Presedintele Consiliului Superior al Magistraturii, Bogdan Mateescu (foto 2), are ocazia ca macar acum, in ultimele luni de mandat, sa-si spele pacatele, legandu-si numele de o actiune benefica pentru toti romanii.

Joi, 21 octombrie 2021, cincizeci si doi de avocati – printre care Adrian Toni Neacsu (foto 1), Elena Radu, Mikolt Kapcza, Gabriel Marin, Silva Uscov, Cosmina Cerva, Corina Sacrieru si Dan Chitic – i-au trimis judecatorului Mateescu un memoriu prin care ii solicita sa sesizeze Curtea Constitutionala a Romaniei cu un conflict juridic de natura constitutionala provocat de faptul ca Parlamentul refuza sa puna in aplicare mai multe decizii ale CCR.

Este vorba despre deciziile 392 si 416 din 2021, in care instanta de contencios constitutional ii impune Legislativului sa introduca in Legea nr. 55/2020 (privind unele masuri pentru prevenirea si combaterea efectelor pandemiei de COVID-19) termene rezonabile, care sa nu depaseasca 30 de zile, in care romanii sa poata obtine din partea instantelor hotarari definitive (subliniem: definitive) in procesele in care ataca acte ale starii de alerta (hotarari de Guvern, ordine de ministri, hotarari de CNSU etc.). Altminteri, vedem cu totii cum degeaba o instanta anuleaza o HG de prelungire a starii de alerta, cata vreme Executivul emite alta hotarare, iar mascarada se prelungeste la nesfarsit.

Situatia este cu atat mai alarmanta, cu cat nici Legea nr. 55/2020, nici Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ nu le permit justitiabililor sa obtina din partea instantelor suspendarea actelor emise in contextul pandemiei pana la pronuntarea hotararii judecatoresti definitive, subliniaza cei 52 de avocati.

Concret, permitand sa continue starea de lucruri in care ne aflam, Parlamentul incalca trei drepturi din Constitutie: dreptul de acces la justitie, dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica de a se indrepta impotriva acelei autoritati publice, precum si garantarea controlului judecatoresc al actelor administrative ale autoritatilor publice.

La randul lui, Parlamentul da dovada nu de neglijenta, ci de-a dreptul de rea-credinta, cata vreme are pe ordinea de zi mai multe proiecte de modificare a Legii 55/2020, insa niciunul in sensul celor dictate de Curtea Constitutionala in materie de celeritate a instantelor.

Redam principalele fragmente din memoriul celor 52 de avocati:

„Va rugam sa analizati posibilitatea sesizarii Curtii Constitutionale a Romaniei, in baza art. 146 lit. e) din legea fundamentala si art. 24 alin. 3 lit. f) din Legea nr. 317/2004, in vederea solutionarii conflictului juridic de natura constitutionala dintre Parlamentul Romaniei, pe de o parte, si Autoritatea Judecatoreasca, respectiv instantele judecatoresti, pe de alta parte, conflict determinat de refuzul legiuitorului de a reglementa o procedura de judecata in materia actiunilor in contencios administrativ prevazute de Legea nr. 55/2020, asa cum vom arata in cele ce urmeaza.

Situatia factuala

In Monitorul Oficial nr. 688 din 12 iulie 2021 a fost publicata Decizia CCR nr. 392/08.06.2021 prin care a fost admisa exceptia de neconstitutionalitate si s-a constatat ca dispozitiile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 55/2020 privind unele masuri pentru prevenirea si combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu referire la art. 42 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul National de Management al Situatiilor de Urgenta, precum si solutia legislativa din art. 72 alin. (1) din Legea nr. 55/2020, potrivit careia dispozitiile acestei legi se completeaza cu reglementarile de drept comun aplicabile in materie in ceea ce priveste solutionarea actiunilor formulate impotriva hotararilor Guvernului prin care se instituie, se prelungeste sau se inceteaza starea de alerta, precum si a ordinelor si a instructiunilor prin care se stabileste aplicarea unor masuri pe durata starii de alerta, sunt neconstitutionale.

