Curtea de Justitie a Uniunii Europene a pronuntat miercuri, 8 mai 2024, o hotarare surprinzatoare, in contrast cu deciziile din ultimii ani, prin care CJUE indemna la incalcarea deciziilor Curtii Constitutionale a Romaniei (de exemplu: cele cu privire la prescriptie sau la compunerea completurilor de cinci judecatori de la ICCJ). De data aceasta, CJUE nu a mai constatat suprematia dreptului european asupra celui romanesc.

Concret, instanta de la Luxemburg a stabilit miercuri ca nu exista nicio norma europeana care sa puna piedici in calea organizatiilor neguvernamentale ale magistratilor care vor sa conteste in instanta numirea procurorilor competenti sa ancheteze infractiunile savarsite de judecatori si procurori.

Totusi, a subliniat CJUE, instantele din Romania si celelalte state-membre UE au toata libertatea sa respinga ca lipsite de interes actiunile ONG-urilor de magistrati impotriva numirii unor astfel de procurori.

Hotararea a fost pronuntata ca urmare a unui proces deschis de asociatiile Forumul Judecatorilor din Romania – condusa de judecatorii CAB Dragos Calin (foto 1) si Lucia Zaharia (foto 2) – si Miscarea Pentru Apararea Statutului Procurorilor – infiintata de procuroarele Alexandra Lancranjan de la DNA si Antonia Diaconu de la DIICOT.

In 5 august 2022, FJR si AMASP au atacat la Curtea de Apel Pitesti Ordinul nr. 108 din 3 iunie 2022, prin care Procurorul General de la acea vreme, Gabriela Scutea, desemnase, la nivelul PICCJ, mai multi procurori responsabili de instrumentarea dosarelor cu magistrati (vezi facsimil). Altfel spus: procurorii au fost numiti pentru a activa in structura menita sa inlocuiasca Sectia pentru investigarea infractiunilor din justitie (SIIJ). Cele doua ONG-uri solicita la CA Pitesti anularea partiala a ordinului, in sensul ca instanta sa constate ca procurorii de la noua SIIJ au competenta de a ancheta orice alte fapte ale magistratilor in afara celor de coruptie. Interesul actiunii AFJR-AMASP este ca aceasta competenta pentru infractiunile de coruptie sa se intoarca la DNA, asa cum stateau lucrurile inainte de 2018 (cand a fost infiintata fosta SIIJ).

Practica ICCJ, ostila ONG-urilor de magistrati

La termenul din 24 noiembrie 2022 al dosarului nr. 588/46/2022, judecatoarea Anca-Andreea Terzea (foto 3) de la CA Pitesti a admis cererea FJR-AMASP de sesizare a CJUE cu urmatoarele doua intrebari (suspendand judecarea cauzei pana la pronuntarea Curtii de Justitie a Uniunii Europene):

„1. Articolul 2 si articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE si, in corelatie cu acestea, art. 12 si art. 47 Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, se opun limitarii formularii unor actiuni judiciare de catre asociatiile profesionale ale magistratilor, in scopul promovarii si apararii independentei judecatorilor si a statului de drept, precum si al salvgardarii statutului profesiei, prin introducerea conditiei existentei unui interes legitim privat limitat excesiv, in baza unei decizii obligatorii a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, urmate de o practica nationala in cauze similare celei in care este formulata prezenta cerere, prin impunerea unei legaturi directe dintre actul administrativ supus controlului de legalitate al instantelor si scopul direct si obiectivele asociatiilor profesionale ale magistratilor, prevazute in statutul acestora, in situatii in care asociatiile urmaresc obtinerea unei protectii jurisdictionale efective in domenii reglementate de dreptul Uniunii, in acord cu scopul si obiectivele generale statutare?

2. In functie de raspunsul la prima intrebare, articolul 2, articolul 4 alineatul (3) din TUE si articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, Anexa IX din Actul de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana si Decizia 2006/928 se opun unei reglementari nationale care restrange competenta Directiei Nationale Anticoruptie prin atribuirea competentei de anchetare a infractiunilor de coruptie (lato sensu) savarsite de judecatori si procurori in sarcina exclusiva a unor procurori anume desemnati (de Procurorul General al Romaniei, la propunerea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii) din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, respectiv al parchetelor de pe langa curtile de apel, acestia din urma avand in competenta si celelalte categorii de infractiuni comise de judecatori si procurori?”

