Presedintele UNBR Traian Briciu (foto 1) a facut apel joi, 20 martie 2025, la modificarea legislatiei pentru o mai eficace combatere a avocaturii ilicite.

Amintim ca Uniunea Nationala a Barourilor din Romania a organizat joi conferinta „Apararea avocaturii la frontiera digitala” (click aici pentru a citi). In deschiderea evenimentului, seful UNBR Traian Briciu a subliniat ca este necesar ca noul cadru legal sa permita o abordare proactiva, nu una reactiva, ca in prezent. Mai exact, UNBR trebuie sa poata ea face prima mutare, blocand orice persoana care exercita fara drept avocatura, aceasta putand ulterior contesta in instanta masura punitiva aplicata de Uniune. In prezent, insa, in actuala configuratie legislativa, UNBR este cea nevoita sa alerge dupa falsii avocati, intentandu-le actiuni in justitie.

A doua chestiune abordata de catre Traian Briciu s-a referit la necesitatea unei modificari legislative pentru o mai buna protectie a secretului profesional.

In fine, a treia problema pe care presedintele Briciu a adus-o in discutie se refera la contributia avocatilor la dezvoltarea viitorului sistem ECRIS V.

Iata principalele afirmatii ale lui Traian Briciu:

„Prima chestiune este schimbarea provocarilor cu care se confrunta avocatura din perspectiva apararii serviciilor avocatiale. Daca in anii '90 si 2000 provocarea principala era sa-i urmaresti pe cei care se dau drept avocati fara a fi avocati si care exercitau acte specifice profesiei de avocat fara a avea dreptul (si a fost o mare provocare), aceasta lupta, in principiu, am castigat-o odata cu decizia Inaltei Curti din 2015 (n.r. RIL-ul 15/2015), unde s-a consacrat foarte clar ca orice forma de genul asta (n.r. de exercitare fara drept a avocaturii) constituie infractiune. Dupa care sunt dosare in care exista succes sau mai putin succes, dar totul este in discutia ca asa ceva nu mai poate fi acceptat. Asta este ceva castigat din punctul de vedere al cadrului legal. Ramane s-o castigi si pe situatia de fapt – adica sa-i identifici pe toti cei care practica avocatura ilegala si sa-i sanctionezi.

Problema este ca aceasta lupta a trecut in planul doi, pentru ca profilul exercitiului nelegal al avocaturii s-a mutat in alta zona: din zona litigiilor s-a dus in zona consultantei. Din zona faptica (fizica) s-a dus in zona dematerializata, in zona consultantei online. Astazi nu mai suntem atat de provocati de ideea de a identifica persoana care vine in instanta si se prezinta ca fiind avocat (pentru ca, de regula, instantele il vor elimina), ci mai curand provocarea este in zona online, pentru ca apar site-uri care pretind ca fac consultanta juridica, dar in spate nu sunt avocati. Poate nici macar nu sunt oameni in spate.

Exista o neclaritate destul de mare intre informarea juridica si consultanta juridica, multi intrand pe o falie de neclaritate – si atunci incearca sa fenteze regulile, prevalandu-se de neclaritatea terminologiei, astfel incat de data asta provocarea este mult mai mare, pentru ca a urmari pe cineva daca intra in instanta sau nu a devenit un lucru usor. A urmari variatiunea de site-uri si forme care ofera consultanta fara ca in spate sa fie avocati profesionisti (cu drept de exercitiu al profesiei) este mult mai complicat. Pe primii ii prindeai pur si simplu. Pe astia nici macar nu ai de unde sa-i iei, pentru ca sunt site-uri care nu pot fi urmarite. Nici n-ai cu cine sa te judeci. Daca i-ai da in judecata, ar trebui sa faci pcolul Pamantului ca sa poti sa obtii o hotarare pe care pe urma e foarte greu s-o pui in aplicare.

