Prin refuzul de a le plati magistratilor si grefierilor drepturile salariale si restantele obtinute prin hotarari judecatoresti, Guvernul risca sa provoace o noua condamnare a statului roman la Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO). Asta intrucat refuzul de a respecta o hotarare judecatoreasca reprezinta o incalcare a dreptului la un proces echitabil si o incalcare a protectiei proprietatii. Aspect stabilit deja de CEDO chiar in 2023, dar si in 2014.

Astfel, prin hotararea din 2014 in cauza “Fundatia Camine de Elevi ale Bisericii Reformate si Stanomirescu impotriva Romaniei” care viza tocmai nerespectarea unor hotarari judecatoresti, CEDO a stabilit ca dreptul de acces la o instanta ar fi iluzoriu daca o hotarare judecatoreasca definitiva si obligatorie sa ramana ineficienta in detrimentul unei parti, executarea unei hotarari judecatoresti trebuind sa fie considerata ca facand parte integranta din proces. De asemenea, in aceeasi speta CEDO a explicat ca protectia efectiva a justitiabilului si restabilirea legalitatii implica obligatia administratiei de a se conforma unei hotarari judecatoresti care a fost pronuntata impotriva acesteia. Or, in cazul in care autoritatile refuza sa puna in aplicare o hotarare judecatoreasca, ele anuleaza toate garantiile privind dreptul la un proces echitabil de care a beneficiat justitiabilul in timpul procedurii judiciare.

La noua ani de la aceasta decizie CEDO, a fost pronuntata o noua hotarare a Curtii fix pe aceeasi problema a refuzului de a pune in aplicare hotarari judecatoresti. Decizia din cauza “State si altii impotriva Romaniei”, care privea chiar refuzul de a se plati anumite sume de bani in pofida existentei inclusiv a unor hotarari judecatoresti, a fost pronuntata in temeiul deciziei din 2014 din speta “Fundatia Camine de Elevi ale Bisericii Reformate si Stanomirescu impotriva Romaniei”. Asadar, in 30 martie 2023, CEDO a stabilit din nou ca refuzul de a pune in aplicare o hotarare judecatoreasca de catre autoritatile statului reprezinta o incalcare a dreptului la un proces echitabil si a protectiei proprietatii.

Ion concluzie, ambele decizii CEDO (atasate integral la finalul articolului) au stabilit ca refuzul de a pune in aplicare hotararile judecatoresti reprezinta o incalcare a art. 6 alin. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, precum si a art. 1 din Protocolul 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Art. 6 alin. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului:

“Dreptul la un proces echitabil

1. Orice persoana are dreptul la judecarea cauzei sale in mod echitabil, in mod public si in termen rezonabil, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia, in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta cand, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei”.

Art. 1 din Protocolul 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului:

“Protectia proprietatii

Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.

Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare reglementarii folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor”.

Redam fragmente din decizia CEDO pronuntata in cauza “Fundatia Camine de Elevi ale Bisericii Reformate si Stanomirescu impotriva Romaniei”:

“55. Curtea reaminteste ca dreptul de acces la o instanta, garantat de art. 6 din Conventie, ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca o hotarare judecatoreasca definitiva si obligatorie sa ramana ineficienta in detrimentul unei parti. Executarea unei sentinte sau a unei hotarari, pronuntata de orice instanta, trebuie asadar considerata ca facand parte integranta din 'proces', in sensul art. 6 din Conventie.

56. Curtea reaminteste, de asemenea, ca protectia efectiva a justitiabilului si restabilirea legalitatii implica obligatia administratiei de a se conforma unei sentinte sau hotarari care urmeaza sa fie pronuntata, eventual, impotriva acesteia in ultima instanta. In cazul in care administratia refuza sau omite sa execute o hotarare, ori o executa tardiv, garantiile prevazute la art. 6, de care a beneficiat justitiabilul pe parcursul etapei judiciare a procedurii, isi pierd orice ratiune de a fi.

57. In plus, Curtea reaminteste ca un termen de executare nerezonabil de lung al unei hotarari obligatorii poate, de asemenea, sa implice incalcarea Conventiei. Caracterul rezonabil al unui astfel de termen trebuie sa fie apreciat tinand seama in special de complexitatea procedurii de executare, de comportamentul reclamantului si al autoritatilor competente, precum si de cuantumul si tipul sumei acordate de instanta.

58. In orice caz, o persoana in favoarea careia s-a pronuntat o hotarare impotriva statului nu are obligatia de a initia o procedura distincta pentru a obtine executarea silita: autoritatile statului sunt cele carora le revine in primul rand sarcina de a garanta executarea unei hotarari judecatoresti pronuntate impotriva statului, incepand cu data la care hotararea devine obligatorie si executorie. O astfel de hotarare trebuie notificata in buna si cuvenita forma autoritatii in cauza a statului parat, care este asadar in masura sa faca toate demersurile necesare pentru a se conforma hotararii sau pentru a o comunica altei autoritati publice competente pentru chestiunile legate de executarea hotararilor judecatoresti. Este vorba despre un element deosebit de important intr-o situatie in care, ca urmare a complexitatii si suprapunerii posibile a procedurilor de executare voluntara sau silita, justitiabilul poate in mod rezonabil sa aiba nelamuriri legate de autoritatea care este responsabila in materie.