Judecatoarea Terzea a intuit solutia CJUE

Dupa cum veti vedea, asociatia lui Dragos Calin si cea a Alexandrei Lancranjan se plang de faptul ca la nivelul Inaltei Curti de Casatie si Justitie exista o practica judiciara potrivnica ONG-urilor de magistrati cand vine vorba despre contestarea numirii unuia sau a altuia dintre procurori. Mai exact, ICCJ respinge astfel de actiuni ca lipsite de interes (in sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004).

De aceea, FJR si AMASP au cerut CJUE sa precizeze daca normele europene se opun limitarii dreptului ONG-urilor de magistrati de a formula actiuni precum cea de fata.

La randul ei, Curtea de Justitie a UE a raspuns negativ, explicand ca asemenea piedici nu sunt de natura a intra in conflict cu standardele de independenta a judecatorilor. In cel mai bun caz, jurisprudenta CJUE recomanda statelor-membre sa creeze cadre legislative permisive pentru ONG-urile care promoveaza actiuni anti-discriminare sau pentru protectia mediului – ceea ce, bineinteles, nu este cazul aici. Totusi, CJUE subliniaza ca nu se opune ca statele-membre sa creeze cadru legal care sa inlesneasca actiuni de contestare a numirii unor procurori; atat doar ca acel cadru legal trebuie sa fie riguros precizat, puncteaza instanta europeana.

Incheiem, mentionand ca in incheierea de sesizare a Curtii de Justitie a Uniunii Europene, magistrata Anca Terzea si-a exprimat opinia in sensul ca instanta de la Luxemburg ar trebui sa dea un raspuns negativ la intrebarile ONG-urilor-petente – ceea ce s-a si intamplat.

Iata principalul pasaj din hotararea CJUE:

„Cu privire la intrebarile preliminare

Cu privire la prima intrebare

30 Prin intermediul primei intrebari, instanta de trimitere solicita in esenta sa se stabileasca daca articolul 2 si articolul 19 alineatul (1) TUE coroborate cu articolele 12 si 47 din carta trebuie interpretate in sensul ca se opun unei reglementari nationale care, prin conditionarea admisibilitatii unei actiuni in anulare impotriva desemnarii procurorilor competenti sa efectueze urmarirea penala impotriva magistratilor de existenta unui interes legitim privat, exclude in practica posibilitatea ca o astfel de actiune sa fie introdusa de asociatii profesionale ale magistratilor in scopul apararii principiului independentei judecatorilor.

31 In masura in care guvernul roman arata, in sustinerea raspunsului pe care il propune la prima intrebare, ca, contrar celor indicate de instanta de trimitere, aplicarea reglementarii nationale in discutie in litigiul principal nu conduce in mod necesar la constatarea inadmisibilitatii actiunii in discutie in litigiul principal, trebuie amintit ca, in cadrul repartizarii competentelor intre instantele Uniunii si cele nationale, Curtea trebuie sa ia in considerare contextul factual si normativ in care se inscriu intrebarile preliminare, asa cum este definit in decizia de trimitere. Astfel, examinarea unei trimiteri preliminare nu poate fi realizata in raport cu interpretarea dreptului national invocata de guvernul unui stat membru [Hotararea din 15 aprilie 2021, Etat belge (Elemente ulterioare deciziei de transfer), C-194/19, EU:C:2021:270, punctul 26 si jurisprudenta citata].

32 Or, instanta de trimitere a aratat ca interpretarea reglementarii romane relevante retinuta de Inalta Curte de Casatie si Justitie conduce in mod necesar la respingerea ca inadmisibila a unei actiuni precum cea in discutie in litigiul principal, ca urmare a imposibilitatii unei asociatii profesionale a magistratilor de a invoca un interes legitim privat care poate justifica calitatea sa procesuala activa pentru introducerea unei asemenea actiuni, motiv pentru care prima intrebare se refera la o astfel de interpretare a reglementarii mentionate.

33 Interpretarea normelor procedurale de drept roman invocata de guvernul roman nu poate, in consecinta, sa fie retinuta de Curte in cadrul prezentei proceduri preliminare.

