In sfarsit, a fost sparta gheata la Curtea de Apel Bucuresti in sensul respectarii Deciziei CCR 358/2022 privind prescriptia speciala. Judecatorii Ovidiu Richiteanu-Nastase si Carmen-Veronica Gaina de la Curtea de Apel Bucuresti au aplicat direct Decizia Curtii Constitutionale a Romaniei nr. 358/2022 privind prescriptia, fara sa astepte dezlegari ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie pe aceasta tema, cum s-a intamplat cu alte completuri de la CAB in diverse dosare (vezi facsimil).

Luni, 27 iunie 2022, in dosarul nr. 11407/301/2021, cei doi magistrati de la Curtea de Apel Bucuresti au dispus incetarea procesului penal fata de un inculpat trimis in judecata pentru furt. Conform art. 228 Cod penal (definitia furtului), „luarea unui bun mobil din posesia sau detentia altuia, fara consimtamantul acestuia, in scopul de a si-l insusi pe nedrept, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda”. De asemenea, potrivit 154 alin. 1 lit. d CP, „Termenele de prescriptie a raspunderii penale sunt: (...) 5 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de un an, dar care nu depaseste 5 ani”. Pe scurt: termenul de prescriptie pentru infractiunea de furt este de 5 ani. In cazul de fata, fapta a fost comisa la 17 aprilie 2017. Deci termenul de prescriptie generala s-a implinit la 17 aprilie 2022.

Iata minuta deciziei CAB nr. 888/2022:

„In temeiul art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedura penala, admite apelul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti impotriva Sentintei penale nr.932 din data de 20 decembrie 2021, pronuntata de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti in Dosarul nr.11407/301/2021.

Desfiinteaza, in parte, sentinta penala apelata si, in fond, rejudecand: In temeiul art.396 alin.1, 6 rap. la art.16 alin.1 lit.f teza a II-a din Codul de procedura penala, inceteaza procesul penal fata de inculpatul SLABU EMILIAN-NICOLAE, cu privire la infractiunea de furt, prevazuta de art.228 alin.1 din Codul penal (fapta din data de 17 aprilie 2017), ca urmare a implinirii termenului prescriptiei generale a raspunderii penale.

Inlatura dispozitia privind obligarea inculpatului, in temeiul art.274 alin.1 din Codul de procedura penala, la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, in suma de 1.500 lei. In temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedura penala, dispune ca toate acele cheltuieli judiciare sa ramana in sarcina statului. Mentine celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate. In temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedura penala, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului raman in sarcina statului. Definitiva. Pronuntata astazi, 27 iunie 2022, prin punerea hotararii redactate la dispozitia inculpatului, a persoanei vatamate si a procurorului, prin mijlocirea grefei instantei”.

Redam minuta sentintei nr. 932/2021 pronuntate de judecatoarea Mihaela Stoian de la Judecatoria Sectorului 3:

„In baza art. 396 alin. 1 si 5 C.p.p. rap. la art. 16 alin. 1 lit. b teza I C.p.p., achita inculpatul Slabu Emilian Nicolae pentru infractiunea de port sau folosirea fara drept de obiecte periculoase prev. de art. 372 al. 2 C.p.

In baza art. 228 al. 1 C.p. cu aplic. art. 61 al. 1 C.p. rap. la art. 61 al. 2, al. 3 si alin. 4 lit. c C.p. condamna inculpatul Slabu Emilian Nicolae la pedeapsa amenzii penale in cuantum de 1.800 lei reprezentand echivalentul a 180 de zile amenda pentru savarsirea infractiunii de furt. Atrage atentia inculpatului asupra art. 63 al. 1 si 3 C.p. care prevede ca, daca persoana condamnata, cu rea-credinta, nu executa pedeapsa amenzii, in tot sau in parte, numarul zilelor-amenda neexecutate se inlocuieste cu un numar corespunzator de zile cu inchisoare si, in cazul inlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii unei zile-amenda ii corespunde o zi de inchisoare.

Ia act ca persoana vatamata SC Auchan Romania SA nu s-a constituit parte civila in cauza. In baza art. 112 al. 1 lit. b C.p., confisca de la inculpat un cutit tip briceag de cca 20 cm, cu maner metalic si insertii din lemn, multicolor, iar lama de aprox. 10 cm, folosit, ridicat de organele de politie de la inculpat si depus la camera de corpuri delicte conform dovezii seria H nr. 0228221 din 10.05.2017 (fila 35 d.u.p.) In baza art. 274 alin. 1 C.p.p. obliga inculpatul la plata sumei de 1.500 lei reprezentand cheltuieli judiciare catre stat, ce includ si cheltuielile judiciare stabilite prin rechizitoriu.

