Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg a obligat Romania sa ii plateasca lui Adrian Constantin suma de 3.200 euro cu titlu de daune morale, pentru incalcarea dreptului la aparare si la un proces echitabil, dupa ce instanta suprema - in recurs - i-a schimbat lui Constantin incadrarea juridica, din abuz in serviciu, in neglijenta in serviciu, dupa ce cauza a fost luata in pronuntare. Practic, dupa ce a fost achitat de primele doua instante, Adrian Constantin s-a trezit condamnat in pronuntare pentru o alta fapta – acuzatie care nu i-a fost adusa la cunostiinta si fata de care nu i s-a dat posibilitatea sa se apere. Acest gen de „judecata” nu este o noutate la Sectia penala a Inaltei Curti, situatii similare fiind des intalnite.

CEDO a constatat ca, din cauza momentului in care a fost facuta schimbarea incadrararii juridice, reclamantul nu a avut cum sa se apere si nici nu i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil. Reclamantul a aratat ca schimbarea incadrarii juridice nu i-a profitat, pentru ca a fost trimis in judecata si judecat in doua instante pentru o fapta penala, dar a ajuns sa fie condamnat la inchisoare, cu suspendare, in recurs pentru o alta fapta.

Curtea Suprema a schimbat incadrarea juridica dupa ce a luat cauza in pronuntare

Reclamantul, Adrian Constantin, a fost trimis in judecata in 24 aprilie 2000, de Parchetul de pe langa Tribunalul Braila, pentru abuz in serviciu contra interesului public, fiind acuzat ca a livrat ilegal 15.000 de dolari unei societati canadiene in virtutea unui antecontract incheiat intre societatea pe care Constantin o conducea si societatea canadiana, desi contractul nu fusese perfectat. Tribunalul Braila a retinut ca, in 3 septembrie 1997, reclamantul, in calitate de reprezentant al unei societati de stat a incheiat un contract cu o companie canadiana, prin care aceasta din urma s-a angajat sa obtina de la mai multi investitori o marire de capital a societatii de stat condusa de Constantin, cu scopul modernizarii companiei. Una dintre conditiile pentru livrarea banilor, prevazuta in contract, a privit primirea, de compania canadiana, a sumei de 15.000 de dolari ca avans, dar numai daca FPS aproba contractul. Tribunalul a constatat ca varsarea banilor s-a facut in 13 ianuarie 1998, dupa ce FPS i-a comunicat lui Constantin, in 3 decembrie 1997, si dupa ce Fondul a solicitat o documentatie mai amanuntita pentru marirea capitalului social, ceea ce, in opinia tribunalului, a constituit o aprobare implicita a contractului. Instanta a ajuns la concluzia ca prejudiciul produs de Constantin nu era unul semnificativ, astfel incat, printr-o sentinta din 18 aprilie 2001, a schimbat incadrarea juridica a faptelor si a decis achitarea lui Adrian Constantin pentru abuz in serviciu contra intereselor publice. Sentinta a fost confirmata si prin decizia Curtii de Apel Galati, data in 28 septembrie 2001. printr-o decizie din 10 decembrie 2002, Curtea Suprema de Justitie a casat deciziile instantelor inferioare. Curtea a considerat ca, fara o aprobare expresa si directa a contratului din 3 septembrie 1997, din partea FPS, suma de 15.000 de dolari a fost varsata ilegal. Cu toate acestea, in timpul deliberarilor, Curtea Suprema a constatat ca Adrian Constantin nu a avut intentie sa comita infractiunea, ci ca doar a interpretat gresit documentele primite de la FPS. Pe cale de consecinta, Curtea a decis sa schimbe incadrarea juridica, in neglijenta in serviciu, si a decis condamnarea reclamantului la un an de inchisoare cu suspendare, la plata a 15.000 de dolari catre compania pe care o conducea si la plata a 400 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

CEDO a constatat ca judecatorii nu au pus in discutia partilor schimbarea incadrarii juridice, incalcand dreptul la aparare

Reclamantul s-a adresat CEDO, sustinand ca dreptul sau la un proces echitabil a fost incalcat, de asemenea, i-a fost incalcat si dreptul la aparare, in raport de interpretarea probelor administrate in cauza si de recalificarea faptelor, operata de Curtea Suprema in deliberare. Constantin a subliniat ca recalificarea faptelor nu i-a profitat in niciun fel. In replica, reprezentantul Guvernului la CEDO a sustinut ca, in ciuda faptului ca recalificarea faptelor direct in faza de deliberare in recurs poate fi socotita ca o incalcare a dreptului la un proces echitabil, in realitate, recalificarea i-a profitat numai inculpatului reclamant. In acest sens, reprezentantul Executivului a subliniat ca pedeapsa prevazuta pentru infractiunea retinuta initial era mai mare decat cea prevazuta pentru infractiunea retinuta in urma schimbarii incadrarii juridice. Reprezentantul statului a mai mentionat ca judecatorii au schimbat incadrarea juridica numai ca efect al analizarii tuturor actelor din dosar.

La randul sau, CEDO a statuat ca echitatea unei proceduri trebuie apreciata numai cu privire la ansamblul procedurii. „Dispozitiile paragrafului 3 al articolului 6 recunosc dreptul acuzatului de a fi informat nu numai cu privire la fundamentul acuzatiilor ce i se aduc, adica a faptelor materiale care ii sunt retinute in sarcina, dar si cu privire la calificarea juridica data respectivelor fapte, si aceasta, intr-o maniera detaliata. Curtea nu contesta dreptul Curtii Supreme de a schimba incadrarea juridica a unor fapte penale cu judecarea carora a fost legal investita. Cu toate acestea, CEDO observa ca acest drept al instantei nationale trebuie insotit de garantii procedurale in favoarea inculpatului. Ca atare, dupa dreptul intern, instanta care considera ca este necesara o schimbare de incadrare juridica, trebuie sa puna acest aspect in discutia partilor, si sa indice inculpatului ca este in drept sa ceara timp sa isi pregateasca apararea si sa propuna probe. Garantiile procedurale mai sus mentionate sunt aplicabile tuturor recalificarilor juridice, indiferent care este elementul infractional in cauza. In cazul de fata, de abia in momentul deliberarii, deci dupa finalizarea dezbaterilor in cauza, Curtea a trecut la recalificarea faptelor. Era, cu evidenta, prea tarziu pentru ca partile sa isi exercite dreptul de a isi construi apararea”.