Tema elaborarii normelor de conduita profesionala si deontologie a avocatului roman in vederea includerii acestora intr-un cadru normativ unitar, abordata la Congresul avocatilor de anul trecut, este readusa in discutie de presedintele UNBR, avocatul Gheorghe Florea (foto).

Intr-un articol intitulat Codul de conduita, etica si deontologie al avocatului roman (necesitatea elaborarii tezelor prealabile), postat joi 1 septembrie 2016 pe site-ul unbr.ro, presedintele Uniunii Nationale a Barourilor din Romania ii ideamna pe avocati sa se implice in elaborarea Codului deontologic si sustine ca este de datoria Consiliilor barourilor sa asigure dezbaterile pe seama noului cadru normativ.

Gheorghe Florea face o trecere in revista a principalor reglementari in materia eticii si a deontologiei aplicabile avocatului roman, subliniind necesitatea actualizarii acestora: „Este nevoie sa fie reglementate si cele mai recente experiente profesionale, unele complet straine de profesia de avocat pana de curand, altele preluate dupa modelul exercitarii profesiei pe plan european si mondial, adesea in sisteme juridice cu alte traditii si reglementari decat cele care au inspirat traditional legislatia privind profesia de avocat in Romania”.

Prezentam in continuare integral articolul postat pe unbr.ro de Gheorghe Florea:

„Intarirea, intelegerea deontologiei si practicarea acesteia cu credinta sunt aspectele esentiale ale contemporaneitatii. Oamenii si-au pierdut credinta in idealuri, devin tot mai putin sensibili la principii fundamentale dupa care sa se ghideze in viata. Sunt dezorientati, nu-si mai inteleg identitatea, altadata clar stabilita de ordinea sociala. Intr-un fel e de inteles, e greu sa faca fata nonvalorilor promovate. E greu sa ne mai gasim reperele!

Nu putem decat sa avem speranta ca vom avea sensibilitatea sa realizam ca suntem intr-un moment-cheie, de mare blazare, in care daca nu intarim credinta in valori, in etica, pierdem profesia si ne pierdem pe noi!

Prin Hotararea Congresului avocatilor din 1999, avocatii romani si-au insusit integral Codul Deontologic al avocatului European (in continuare, Codul), ca fiind si Codul deontologic al avocatului roman, cu mult inainte de aderarea Romaniei la Uniunea Europeana. Codul a fost adoptat in sedinta plenara, tinuta la Lyon pe 28 noiembrie 1998 de Consiliul Consultativ al Barourilor Europene (CCBE) - organul suprem de reprezentare a profesiei de avocat in fata institutiilor Uniunii Europene.

Codul consacra norme deontologice fundamentale pentru garantarea dreptului la aparare prin avocat, dar finalitatea sa esentiala este aceea de stabilire a unor norme de conduita pentru avocatul aflat in exercitiul transfrontalier al profesiei. In prezent, CCBE elaboreaza si dezbate propuneri de imbunatatire si modificare a Codului.

Codul se aplica in prezent in Romania in conditiile in care acte ale organelor profesiei, in limitele competentelor lor legale, au consacrat expres reguli de deontologie profesionala, mai ales in domeniile evitarii conflictelor de interese, al concurentei profesionale, al publicitatii profesionale, dar si cu privire la bunele practici in domeniul prestatiilor rezervate de lege serviciilor profesionale avocatiale. Numeroase norme incluse in Statutul profesiei de avocat, care au corespuns schimbarilor sociale si politice precum si modificarilor legislative intervenite succesiv cu privire la profesia de avocat, la momentul adoptarii lor, au dobandit natura sau au o functie strict deontologica. Realitatea exercitarii profesiei contrazice adesea exigenta specifica unor norme cu caracter statutar.

Congresul avocatilor 2015 a decis ca este in interesul general al profesiei de avocat din Romania elaborarea si includerea intr-un act normativ unitar a normelor de conduita profesionala si deontologia avocatului roman, fata de evolutia profesiei de avocat in Romania, fata de traditiile profesiei de avocat din spatiul romanesc, dar si fata de modul in care a fost repozitionata activitatea avocatului in raport cu sistemul judiciar si mediul de afaceri, in plan intern si european.