34 Odata facute precizarile care preceda, trebuie subliniat ca, in conformitate cu jurisprudenta constanta a Curtii, articolul 19 TUE, care concretizeaza valoarea statului de drept afirmata la articolul 2 TUE, incredinteaza instantelor nationale si Curtii sarcina de a garanta deplina aplicare a dreptului Uniunii in toate statele membre, precum si protectia jurisdictionala pe care dreptul mentionat o confera justitiabililor [Hotararea din 18 mai 2021, Asociatia 'Forumul Judecatorilor din Romania' si altii, C-83/19, C-127/19, C-195/19, C-291/19, C-355/19 si C-397/19, EU:C:2021:393, punctul 188, precum si Hotararea din 22 februarie 2022, RS (Efectul deciziilor unei curti constitutionale), C-430/21, EU:C:2022:99, punctul 39].

35 Existenta insasi a unui control jurisdictional efectiv destinat sa asigure respectarea dreptului Uniunii este inerenta unui stat de drept. In acest temei si astfel cum prevede articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, revine statelor membre sarcina sa prevada un sistem de cai de atac si de proceduri care sa le asigure justitiabililor respectarea dreptului lor la protectie jurisdictionala efectiva in domeniile reglementate de dreptul Uniunii. Principiul protectiei jurisdictionale efective a drepturilor conferite justitiabililor de dreptul Uniunii, la care se refera articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, constituie un principiu general al dreptului Uniunii care decurge din traditiile constitutionale comune ale statelor membre, consacrat la articolele 6 si 13 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, semnata la Roma la 4 noiembrie 1950, carora le corespunde articolul 47 din carta (a se vedea in acest sens Hotararea din 21 decembrie 2021, Euro Box Promotion si altii, C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 si C-840/19, EU:C:2021:1034, punctul 219, precum si jurisprudenta citata).

36 In acest context, revine in principiu statelor membre in special sarcina de a determina calitatea procesuala si interesul justitiabilului de a exercita o actiune, fara a aduce insa atingere dreptului la o protectie jurisdictionala efectiva (a se vedea in acest sens Hotararea din 13 martie 2007, Unibet, C-432/05, EU:C:2007:163, punctul 42 si jurisprudenta citata).

37 In aceasta privinta, modalitatile procedurale aplicabile actiunilor care urmaresc sa asigure protectia drepturilor pe care dreptul Uniunii le confera justitiabililor nu trebuie sa fie mai putin favorabile decat cele aplicabile unor actiuni similare din dreptul intern (principiul echivalentei) si nu trebuie sa faca imposibila in practica sau excesiv de dificila exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridica a Uniunii (a se vedea in acest sens Hotararea din 13 martie 2007, Unibet, C-432/05, EU:C:2007:163, punctul 43 si jurisprudenta citata, precum si Hotararea din 24 octombrie 2018, XC si altii, C-234/17, EU:C:2018:853, punctul 22).

38 In ceea ce priveste principiul echivalentei, potrivit indicatiilor care figureaza in cererea de decizie preliminara, reglementarea nationala in discutie in litigiul principal pare sa se aplice in acelasi mod actiunilor prevazute pentru protectia drepturilor conferite de dreptul Uniunii si actiunilor similare de natura interna. In special, sub rezerva verificarii de catre instanta de trimitere, nu pare ca interesul de a exercita actiunea al persoanelor de drept privat si in special al asociatiilor este examinat in mod diferit, dupa cum acestea incearca sa invoce un interes public intemeiat pe dreptul Uniunii precum principiul independentei judecatorilor sau un interes public intemeiat pe dreptul national.

39 In ceea ce priveste principiul efectivitatii, din aceasta cerere rezulta ca, astfel cum se arata la punctul 7 din prezenta hotarare, reglementarea nationala mentionata permite oricarei persoane care demonstreaza un interes legitim privat sa conteste un act administrativ precum ordinul in discutie in litigiul principal, inclusiv prin invocarea unei atingeri aduse unui interes public care decurge din el. In aceste conditii, o protectie jurisdictionala efectiva pare asigurata de dreptul partilor in cauza si in special al judecatorilor si al procurorilor afectati de o masura nationala care ii vizeaza de a se prevala de respectarea cerintelor articolului 19 alineatul (1) TUE, aspect a carui verificare este de competenta instantei de trimitere.