In considerente [par. 49] Curtea Constitutionala a aratat ca, in vederea inlaturarii viciului de neconstitutionalitate constatat si a asigurarii unei reglementari clare, ca sa garanteze in mod efectiv si eficient accesul la justitie al persoanelor ale caror drepturi sau interese au fost incalcate prin emiterea unor hotarari ale Guvernului, ordine sau instructiuni ale ministrilor pentru punerea in aplicare a unor masuri pe durata starii de alerta, in temeiul Legii nr. 55/2020, legiuitorul este chemat sa reglementeze o procedura al carei continut sa fie usor identificabil, clar si previzibil sub aspectul consecintelor si care sa asigure posibilitatea solutionarii cauzelor in regim de urgenta, intr-un termen foarte scurt, astfel incat hotararile pronuntate sa fie apte sa inlature in mod concret si eficient consecintele actelor administrative atacate, in perioada in care acestea produc efecte.

Decizia nr. 392/2021 a fost intarita prin Decizia nr. 416 din 10 iunie 2021 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 814 din 25 august 2021), prin care s-a retinut ca viciul de neconstitutionalitate circumscris inexistentei unei cai de atac efective in ceea ce priveste contestarea hotararilor Guvernului prin care se instituie, se prelungeste sau inceteaza starea de alerta si a actelor subsecvente a fost sanctionat prin pronuntarea primei decizii si s-a aratat [paragraful 63] ca “reglementarea concreta a elementelor care determina efectivitatea accesului la justitie in cazul contestarii hotararilor Guvernului prin care se instituie, se prelungeste sau inceteaza starea de alerta si a actelor subsecvente reprezinta o obligatie pozitiva ce intra in competenta legiuitorului, acesta fiind obligat sa intervina prin adoptarea unui cadru legislativ, care sa respecte principiul proportionalitatii restrangerii exercitiului unor drepturi sau libertati fundamentale.”

In rezumat, in cele doua decizii Curtea Constitutionala a retinut ca in cazul atacarii in justitie a actelor administrative normative emise in temeiul Legii nr. 55/2020, asigurarea unui acces efectiv la instanta s-ar realiza doar in masura in care hotararea pronuntata de instanta de judecata ar determina, odata cu constatarea nelegalitatii actului administrativ atacat, inlaturarea efectelor acestuia si a consecintelor sale, in termenul de aplicabilitate al acestor acte administrative (respectiv maxim 30 de zile), ca nici Legea nr. 55/2020, si nici Legea nr. 554/2004 nu cuprind dispozitii procedurale care sa garanteze solutionarea cauzelor care au ca obiect actele administrative normative emise in temeiul Legii nr. 55/2020 intr-un termen scurt, care sa asigure un drept efectiv de acces la instanta, iar suspendarea executarii acestor acte administrative normative pana la solutionarea de urgenta a recursului, nu este posibila (ca urmare a dispozitiilor Legii nr. 554/2004), astfel incat aplicarea procedurii de judecata reglementata de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 face imposibila pronuntarea unei hotarari intr-un termen mai scurt de 30 de zile, iar efectele acestei hotarari nu sunt apte sa inlature in mod concret consecintele actelor administrative emise in temeiul Legii nr. 55/2020.

Curtea Constitutionala a retinut ca prin nereglementarea unei proceduri de urgenta se incalca dispozitiile constitutionale ale art. 21, art. 52 si art. 126 alin. (6), respectiv dreptul de acces la justitie, dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica si garantarea controlului judecatoresc al actelor administrative ale autoritatilor publice.

