Avocatul Razvan Doseanu (foto 1) a obtinut la 26 aprilie 2024, din partea judecatorilor Cristian Todorut si Levente Farkas Antik (foto 2) de la Curtea de Apel Oradea, atacarea la Curtea Constitutionala a Romaniei a art. 156 alin. 1 din Codul penal.

Pasajul suspenda cursul prescriptiei cat timp o dispozitie legala sau o imprejurare de neprevazut ori de neinlaturat impiedica punerea in miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal.

Iata cum suna art. 156 alin. 1 CP:

„Cursul termenului prescriptiei raspunderii penale este suspendat pe timpul cat o dispozitie legala sau o imprejurare de neprevazut ori de neinlaturat impiedica punerea in miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal”.

Miza sunt decretele starii de urgenta

Esenta problemei este ca instanta de contencios constitutional sa precizeze daca cele doua decrete ale presedintelui Klaus Iohannis din 2020 (nr. 195 privind instituirea, respectiv nr. 240 privind prelungirea starii de urgenta) sunt sau nu de natura a intrerupe cursul prescriptiei raspunderii penale.

In cuprinsul celor doua decrete, Iohannis a declarat cu de la sine putere ca ele intrerup cursul prescriptiei, insa CCR, prin Decizia nr. 152/2020, a stabilit ca presedintele Romaniei nu are nicio atributie in materie de legiferare. Cu toate acestea, Curtea nu a declarat explicit neconstitutionalitatea celor doua decrete ale starii de urgenta. In schimb, in aceeasi Decizie 152/2020, instanta de control constitutional a stabilit ca ar fi trebuit ca Parlamentul sa elimine neregulile din decrete, iar nu sa le voteze fara nicio modificare.

Astfel, in lipsa unei constatari explicite a neconstitutionalitatii celor doua decrete prezidentiale ale starii de urgenta, a aparut o practica neunitara: unele instante au considerat ca ele intrerup cursul prescriptiei, in timp ce altele au fost de parerea opusa.

In aceste conditii, avocatul Razvan Doseanu cere Curtii Constitutionale sa constate ca art. 156 alin. 1 Cod penal este constitutional doar in masura in care se refera la intreruperea cursului prescriptiei doar prin acte de legislatie primara (legi si ordonante), nu si prin acte infralegale (hotarari de Guvern, decrete etc.). Asta in situatia in care CCR ar pronunta o decizie interpretativa.

In ipoteza in care Curtea Constitutionala ar emite o decizie extrema (si ar declara neconstitutional intregul alineat din Codul penal), maestrul Doseanu argumenteaza ca o asemenea decizie ar trebui pronuntata din cauza ca textul legal este lipsit de predictibilitate, previzibilitate si claritate.

Judecatorii s-au ferit sa-si dea cu parerea

Dupa cum veti vedea in incheierea de sesizare a CCR anexata la final, judecatorii Todorut si Antik au evitat sa exprime un punct de vedere cu privire la constitutionalitatea sau neconstitutionalitatea art. 156 alin. 1 CP, explicand ca in caz contrar ar insemna sa se antepronunte cu privire la solutia pe fond:

„Se considera ca o analiza minutioasa din partea Curtii de Apel ar fi de natura sa ridice probleme din perspectiva antepronuntarii cu privire la solutia ce urmeaza a fi pronuntata pe fondul apelului in cauza, iar pe de-alta parte, analiza aprofundata in ce priveste constitutionalitatea textului criticat este strict atributul Curtii Constitutionale”.

Redam principalul pasaj din exceptia de neconstitutionalitate ridicata in dosarul nr. 5440/271/2021:

„Apreciem ca prima teza evocata de art. 156 alin. (1) Cod penal referitoare la suspendarea cursului termenului prescriptiei raspunderii penale printr-o dispozitie legala este constitutionala numai in masura in care se are in vedere prevederea dispozitiei legale doar in legislatia primara (legi, ordonante si ordonante de urgenta), fiind excluse prevederile din legislatia infralegala / secundara (decrete, hotarari de Guvern etc.).

