Romania a primit o noua condamnare la Curtea Europeana a Drepturilor Omului din cauza neglijentei cu care o instanta a solutionat un dosar. Hotararea a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 653 din 17 iulie 2023.

Este vorba despre cauza Stoicu impotriva Romaniei, in care, la 7 martie 2023, judecatorii CEDO Faris Vehabovic, Iulia Antoanella Motoc si Branko Lubarda au obligat statul roman sa plateasca daune morale de 4.000 de euro catre Lucian-Viorel Stoicu (foto), fost primar al comunei Vinga din judetul Arad intre 2008 si 2012.

Speta este cat se poate de simpla: trimis in judecata in mai 2016 de catre Directia Nationala Anticoruptie pentru o presupusa frauda cu fonduri europene destinate agriculturii, Lucian Stoicu a fost achitat in 4 aprilie 2017 de catre judecatoarea Carmen Bosca-Matis de la Tribunalul Arad in dosarul nr. 3263/108/2016, in baza art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a Cod procedura penala: „fapta nu a fost savarsita cu vinovatia prevazuta de lege”. DNA a facut apel, solicitand printre altele reaudierea a 12 martori ascultati de catre instanta de fond.

In apel, la 24 octombrie 2017, magistratii Flavius-Adelin Ionescu si Marinel-Dumitru Florea de la Curtea de Apel Timisoara l-au condamnat pe fostul edil la 2 ani si 1 luna de inchisoare cu suspendare. Problema este ca judecatorii Ionescu si Florea au refuzat atat reaudierea celor doisprezece martori, cat si readministrarea probatoriului, considerand ca nu se contesta nici declaratiile celor 12 martori, nici starea de fapt retinuta de catre instanta de fond. In plus, CA Timisoara nu l-a audiat nici pe inculpat.

In aceste conditii, fostul primar Lucian Stoicu s-a plans la CEDO ca i-a fost incalcat dreptul la un proces echitabil, protejat de art. 6 alin. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului:

„Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotara fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinte poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei”.

Prin aceeasi actiune, Stoicu – aparat de catre avocatul Sebastian Telbis – a solicitat despagubiri de 12.000 de euro, compuse din 6.500 de euro daune materiale (mai precis, subventia din fonduri UE pe care a trebuit sa o ramburseze ca urmare a condamnarii) plus 5.500 de euro daune morale. La randul ei, CEDO i-a acordat doar despagubiri morale de 4.000 de euro.

CEDO a tot avut asemenea cazuri, din anii '80 incoace

Dupa cum veti vedea mai jos, hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului este cat se poate de succinta (maximum 6 pagini), intrucat CEDO nu a facut altceva decat sa invoce o bogata jurisprudenta, inceputa inca din 1988.

Toate aceste hotarari pot fi sintetizate intr-o singura fraza (pe care, de altfel, Curtea o foloseste inca de la inceputul motivarii propriu-zise):

„Atunci cand o instanta de control judiciar este competenta sa analizeze atat situatia de fapt, cat si chestiunile de drept si sa studieze in ansamblu problema vinovatiei, ea nu poate, din motive ce tin de echitatea procedurii, sa transeze asupra chestiunilor respective fara o apreciere nemijlocita a declaratiilor persoanei care sustine ca nu a comis actul considerat drept infractiune”.

Redam principalele pasaje din hotararea CEDO pronuntata in cauza Stoicu impotriva Romaniei (vezi facsimil):

„4. Parchetul si APIA au contestat sentinta Tribunalului Arad in fata Curtii de Apel Timisoara. Procesul in fata acesteia a avut loc la 24 octombrie 2017, in absenta reclamantului. La proces, parchetul a solicitat audierea a doisprezece martori ai acuzarii. Curtea de apel a respins aceasta cerere, considerand ca 'nu se contesta starea de fapt retinuta de prima instanta, nu sunt contestate declaratiile date de cei 12 martori'. (...)

9. Principiile generale relevante pentru capatul de cerere formulat in prezenta cauza au fost rezumate in Hotararea Július Þór Sigurþórsson impotriva Islandei (nr. 38.797/17, pct. 30-38, 16 iulie 2019).

10. Rezulta in special ca, in opinia Curtii, atunci cand o instanta de control judiciar este competenta sa analizeze atat situatia de fapt, cat si chestiunile de drept si sa studieze in ansamblu problema vinovatiei, ea nu poate, din motive ce tin de echitatea procedurii, sa transeze asupra chestiunilor respective fara o apreciere nemijlocita a declaratiilor persoanei care sustine ca nu a comis actul considerat drept infractiune (Ekbatani impotriva Suediei, Hotararea din 26 mai 1988, seria A, nr. 134, p. 14, pct. 32, Constantinescu impotriva Romaniei, nr. 28.871/95, pct. 55, CEDO 2000-VIII).

11. In speta, Curtea observa de la bun inceput ca nu se contesta faptul ca, dupa ce a fost achitat in prima instanta (supra, pct. 2), reclamantul a fost condamnat de Curtea de Apel Timisoara doar pe baza unei reinterpretari de catre aceasta a probelor care fusesera administrate in prima instanta (supra, pct. 4), fara sa il fi ascultat pe reclamant in persoana si fara sa fi examinat direct aceste probe, in pofida cererii formulate in acest sens de parchet (supra, pct. 4).

