie in ceea ce priveste solutionarea chestiunilor mai sus mentionate, apreciem ca este necesara pronuntarea unui recurs in interesul legii de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin care sa se asigure o interpretare si aplicare unitara a legii.

1. In ce masura este corecta disjungerea dosarelor collective initiate de consumatorii produselor financiare impotriva institutiilor de credit?

1.1. Cererile consumatorilor avand ca obiect eliminarea riscului valutar impus in contractele de credit acordate in franci elvetieni s-au judecat impreuna sau individual (conform sesizarilor facute de consumatori) in perioada 2010-2014.

Incepand cu anul 2014, instantele de judecata au inceput intr-un mod timid sa dispuna disjungerea dosarelor colective avand ca obiect eliminarea riscului valutar din contractele de credit acordate in CHF.

Incepand cu anul 2015, practica instantelor de judecata a fost de a dispune disjungerea tuturor dosarelor colective promovate de catre consumatorii produselor financiare si avand acelasi obiect. (...)

Intre contractele de credit ce fac obiectul dosarelor colective exista o legatura obiectiva, materializata in cuprinsul clauzelor atacate, care este identic. Legatura subiectiva este determinata de contestarea aceleiasi fapte ilicite a institutiilor de credit (ascunderea cu rea-credinta a instabilitatii francului elvetian la momentul contractarii creditelor). Legatura dintre clauzele atacate si fapta ilicita este consacrata de art. 12 si art. 13 din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre profesionisti si consumatori. In mod evident, legatura dintre clauzele considerate abuziive si contractele de credit face ca, odata constatat caracterul abuziv al unei clauze de catre instanta de judecata, sa existe obligatia bancii de a elimina respectiva clauza din toate contractele-standar din care se regaseste.

Temeiul de drept care permite coparticiparea procesuala in situatia in care drepturile sau obligatiile partilor au aceeasi cauza este art. 59 NCPC. Cauza juridica a actiunii comune este incalcarea legislatiei protectiei consumatorilor, incalcarea obligatiei de informare si punerea pe piata a unor produse financiare defectuoase (toxice), aspecte care nu justifica o analiza particularizata pentru fiecare raport juridic nascut in baza contractelor de credit incheiate de fiecare reclamant.

Litisconsortiul este o alianta procesuala in scopul realizarii economicitatii procesuale si a bunei administrari a justitiei, precum si pentru a se evita hotarari contradictorii, care ar bulversa autoritatea lor si posibilitatile de executare, fiecare pastrandu-si independenta compatibila cu natura si scopurile acestei aliante.

In acest sens, s-au pronuntat in repetate randuri instantele de judecata, fara sa puna problema disjungerii cererilor individuale, validand astfel cauza comuna a consumatorilor atunci cand acestia tind la recunoaasterea drepturilor prevazute in legislatia speciala din materie. (...)

1.2. Prin luarea masurii disjungerii dosarelor colective, se incalca dreptul de acces la justitie, care este parte a dreptului la un proces echitabil, consacrat in art. 21 din Constitutie si in art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Promovarea unui proces individul avand ca obiect eliminarea riscului valutar sau constatarea caracterului abuziv al clauzelor introduse in contractele de credit necesita suportarea unor costuri suplimentare. Consumatorii insa au interesul de a promova o actiune colectiva tocmai datorita costurilor reduse si faptului ca sunt in imposibilitate obiectiva de a achita ratele in contul creditului.

Restrictiile financiare reprezinta o limita de natura sa restranga accesul liber la justitie al persoanelor, dupa cum s-a pronuntat in diferite cauze si Curtea Europeana a Drepturilor Omului. (...)

1.3. Masura disjungerii vine in contradictie cu scopul protectiei consumatorului (care ar trebui sa reprezinte o preocupare principala a statului de drept) si cu principiul rolului activ al instantei, consacrat in art. 22 din NCPC. In temeiul acestui din urma principiu, in mod repetat, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a statuat prin jurisprudenta sa obligatia instantei nationale de a constata, chiar din oficiu, faptul ca o clauza contractuala are caracter abuziv.

