Curtea de Justitie a Uniunii Europene a pronuntat joi, 11 iulie 2024, o hotarare care apara independenta judecatorului.

Mai precis, CJUE a stabilit ca dreptul UE se opune oricarei ingerinte nejustificate in activitatea unui complet de judecata insarcinat cu solutionarea unei cauze din partea unei persoane din afara acelui complet, chiar daca este vorba despre mecanisme procedurale de evitare sau remediere a unor divergente jurisprudentiale.

Surse: fierbe magistratura romana dupa pronuntarea CJUE

Chiar daca hotararea a fost pronuntata ca urmare a unei sesizari din Croatia, sursele Luju arata ca numerosi judecatori si procurori romani se pregatesc sa invoce aceasta decizie a CJUE in procesele pe drepturile salariale. Mai precis, magistratii autohtoni intentioneaza sa faca trimitere la hotararea CJUE in exceptiile de neconstitutionalitate pe care le vor ridica impotriva OUG nr. 62/2024 privind unele masuri pentru solutionarea proceselor privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, precum si a proceselor privind prestatii de asigurari sociale. Este vorba despre ordonanta de urgenta care obliga instantele sa suspende procesele pe drepturi salariale in cazul sesizarii ICCJ cu o dezlegare de drept. Mai exact, chiar daca Inalta Curte este sesizata intr-un dosar pe drepturi salariale de catre o anumita instanta, toate instantele din Romania care au pe rol dosare de aceeasi natura sunt constranse sa suspende procesele, chiar daca nu au sesizat ICCJ pentru pronuntarea vreunei hotarari prealabile (click aici pentru a citi).

Nu doar magistratii se pregatesc sa invoce decizia CJUE, ci si alte categorii profesionale care au procese in ceea ce priveste drepturile salariale.

Ce se intampla in Croatia

Dupa cum spuneam, hotararea CJUE a fost pronuntata ca urmare a unei sesizari venite din Croatia. Acolo, la instantele de al doilea grad de jurisdictie, orice hotarare judecatoreasca adoptata de catre un complet de judecata trebuie sa fie transmisa unui judecator al aceleiasi instante, insarcinat cu inregistrarea ei, pentru ca acesta sa stabileasca daca exista sau nu probleme de practica neunitara. Abia dupa aceea, hotararea poate fi comunicata partilor. Ca si cum nu ar fi fost de ajuns, partile nu au dreptul de a cunoaste identitatea judecatorului responsabil cu unificarea practicii. Or, evident ca asa ceva incalca independenta magistratului, a constatat Curtea de Justitie a Uniunii Europene.

Iata comunicatul CJUE (vezi facsimil):

„Stat de drept: completul de judecata insarcinat cu solutionarea unei cauze trebuie sa decida singur cu privire la aceasta

Orice ingerinta nejustificata a unor persoane din afara completului de judecata trebuie sa fie exclusa

Un mecanism procedural intern al unei instante care urmareste evitarea unor divergente jurisprudentiale sau remedierea acestora si asigurarea in acest mod a securitatii juridice inerente principiului statului de drept trebuie sa respecte el insusi cerintele legate de independenta justitiei. In special, completul de judecata insarcinat cu solutionarea unei cauze trebuie sa adopte singur decizia prin care se finalizeaza judecata. Orice ingerinta nejustificata a unor persoane din afara completului de judecata trebuie sa fie exclusa.

In cadrul instantelor croate de al doilea grad de jurisdictie, orice hotarare judecatoreasca adoptata de un complet de judecata trebuie sa fie transmisa judecatorului insarcinat cu inregistrarea al instantei competente inainte de a se considera ca aceasta a fost oficial adoptata si ca poate fi notificata partilor.

Judecatorul insarcinat cu inregistrarea este desemnat de presedintele instantei competente. In practica, el are puterea de a suspenda pronuntarea unei hotarari judecatoresti si de a da instructiuni completului de judecata.

Interventia acestuia si numele sau nu sunt cunoscute de parti.

In cazul in care completul de judecata nu se conformeaza instructiunilor sale, judecatorul insarcinat cu inregistrarea poate solicita convocarea unei sedinte de sectie. Aceasta poate emite o 'pozitie juridica' obligatorie pentru toate completele de judecata care apartin sectiei. Completul de judecata in discutie, care si-a finalizat deja deliberarile, trebuie, daca este cazul, sa isi modifice hotararea judecatoreasca adoptata in prealabil.

Potrivit Curtii Comerciale de Apel croate, acest mecanism procedural a fost justificat pana in prezent de necesitatea de a asigura coerenta jurisprudentei. Avand indoieli cu privire la compatibilitatea sa cu dreptul Uniunii si in special cu principiul statului de drept, ea a adresat intrebari Curtii de Justitie cu privire la acest subiect.

Curtea raspunde ca dreptul Uniunii se opune ca dreptul national sa prevada un mecanism intern al unei instante nationale in temeiul caruia:

• hotararea judecatoreasca adoptata de completul de judecata insarcinat cu solutionarea unei cauze nu poate fi notificata partilor in vederea inchiderii acesteia decat daca continutul sau a fost aprobat de un judecator insarcinat cu inregistrarea care nu face parte din acest complet de judecata;

• o sedinta de sectie a acestei instante are puterea de a constrange, prin emiterea unei 'pozitii juridice', completul de judecata insarcinat cu solutionarea unei cauze sa modifice continutul hotararii judecatoresti pe care acesta a adoptat-o in prealabil, in conditiile in care aceasta sedinta de sectie include si alti judecatori decat cei ai acestui complet de judecata, precum si, daca este cazul, persoane din afara instantei in cauza in fata carora partile nu au posibilitatea de a-si sustine argumentele.

Garantia de acces la o instanta independenta si constituita in prealabil prin lege implica faptul ca completul de judecata insarcinat cu solutionarea unei cauze sa adopte singur decizia prin care se finalizeaza judecata.

Compunerea completelor de judecata trebuie sa faca obiectul unor norme transparente si cunoscute de justitiabili, pentru a exclude orice ingerinta nejustificata din partea unor persoane din afara completului de judecata, in fata carora partile nu au putut sa isi sustina argumentele.

Este totusi admisibil un mecanism procedural care, pentru a evita divergentele jurisprudentiale sau pentru a le remedia si a asigura astfel securitatea juridica inerenta principiului statului de drept, permite unui judecator al unei instante care nu face parte din completul de judecata competent sa trimita o cauza in fata unui complet extins al acestei instante, cu conditia ca:

1) in respectiva cauza completul de judecata desemnat initial sa nu fi deliberat inca,

2) imprejurarile in care poate fi efectuata o astfel de trimitere sa fie enuntate in mod clar in legislatia aplicabila si

3) trimiterea mentionata sa nu priveze persoanele in cauza de posibilitatea de a participa la procedura in fata acestui complet de judecata extins.

MENTIUNE: Trimiterea preliminara permite instantelor din statele membre ca, in cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, sa adreseze Curtii intrebari cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii.

Curtea nu solutioneaza litigiul national. Este de competenta instantei nationale sa solutioneze cauza conform deciziei Curtii. Aceasta decizie este obligatorie, in egala masura, pentru celelalte instante nationale care sunt sesizate cu o problema similara”.

sursa foto: AFP