40 Desigur, astfel cum subliniaza aceasta instanta, Curtea a constatat deja ca statele membre sunt obligate, in anumite cazuri, sa autorizeze asociatii reprezentative sa actioneze in justitie pentru a proteja mediul sau pentru a combate discriminarile (a se vedea in acest sens Hotararea din 20 decembrie 2017, Protect Natur-, Arten- und Landschaftsschutz Umweltorganisation, C-664/15, EU:C:2017:987, punctul 58, precum si Hotararea din 23 aprilie 2020, Associazione Avvocatura per i diritti LGBTI, C-507/18, EU:C:2020:289, punctul 60).

41 Totusi, pe de o parte, aceste constatari ale Curtii decurg din drepturi procedurale conferite in mod specific asociatiilor reprezentative prin Conventia privind accesul la informatii, participarea publicului la luarea deciziilor si accesul la justitie in probleme de mediu, semnata la Aarhus la 25 iunie 1998 si aprobata in numele Comunitatii Europene prin Decizia 2005/370/CE a Consiliului din 17 februarie 2005 (JO 2005, L 124, p. 1, Editie speciala, 15/vol. 14, p. 201), sau prin acte de drept derivat precum Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general in favoarea egalitatii de tratament in ceea ce priveste incadrarea in munca si ocuparea fortei de munca (JO 2000, L 303, p. 16, Editie speciala, 05/vol. 6, p. 7).

42 Pe de alta parte, din jurisprudenta Curtii reiese ca, chiar si in domeniile vizate la punctul 40 din prezenta hotarare, statele membre raman libere, in cazul in care aceasta conventie sau aceste acte nu impun in mod specific recunoasterea calitatii procesuale active unor asociatii reprezentative, sa confere sau nu aceasta calitate unor astfel de asociatii. In plus, in ipoteza in care statele membre intentioneaza, in acest cadru, sa recunoasca calitatea mentionata unor asociatii reprezentative, le revine sarcina de a defini atat sfera de aplicare a actiunilor in justitie care le sunt deschise, cat si conditiile carora li se supune initierea acestor actiuni, cu respectarea dreptului la o cale de atac efectiva [a se vedea in acest sens Hotararea din 10 iulie 2008, Feryn, C-54/07, EU:C:2008:397, punctul 27, Hotararea din 23 aprilie 2020, Associazione Avvocatura per i diritti LGBTI, C-507/18, EU:C:2020:289, punctele 62-64, si Hotararea din 8 noiembrie 2022, Deutsche Umwelthilfe (Omologarea autovehiculelor), C-873/19, EU:C:2022:857, punctele 63 si 65, precum si jurisprudenta citata].

43 Or, dupa cum a aratat domnul avocat general la punctul 38 din concluzii, nicio dispozitie de drept al Uniunii nu impune statelor membre sa garanteze asociatiilor profesionale ale magistratilor drepturi procedurale care sa le permita sa conteste orice presupusa incompatibilitate cu dreptul Uniunii a unei dispozitii sau a unei masuri nationale legate de statutul judecatorilor.

44 Prin urmare, nu se poate deduce din obligatia, mentionata la punctul 35 din prezenta hotarare, de a prevedea un sistem de cai de atac si de proceduri care sa le asigure justitiabililor respectarea dreptului lor la protectie jurisdictionala efectiva in domeniile reglementate de dreptul Uniunii ca statele membre sunt tinute, in general, sa garanteze acestor asociatii dreptul de a introduce o cale de atac intemeiata pe o astfel de incompatibilitate cu dreptul Uniunii.

45 Imprejurarea ca Curtea a raspuns la cereri de decizie preliminara care i-au fost adresate in cauze in care instanta de trimitere fusese sesizata de asociatii profesionale ale magistratilor nu este de natura sa repuna in discutie aceasta apreciere, intrucat nu revine Curtii sarcina sa se pronunte, in cadrul unei cauze preliminare, cu privire la admisibilitatea actiunilor principale (a se vedea in acest sens Hotararea din 16 iunie 2015, Gauweiler si altii, C-62/14, EU:C:2015:400, punctul 26, precum si jurisprudenta citata).

46 Luarea in considerare a articolului 12 din carta, la care se refera instanta de trimitere, nu poate justifica o solutie diferita, intrucat acesta se limiteaza sa consacre libertatea de asociere, fara a impune insa ca asociatiile sa fie in mod necesar autorizate sa actioneze in justitie pentru a apara un obiectiv de interes general.