Reformele legislative si schimbarile politice si sociale au influentat exercitarea profesiei de avocat in Romania. Corpul avocatilor din Romania nu a ramas indiferent la aceste schimbari. Sunt convins ca membrii Consiliului Uniunii Nationale a Barourilor din Romania sunt de acord ca este de neconceput o deontologie dubla, tripla sau multipla in cadrul Uniunii Europene. De aceea activitatea avocatului roman nu poate sa fie diferita esential de conduita profesionala care implica respectarea regulilor de etica si deontologie din Uniunea Europeana.

In demersurile sale, profesia de avocat nu poate abdica de la principiile care caracterizeaza activitatea avocatului si care au dobandit caracter de constante profesionale. Durabilitatea lor in timp dovedeste concludent actualitatea functiei esentiale traditionale a avocatului in societatea moderna. Este nevoie insa sa fie reglementate si cele mai recente experiente profesionale, unele complet straine de profesia de avocat pana de curand, altele preluate dupa modelul exercitarii profesiei pe plan european si mondial, adesea in sisteme juridice cu alte traditii si reglementari decat cele care au inspirat traditional legislatia privind profesia de avocat in Romania.

Noua reglementare se va fundamenta si va respecta rolul rezervat avocatului intr-o societate democratica, in care avocatul exercita profesia pe baza de lege, iar cadrul legal configureaza exact rolul avocatului, al organelor profesiei, limitele de competenta ale acestora din urma.

Functia sociala a avocatului intr-o societate bazata pe lege reclama stabilirea unor norme de conduita profesionala si a unor principii si norme de etica si deontologie profesionala, care deosebesc serviciile profesionale ale avocatului de alte servicii profesionale intelectuale, inclusiv prin exercitarea unor profesii compatibile cu exercitarea profesiei de avocat sau prin conlucrare cu profesii care nu sunt permanent si traditional implicate in realizarea efectiva a justitiei. Interesele incredintate avocatului de catre persoane interesate de ocrotirea drepturilor si intereselor lor legitime configureaza particular limitele concrete, proprii si specifice profesiei de avocat, acelea subordonate apararii pe baza de lege. Intreaga conduita profesionala a avocatului este subordonata imperativului apararii demnitatii umane, valoare superioara care se regaseste in intreaga ordine juridica a unei societati civilizate, care se bazeaza pe lege si in care avocatul asigura persoanelor si societatii, tehnica si cunostintele necesare pentru consiliere juridica si apararea drepturilor si intereselor legitime. Intr-o societate care functioneaza pe baza Dreptului si care proclama drept valori fundamentale egalitatea in fata legii si Justitia, avocatul ca expert in legi si cunoscator al tehnicii juridice si strategiilor procesuale este indispensabil pentru realizarea Justitiei, cu garantarea informarii depline si asistarea juridica a partilor, atat in proces cat si in afara lui, pentru realizarea deplina a dreptul la aparare, cerinta indispensabila a protectiei judiciare efective a oricarei persoane.

Avocatul este obligat sa aiba un comportament care sa permita atat satisfacerea drepturilor inalienabile ale clientului, cat si apararea si consolidarea valorilor superioare pe care se bazeaza societatea si conditia umana.

Regulile traditionale se improspateaza, viata admite reguli noi in lumina dreptului comparat, iar experiente profesionale recente imbogatesc practica profesiei, dar reclama si o deontologie adaptata la nou.

Profesia de avocat are insa si datoria sociala de a proteja valorile fundamentale ale statului de drept: drepturile si libertatile fundamentale ale omului, dreptul persoanelor la securitate juridica si judiciara, justitia bazata pe lege. De aceea deontologia profesiei de avocat apartine domeniului Dreptului. Reglementarile reclama claritate, precizie si un potential real de adaptare la evolutia profesiei de avocat, astfel incat orice modificare de fapt sau de drept a situatiei profesionale in care se afla avocatul sa permita adaptarea normei de conduita, de etica si deontologie la noua realitate legislativa sau sociala in care se desfasoara activitatea avocatului.

Dainuiesc principiile fundamentale in exercitarea profesiei de avocat: independenta, demnitatea, integritatea, loialitatea, secretul profesional si libertatea de aparare.