Prin urmare, mecanismele clasice (ii facem plangere etc.) nu mai functioneaza in cazurile acestea. Prin urmare, strategia profesiei trebuie sa se schimbe brusc in perspectiva acestor noi forme de exercitare nelegala a actelor specifice profesiei de avocat. A alerga noi dupa ei este totalmente neproductiv. Prin urmare, trebuie gasita o formula in care ei sa alerge dupa noi. Adica noi sa avem un mijloc prin care brusc sa-i ecranam, iar ei sa ne conteste ecranarea. Adica inversarea rolurilor: ei sa devina reclamantii, si nu noi. Pentru ca cat timp noi suntem reclamanti, nu putem sa-i gasim pe niciunii. Lucrurile acestea pot fi rezolvate si aici am gasit foarte mult sprijin logistic, cultural, un fel de cultura a informatiei in reprezentantii institutiilor care sunt astazi invitate. Avem un plan destul de puternic si consistent in sensul inversarii rolurilor: adica sa nu mai facem noi plangeri, ci eventual sa obtinem ecranarea tuturor acestor forme printr-o metoda simpla, rapida, eficienta si care sa ii puna pe ei in situatia sa conteste daca au ceva de contestat – ceea ce, in realitate, ne creeaza exact avantajul de a nu alerga noi dupa cel care incalca legea, ci a genera o contestare din partea lui – ceea ce ne-ar crea un avantaj semnificativ.

A doua chestiune care ma preocupa si preocupa si grupul privind digitalizarea este vulnerabilitatea pe care o au formele de exercitare a profesiei de avocat in ceea ce priveste protectia informatiilor. Pentru ca profesia de avocat are o particularitate la care noi tinem foarte mult – si anume: confidentialitatea informatiilor si secretul protejat, mai ales in fata institutiilor publice, dar si in fata altora. Nu numai institutiile publice sunt cele care vor sa afle. Poate uneori nu neaparat ele sunt cele mai interesate, dar sunt si alte persoane care vor sa afle lucrurile acestea secrete din activitatea avocatului. Si se pune problema: cum protejam? Cum isi protejeaza fiecare informatiile existente la nivelul formei de exercitare a profesiei fata de provocarile, de atacurile cibernetice, de varietatea de forme pe care la ora actuala pot sa o ia aceste imixtiuni in ceea ce priveste informatiile pe care le detine o forma de exercitare a profesiei si care pot duce la decredibilizarea activitatii avocatului?

Ma gandesc ca o societate sau orice forma de exercitare a profesiei nu este deloc fericita in masura in care clientii afla ca informatiile pe care le-au pus la dispozitia ei pot ajunge oricand la dispozitia publicului sau a altor actori – mai ales in domenii sensibile, cum sunt achizitiile publice, cum sunt dosare de concurenta neloiala sau alte zone extrem de sensibile, unde firmele care care dau consultanta in asa ceva trebuie sa aiba o protectie extrem de inalta.

Al treilea capitol este unul de o concretete evidenta – si anume: dezvoltarea sistemului ECRIS V, care ar duce, din punctul de vedere al raporturilor dintre avocat si instante, la un flux pe care ni l-am dorit intotdeauna. Tot timpul am spus ca noi trebuie sa avem un acces privilegiat la informatiile din dosar, sa nu fim tratati ca simpli justitiabili, pentru ca noi suntem niste profesionisti si trebuie sa avem o relatie directa cu instanta. Ei bine, ECRIS V exact asta isi propune: dezvoltarea aplicatiilor la nivelul instantelor care sa permita acest flux direct cu profesia de avocat. Dar pentru asta, insa, si profesia de avocat trebuie sa fie adaptata, din punct de vedere tehnologic, la nivelul pe care il au instantele. Acesta este al treilea capitol care a dus la ideea de a pune pe tapet temele de genul asta. (…)

Nu sunt un priceput al domeniului, eu clar imi recunosc limitele in intelegerea fenomenului, dar in acelasi timp spun ca ii inteleg importanta strategica si este clar ca profesia de avocat nu mai poate supravietui in contextul in care nu are are o preocupare serioasa pentru cele trei probleme ce tin in mare de evolutia tehnologica. Societatea a evoluat. Prin urmare, si profesia de avocat trebuie sa evolueze si din acest punct de vedere”.