47 Situatia este aceeasi in ceea ce priveste jurisprudenta Curtii referitoare la principiul independentei judecatorilor. In aceasta privinta, in ceea ce priveste, mai precis, posibilitatea de a introduce o cale de atac impotriva deciziilor referitoare la desemnarea procurorilor competenti sa efectueze urmarirea penala impotriva magistratilor, trebuie amintit ca, pentru a se conforma articolului 19 alineatul (1) TUE, orice stat membru trebuie sa se asigure ca autoritatile care, in calitate de 'instanta' in sensul definit de dreptul Uniunii, fac parte din sistemul sau de cai de atac in domeniile reglementate de dreptul Uniunii indeplinesc cerintele unei protectii jurisdictionale efective [Hotararea din 18 mai 2021, Asociatia 'Forumul Judecatorilor din Romania' si altii, C-83/19, C-127/19, C-195/19, C-291/19, C-355/19 si C-397/19, EU:C:2021:393, punctul 191, precum si Hotararea din 22 februarie 2022, RS (Efectul deciziilor unei curti constitutionale), C-430/21, EU:C:2022:99, punctul 40].

48 Or, pentru a garanta ca autoritatile care pot fi chemate sa statueze cu privire la chestiuni legate de aplicarea sau de interpretarea dreptului Uniunii sunt in masura sa asigure protectia jurisdictionala efectiva impusa de aceasta dispozitie, prezervarea independentei acestora este primordiala, astfel cum se confirma la articolul 47 al doilea paragraf din carta, care mentioneaza accesul la o instanta judecatoreasca 'independenta' printre cerintele legate de dreptul fundamental la o cale de atac efectiva (Hotararea din 18 mai 2021, Asociatia 'Forumul Judecatorilor din Romania' si altii, C-83/19, C-127/19, C-195/19, C-291/19, C-355/19 si C-397/19, EU:C:2021:393, punctul 194, precum si jurisprudenta citata).

49 Cerinta de independenta a instantelor, care decurge din articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, cuprinde doua aspecte. Primul aspect, de ordin extern, presupune ca autoritatea respectiva sa isi exercite functiile in deplina autonomie, fara a fi supusa niciunei legaturi ierarhice sau de subordonare fata de nimeni si fara sa primeasca dispozitii sau instructiuni, indiferent de originea lor, fiind astfel protejata de interventii sau de presiuni exterioare susceptibile sa aduca atingere independentei de judecata a membrilor sai si sa le influenteze deciziile. Al doilea aspect, de ordin intern, este legat de notiunea de 'impartialitate' si vizeaza echidistanta fata de partile in litigiu si de interesele fiecareia dintre ele din perspectiva obiectului acestuia. Acest din urma aspect ar impune respectarea obiectivitatii si lipsa oricarui interes in solutionarea litigiului, in afara de stricta aplicare a normei de drept [a se vedea in acest sens Hotararea din 22 februarie 2022, RS (Efectul deciziilor unei curti constitutionale), C-430/21, EU:C:2022:99, punctul 41 si jurisprudenta citata].

50 Trebuie aratat ca normele care exclud posibilitatea asociatiilor profesionale ale magistratilor de a formula o actiune impotriva deciziilor care se refera la desemnarea procurorilor competenti sa efectueze urmarirea penala impotriva unor magistrati nu sunt de natura sa aduca atingere in mod direct acestor cerinte, intrucat aceste norme nu sunt susceptibile, ca atare, sa afecteze capacitatea judecatorilor de a-si exercita functiile in mod autonom si impartial.

51 Cu toate acestea, potrivit unei jurisprudente constante a Curtii, garantiile de independenta si de impartialitate impuse in temeiul dreptului Uniunii postuleaza existenta unor norme care sa permita inlaturarea oricarei indoieli legitime, in perceptia justitiabililor, referitoare la impenetrabilitatea autoritatii in cauza in raport cu elemente exterioare si la neutralitatea sa in raport cu interesele care se infrunta [Hotararea din 18 mai 2021, Asociatia 'Forumul Judecatorilor din Romania' si altii, C-83/19, C-127/19, C-195/19, C-291/19, C-355/19 si C-397/19, EU:C:2021:393, punctul 196, precum si Hotararea din 22 februarie 2022, RS (Efectul deciziilor unei curti constitutionale), C-430/21, EU:C:2022:99, punctul 82].