Intr-un stat de drept, independenta avocatului este la fel de necesara ca impartialitatea judecatorului. Avocatul isi informeaza clientul asupra situatiei sale juridice, a diferitelor valori care se pun in joc in oricare dintre actiunile sau omisiunile sale si asigura apararea tehnica a drepturilor si libertatilor sale fata de alti agenti sociali, de ale caror drepturi si demnitate personala trebuie, de asemenea, sa se tina seama. Aceasta activitate complexa a avocatului serveste nu numai cetateanului, dar si sistemului Statului de Drept, daca avocatul nu este supus presiunilor, daca avocatul are libertate deplina de a cunoaste, de a-si forma o opinie profesionala asupra cazului, a informa si apara, fara alta obligatie in afara idealului justitiei. In nici un caz, avocatul nu trebuie sa actioneze constrans si nici de complezenta!

Cinstea, probitatea, loialitatea, dedicatia si veracitatea sunt virtuti care trebuie sa fie indispensabile activitatii avocatului. Ele fundamenteaza relatiile necesare de incredere avocat-client si constituie baza cinstei si demnitatii profesiei. Avocatul trebuie sa actioneze intotdeauna cinstit si responsabil, cu competenta, cu loialitate fata de client, cu respect pentru partea adversa, pastrand secretul celor aflate in activitati profesionale sau in legatura cu acestea. Daca orice avocat nu procedeaza astfel, activitatea sa individuala afecteaza cinstea si demnitatea intregii profesii.

Secretul profesional si confidentialitatea sunt indatoriri fundamentale ale avocatului. In acelasi timp, drepturile avocatului la confidentialitatea consultatiei juridice si respectul dreptului la secret profesional nu constituie decat concretizarea drepturilor fundamentale pe care legea le recunoaste clientilor si apararii ca mecanisme esentiale ale statului de drept.

Legea recunoaste oricarei persoane dreptul de a nu se autoincrimina, de a nu da declaratii impotriva ei insasi, si, de asemenea, dreptul la viata privata. Ambele drepturi vizeaza respectarea libertatii si a dreptului la intimitate. Dar cetateanul devine tot mai vulnerabil la puterea statului. Cetateanul are nevoie de avocat pentru a cunoaste consecintele juridice ale faptelor sale si, pentru aceasta, trebuie sa-i marturiseasca si situatii dintre cele mai intime. Tot ceea ce ii dezvaluie clientul, cu toate circumstantele sale, plus tot ceea ce i se comunica de catre alt avocat cu caracter confidential, va trebui sa fie pastrat secret. Avocatul se transforma astfel in paznicul intimitatii clientului sau si al dreptului inalienabil al acestuia de a nu declara impotriva lui insusi. Avocatul nu poate sa-si riste libertatea si independenta, loialitatea fata de client nici secretul profesional si de aceea deontologia stabileste interzicerea exercitarii profesiilor sau indeplinirii functiilor care direct sau indirect creeaza orice fel de presiune fizica sau psihica care poate pune in pericol independenta avocatului sau dezvaluirea oricaror date secrete. Altfel se pot prejudicia interese legitime ale clientilor si se afecteaza grav increderea cetatenilor in dreptul la aparare si, prin extensie, in tot sistemul de garantii legale privind securitatea juridica si judiciara a persoanei.

Corespunzator principiilor fundamentale ale profesiei de avocat, reglementarea trebuie sa clarifice bazele incompatibilitatilor si publicitatii personale. Codul privind Publicitatea va trebui sa respecte principiile demnitatii, loialitatii, veracitatii si discretiei, sa salveze in orice situatie secretul profesional si independenta avocatului.

Functia de armonizare sociala, specifica profesiei, care traditional a legitimat avocatul ca 'mediator de drept', impune avocatului obligatia de a asigura intelegerea intre parti, impune ca informarea facuta de avocat sa nu fie tendentioasa, nici sa incite sau sa invite la conflict sau litigiu.

Independenta avocatului este intim legata de principiul libertatii de alegere.

Avocatul este liber sa preia conducerea juridica a rezolvarii unei probleme, iar cetateanul este de asemenea liber sa-si incredinteze interesele unui avocat la libera sa alegere si sa inceteze relatia profesionala in momentul cand considera de cuviinta. Aceasta libertate absoluta va putea periclita propriul drept de aparare daca intre activitatea profesionala a unui avocat si cea a inlocuitorului sau se produce un vid de asistenta juridica efectiva. De aceea, din vechea institutie a 'acceptului', trebuie sa se impuna obligatia de comunicare obligatorie a avocatului-inlocuitor de catre avocatul-inlocuit printr-o activitate de informare responsabila. Aceasta este si situatia in prezent, in practica, in majoritatea situatiilor. Exista o garantie pentru client ca nu va ramane fara aparare efectiva pentru ca trebuie sa existe un singur moment in care vor inceta raspunderile unuia si vor incepe cele ale celuilalt, si ca se va asigura o informare completa, in beneficiul intereselor care fac obiectul apararii.