Se poate observa ca prin cele doua decizii s-au statuat de catre CCR urmatoarele aspecte:

- actele administrative normative emise in temeiul Legii nr. 55/2020 pot fi atacate in fata instantei de contencios administrativ, in temeiul art. 52, al art. 126 alin. (6) din Constitutia Romaniei si al dispozitiilor continute in legea speciala in materie, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004;

- art. 72 alin. (2) din Legea nr. 55/2020 inlatura expres de la aplicare Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 ca act normativ aplicabil in materia contestarii actelor administrative normative emise in temeiul Legii nr. 55/2020, fara ca Legea nr. 55/2020 sa contina o alta norma expresa care sa instituie o procedura speciala de contestare, ceea ce are drept consecinta practica sustragerea de la controlul judecatoresc a acestor acte administrative;

- in cazul atacarii in justitie a actelor administrative normative emise in temeiul Legii nr. 55/2020, asigurarea unui acces efectiv la instanta s-ar realiza doar in masura in care hotararea pronuntata de instanta de judecata ar determina, odata cu constatarea nelegalitatii actului administrativ atacat, inlaturarea efectelor acestuia si a consecintelor sale, in termenul de aplicabilitate al acestor acte administrative;

- nici Legea nr. 55/2020, si nici Legea nr. 554/2004 nu cuprind dispozitii procedurale care sa garanteze solutionarea cauzelor care au ca obiect actele administrative normative emise in temeiul Legii nr. 55/2020 intr-un termen scurt, care sa asigure un drept efectiv de acces la instanta, iar suspendarea executarii acestor acte administrative normative pana la solutionarea de urgenta a recursului, nu este posibila (ca urmare a dispozitiilor Legii nr. 554/2004).

- aplicarea procedurii de judecata reglementate de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 ar face imposibila pronuntarea unei hotarari intr-un termen mai scurt de 30 de zile, astfel incat efectele acestei hotarari nu ar fi apte sa inlature in mod concret consecintele actelor administrative emise in temeiul Legii nr.55/2020;

- Legea nr. 55/2020 nu garanteaza cetatenilor dreptul de acces efectiv la instanta;

- pentru asigurarea unei reglementari clare, ca sa garanteze in mod efectiv si eficient accesul la justitie al persoanelor ale caror drepturi sau interese au fost incalcate prin emiterea de acte administrative normative in temeiul Legii nr. 55/2020, Parlamentul trebuie sa reglementeze o procedura al carei continut sa fie usor identificabil, clar si previzibil sub aspectul consecintelor si care sa asigure posibilitatea solutionarii cauzelor in regim de urgenta, intr-un termen foarte scurt, astfel incat hotararile pronuntate sa fie apte sa inlature in mod concret si eficient consecintele actelor administrative atacate, in perioada in care acestea produc efecte.

Ulterior datei de 12 iulie 2021, in Parlamentul Romaniei nu s-a inregistrat nicio initiativa legislativa de modificare a Legii nr. 55/2020 in sensul solicitat de Curtea Constitutionala, respectiv de introducere a unei proceduri de judecata care sa garanteze existenta unei cai de atac efective in ceea ce priveste contestarea hotararilor Guvernului prin care se instituie, se prelungeste sau inceteaza starea de alerta si a actelor subsecvente. Omisiunea este una intentionata, intrucat la Camera Deputatilor si Senat s-au inregistrat ulterior acestei date alte proiecte sau propuneri legislative avand ca obiect tocmai modificarea Legii nr. 55/2020 (Senat – L154/2021, L171/2021, L335/2021, L448/2021, Camera Deputatilor – PL-x 327/14.09.2021, Pl-x 393/27.09.2021). De asemenea, potrivit regulamentelor proprii de organizare si functionare, in ambele camere exista Comisia pentru constitutionalitate, al carui obiect principal de activitate il constituie tocmai punerea de acord a prevederilor declarate neconstitutionale de catre Curtea Constitutionala cu dispozitiile Constitutiei Romaniei.

Ca urmare a omisiunii Parlamentului, instantele de contencios administrativ sunt in imposibilitate de a solutiona actiunile in anulare formulate potrivit art. 71, 72 din Legea 55/2000 in termenul de maximum 30 de zile in care actele administrative emise in starea de alerta sunt in vigoare, puterea judecatoreasca fiind practic blocata in rolul sau constitutional de a asigura controlul legalitatii actelor administrative.