Cu apel in 10 zile de la comunicare pentru procuror, persoana vatamata si inculpat. Pronuntata azi, 20.12.2021, prin punerea la dispozitia procurorului, a persoanei vatamate si a inculpatului prin mijlocirea grefei instantei”.

Patru ani de vid legislativ

Nu vom insista asupra starii de fapt (o gasiti rezumata in motivarea deciziei CAB anexate la final), ci va spunem doar ca judecatorii Richiteanu-Nastase si Gaina au confirmat existenta unui vid legislativ in perioada 2018-202 – mai precis, intre 26 aprilie 2018 (data emiterii Deciziei CCR 297/2018) si 30 mai 2022 (data emiterii OUG 71/2022). Altfel spus: nu a existat text de lege care sa permita intreruperea prescriptiei, pentru motivele pe care le detaliem mai jos. Or, dupa cum veti citi in motivare, Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 3 a efectuat toate actele de procedura doar intre anii 2019 si 2021 – deci in interiorul intervalului 2018-2022.

Amintim ca prin Decizia nr. 297/2018, Curtea Constitutionala a Romaniei a constatat neconstitutionalitatea solutiei legislative din art. 155 alin. 1 Cod penal care prevede intreruperea cursului termenului prescriptiei raspunderii penale prin indeplinirea „oricarui act de procedura in cauza”. Motivul il constituia faptul ca textul de lege le permitea parchetelor prelungirea artificiala a prescriptiei, prin efectuarea de procedura necomunicate suspectului sau inculpatului. Patru ani mai tarziu, la 26 mai 2022, CCR a emis Decizia 358/2022, prin care a declarat neconstitutional intregul art. 155 alin. 1 CP: „Cursul termenului prescriptiei raspunderii penale se intrerupe prin indeplinirea oricarui act de procedura in cauza”. Printre altele, Curtea a argumentat ca este necesara desfiintarea intregului alineat din cauza ca in perioada 2018-2022 (deci de la Decizia 297/2018), Parlamentul nu a facut nimic ca sa armonizeze legislatia cu jurisprudenta CCR.

De asemenea, mentionam ca prin Ordonanta de Urgenta nr. 71/2022, Guvernul a modificat art. 155 alin. 1 CP, punandu-l in acord cu Decizia CCR 297/2018 si dandu-i urmatoarea forma: „Cursul termenului prescriptiei raspunderii penale se intrerupe prin indeplinirea oricarui act de procedura in cauza care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului”.

Nici decretele lui Iohannis n-au intrerupt prescriptia

Revenind la motivarea Curtii de Apel Bucuresti: judecatorii Ovidiu Richiteanu-Nastase si Carmen-Veronica Gaina constata faptul ca nici cele doua decrete ale presedintelui Klaus Iohannis din 2020 (privind instituirea, respectiv prelungirea starii de urgenta) nu sunt de natura sa intrerupa cursul prescriptiei, pentru simplul motiv ca, prin Decizia nr. 152/2020, Curtea Constitutionala a stabilit ca respectivele decrete nu au putere de lege. Mai exact, cele doua decrete au o forta juridica inferioara legii, care nu pot sa deroge, sa se substituie ori sa adauge la lege, amintesc judecatorii CAB.

Prezentam principalul pasaj din motivarea Curtii de Apel Bucuresti:

„In raport cu prima pedeapsa, cea mai grea, termenul prescriptiei generale a raspunderii penale este 5 ani, conform art.154 alin.1 lit.d din Codul penal si curge de la data savarsirii infractiunii (n.r. de furt), potrivit art.154 alin.2 teza I din acelasi cod.

Referitor la intreruperea cursului prescriptiei raspunderii penale, prin Decizia nr.297/2018 (publicata in Monitorul Oficial nr.518 din data de 25 iunie 2018), Curtea Constitutionala a statuat ca solutia legislativa care o prevede prin indeplinirea „oricarui act de procedura in cauza”, din cuprinsul dispozitiilor art.155 alin.1 din Codul penal, este neconstitutionala.