Considerentele directivelor europene si jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene prevad necesitatea contracararii dificultatilor cu care se confrunta consumatorii, in scopul apararii drepturilor acestora. Tendinta instantelor romane ar trebui sa fie in sensul facilitarii accesului la justitie. In schimb, aceste piedici procesuale duc la descurajarea consumatorilorr in privinta promovarii de actiuni colective, care risca sa fie dispersate pe intreg teritoriul tarii.

1.4. Nu exista o motivare legala si temeinica de natura sa justifice masura disjungerii, aceasta fiind dispusa in mod artificial, pornind de la ideea gradului de incarcare a instantelor de judecata.

2. Clauzele contractuale care impun sau implica suportarea, de catre consumatori, a riscului valutar speculativ din contractele de credit in CHF sunt legale?

2.1. Jurisprudenta instantelor nationale este contradictorie in ceea ce priveste legalitatea clauzelor care impun suportarea de catre consumatorii produselor financiare a riscului valutar. Hotararile instantelor de judecata in privinta aprecierii corectitudinii masurilor de acordare a creditelor in franci elvetieni in perioada 2006-2008 trebuie intemeiate pe dispozitiile legislatiei protectiei consumatorilor.

Exista hotarari prin care se constata caracterul abuziv al clauzelor atacate din contractele de credit (clauze instituind comisionul de risc / administrare / procesare, posibilitatea bancii de a modifica in mod unilateral dobanda, efectuarea platilor in moneda creditului si suportarea de catre consumator a diferentelor de curs valutar samd) si se dispune inghetarea cursului de schimb valutar CHF-LEU pentru efectuarea platilor la valoarea de la data incheierii contractului de credit (respectiv calcularea si plata ratelor la valoarea in LEI a CFH de la data incheierii contractului, pe intreaga perioada de valabilitate a creditului). (...)

Exista si hotarari contrare, care resping cererea reclamantilor in aplicarea principiului nominalismului monetar. (...)

Avand in vedere practica contradictorie a instantelor de judecata, se pune problema identificarii masurii in care se pot aplica regulile prevazute in art. 1270 (‘Contractul valabil incheiat are putere de lege intre partile contractante’) si in art. 2164 (‘In cazul in care imprumutul poarta asupra unei sume de bani, imprumutatul nu este tinut sa inapoieze decat suma nominala primita, oricare ar fi variatia valorii acesteia, daca partile nu au convenit altfel’) din Codul civil in vigoare, cu inlaturarea implicita de la aplicare a regulilor in materia speciala a dreptului protectiei consumatorilor (cu privire la obligatia stabilita in sarcina profesionistului de a informa si avertiza in mod corespunzator consumatorii – art. 8 din Legea 190/1999, art. 19 din OUG 21/1992, art. 6 din Legea 289/2004 –, obligatia profesionistului de a nu insera clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii – art. 4 alin. 1 si 2 din Legea nr. 193/2000, art. 78 din Legea nr. 296/2004 si art. 2 pct. 16 din OG nr. 21/1992 –, obligatia de a nu utiliza practici inselatoare si de a nu pune in vanzare produse defectuoase).

In opinia noastra, masura disjungerii dosarelor colective este dispusa in lipsa unui temei legal si nu isi gaseste justificarea, intrucat produce consecinte de natura sa descurajeze consumatorii care doresc sa se adreseze instantelor de judecata pentru recunoasterea drepturilor cuvenite potrivit legislatiei privind protectia consumatorilor. In egala masura, consideram nelegala practica instantelor de a inlatura de la aplicare dispozitiile speciale din materia protectiei consumatorului, in favoarea aplicarii regulilor generale din dreptul comun ce reglementeaza principiul fortei obligatorii a contractului si principiul nominalismului monetar.

Avand in vedere considerentele mai sus exprimate, apreciem ca se impune sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unui recurs in interesul legii avand ca obiect problemele de drept evidentiate in prezenta, pentru asigurarea unei interpretari si aplicari unitare a legii”.