52 In aceasta privinta, din jurisprudenta Curtii rezulta ca, in anumite imprejurari, statele membre sunt obligate, pentru a garanta respectarea cerintei de independenta a judecatorilor, sa prevada anumite cai legale care sa permita controlul legalitatii masurilor nationale care au consecinte asupra carierei judecatorilor sau asupra compunerii instantelor nationale.

53 Astfel, mai intai, aceasta cerinta impune, in conformitate cu jurisprudenta mentionata, ca regimul disciplinar sa prezinte garantiile necesare pentru a evita orice risc de utilizare a unui atare regim ca sistem de control politic al continutului deciziilor judiciare. In aceasta privinta, adoptarea unor norme care prevad interventia unei instante independente in conformitate cu o procedura care garanteaza pe deplin drepturile consacrate la articolele 47 si 48 din carta, in special dreptul la aparare, si care consacra posibilitatea de a contesta in justitie deciziile organelor disciplinare face parte dintr-un ansamblu de garantii esentiale pentru prezervarea independentei puterii judecatoresti (a se vedea in acest sens Hotararea din 18 mai 2021, Asociatia 'Forumul Judecatorilor din Romania' si altii, C-83/19, C-127/19, C-195/19, C-291/19, C-355/19 si C-397/19, EU:C:2021:393, punctul 198, precum si jurisprudenta citata).

54 De asemenea, masurile de mutare in lipsa consimtamantului, adoptate in afara cadrului regimului disciplinar, trebuie sa poata fi contestate in justitie, in conformitate cu o procedura care garanteaza pe deplin drepturile consacrate la articolele 47 si 48 din carta [a se vedea in acest sens Hotararea din 6 octombrie 2021, W.Ż. (Camera de control extraordinar si cauze publice a Curtii Supreme – Numire), C-487/19, EU:C:2021:798, punctul 118].

55 In continuare, Curtea a statuat ca dreptul fundamental la un proces echitabil si in special garantiile privind accesul la o instanta judecatoreasca independenta, impartiala si constituita in prealabil prin lege ce caracterizeaza acest drept fundamental implica printre altele ca orice instanta are obligatia de a verifica daca, prin modul in care este compusa, reprezinta o astfel de instanta atunci cand se iveste o indoiala serioasa cu privire la acest aspect, acea verificare fiind necesara pentru increderea pe care instantele dintr-o societate democratica trebuie sa o inspire justitiabilului [Hotararea din 5 iunie 2023, Comisia/Polonia (Independenta si viata privata a judecatorilor), C-204/21, EU:C:2023:442, punctul 129].

56 In sfarsit, intr-un context marcat de reforme generale ale sistemului judiciar care limiteaza independenta judecatorilor, lipsa unor garantii suficiente din partea unui organ chemat sa propuna numirea judecatorilor ar putea face necesara existenta unei cai de atac jurisdictionale deschise candidatilor neselectati, chiar si limitata, pentru a contribui la protejarea procesului de numire a judecatorilor in cauza de influente directe sau indirecte si pentru a evita, in fine, posibilitatea nasterii unor indoieli legitime, in perceptia justitiabililor, in ceea ce priveste independenta judecatorilor desemnati la finalul acestui proces [a se vedea in acest sens Hotararea din 2 martie 2021, A.B. si altii (Numirea judecatorilor la Curtea Suprema – Cai de atac), C-824/18, EU:C:2021:153, punctul 136].

57 In acest context, trebuie amintit, in ceea ce priveste desemnarea procurorilor competenti sa efectueze urmarirea penala impotriva magistratilor, ca statele membre sunt obligate, pentru a evita printre altele aparitia unor astfel de indoieli, sa garanteze, in general, ca actiunea acestor procurori va fi reglementata de norme efective care respecta pe deplin cerinta de independenta a judecatorilor. Normele adoptate in acest scop trebuie in special, la fel ca normele privind raspunderea disciplinara a acestor magistrati, sa prevada garantiile necesare care sa asigure ca astfel de urmariri penale nu pot fi utilizate ca un sistem de control politic al activitatii magistratilor mentionati si sa garanteze pe deplin respectarea drepturilor consacrate la articolele 47 si 48 din carta (a se vedea in acest sens Hotararea din 18 mai 2021, Asociatia 'Forumul Judecatorilor din Romania' si altii, C-83/19, C-127/19, C-195/19, C-291/19, C-355/19 si C-397/19, EU:C:2021:393, punctul 213).