Desi instantele de judecata au incercat inclusiv folosirea procedurii ordonantei presedintiale, cea mai rapida procedura prevazuta de Codul de procedura civila, in practica nu exista nici macar o hotarare judecatoreasca definitiva pronuntata in intervalul de 30 de zile, iar termenele de judecata acordate in zecile de dosare cu care au fost investite sunt de ordinul lunilor de zile. (...)

Admisibilitatea conflictului juridic de natura constitutionala (...)

C. Natura constitutionala a conflictului

Conflictul ce ar urma sa fie dedus, spre solutionare, Curtii Constitutionale vizeaza in mod cert continutul si intinderea atributiilor constitutionale ale autoritatilor publice aflate in conflict si rezolvarea unei situatii juridice conflictuale a carei nastere rezida in mod direct in textul Constitutiei.

Astfel, in jurisprudenta sa evolutiva, dezvoltata in privinta competentei ce i-a fost atribuita prin art. 146 lit. e) din Constitutie, instanta de contencios constitutional a stabilit continutul notiunii de „conflict juridic de natura constitutionala” dintre autoritatile publice, pentru ca, mai apoi, sa examineze situatia litigioasa dedusa judecatii prin raportare la cadrul astfel fixat.

Potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale, conflictul juridic de natura constitutionala presupune acte sau actiuni concrete prin care o autoritate ori mai multe isi aroga puteri, atributii sau competente care, potrivit Constitutiei, apartin altor autoritati publice ori omisiunea unor autoritati publice, constand in declinarea competentei ori in refuzul de a indeplini anumite acte care intra in obligatiile lor (Decizia nr. 53 din 28 ianuarie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.144 din 17 februarie 2005).

Totodata, conflictul juridic de natura constitutionala exista intre doua sau mai multe autoritati si poate privi continutul ori intinderea atributiilor lor decurgand din Constitutie, ceea ce inseamna ca acestea sunt conflicte de competenta, pozitive sau negative, si care pot crea blocaje institutionale (Decizia nr. 97 din 7 februarie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 169 din 5 martie 2008).

Mai mult, Curtea a statuat ca textul art. 146 lit. e) din Constitutie „stabileste competenta Curtii de a solutiona in fond orice conflict juridic de natura constitutionala ivit intre autoritatile publice, iar nu numai conflictele de competenta nascute intre acestea” (Decizia nr.270 din 10 martie 2008).

Prin urmare, potrivit jurisprudentei Curtii, conflictele juridice de natura constitutionala „nu se limiteaza numai la conflictele de competenta, pozitive sau negative, care ar putea crea blocaje institutionale, ci vizeaza orice situatii juridice conflictuale a caror nastere rezida in mod direct in textul Constitutiei” (a se vedea Decizia Curtii Constitutionale nr. 901 din 17 iunie 2009, Decizia nr. 1.525 din 24 noiembrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 818 din 7 decembrie 2010, Decizia nr. 108 din 5 martie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 257 din 9 aprilie 2014, sau Decizia nr. 285 din 21 mai 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 478 din 28 iunie 2014).

Totodata, in jurisprudenta sa, Curtea a constatat ca regula in ceea ce priveste angajarea competentei Curtii Constitutionale este aceea ca, in masura in care exista mecanisme prin care autoritatile publice sa se autoregleze prin actiunea lor directa si nemijlocita, rolul Curtii Constitutionale devine unul subsidiar (Decizia nr. 417 din 3 iulie 2019, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 825 din 10 octombrie 2019, par. 107).

Conditia esentiala, sine qua non, este aceea ca, situatia conflictuala ori, dupa caz, conflictele de competenta, negative sau pozitive, care ar putea crea blocaje, sa rezide in mod direct in textul Constitutiei.

