Curtea de Justitie a Uniunii Europene – condusa de judecatorul Koen Laenerts (foto) – a stabilit marti, 25 februarie 2025, ca nivelul remuneratiei judecatorilor trebuie sa fie suficient de ridicat, incat sa nu puna probleme din punctul de vedere al garantiilor de independenta oferite profesiei.

Concret, salarizarea judecatorilor trebuie sa fie una suficient de obiectiva, previzibila, stabila si transparenta, precum si sa aiba un temei legal. Orice derogari de la aceste principii trebuie sa fie temporare, necesare, proportionale si justificate de obiective de interes general.

Una calda, una rece

Pe de alta parte, nimic nu impiedica legiuitorii sa stabileasca remuneratia pentru judecatori sub media celorlalte profesii juridice, atrage atentia CJUE.

Hotararea a fost pronuntata in cauzele conexate C-146/23 si C-374/23, Curtea de Justitie a Uniunii Europene fiind sesizata de o instanta din Polonia, respectiv de una din lituania.

Din informatiile noastre, CJUE s-a pronuntat doar in legatura cu judecatorii, nu si cu procurorii, pentru ca nu toate statele-membre ii include pe procurori in categoria magistratilor.

Iata comunicatul CJUE (vezi facsimil):

„Independenta judecatorilor: Curtea de Justitie precizeaza cerintele dreptului Uniunii referitoare la stabilirea remuneratiei judecatorilor nationali

Consacrate prin lege, modalitatile de stabilire a remuneratiei trebuie sa fie obiective, previzibile, stabile si transparente

O instanta poloneza si una lituaniana au adresat Curtii de Justitie intrebari privind stabilirea remuneratiei judecatorilor.

Curtea aminteste ca aceasta remuneratie, care constituie una dintre garantiile independentei judecatorilor, trebuie sa fie la inaltimea importantei functiilor pe care le exercita acestia. Stabilirea ei trebuie sa aiba un temei legal si sa indeplineasca criteriile de obiectivitate, previzibilitate, stabilitate si transparenta. Nivelul remuneratiei judecatorilor trebuie sa fie suficient de ridicat, avand in vedere contextul socioeconomic din statul membru in cauza, in special in raport cu salariul mediu. Orice derogare de la modul de stabilire a remuneratiei trebuie sa fie justificata de un obiectiv de interes general. Aceste derogari, care nu trebuie sa vizeze in mod specific judecatorii, trebuie sa fie necesare, proportionale si temporare. Ele nu pot sa pericliteze caracterul adecvat al remuneratiei judecatorilor in raport cu functiile pe care le exercita.

Curtea de Justitie este sesizata de o instanta poloneza si de una lituaniana care ridica problema compatibilitatii cu dreptul Uniunii a dispozitiilor nationale referitoare la stabilirea remuneratiei judecatorilor.

In Polonia, o lege prevede ca salariul de baza al judecatorilor este stabilit in mod obiectiv, pe baza salariului mediu comunicat de Oficiul Central de Statistica. Cu toate acestea, trei legi temporare au modificat aceasta metoda de calcul, ceea ce a condus la o 'inghetare' a revalorizarii remuneratiei judecatorilor pentru anii 2021, 2022 si 2023. Aceasta masura derogatorie a fost justificata de constrangerile bugetare legate de pandemia de COVID-19 si de agresiunea Rusiei asupra Ucrainei.

Contestand aceasta modificare, un judecator solicita o suma corespunzatoare diferentei dintre salariul primit si cel care i-ar fi fost datorat daca revalorizarea nu ar fi fost 'inghetata'.

In Lituania, doua judecatoare au introdus o actiune in raspundere impotriva acestui stat membru. Ele sustin ca nivelul remuneratiei lor depinde in mod direct de vointa politica a puterii executive si a celei legislative. In plus, ele denunta lipsa unui mecanism juridic care sa permita stabilirea unei remuneratii demne, adaptata responsabilitatilor judecatorilor si comparabila cu salariile reprezentantilor altor profesii juridice.

In hotararea sa, Curtea aminteste ca perceperea de catre judecatori a unei remuneratii cu un nivel ce corespunde importantei functiilor pe care le exercita constituie o garantie inerenta independentei lor. Prin urmare, la adoptarea modalitatilor de stabilire a ei, statele membre sunt tinute sa respecte obligatiile care le revin in temeiul dreptului Uniunii.

Astfel, aceste modalitati trebuie sa aiba un temei legal. Ele trebuie sa fie obiective, previzibile, stabile si transparente, astfel incat sa excluda orice interventie arbitrara a puterilor legislativa si executiva. Aceleasi cerinte se aplica masurilor derogatorii care conduc la reducerea remuneratiei judecatorilor sau la 'inghetarea' revalorizarii remuneratiei.

Nivelul remuneratiei judecatorilor trebuie sa fie suficient de ridicat, tinand seama de contextul economic, social si financiar din statul membru in cauza, in special in raport cu salariul mediu. Aceasta remuneratie trebuie sa fie proportionala cu importanta functiilor incredintate pentru a apara judecatorii de orice presiune care le-ar putea influenta deciziile si pentru a-i proteja impotriva riscului de coruptie. Totusi, independenta judecatorilor nu impiedica stabilirea remuneratiei acestora sub media celorlalte profesii juridice.

Derogarile de la normele privind stabilirea remuneratiei judecatorilor trebuie sa fie justificate de un obiectiv de interes general, precum eliminarea unui deficit public excesiv. In principiu, ele nu trebuie sa vizeze in mod specific judecatorii. Ele trebuie sa fie totodata necesare si strict proportionale in raport cu realizarea obiectivului urmarit. In pofida aplicarii acestor masuri exceptionale si temporare prin natura lor, remuneratia judecatorilor trebuie sa ramana la un nivel adecvat fata de importanta functiilor pe care le exercita.

In sfarsit, modul de stabilire a remuneratiei judecatorilor, precum si masurile care deroga de la acesta trebuie sa poata face obiectul unui control jurisdictional efectiv in fata unei instante nationale.

Revine instantelor nationale sarcina de a verifica daca aceste cerinte au fost respectate in speta, astfel cum, in opinia Curtii, pare sa fie cazul, la prima vedere.

MENTIUNE: Trimiterea preliminara permite instantelor din statele membre ca, in cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, sa adreseze Curtii intrebari cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu solutioneaza litigiul national. Este de competenta instantei nationale sa solutioneze cauza conform

deciziei Curtii. Aceasta decizie este obligatorie, in egala masura, pentru celelalte instante nationale care sunt sesizate cu o problema similara”.