12. Elementele de proba pe care Curtea de Apel Timisoara a trebuit sa le analizeze pentru a se pronunta cu privire la vinovatia reclamantului aveau, in esenta, un caracter faptic, aceasta instanta fiind sesizata sa stabileasca daca reclamantul a actionat sau nu cu rea-credinta la momentul depunerii cererii de solicitare a unei subventii (a se vedea pct. 7 de mai sus, in raport cu pct. 4 de mai sus) (a se vedea, intre altele, Spinu impotriva Romaniei, nr. 32.030/02, pct. 56, 29 aprilie 2008, si Andreescu impotriva Romaniei, nr. 19.452/02, pct. 65-70, 8 iunie 2010).

13. Avand in vedere miza aflata in joc pentru reclamant, Curtea nu este convinsa ca probele retinute de instanta de apel pentru condamnarea persoanei in cauza, in cadrul deciziei sale de infirmare a achitarii pronuntate in prima instanta, puteau fi solutionate, in cadrul unui proces echitabil, fara o examinare directa a probelor si, in special, fara audierea in persoana a reclamantului (Danila impotriva Romaniei, nr. 53.897/00, pct. 35-42, 8 martie 2007, Ghincea impotriva Romaniei, nr. 36.676/06, pct. 44-52, 9 ianuarie 2018, si, a contrario, Ignat impotriva Romaniei, nr. 17.325/16, pct. 47-59, 9 noiembrie 2021, in care reclamantul a fost intr-adevar audiat de instanta de apel care a infirmat decizia de achitare a acestuia in special pe baza altor probe decat cele testimoniale). Dimpotriva, aceasta considera ca, in speta, o examinare directa a probelor de catre instanta de apel era de natura sa influenteze modul in care aceasta instanta trebuia sa aplice dreptul intern faptelor din cauza (a se vedea, mutatis mutandis, Kashlev impotriva Estoniei, nr. 22.574/08, pct. 47-48, 26 aprilie 2016).

14. In sfarsit, trebuie reamintit faptul ca instanta de apel era obligata sa ia masurile necesare pentru a asigura un proces echitabil, chiar daca reclamantul nu a formulat o cerere prin care solicita in mod expres sa fie ascultat (a se vedea, intre altele, Gaitanaru impotriva Romaniei, nr. 26.082/05, pct. 34, 26 iunie 2012, Mischie impotriva Romaniei, nr. 50.224/07, pct. 39, 16 septembrie 2014, si Július Þór Sigurþórsson, citata anterior, pct. 40).

15. Prin urmare, Curtea apreciaza ca condamnarea reclamantului in apel, fara ca acesta sa fi fost audiat de instanta de apel si desi fusese achitat in prima instanta, nu a respectat cerintele unui proces echitabil in sensul art. 6 § 1 din Conventie.

16. Prin urmare, a fost incalcat art. 6 din Conventie.

Cu privire la aplicarea art. 41 din Conventie

17. Reclamantul solicita 12.000 de euro (EUR) pentru toate prejudiciile materiale si morale pe care sustine ca le-a suferit, suma care include subventia de 6.500 EUR pe care a trebuit sa o ramburseze ca urmare a condamnarii sale. De asemenea, acesta solicita suma de 450 EUR pentru cheltuielile de judecata pe care pretinde ca le-a suportat in cadrul procedurii desfasurate in fata instantelor interne.

18. Guvernul considera ca o constatare a incalcarii ar constitui, in sine, o reparatie echitabila suficienta.

19. Curtea nu observa nicio legatura de cauzalitate intre incalcarea constatata si prejudiciul material pretins. In consecinta, respinge cererea formulata cu acest titlu. In schimb, acorda reclamantului 4.000 EUR cu titlu de despagubire pentru prejudiciul moral, plus orice suma ce poate fi datorata cu titlu de impozit.

20. In plus, tinand seama de elementele din dosar si de jurisprudenta sa, Curtea considera rezonabil sa acorde reclamantului suma de 450 EUR pentru cheltuielile de judecata ocazionate de procedura desfasurata in fata instantelor interne, plus orice suma ce poate fi datorata cu titlu de impozit”.

Prezentam comunicatul din 2016, prin care DNA anunta trimiterea in judecata a fostului primar:

„Procurorii din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie – Serviciul Teritorial Timisoara au dispus trimiterea in judecata, in stare de libertate, a inculpatului

STOICU LUCIAN - VIOREL, cu privire la savarsirea infractiunilor de:
- folosirea sau prezentarea de documente ori declaratii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obtinerea pe nedrept de fonduri europene,
- fals in declaratii,
- fals in inscrisuri sub semnatura privata in forma continuata.

In rechizitoriul intocmit, procurorii au retinut urmatoarea stare de fapt:

La data de 14 mai 2013, inculpatul Stoicu Lucian - Viorel a depus la Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura mai multe documente in fals, in scopul de a obtine in mod injust sume de bani in cadrul schemei unice de sprijin pe suprafata, pentru o suprafata de 46,71 ha teren agricol, pe care nu-l detinea in realitate.

Ca urmare a acestor demersuri, inculpatul Stoicu Lucian - Viorel a incasat nelegal suma de 25.901,18 lei, cu titlu de plati pentru schemele de sprijin pe suprafata - SAPS, alocata din Fondul European Garantare Agricola - FEGA, si suma de 4.119,14 lei, alocata de la Bugetul National, cu titlu de plati nationale directe complementare – PNDC 1(culturi in teren arabil).

Agentia de Plati si Interventie din Agricultura s-a constituit parte civila in cauza cu suma totala de 30.021, 32 lei.

In cauza, a fost dispusa masura asiguratorie a sechestrului asupra unui imobil ce apartine inculpatului Stoicu Lucian - Viorel.

Dosarul a fost trimis spre judecare Tribunalului Arad, cu propunere de a se mentine masura si asiguratorie dispusa in cauza”.

sursa foto: Actualitati-Arad.ro