Apreciem de asemenea ca cele doua teze evocate de art. 156 alin. (1) Cod penal, in continuare, respectiv cea a suspendarii cursului termenului prescriptiei raspunderii penale ca urmare a intervenirii unei 'imprejurari de neprevazut ori de neinlaturat' in conditiile in care ar impiedica continuarea procesului penal, sunt neconstitutionale in raport de lipsa de predictibilitate, previzibilitate si claritate in aplicarea textului de lege, fiind contrare urmatoarelor dispozitii constitutionale si conventionale:

- art. (1) alin. (5) din Constitutia Romaniei care prevede ca 'in Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie';

- art. 11 alin (1) din Constitutia Romaniei care prevede ca 'statul se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce ii revin din tratatele la care este parte' si alin. (2) 'tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern';

- art. 20 din Constitutia Romaniei alin. 1 'dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte'. Iar conform alin. 2 'daca exista neconcordanta intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile';

- art. 21 alin. (3) din Constitutia Romaniei care prevede expres faptul ca 'partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil'.

- art 6. din Conventia Europeana a Drepturilor Omului care prevede ca 'orice persoana are dreptul la judecarea cauzei sale in mod echitabil, in mod public si in termen rezonabil, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa'.

In fapt, prin rechizitoriul intocmit de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Oradea in dosarul cu nr. 1140/P/2019, s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatilor Micula Victor si Manea Iulian pentru savarsirea unor infractiuni, printre altele, a caror moment de consum echivaleaza cu data de 03.03.2019 (nerespectarea regimului armelor si munitiilor in ceea ce il priveste pe Victor Micula), respectiv 04.03.2019 (marturie mincinoasa in ceea ce il priveste pe Manea Iulian).

In raport de limitele si obiectul judecatii, se constata ca la momentul formularii prezentei exceptii de neconstitutionalitate a intervenit prescriptia raspunderii penale in raport de faptele imputate celor de 2 inculpati, ca urmare a aplicarii deciziilor CCR nr. 297/2018 si 358/2022, care au reconfigurat modalitatea de operabilitate a prescriptiei, in sensul descalificarii oricarui mecanism de intrerupere a cursului prescriptiei pe aceasta perioada. Astfel, in lipsa unui resort procesual de intrerupere, termenul general de prescriptie, in raport de cele 2 infractiuni imputate inculpatilor, s-a implinit pentru inculpatul Victor Micula la data de 3 martie 2024, iar pentru Manea Iulian la data de 4 martie 2024.

Totusi, in practica judiciara se pune problema prorogarii acestui curs al prescriptiei raspunderii penale, cu inca 2 luni, in conditiile art. 156 Cod penal, intrucat se considera ca acel context pandemic de la nivelul anului 2020 a generat o cauza de suspendare a cursului prescriptiei atat prin prisma unor decrete prezidentiale (asimilate in mod nelegal cu natura juridica a unor 'legi'), cat si prin faptul ca aceasta s-ar fi obiectivat intr-o imprejurare de neprevazut ori de neinlaturat ce a facut imposibila continuarea procesului penal.

In acest context, obsevam ca potrivit art. 43 alineat 8 din Decretul Presedintelui nr. 195 din 16 martie 2020, respectiv potrivit art. 64 alineat 13 din Decretul Presedintelui nr. 240 din 14 aprilie 2020, 'pe durata starii de urgenta, in cauzele in care nu se efectueaza acte de urmarire penala sau procesul penal este suspendat potrivit prezentului decret, prescriptia raspunderii penale se suspenda. Suspendarea de drept opereaza fara a fi necesara emiterea unei ordonante sau a unei incheieri in acest scop'.

Cu alte cuvinte, prin cele doua decrete prezidentiale s-a reglementat suspendarea pe o durata totala de 60 de zile a cursului prescriptiei raspunderii penale.

Or, in ceea ce priveste conceptul de 'lege', se observa ca prin decizia nr. 146 din 25 martie 2004, pub. in M.Of. nr. 416 din 10 mai 2004, CCR a retinut faptul ca aceasta are mai multe intelesuri, in functie de distinctia ce opereaza intre criteriul formal sau cel organic si cel material. Potrivit primului criteriu, legea se caracterizeaza ca fiind un act al autoritatii legiuitoare, ea identificandu-se prin organul chemat sa o adopte si prin procedura ce trebuie respectata in acest scop. Aceasta concluzie rezulta din coroborarea art. 61 alin.1 din Constitutie (conform carora 'Parlamentul este (...) unica autoritate legiuitoare a tarii') cu prev. de art. 76, 77 si 78, potrivit carora legea adoptata de Parlament este supusa promulgarii catre Presedintele Romaniei si intra in vigoare la 3 zile dupa publicarea ei in M.Of. al Romaniei, Partea I, daca in continutul sau nu este prevazuta o data ulterioara.