Totodata, „Pentru a decide cu privire la existenta sau nu a conflictului, Curtea trebuie in prealabil sa determine cadrul si limitele competentelor constitutionale si legale ale autoritatilor aflate in conflict, pe de o parte, si sa stabileasca starea de fapt, respectiv sa deceleze in functie de datele concrete ale spetei acea conduita (acte, fapte, actiuni, inactiuni) care a constituit sau nu sursa conflictului, pe de alta parte. Cu alte cuvinte, in solutionarea cererilor privind conflictele juridice de natura constitutionala, un rol decisiv in pronuntarea solutiei il are situatia factuala, a carei judicioasa determinare constituie premisa analizei efectuate de Curtea Constitutionala. In exercitarea acestei atributii, Curtea nu face un control abstract al constitutionalitatii conduitei autoritatilor publice implicate in conflict, ci ea decide asupra unui conflict concret, generat de un anumit act/fapt/actiune/inactiune, conflict pe care are obligatia de a-l solutiona, sanctionand abaterea de la normele constitutionale”. (par. 69 decizia nr. 68 din 27 februarie 2017, M. of. nr. 181 din 14 martie 2017)

In cauza, situatia conflictuala dintre autoritati este una nascuta si actuala, datorita actelor concrete deja efectuate de catre acestea, respectiv omisiunea Parlamentului de a-si indeplini obligatia constitutionala si functionarea in continuare a justitiei de contencios administrativ in domeniul Legii nr. 55/2020 in absenta unei proceduri de judecata dedicate, care sa respecte garantiile constitutionale aratate in Decizia CCR nr. 392/08.06.2021. (mutatis mutandis decizia nr. 683 din 27 iunie 2012, M. of. nr. 479 din 12 iulie 2012).

D. Aspectele invocate vizeaza un conflict de competenta (pozitiv sau negativ) nascut intre autoritatile publice constitutionale, sau o situatie conflictuala a carei nastere rezida in mod direct din textul Constitutiei

Astfel, conflictul juridic de natura constitutionala rezida in mod direct din textul Constitutiei, respectiv din dispozitiile art. 1 alin (4) si (5), art. 52 alin. (1), art. 61 alin. (1) si art. 126 alin. (1), (2) si (6), ce prevad:

Articolul 1 Statul roman

(4) Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor – legislativa, executiva si judecatoreasca – in cadrul democratiei constitutionale.

(5) In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.

Articolul 52 Dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica

(1) Persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei.

Articolul 61 Rolul si structura

(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii.

Articolul 126 Instantele judecatoresti

(1) Justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.

(2) Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege.

(6) Controlul judecatoresc al actelor administrative ale autoritatilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu exceptia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum si a actelor de comandament cu caracter militar. Instantele de contencios administrativ sunt competente sa solutioneze cererile persoanelor vatamate prin ordonante sau, dupa caz, prin dispozitii din ordonante declarate neconstitutionale.

E. Conduita imputata reprezinta o problema de constitutionalitate prin ea insasi

Problema de drept ce trebuie dezlegata de Curtea Constitutionala vizeaza posibilitatea Parlamentului ca prin omisiune legislativa si nerespectarea conduitei prescrise pentru inlaturarea unui viciu de neconstitutionalitate a unei legi in vigoare sa afecteze regimul constitutional al unei alte puteri in stat, puterea judecatoreasca, respectiv sa-i inlature acesteia rolul constitutional de control judecatoresc al actelor administrative ale Guvernului si al altor autoritati publice.

Fiind in prezenta unor raporturi constitutionale intre Parlamentul Romaniei si autoritatea judecatoreasca, dezlegarea prezentei probleme litigioase nu intra in competenta altor autoritati si institutii publice, ci doar in competenta de solutionare a Curtii Constitutionale, in conformitate cu art. 146 lit. e) din Constitutie ti in acord cu jurisprudenta constitutionala.