Prezentam adresa lui Gheorghe Piperea din 21 noiembrie 2018:

„Cerere prin care va solicitam continuarea demersurilor in vederea promovarii unui recurs in interesul legii, avand in vedere practica judiciara contradictorie in dosarele privind suportarea riscului valutar din contractele de credit in CHF.

Subscrisa am inregistrat la institutia Avocatul Poporului petitia cu nr. 3427 din data de 12.02.2016, prin care am urmarit solutionarea problemei privind legalitatea clauzelor contractuale care impun sau implica suportarea, de catre consumatori, a riscului valutar speculativ din contractele de credit in CHF.

Hotararile instantelor de judecata in privinta analizei caracterului abuziv al clauzei de risc valutar ar trebui intemeiate pe dispozitiile legislatiei speciale de protectie a consumatorilor. De altfel, solutia protejarii interesului consumatorului a fost adoptata si la nivelul CJUE, prin decizia pronuntata in Cauza 186/16, Ruxandra Paula Andriciuc si altii impotriva Bancii Romanesti SA. Prin aceasta din urma decizie, instanta europeana a stabilit ca, in interpretarea articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13, institutiile financiare trebuie sa furnizeze imprumutatilor informatii suficiente pentru a le permite sa adopte decizii prudente si in cunostinta de cauza, respectiv sa poata nu numai sa cunoasca posibilitatea aprecierii sa a deprecierii monedei straine in care a fost contractat imprumutul, ci si sa evalueze consecintele economice, potential semnificative, ale unei astfel de clauze asupra obligatiilor sale financiare.

CJUE a stabilit ca este de competenta instantei nationale sa efectueze verificarile necesare in aceasta privinta. In practica, exista instante de judecata care aplica regulile prevazute in art. 1578 din Codul Civil din 1864, instituind principiul nominalismului, cu inlaturarea implicita de la aplicare a regulilor in materia speciala a dreptului protectiei consumatorilor, in special a celor referitoare la:

(i) obligatia de a informa si avertiza in mod corespunzator consumatorii;

(ii) obligatia de a nu insera clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii;

(iii) obligatia de a nu utiliza practici inselatoare si de a nu pune in vanzare produse defectuoase.

Ulterior pronuntarii deciziei in Cauza 186/16, atat instante nationale, cat si instante din statele membre ale UE au pronuntat solutii favorabile consumatorilor. (…)

Modalitatea de interpretare si aplicare a deciziei pronuntate in Cauza 186/16 a generat practica neunitara la nivelul instantelor nationale, la diferenta de doar 1 luna de la data publicarii deciziei. Astfel, chiar la nivelul acelorasi instante de judecata s-au regasit decizii contradictorii, cu privire la aceiasi profesionisti (…).

Decizia pronuntata de CJUE in Cauza 186/16, Ruxandra Paula Andriciuc si altii impotriva Bancii Romanesti SA, este ignorata de isntantele romane si aplicata in practica de instantele altor state membre ale UE. Astfel, Tribunalul Comercial din Croatia a pronuntat o hotarare definitiva (publicata in data de 11 iulie 2018), aratand ca clauza de risc valutar aferenta contractelor de credit in franci elvetieni este nula, avand in vedere faptul ca bancile nu si-au informat clientii in mod corect asupra riscurilor la care se expun si ca nici nu au primit toate informatiile necesare, astfel incat sa ia o decizie rationala. Drept consecinta, a dispus ca cele 8 banci care au acordat credite in CHF sa converteasca creditele din CHF in moneda locala (kuna), la cursul de la data acordarii.

