S-a predat. De buna voie. Nesilita de nimeni. Ea nu a fost confiscata, adica „luata cu japca”, asa cum se spune. Iar cand spun cuvantul „justitie”, ma gandesc fie doar la judecatori, singurii care au deciziile in pix, fie la cei trei parteneri ai actului de justitie, daca includ aici, asa cum este normal intr-un stat democratic, pe picior de egalitate si pe procurori si pe avocati. In orice acceptiune insa, repet si sustin ca justitia s-a pus de buna voie la dispozitia statului subteran.

Cazul grupului criminal organizat, condus de generalul negru, Florian Coldea, secondat de generalul „campului tactic”, Dumitru Dumbrava, si asistat de mai multi avocati, intre care Traila si Stoica, a intins pur si simplu o plasa in care au intrat in mod voluntar asa-zisii participanti ai actului de dreptate. Judecatori, procurori, avocati. Si totul s-a produs sub protectia parlamentarilor corupti, material si moral si jurnalistilor corupti material si moral. Cum s-a intamplat?

Originile acestui fenomen, care a explodat literalmente sub mandatul lui Traian Basescu si s-a consolidat in cei 10 ani ai mandatului Iohannis, se afla in trecutul asa-numitului „stat supus dictaturii proletariatului”, cand participantii la procesele civile si penale reprezentau asa numitul „brat juridic al dictaturii proletariatului”. De altfel, in cei mai multi ani de dinainte de 1989, inscrierea la facultatile de drept din Romania se facea in baza unui dosar politic avizat de Securitate si apoi aprobat de partid. In decembrie 1989, cand teoretic am putea marca punctul de start al statului de drept, activistii acestuia pe frontul juridic erau cei mai multi persoane compromise, identificate intr-o masura mai mare sau mai mica cu sistemul.

Aud astazi numeroase comentarii pe posturile de televiziune ale unor analisti rau intentionati sau indusi in eroare, prin care se sustine teza conform careia judecatorii, procurorii si avocatii ar fi cazut victime statului subteran. Este fals. Cei care s-au umplut de pacate in acesti ani nu sunt nici victime si nici unelte, ci pur si simplu parti componente ale statului subteran.

Daca lucrurile ar fi stat altfel, iata pe scurt ce s-ar fi putut intampla: Cand sub pretextul combaterii coruptiei declarata drept „pericol la siguranta nationala”, printr-un document CSAT - care, constitutional, nu are absolut nicio valoare juridica - judecatorii si procurorii au fost, rand pe rand, chemati in locatii SRI pentru a fi instruiti cum sa execute comenzile statului subteran, ei daca ar fi vrut sa ramana independenti ar fi trebuit ca dintr-un gest reflex sa refuze sa se prezinte acolo intr-o pozitie de drepti. Si sa denunte public acest gest de siluire a justitiei savarsit de SRI sub comanda Maior-Coldea si apoi Hellvig-Coldea. Acestia insa nu au protestat nici separat, nici colectiv. Pur si simplu s-au executat. Oare de ce?

Se spune ca judecatorii si procurorii ar fi fost santajati. Si fara doar si poate, ei au fost urmariti si monitorizati in fel si chip nu numai prin serviciul secret al Ministerului Justitiei. Problema este insa ca cei care i-au monitorizat au avut in „lucru” numerosi participanti corupti pana in maduva oaselor la asa-numitul „act de justitie”. Judecatori, procurori si avocati, care isi petreceau viata in desfrau, stiind foarte bine ca exista un sistem care ii va proteja. Iar sistemul i-a protejat. Cu conditia ca ei sa se execute intocmai si la timp. si doar cand cineva iesea din front, era santajat si, la nevoie, executat. In rest, tovarasii judecatori si procurori s-au supus de bunavoie. Iar CSM, alcatuit de personaje la fel de negative, sau chiar mai negative, nu a sarit in niciun fel la lupta pentru a proteja sistemul.

Au existat in acest sens biletele roz, cum sunt cele vanturate amenintator de Traian Basescu, in scopul de a denunta pretinse imixtiuni in actiul de justitie, savarsite de Calin Popescu Tariceanu, cand acesta era premier. Au existat biletele galbene, cele cu care se prezenta generalul Dumitru Dumbrava in justitie la judecatori pentru a-i transforma in camp tactic, si care cuprindeau pur si simplu verdictele pe care acestia urmau sa le dea. Au existat si biletele albe, din care reiesea ca cei care urmau sa fie condamnati erau vinovati, indiferent de probele existente la dosar, iar cei care urmau sa fie gasiti nevinovati erau nevinovati, indiferent de respectivele probe. Judecatorii au acceptat senini aceste biletele si s-au executat. Au existat si alte biletele, care sintetizau culpe reale sau pretinse ale judecatorilor Curtii Constitutionale, care trebuiau eliminati. Nimeni nu s-a opus acestor insemnari. A mai existat si o intreaga batalie, castigata la mare scor de Traian Basescu, impreuna cu Coldea si Kovesi, pe vremea existentei „trinomului”, pentru componenta celor doua complete penale de la inalta Curte. in final, cine trebuia sa fie condamnat definitiv si irevocabil era acolo executat. si este in continuare. Iar cine trebuie sa scape, scapa.

In toate aceste operatiuni, prin care justitia a stat literalmente in genunchi, judecatorii, procurorii si multi dintre avocati s-au comportat pur si simplu ca participanti la statul subteran. Astfel incat acum, degeaba se vaita si degeaba asteapta sa fie cainati de catre reprezentantii societatii civile. Mult mai cinstit ar fi sa iasa la rampa si sa spuna ce si cum.

Sursa: corect-news.ro