Prin Decizia nr.358/2022 (publicata in Monitorul Oficial nr.565 din data de 09 iunie 2022), Curtea Constitutionala a statuat ca dispozitiile art.155 alin.1 din Codul penal sunt neconstitutionale, aratand, in considerentele acesteia, pe de o parte, ca, pe perioada cuprinsa intre data publicarii Deciziei nr.297/2018 (25 iunie 2018) si pana la intrarea in vigoare a unui act normativ care sa clarifice norma respectiva, prin reglementarea expresa a cazurilor apte sa intrerupa cursul termenului prescriptiei raspunderii penale (fapt realizat prin OUG nr.71/2022, publicata in Monitorul Oficial nr.531 din data de 30 mai 2022), fondul activ al legislatiei nu contine vreun caz care sa permita intreruperea cursului prescriptiei raspunderii penale (parag.73), iar, pe de alta parte, ca ratiunea care a stat la baza pronuntarii Deciziei nr.297/2018 nu a fost inlaturarea termenelor de prescriptie a raspunderii penale sau inlaturarea institutiei intreruperii cursului acestor termene, ci alinierea dispozitiilor art.155 alin.1 din Codul penal la exigentele constitutionale, astfel ca termenele de prescriptie generala reglementate in art.154 din acelasi cod nu sunt afectate de deciziile Curtii Constitutionale (parag.74).

In speta, Curtea constata ca, pentru infractiunea de furt savarsita la data de 17 aprilie 2017, s-a dispus, la aceeasi data, inceperea urmaririi penale in rem (fila 17, d.u.p.).

In legatura cu aceasta infractiune, tot la data de 17 aprilie 2017, au fost intocmite procese-verbale de constatare a faptei, de ridicare de la faptuitor a cutitului gasit asupra sa si a bunurilor sustrase, de interpelare a acestuia, de consemnare a declaratiei sale verbale si de verificare a lui in baza de date DEPABD (filele 8-9, 11-12, 18-20, 36-44 d.u.p.) si, de asemenea, au fost formulate plangere penala de catre persoana vatamata si precizari din partea acesteia privind valoarea prejudiciului si neconstituirea sa ca parte civila, ca urmare a recuperarii lui in totalitate, prin restituirea bunurilor sustrase (filele 10, 13, d.u.p.), iar, la data de 10 mai 2017, a fost intocmita dovada de introducere a cutitului ridicat de la faptuitor, la data faptei, in Camera de corpuri delicte a Sectiei 13 Politie, conform dovezii (...) (fila 35, d.u.p.).

Toate celelalte acte aflate in dosarul de urmarire penala, inclusiv acte de procedura, au fost efectuate ulterior datei de 25 iunie 2018 (cand a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr.297/2018), astfel:

- la data de 01 iulie 2019, a fost emisa fisa de cazier judiciar a faptuitorului (filele 47-48, d.u.p.);

- la data de 11 iulie 2019, a fost intocmit referatul prin care organele de cercetare penala din cadrul Sectiei 13 Politie au propus, cu privire la fapta de furt, dispunerea unei solutii de renuntare la urmarirea penala (filele 33-34, d.u.p.);

- la data de 25 iulie 2019, s-a dispus de catre procuror restituirea dosarului catre acele organe, in vederea continuarii cercetarilor, conform ordonantei emise la aceeasi data (filele 4, 32, d.u.p.);

- la data de 09 iunie 2020, s-a dispus efectuarea in personam a urmaririi penale fata de suspectul SLABU EMILIAN-NICOLAE (fila 6, d.u.p.);

- la datele de 21 si 22 iulie 2020, s-a realizat audierea martorei (...) si, respectiv, a reprezentantului desemnat al persoanei vatamate – (...) (filele 14-17, d.u.p.);

- la data de 02 octombrie 2020, a fost emisa citatie pe numele suspectului, in vederea audierii acestuia, fixata pentru data de 06 octombrie 2020 (filele 27-28, d.u.p.);

- la data de 05 octombrie 2020, a fost intocmit procesul-verbal in care s-a consemnat contactarea telefonica a organelor de politie de catre mama suspectului, care a comunicat ca fiul sau era plecat in strainatate, fara a tine legatura cu acesta (fila 26, d.u.p.);

- la data de 26 octombrie 2020, a fost emisa fisa de cazier judiciar a suspectului (filele 45-46, d.u.p.);

- la data de 23 noiembrie 2020, s-a dispus schimbarea incadrarii juridice, intre altele, din infractiunea de furt calificat, prevazuta de art.228 alin.1 - art.229 alin.1 lit.e din Codul penal, in infractiunea de furt, prevazuta de art.228 alin.1 din Codul penal si, de asemenea, punerea in miscare a actiunii penale, cu privire la aceasta infractiune, fata de inculpatul SLABU EMILIAN-NICOLAE (fila 5, d.u.p.);