Avocatul trebuie intotdeauna sa tina seama de functia superioara pe care societatea i-o incredinteaza. Apararea efectiva a drepturilor individuale si colective a caror recunoastere si respectare constituie coloana vertebrala a Statului de Drept nu se poate realiza decat daca avocatul ales se poate ocupa de problema, este in stare sa asiste si sa apere real si efectiv. Aceste imperative il obliga pe avocat sa-si adapteze si sa isi creasca constant cunostintele juridice, sa solicite sprijinul colegilor specializati ori mai experimentati, cand este necesar.

Exercitarea colectiva si multidisciplinara a profesiei de avocat pe baza tehnicilor oferite de institutiile financiare impune reglementarea pastrarii fondurilor clientilor, mentinandu-i identificati separat de alti clienti ai cabinetului si mereu la dispozitia clientului, ceea ce va contribui la transparenta activitatii avocatului, consolidand increderea clientului.

Normele deontologice care reglementeaza obligatiile si relatiile avocatului cu baroul, judecatorii si procurorii, colegii sau clientii, cunosc putine schimbari, aprofundeaza salvgardarea valorilor fundamentale in relatia avocat-client. Se concretizeaza obligatiile de informare, cresc precautiile pentru a evita conflictul de interese, protejand raspunderea si independenta avocatului, se stabilesc mecanisme care sa permita identificarea clara a inceputului si sfarsitului activitatii profesionale a avocatului si, deci, a raspunderii sale. Sunt necesare reguli clare pentru recunoasterea si exercitarea libertatii avocatului de a inceta apararea cand nu mai doreste s-o continue, decizie libera care garanteaza permanent independenta si care corespunde celei pe care o are cetateanul pentru a desemna un avocat la alegere in orice moment.

Sistemul alegerii libere a avocatului si de acceptare a apararii trebuie particularizat pentru apararea garantata in orice caz printr-un sistem de ajutor judiciar legal, mai conforma realitatilor sociale, care sa dea posibilitatea beneficiarului asistentei prin avocat, gratuite, sa beneficieze de acelasi nivel de servicii profesionale din partea unui avocat indreptatit la o retribuire demna a muncii sale.

Se impune actualizarea conceptului de 'pact de quota litis' care niciodata nu a fost considerat de profesie ca ar fi inclus onorariul cuvenit avocatului, in mod obisnuit. 'Pactul de quota litis' reflecta o asociere si participarea avocatului impreuna cu clientul la rezultatul litigiului. Este necesar sa se clarifice daca se pericliteaza independenta si libertatea avocatului care nu mai e doar aparator, ci un asociat al clientului sau pentru realizarea unui rezultat material. Sunt asteptate clarificari daca se altereaza functia apararii, ori se provoaca abandonarea sau discriminarea cetatenilor care au de revendicat drepturi de marime patrimoniala redusa sau a caror protejare este dificila.

Normele deontologice nu pot impune limitari ale concurentei libere si loiale in profesia de avocat. Se conserva cerintele fundamentale care impun ca profesia sa fie exercitata cu competenta, de buna credinta, cu libertate si independenta, loialitate fata de client, respectarea partii adverse si pastrarea secretului profesional.

Revine Consiliilor barourilor datoria de a asigura dezbaterea si implicarea avocatilor in elaborarea noului cadru normativ, prilej pentru cunoasterea si aprofundarea normelor deontologice, dar si ocazie de a revitaliza obligatia de a veghea la respectarea lor si corectarea, potrivit regimului disciplinar legal si statutar, a conduitelor profesionale contrare atributiilor normative rezervate profesiei de avocat din ratiuni ce tin de interesul reputatiei si prestigiului profesiei, dar si din ratiuni ce tin de domeniul interesului social general.

av. dr. Gheorghe Florea

Presedintele UNBR”.

sursa: unbr.ro