Problema analizei clauzelor de risc valutar de catre instantele de judecata a facut si obiectul intalnirii presedintilor sectiilor specializate ale ICCJ si ale Curtilor de apel, care a avut loc la data de 30.03.2018. In cadrul acestei intalniri, s-au exprimat opinii diferite in ceea ce priveste aplicarea principiului nominalismului, ca norma supletiva, in detrimentul legislatiei speciale privind protectia consumatorilor. Intr-o prima opinie, judecatorii au apreciat ca jurisprudenta CJUE este in sprijinul tezei in acord cu care principiul nominalismului nu poate constitui o piedica legitima in calea instantelor nationale, care trebuie sa procedeze la analiza clauzelor reclamate ca fiind abuzive, pe fondul acestora. In concret, s-a retinut ca principiul nominalismului nu poate fi in mod simplist transpus in cazul contractelor de credite incheiate intre un profesionist si un consumator, el trebuind evaluat din perspectiva exigentelor impuse de legea speciala. Intr-o a doua opinie, judecatorii au apreciat ca respectivele clauze sunt excluse din domeniul de aplicare al normelor speciale de protectie, cu consecinta ca nu poate fi analizat caracterul abuziv al acestora, de vreme ce principiul nominalismului constituie o norma cu caracter supletiv care se aplica ope legis (n.r. potrivit ordinului legii – expresia desemneaza drepturile si obligatiile care decurg din lege, fara a mai fi necesara pronuntarea unei hotarari judecatoresti).

Avand in vedere considerentele mai sus exprimate si, cu precadere, opiniile contradictorii exprimate in practica instantelor de judecata si in cadrul intalnirilor de uniformizare a practicii, solicitam sa dispuneti sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unui recurs in interesul legii avand ca obiect problemele de drept evidentiate in prezenta, pentru asigurarea unei interpretari si aplicari unitare a legii”.

Redam raspunsul Avocatului Poporului de pe 9 ianuarie 2019 (prin sef serviciu Emma Turtoi):

„In cadrul intalnirii, participantii la intalnire au agreat, de principiu, teza in acord cu care ‘principiul nominalismului nu poate constitui o piedica si un argument hotarator pentru care instanta sa refuze controlul judiciar al clauzei de risc valutar’, urmand ca instantele sa verifice celelalte repere stabilite de catre CJUE in cauza 186/16, Ruxandra Paula Andriciuc si altii impotriva Bancii Romanesti SA. Potrivit deciziei pronuntate de CJUE in cauza 186/16, instanta europeana a stabilit ca, in interpretarea art. 4 alin. (2) din Directiva 93/13, institutiile financiare ar trebui sa furnizeze informatii suficiente imprumutatilor, pentru ca acestia sa poata lua decizii prudente si in cunostinta de cauza.

In context, trebuie precizat ca intalnirile organizate de Presedintii Curtilor de Apel constituie in sine un mecanism de unificare a practicii neunitare, nefiind obligatorie pronuntarea unui recurs in interesul legii, atata timp cat finalitatea demersului de unificare este atinsa.

Avocatul Poporului are posibilitatea promovarii unui recurs in interesul legii in raport cu normele legale, si anume art. 515 din Cod de procedura civila, potrivit carora recursul in interesul legii este admisibil numai daca se face dovada ca problemele de drept care formeaza obiectul judecatii au fost solutionate in mod diferit prin hotarari judecatoresti definitive, care se anexeaza cererii.

Inalta Curte de Casatie si Justitie, asupra recursului in interesul legii, se pronunta prin decizie numai in interesul legii si nu are efecte asupra hotararilor judecatoresti examinate si nici cu privire la situatia partilor din acele procese. Partilor din procesele respective le sunt opozabile numai efectele hotararilor definitive pronuntate in acele procese; deci chiar daca aceste hotarari au fost atacate pe calea recursului in interesul legii, ele vor putea fi puse in executare silita, daca este cazul, fara a interesa dezlegarea data, de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la problema de drept ce a fost solutionata neuniform.

Pentru a analiza posibilitatea promovarii unui recurs in interesul legii, aveti posibilitatea de a reveni la institutia Avocatul Poporului cu o cerere care trebuie sa fie insotita de copii ale hotararilor judecatoresti definitive pronuntate dupa intalnirea presedintilor sectiilor specializate ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie si Curtilor de Apel, care a avut loc in data de 30 martie 2018, din care sa rezulte interpretarea diferita a acelorasi norme legale de catre instante de judecata aflate in circumscriptiile mai multor curti de apel”.

* Cititi aici toate adresele semnate de avocatul Gheorghe Piperea.

* Cititi aici raspunsul Avocatului Poporului din ianuarie 2019.