- la data de 07 decembrie 2020, au fost efectuate fotografii judiciare asupra cutitului tip briceag ridicat de la inculpat la data faptei (filele 21-25, d.u.p.);

- la data de 13 ianuarie 2021, a fost emisa citatie pe numele inculpatului, in vederea audierii acestuia, fixata pentru data de 26 ianuarie 2021, citatia respectiva fiind inmanata mamei sale (filele 30-31, 49, d.u.p.);

- la data de 13 ianuarie 2021, a fost intocmit procesul-verbal in care s-a consemnat inmanarea citatiei emise pe numele inculpatului catre mama acestuia, care a reiterat sustinerile ca fiul sau era plecat din tara si nu pastra legatura cu el (fila 29, d.u.p.);

- la datele de 01 februarie 2021, 13 aprilie 2021, 18 mai 2021 si 19 mai 2021, au fost intocmite procese-verbale de verificare a inculpatului in diverse baze de date (filele 50-52, 57-58, d.u.p.);

- la data de 14 aprilie 2021, au fost emise citatii pe numele inculpatului, la adresa de domiciliu si la sediul Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti, in vederea audierii acestuia, fixata pentru data de 21 aprilie 2021 (filele 53-56, d.u.p.);

- la data de 27 mai 2021, a fost intocmit referatul de terminare a urmaririi penale (filele 1-3, d.u.p.);

- la data de 19 mai 2021, a fost emis rechizitoriul prin care s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului SLABU EMILIAN-NICOLAE.

Dupa sesizarea instantei, procedura de camera preliminara a fost finalizata prin incheierea din data de 08 iulie 2021 (ramasa definitiva, prin necontestare, la data de 27 iulie 2021), hotararea in prima instanta a fost pronuntata la data de 20 decembrie 2021, cauza a fost inregistrata pe rolul instantei de apel la data de 30 decembrie 2021 (pentru solutionarea caii de atac exercitate de inculpat la data de 21 decembrie 2021), primind termen de judecata la data de 09 mai 2022, pentru care inculpatul a fost citat, la adresa de domiciliu verificata la data de 12 ianuarie 2022 in baza de date DEPABD, instiintarile fiind afisate la acea adresa in data de 14 ianuarie 2022 si, respectiv, la sediul instantei in data de 18 ianuarie 2022, toate aceste acte fiind efectuate anterior intrarii in vigoare, la data de 30 mai 2022, a OUG nr.71/2022.

Raportat la aspectele anterior mentionate, Curtea constata ca s-a implinit termenul (cu o durata de 5 ani) al prescriptiei generale a raspunderii penale, intrucat, ulterior datei de 17 aprilie 2017 (cand fapta de furt a fost savarsita si s-a dispus efectuarea urmaririi penale in rem cu privire la aceasta) si pana la data de 30 mai 2022 (n.r. data emiterii Ordonantei de Urgenta 71/2022), cand termenul respectiv era deja implinit, nu a existat niciun act de intrerupere a cursului acelei prescriptii.

Curtea nu a apreciat necesara repunerea cauzei pe rol, pentru punerea in discutie a suspendarii acesteia, potrivit art.476 alin.4 din Codul de procedura penala, in raport cu sesizarile inregistrate pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, conexate in Dosarul nr.1346/1/2022, cu termen de judecata la data de 25 octombrie 2022, intrucat solutionarea prezentei cauze nu depinde de lamurirea care, eventual, ar fi data chestiunii de drept la care se refera acele sesizari.

In acest sens, Curtea retine ca, indiferent daca normele care reglementeaza efectul intreruptiv de prescriptie al actelor de procedura sunt norme de drept substantial, susceptibile a fi aplicate ca lege penala mai favorabila (situatie in care art.155 alin.1 din Codul penal, in forma in vigoare in perioada 25 iunie 2022 – 30 mai 2022, ar trebui aplicat ca o astfel de lege), potrivit art.5 din acelasi cod sau sunt norme de drept procesual, supuse principiului „tempus regit actum” (n.r. „timpul guverneaza actul” – un act se incheie potrivit legii in vigoare in momentul intocmirii acestuia) si al caror efect se produce ope legis, conform principiului aplicarii imediate a legii de procedura, in speta, de la data de 17 aprilie 2017 si pana la implinirea termenului (de 5 ani) al prescriptiei generale a raspunderii penale, nu a existat niciun act de intrerupere a cursului acesteia.