59. Desigur, este posibil sa fie necesar ca partile in cauza sa efectueze anumite demersuri procedurale care sa permita sau sa accelereze executarea unei hotarari. Obligatia de cooperare, care ii revine unei persoane, nu trebuie sa depaseasca totusi strictul necesar si, in orice caz, nu exonereaza administratia de obligatia pe care i-o impune Conventia de a actiona din proprie initiativa si in termenele prevazute, bazandu-se pe informatiile de care dispune, pentru a respecta hotararea pronuntata impotriva acesteia.

60. In cele din urma, indiferent de complexitatea procedurilor de executare sau a sistemului bugetar, statul este in continuare obligat de Conventie sa garanteze oricarei persoane dreptul la executarea, intr-un termen rezonabil, a hotararilor obligatorii si executorii pronuntate in favoarea acesteia. O autoritate a statului nu poate nici sa pretexteze lipsa de fonduri sau de alte resurse pentru a nu onora o datorie intemeiata pe o hotarare judecatoreasca.

(...)

70. Curtea reaminteste ca a concluzionat deja, in mai multe cauze, ca neexecutarea intr-un termen rezonabil de catre autoritati, fara o justificare valabila, a unei hotarari definitive pronuntate impotriva lor constituie o incalcare a dreptului de acces la o instanta, precum si a dreptului la respectarea bunurilor (Metaxas, citata anterior, pct. 26, Bourdov impotriva Rusiei, nr. 59498/00, pct. 37-38, CEDO 2002-III, sandor impotriva Romaniei, nr. 67289/01, pct. 23-37, 24 martie 2005, Orha impotriva Romaniei, nr. 1486/02, pct. 23-38, 12 octombrie 2006, Ruxandra Trading impotriva Romaniei, nr. 28333/02, pct. 54-75, 12 iulie 2007, Pistireanu, citata anterior, pct. 36-41, Nitescu, citata anterior, pct. 39-41, Aurelia Popa impotriva Romaniei, nr. 1690/05, pct. 24-25, 26 ianuarie 2010, si Ana Pavel, citata anterior, pct. 26-28)”.

Iata fragmente din decizia CEDO pronuntata in cauza “State si altii impotriva Romaniei”:

“6. Reclamantii s-au plans de neexecutarea sau intarzierea executarii hotararilor interne date in favoarea lor. Ei s-au bazat, in mod expres sau in fond, pe articolul 6 § 1 din Conventie si pe articolul 1 din Protocolul nr. 1.

7. Curtea reitereaza ca executarea unei hotarari judecatoresti pronuntate de orice instanta trebuie considerata ca parte integranta a unei 'sedinte de judecata' in sensul articolului 6. Ea face trimitere, de asemenea, la jurisprudenta sa privind neexecutarea sau executarea intarziata a hotararilor judecatoresti interne definitive (a se vedea Hornsby impotriva Greciei, nr. 18357/91, § 40, Raportul hotararilor si deciziilor 1997-II).

8. In cauza principala Fundatia Hostel pentru Studentii Bisericii Reformate si Stanomirescu c. Romania, nr. 2699/03 si 43597/07, 7 ianuarie 2014, Curtea a constatat deja o incalcare in privinta unor chestiuni similare celor din prezenta cauza, in care statul era debitor.

9. In continuare, Curtea retine ca deciziile instantelor nationale din prezentele cereri au dispus plata a diverse sume de bani catre reclamanti sau au dispus ca alte actiuni concrete sa fie intreprinse de catre diferite autoritati publice (a se vedea tabelul anexat pentru detalii despre hotararile judecatoresti). Prin urmare, Curtea considera ca deciziile in cauza constituie 'bunuri' in sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1.

10. Examinand toate materialele care i-au fost prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument de natura sa o convinga sa ajunga la o concluzie diferita cu privire la admisibilitatea si fondul acestor plangeri. Avand in vedere jurisprudenta sa in materie, Curtea considera ca in speta autoritatile nu au depus toate eforturile necesare pentru a pune in aplicare integral si in timp util deciziile in favoarea reclamantilor.

11. Prin urmare, aceste plangeri sunt admisibile si releva o incalcare a articolului 6 § 1 din Conventie si a articolului 1 din Protocolul nr. 1”.

* Cititi aici decizia CEDO in cauza “Fundatia Camine de Elevi ale Bisericii Reformate si Stanomirescu impotriva Romaniei”

* Cititi aici decizia CEDO in cauza “State si altii impotriva Romaniei”