F. Existenta unui blocaj institutional

Prin refuzul Parlamentului Romaniei de a institui o proceda de judecata urgenta a actiunilor in anulare vizand actele administrative emise conform Legii nr. 55/2020 instantele de contencios administrativ sunt puse in imposibilitate totala si obiectiva de a functiona potrivit rolului lor constitutional, de a asigura accesul liber la justitie al cetateanului in mod eficient si efectiv si de a garanta anularea actelor administrative nelegale ale autoritatilor publice. Blocajul institutional este total si generalizat, neexistand nici macar o singura hotarare judecatoreasca definitiva pronuntata in mai putin de 30 de zile, perioada in care hotararile Guvernului privind starea de alerta sunt in vigoare. Insasi Curtea Constitutionala, in deciziile precitate, a constatat ca nici Codul de procedura civila, nici Legea contenciosului administrativ, nici alte dispozitii procedurale nu garanteaza solutionarea cauzelor referitoare la actele administrative de declarare sau prelungire a starii de alerta intr-un termen scurt, care sa asigure un drept efectiv de acces la justitie.

De asemenea, instantele de judecata si judecatorii nu au voie sa creeze norme procedurale, potrivit art. 126 alin. 2 din Constitutie si art. 3 din Legea nr. 304/2004 acestea neputand fi emise decat prin lege de catre autoritatea legiuitoare (primara sau delegata). In sfarsit, nerespectarea de catre judecatori a normelor de procedura in vigoare constituie abatere disciplinara potrivit Legii nr. 303/2004.

Cu privire la existenta conflictului juridic de natura constitutionala

Aspectele constitutionale ale infaptuirii justitiei sunt prevazute de titlul III – Autoritati publice, capitolul VI – Autoritatea judecatoreasca.

Sensul art. 124 alin. (1) din Constitutie este acela ca organele care infaptuiesc justitia si care, potrivit art. 126 alin. (1) din Constitutie, sunt instantele judecatoresti, trebuie sa respecte legea, de drept material sau procesual, aceasta fiind cea care determina comportamentul persoanelor fizice si juridice in sfera publica si in circuitul civil.

Dispozitia constitutionala consacra principiul legalitatii actului de justitie si trebuie corelata cu prevederea art. 16 alin. (2) din Constitutie care prevede ca "Nimeni nu este mai presus de lege" si cu cea a art. 124 alin. (3) din Constitutie, care prevede alte doua principii constitutionale: independenta judecatorului si supunerea lui numai legii.

Aceste dispozitii guverneaza activitatea instantelor judecatoresti si fixeaza pozitia lor fata de lege.

Este unanim acceptat ca atributiile judecatorului implica identificarea normei incidente, analiza continutului sau si o necesara aplicare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit.

Astfel, in activitatea sa de interpretare a legii, judecatorul trebuie sa realizeze un echilibru intre spiritul si litera legii, intre exigentele de redactare si scopul urmarit de legiuitor, fara a avea competenta de a legifera, prin substituirea autoritatii competente in acest domeniu.

De aceea, justitia este o functie specifica sistemului autoritatilor publice, in virtutea careia relatiile conflictuale se solutioneaza printr-o hotarare judecatoreasca, irevocabila, intemeiata pe un rationament juridic, care stabileste solutia judicioasa aplicabila situatiei de fapt care a generat conflictul prin raportare la prevederile legale existente.

In considerarea acestor argumente, Constitutia consacra principiul potrivit caruia "Justitia se infaptuieste in numele legii", eliminand orice alta sursa care ar putea constitui un temei al arbitrariului sau al nedreptatii. Realizarea justitiei nu poate fi un act subiectiv, pro causa, al judecatorului, ci unul obiectiv, impartial, derivat din raportarea la lege a situatiei de fapt. Abaterea de la aceasta rigoare constitutionala – raportarea exclusiva la lege, bazata pe motive de subiectivitate, poate fi sanctionata prin intermediul cailor de atac prevazute de lege impotriva hotararii judecatoresti. (Decizia CCR nr. 972 din 21 noiembrie 2012, publicata in Monitorul Oficial nr. 800 din 28.11.2012)

Judecatorii nu pot crea arbitrar norme de procedura pe care sa le aplice in activitatea de judecata, ci sunt obligati sa respecte procedurile judiciare in vigoare emise de legiuitor, intrucat ei nu realizeaza justitia in nume personal ci in cadrul statului de drept organizat potrivit principiului separatiei ti echilibrului puterilor – legislativa, executiva si judecatoreasca – in cadrul democratiei constitutionale (art. 1 alin. 4 din Constitutie).