Pe de alta parte, Curtea constata ca termenul prescriptiei generale a raspunderii penale nu a fost nici suspendat, conform art.156 alin.1 din Codul penal, pe durata celor 60 de zile de stare de urgenta din perioada 16 martie 2020 – 14 mai 2020, cu efectul prevazut in art.156 alin.2 din acelasi cod, ca urmare a Decretelor Presedintelui Romaniei nr.195/2020 si nr.240/2020 (aprobate prin Hotararile Parlamentului Romaniei nr.3/2020 si, respectiv, nr.4/2020).

In acest sens, Curtea retine ca, potrivit art.156 alin.1 din Codul penal, cursul termenului prescriptiei raspunderii penale este suspendat pe timpul cat o dispozitie legala sau o imprejurare de neprevazut ori de neinlaturat impiedica punerea in miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal.

Cele doua decrete anterior mentionate nu se incadreaza in notiunea de dispozitie legala (folosita in art.156 alin.1 din Codul penal), pentru a constitui o cauza de suspendare a cursului prescriptiei generale a raspunderii penale, avand in vedere calificarea data acestora, de Curtea Constitutionala, prin considerentele Deciziei nr.152/2020 (publicata in Monitorul Oficial nr.387 din data de 13 mai 2020), respectiv aceea de acte administrative cu caracter normativ, subsecvente legii si avand o forta juridica inferioara legii, care nu pot sa deroge, sa se substituie ori sa adauge la lege (parag.88-90), tot instanta de contencios constitutional aratand, in considerentele aceleiasi decizii, cu privire la primul decret (de instituire a starii de urgenta), ca, la aprobarea acestuia prin hotarare, Parlamentul s-a limitat sa incuviinteze acea masura, fara a-si indeplini obligatia de a verifica respectarea exigentelor pe care Constitutia si legea le impun decretului Presedintelui si de a sanctiona exercitarea ultra vires a competentelor legale (parag.105).

Prin hotararea ulterioara (de incuviintare a prelungirii starii de urgenta), Parlamentul a prevazut, in mod expres, la art.2 alin.1, ca, pe durata starii de urgenta, restrangerea exercitiului unor drepturi si libertati se dispune numai prin acte normative cu putere de lege, iar, la art.3, ca modificarea, completarea sau abrogarea, dupa caz, a unor dispozitii prevazute in acte normative cu putere de lege, motivate de prevenirea si combaterea epidemiei COVID-19, se pot dispune numai prin acte normative cu putere de lege.

Dincolo de faptul ca, pentru motivele anterior mentionate, Decretele Presedintelui Romaniei nr.195/2020 si nr.240/2020 nu constituie dispozitii legale, Curtea constata ca art.43 alin.2 din primul decret si art.64 alin.5 din al doilea decret au prevazut suspendarea de drept, pe durata starii de urgenta, numai a proceselor penale aflate in curs pe rolul instantelor de judecata, inclusiv cele aflate in procedura in camera preliminara, cu exceptiile mentionate, nu insa si a urmaririi penale in cauzele aflate in acea faza procesuala.

Referitor la aceste din urma cauze, in art.43 alin.1 din primul decret (de instituire a starii de urgenta), s-a prevazut ca activitatea de urmarire penala se desfasura numai cu privire la anumite cauze (enumerate), neprevazandu-se insa suspendarea urmaririi penale in celelalte cauze, dar mentionandu-se, in art.43 alin.8, ca, pe durata starii de urgenta, in cauzele in care nu se efectuau acte de urmarire penala, se suspenda prescriptia raspunderii penale, fara a se preciza ca opera de drept, astfel ca aceasta ar fi trebuit dispusa, in speta nefiind emisa de catre procuror o ordonanta in acest sens.