58 Dat fiind, in primul rand, ca statele membre sunt obligate sa adopte, precum si sa aplice asemenea norme, in al doilea rand, ca asociatiile profesionale ale magistratilor nu sunt in principiu vizate in mod direct de desemnarea procurorilor, inclusiv atunci cand acestia din urma vor fi competenti sa efectueze urmarirea penala impotriva magistratilor, si, in al treilea rand, ca din consideratiile care figureaza la punctele 43-46 din prezenta hotarare rezulta ca dreptul Uniunii nu impune, in general, recunoasterea drepturilor procedurale specifice unor astfel de asociatii, nu se poate considera ca simplul fapt ca o reglementare nationala nu autorizeaza asociatiile profesionale ale magistratilor sa introduca o actiune in anulare impotriva deciziilor care se refera la desemnarea procurorilor competenti sa efectueze urmarirea penala impotriva unor magistrati este suficient pentru a genera, in perceptia justitiabililor, indoieli legitime cu privire la independenta judecatorilor.

59 Din elementele care preceda, rezulta ca cerinta de independenta a judecatorilor nu poate, in general, sa fie interpretata in sensul ca obliga statele membre sa autorizeze asociatiile profesionale ale magistratilor sa introduca astfel de actiuni.

60 De altfel, nici din articolul 47 din carta nu poate fi dedus un drept al asociatiilor profesionale ale magistratilor de a introduce o cale de atac impotriva unor masuri precum cele in discutie in litigiul principal.

61 Astfel, recunoasterea dreptului la o cale de atac efectiva, intr-un anumit caz, presupune ca persoana care il invoca sa se prevaleze de drepturi sau de libertati garantate de dreptul Uniunii sau ca aceasta persoana sa faca obiectul urmaririi penale care sa constituie o punere in aplicare a dreptului Uniunii, in sensul articolului 51 alineatul (1) din carta [Hotararea din 22 februarie 2022, RS (Efectul deciziilor unei curti constitutionale), C-430/21, EU:C:2022:99, punctul 34].

62 Or, din decizia de trimitere nu reiese nici ca reclamantele din litigiul principal se prevaleaza de un drept care le-ar fi conferit de o dispozitie de drept al Uniunii, nici ca acestea fac obiectul unei urmariri penale care ar constitui o punere in aplicare a dreptului Uniunii.

63 In masura in care aceste reclamante inteleg sa isi intemeieze actiunea pe articolul 19 alineatul (1) TUE, trebuie amintit ca Curtea a statuat ca o asociatie care invoca, in fata unei instante nationale, incompatibilitatea cu aceasta dispozitie a unei reglementari nationale referitoare la numirea magistratilor nu poate fi considerata, numai pentru acest motiv, ca prevalandu-se de o incalcare a unui drept cu care ar fi investita in temeiul unei dispozitii de drept al Uniunii (a se vedea in acest sens Hotararea din 20 aprilie 2021, Repubblika, C-896/19, EU:C:2021:311, punctele 43 si 44).

64 Avand in vedere ansamblul acestor consideratii, este necesar sa se raspunda la prima intrebare ca articolul 2 si articolul 19 alineatul (1) TUE coroborate cu articolele 12 si 47 din carta trebuie interpretate in sensul ca nu se opun unei reglementari nationale care, prin conditionarea admisibilitatii unei actiuni in anulare impotriva desemnarii procurorilor competenti sa efectueze urmarirea penala impotriva magistratilor de existenta unui interes legitim privat, exclude in practica posibilitatea ca o astfel de actiune sa fie introdusa de asociatii profesionale ale magistratilor in scopul apararii principiului independentei judecatorilor.

Cu privire la a doua intrebare

65 Avand in vedere raspunsul dat la prima intrebare, nu este necesar sa se raspunda la a doua intrebare”.

* Cititi aici intreaga hotarare a CJUE din cauza nr. C-53/23

sursa foto Calin: Juridice.ro