Am urmarit cu simpatie si interes postarile lui Valeriu Nicolae, un om care a facut multe pentru asanarea lumii politice, dar si pentru napastuitii soartei.

Dupa ce a lucrat pentru Natiunile Unite si Comisia Europeana, a colindat prin Marea Britanie, Canada si Malta si acum e mai mult prin Ferentari, unde, de un deceniu incoace, ii indruma pe copiii orfani din cartier, are grija ca ei sa mearga la scoala, cu ajutorul unei mici armate de voluntari ii ajuta la teme, le cumpara rechizite si stie sa le faca cite o bucurie, de fiecare data cind se intilneste cu ei in ”Casa Buna”, imobilul pe care l-a cumparat in cartier, dupa ce primaria a refuzat sa-i mai sprijine actiunile. Cu astfel de oameni se poate schimba Romania, mi-am spus.

Dar e posibil sa ma fi grabit, cel putin in parte. Pentru ca si el s-a grabit sa publice o postare plina de venin, cu totul stranie, atunci cind vine din partea unui asemenea om, care ar trebui sa fie cu totul strain de manipulari securistice. Eu stiu – tot ce atinge Securitatea, maculeaza. Si l-a atins, din pacate, si pe dl. Nicolae.

Subiectul postarii lui Valeriu Nicolae este Catalin Harnagea. Nu stiu daca atacul la adresa lui Harnagea este o ”strategie de campanie” a d-lui Nicolae, care dupa ce nu s-a mai regasit pe listele USR-PLUS a demisionat din alianta si candideaza independent. Nu stiu daca a avut sau nu de-a face vreodata cu Securitatea sau, in lungile sale peregrinari prin lume, cu urmasa ei ”pe extern”, adica cu SIE. Dar ceea ce a postat e semnat de el, desi seamana mai degraba ca fiind scris de vreun ”veteran” al Serviciului, dat afara de Catalin Harnagea, pe cind acesta conducea institutia (si sint martor, lucrind pe atunci la Cotroceni, ca pe multi dintre ”generalii” din SIE proveniti din Secu, Harnagea ”i-a popit”). Fiind insa postarea semnata de Valeriu Nicolae, n-am decit sa o iau ca atare – ca apartinindu-i.

Pe scurt, fara sa intru in amanunte, intre multe altele (desprinse, ca retorica si interpretare a informatiilor din arsenalul ”noii Securitati”), Valeriu Nicolae, observind ceea ce el numeste confuzii dintr-un CV al lui Harnagea, scrie ca ”batrinetea probabil a estompat anii in care el nu a turnat la Securitate, desi apare intr-un dosar informativ in 1986 in legatura cu niste ziaristi francezi”. Valeriu Nicolae il acuza deci pe Harnagea ca e turnator, invocind ”un dosar informativ in 1986, in legatura cu niste ziaristi francezi”. Ei bine, de unde atitea cunostinte din arhivele Securitatii, la cineva dedicat altfel ajutorarii copiilor romi? E o distanta cam mare, oricum ai lua lucrurile, in orizontul activitatilor unui singur om.

E de fapt o dezinformare nociva, odioasa, specifica fostului ”sef” de partid al lui Valeriu Nicolae, l-am numit aici pe Dacian Ciolos, care spunea ca toti romanii au avut de-a face cu Securitatea – omitind, in mod voit, sa precizeze ca unii dintre acestia (si nu putini) au fost de fapt victime. E si cazul lui Catalin Harnagea. Da, numele lui apare intr-adevar in dosarul ”unor ziaristi francezi” – pensionarul din DIE/SIE (alter-ego-ul lui Valeriu Nicolae) are dreptate.

Cu mai binde de trei ani in urma, cind lucram la ultimele retusuri ale cartii despre muncitorii revoltati la Brasov in 15 noiembrie 1987, am gasit mai multe dosare voluminoase, care cuprindeau ”masuri de avertizare” la care au fost supusi numerosi romani, la finele anilor ‘80. Cautam acte de revolta personale, care aveau sa culmineze cu revolta brasovenilor, urmata de protestul Doinei Cornea. Acolo am dat de numele lui Catalin Harnagea.

Proaspat absolvent al Politehnicii, el a fost contactat de o echipa de jurnalisti de la ”Liberation”, pe care i-a insotit prin Bucuresti, prin piete, prin zonele care se ”sistematizau” si a fost, la sugestia prietenului sau plecat in Franta, regizorul Radu Mihaileanu, principala lor sursa de documentare, pentru un articol de doua pagini din ziarul francez. Articolul a pus pe jar Securitatea, pentru ca tovarasul Ceausescu facuse o criza de isterie si ceruse sa fie gasiti cei care i-au ajutat pe ziaristi. In cele din urma, ancheta, de care s-au ocupat personal doi generali, Aristotel Stamatoiu, seful spionajului comunist, in conlucrare cu Giani Bucurescu, care comanda Securitatea Municipiului Bucuresti, au dat de urma tinarului Harnagea si Securitatea l-a ”saltat”, dupa ce l-a urmarit aproape un an, prin dosarul informativ in care a primit numele de cod ”Nero”. A scapat, in locul acuzatiei penale grave de ”divulgare de secrete” doar cu ”masuri de avertizare” (ceea ce eufemistic inseamna - si spun din proprie experienta - o ancheta lunga, presarata cu ceea ce azi s-ar numi actiuni de ”torutura psihologica”), menite sa il aduca ”pe calea cea buna” si Securitatea sa se asigure ca ”nu mai face”.

Pe scurt, asta e povestea din dosar. L-am contactat atunci pe Harnagea si l-am intrebat daca e de acord sa public sl cazul sau in carte. A spus ca ce a facut el i se pare prea putin, in raport cu consecintele suportate de muncitorii brasoveni, care au fost supusi deportarii, sau cu Doina Cornea si fiul ei, care au fost arestati. El, pentru ca Securitatea se temea de reactia ziaristilor francezi, a scapat mult mai ieftin, asa ca prezenta lui in carte nu e neaparat necesara demersului meu. Si a lasat la latitudinea mea. Avind in vedere ca deja cartea avea 800 de pagini, am ales sa nu mai public si povestea lui.

Asa ca, de la aceasta realitate a documentelor sa-l faci pe Catalin Harnagea informator, e cale lunga. O cale pe care insa fostii securisti, ori cei care gindesc asemenea lor si ii admira in secret, o strabat intr-o clipa. Cum o fac si ”agentii de influenta” de care se folosesc acestia, atunci cind vor sa plateasca niste polite. Printre care, cu tristete, il regasesc acum pe Valeriu Nicolae. Nu intreb de unde stie ce cuprind arhivele Securitatii, privindu-l pe ”informatorul” Harnagea. Sa se intrebe el. Ca securist (cel putin pe stil vechi) banuiesc ca n-a avut cind sa fie.

sursa: Mediafax