De asemenea, in art.64 alin.1 din al doilea decret (de prelungire a starii de urgenta), s-a prevazut ca activitatea de urmarire penala se desfasura cu precadere cu privire la anumite cauze (enumerate), fara a se prevedea, nici de aceasta data, suspendarea urmaririi penale in celelalte cauze, dar mentionandu-se, in art.64 alin.13, ca, pe durata starii de urgenta, in cauzele in care nu se efectuau acte de urmarire penala, opera de drept suspendarea prescriptiei raspunderii penale, fara a fi necesara emiterea unei ordonante in acest scop, insa, potrivit art.64 alin.3 teza finala, procurorul avea obligatia de a comunica, de indata, persoanelor interesate ordonanta prin care a constatat ca nu a operat suspendarea cursului prescriptiei raspunderii penale. Or, in speta, pe toata perioada starii de urgenta (inclusiv cea de prelungire a acesteia), urmarirea penala s-a aflat exclusiv in faza in rem, abia dupa expirarea acelei perioade dispunandu-se, la data de 09 iunie 2020, efectuarea ei in personam, situatie in care nu se justifica emiterea unei astfel de ordonante, care, in mod obiectiv, nu avea cui sa fie comunicata, neexistand o persoana interesata. Pe de alta parte, s-ar fi impus, prin prisma dispozitiilor art.64 alin.1 lit.c teza finala rap. la art.64 alin.5 din acelasi decret, ca procurorul sa constate ca, in cauza, trebuiau efectuate acte de urmarire penala si pe durata starii de urgenta, intrucat aceasta se referea la o infractiune flagranta, fara a opera astfel suspendarea cursului prescriptiei raspunderii penale.

In acelasi timp, starea de urgenta nu a constituit o imprejurare de neprevazut ori de neinlaturat, care ar fi impiedicat punerea in miscare a actiunii penale, sens in care, pe langa ultimul aspect mentionat (ce impunea efectuarea de acte de urmarire penala si pe durata acesteia, din cauza caracterului flagrant al infractiunii), Curtea retine ca, desi fapta de furt a fost savarsita, constatata si recunoscuta de faptuitor la data de 17 aprilie 2017, cand s-a si dispus efectuarea in rem a urmaririi penale, cercetarile au trenat din cu totul alte motive (imputabile exclusiv organelor de urmarire penala) decat starea de urgenta, astfel ca, la data instituirii acesteia (16 martie 2020), desi trecusera aproximativ 3 ani de la comiterea faptei, cu autor cunoscut, nici macar nu se dispusese efectuarea in personam a urmaririi penale.

In consecinta, constatand implinirea termenului prescriptiei generale a raspunderii penale si inexistenta oricarui act de intrerupere a cursului acesteia, pana la implinirea acelui termen (la data de 16 aprilie 2022), Curtea, in temeiul art.396 alin.1, 6 rap. la art.16 alin.1 lit.f teza a II-a din Codul de procedura penala, va dispune incetarea procesului penal fata de inculpatul SLABU EMILIAN-NICOLAE, cu privire la infractiunea de furt, prevazuta de art.228 alin.1 din Codul penal (fapta din data de 17 aprilie 2017).

Avand in vedere pronuntarea acestei solutii, dar si mentinerea solutiei de achitare a inculpatului pentru infractiunea de port sau folosire fara drept de obiecte periculoase (pe care, in fata Curtii, contrar motivelor de apel formulate de Parchetul declarant al caii de atac, reprezentantul Ministerului Public nu a criticat-o, apreciind-o legala si temeinica, astfel cum si Curtea a constatat), va fi inlaturata dispozitia de obligare a inculpatului, in temeiul art.274 alin.1 din Codul de procedura penala, la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, in suma de 1.500 lei, urmand ca respectivele cheltuieli sa ramana in sarcina statului, potrivit art.275 alin.3 din acelasi cod.

Fata de toate aceste considerente, Curtea, in temeiul art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedura penala, va admite apelul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti, va desfiinta, in parte, in limitele deja precizate, sentinta penala atacata si, in rejudecarea pe fond a cauzei, va hotari in sensul celor anterior mentionate.

Vor fi mentinute celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate, care nu contravin deciziei Curtii (cea prin care s-a dispus achitarea inculpatului pentru infractiunea prevazuta de art.372 alin.2 din Codul penal, care este legala si temeinica, cea prin care s-a luat act ca persoana vatamata SC AUCHAN ROMANIA SA nu s-a constituit parte civila in procesul penal si cea privind confiscarea de la inculpat a cutitului tip briceag, care este legala si prin raportare la solutia de incetare a procesului penal pentru infractiunea de furt, fata de dispozitiile art.112 alin.1 lit.b din Codul penal, care se refera, intre altele, la bunurile folosite la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala si, de asemenea, fata de natura acelei dispozitii, de masura de siguranta, care, potrivit art.107 alin.1 din acelasi cod, are ca scop inlaturarea unei stari de pericol si preintampinarea savarsirii faptelor prevazute de legea penala).

In temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedura penala, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului admis al Parchetului vor ramane in sarcina statului”.

* Cititi aici intreaga motivare a deciziei CAB, asa cum apare pe Rejust.ro