In acest sens competenta crearii normelor de procedura este atribuita prin Constitutie in mod exclusiv legiuitorului, dispozitiile art. 3 din Legea. nr. 304/2004 nefacand decat sa confirme acest lucru.

Cum parlamentul este unica autoritate legiuitoare, in anumite conditii putand delega aceasta atributie doar Guvernului, puterea judecatoreasca nu isi poate realiza functiile constitutionale decat daca acesta respecta principiul loialitatii fata de Constitutie si emite acele norme de procedura absolut necesare functionarii justitiei de contencios administrativ.

Or, asa cum Curtea Constitutionala deja a constatat, in cazul special al Legii nr. 55/2020, in cazul atacarii in justitie a hotararilor Guvernului, a ordinelor sau a instructiunilor ministrilor emise in vederea punerii in aplicare a unor masuri pe durata starii de alerta, asigurarea unui acces la justitie efectiv s-ar realiza doar in masura in care hotararea pronuntata de instanta de judecata ar determina, odata cu constatarea nelegalitatii actului administrativ atacat, inlaturarea efectelor acestuia si a consecintelor sale.

Or, aceste efecte ale hotararii judecatoresti nu ar putea fi obtinute decat in masura in care pronuntarea acesteia ar avea loc in termenul de aplicabilitate al acestor acte administrative, care este de cel mult 30 de zile de la intrarea lor in vigoare, asa cum reiese din dispozitiile art. 3 alin. (1) si (2) si ale art. 4 alin. (1) din Legea nr. 55/2020. Aplicarea procedurii de judecata reglementate de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 face imposibila pronuntarea unei hotarari intr-un termen mai scurt de 30 de zile, astfel incat efectele acestei hotarari nu sunt apte sa inlature in mod concret consecintele actelor administrative emise in temeiul Legii nr. 55/2020, puterea judecatoreasca fiind blocata in exercitarea rolului sau de control al legalitatii actelor Guvernului.

Mai mult, Parlamentului European a adoptat Rezolutia din 13 noiembrie 2020 referitoare la impactul masurilor privind COVID-19 asupra democratiei, statului de drept si drepturilor fundamentale (2020/2790(RSP) potrivit careia in urma analizei situatiei aparute in statele membre ale Uniunii Europene s-a constatat ca sub pretextul implementarii de masuri pentru combaterea pandemiei COVID-19 au fost afectate democratia, statul de drept si drepturile fundamentale, fiind necesar a se verifica de catre instantele de judecata cu celeritate si in mod prioritar aceste incalcari ale drepturilor si libertatilor fundamentale, mai ales in contextul in care ele afecteaza toti cetatenii Romaniei.

Concluzie

In considerarea argumentelor de mai sus si avand in vedere rolul Consiliului Superior al Magistraturii de garant al independentei justitiei, in urma analizelor si evaluarilor pe care urmeaza sa le faceti de la nivelul institutiei, va rugam sa analizati posibilitatea sesizarii Curtii Constitutionale a Romaniei, in baza art. 146 lit. e) din legea fundamentala si art. 24 alin. 3 lit. f) din Legea nr. 317/2004, in vederea solutionarii conflictului juridic de natura constitutionala dintre Parlamentul Romaniei, pe de o parte, si Autoritatea Judecatoreasca, respectiv instantele judecatoresti, pe de alta parte, conflict determinat de refuzul legiuitorului de a reglementa o procedura de judecata in materia actiunilor in contencios administrativ prevazute de Legea nr. 55/2020”.

* Cititi aici intregul memoriu