In ceea ce priveste ordonantele Guvernului, elaborand astfel de acte normative, organul administrativ exercita o competenta prin atribuire care, prin natura ei, intra in sfera de competenta legislativa a Parlamentului. Prin urmare, ordonanta nu reprezinta o lege in sens formal, ci un act administrativ de domeniul legii, asimilat acesteia prin efectele pe care le produce, respectand sub acest aspect criteriul material.

In consecinta, intrucat un act juridic normativ, in general, se defineste atat prin forma, cat si prin continut, legea in sens larg (deci cuprinzand si actele asimilate) este rezultatul combinarii criteriului formal cu cel material.

Astfel, ordonantele si ordonantele de urgenta ale Guvernului, sub aspect material, contin norme de reglementare primara, avand o forta juridica asimilata cu a legii. Mai mult, potrivit art.115 alin. (3) din Legea fundamentala, 'daca legea de abilitare o cere, ordonantele se supun aprobarii Parlamentului, potrivit procedurii legislative', iar potrivit alin. (7) al aceluiasi articol ordonantele de urgenta 'cu care Parlamentul a fost sesizat se aproba sau se resping printr-o lege'.

Astfel, se constata ca in cazul in care suspendarea cursului termenului prescriptiei raspunderii penale nu s-ar raporta la un act normativ cu putere de lege, s-ar ajunge la situatia ca in care in domeniul dreptului penal sa fie edificate norme care au impact in antrenarea raspunderii penale – atat de legiuitor (Parlament sau Guvern), cat si de alte organe ale statului.

Curtea Constitutionala, in Decizia nr. 405/2016, retine ca, in jurisprudenta sa, a statuat ca Parlamentul este liber sa decida cu privire la politica penala a statului, in virtutea prevederilor art.61 alin. (1) din Constitutie in calitate de unica autoritate legiuitoare a tarii. Totodata, Curtea a retinut ca nu are competenta de a se implica in domeniul legiferarii si al politicii penale a statului, orice atitudine contrara constituind o imixtiune in competenta acestei autoritati constitutionale (a se vedea Decizia nr.629 din 4 noiembrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.932 din 21 decembrie 2014).

Pe cale de consecinta, apreciem ca singurul mecanism juridic prin care poate fi adoptata o dispozitie legala menita sa suspende cursul prescriptiei raspunderii penale in acord de teza I a art. 156 Cod penal este cel prin care o asemenea norma este cuprinsa intr-o lege, ordonanta sau ordonanta de urgenta (legislatie primara), si nu in orice act normativ emis de diferite institutii ale statului si care se incadreaza in sfera infralegala, conform celor expuse anterior.

In acest sens, apreciem ca art. 156 alin. (1) cod penal trebuie supus unui control de constitutionalitate in cadrul caruia sa se stabileasca faptul ca acest text de lege este constitutional numai in masura in care 'dispozitia legala' la care face referire textul de lege ca ar suspenda cursul termenului prescriptiei raspunderii penale este cuprinsa doar intr-o lege, ordonanta sau ordonanta de urgenta.

In ceea ce priveste teza a II-a a art. 156 alin. (1) Cod penal, referitoare la suspendarea cursului termenului prescriptiei raspunderii penale ca urmare a intervenirii unei 'imprejurari de neprevazut ori de neinlaturat' in conditiile in care ar impiedica continuarea procesului penal, apreciem ca acestea sunt neconstitutionale in raport de lipsa de predictibilitate, previzibilitate si claritate in aplicarea textului de lege.

Obligatia de previzibilitate a legii in elaborarea actului normativ este prevazuta in art. 23 din Legea nr. 24 din 2000 (privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative), in scopul stabilitatii solutiilor legislative.

Conceptul de predictibilitate este definit in Dictionarul Explicativ al limbii romane ca fiind ceva ce poate fi prevazut sau prezis. In doctrina, valoarea vizata este aceea a securitatii raporturilor juridice. Totodata, in filosofia dreptului, previzibilitatea normativa este baza securitatii juridice, definita, la randul ei, ca principiu si exigenta a ordinii juridice, conditie a stabilitatii economice si sociale. Prin acceptiune a termenului, predictibilitatea este asociata unei calitati, aceea de fi predictibil, anticipat.

In jurisprudenta sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a subliniat importanta asigurarii respectarii cerintei de previzibilitate a legii, instituind in acest sens si o serie de repere pe care legiuitorul national trebuie sa le aiba in vedere pentru asigurarea acestor exigente.

Din perspectiva CEDO, in cauze precum Sunday Times contra Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, 1979, Rekvényi contra Ungariei, 1999, Rotaru impotriva României, 2000, Damman impotriva Elvetiei, 2005, s-a subliniat ca 'nu poate fi considerata ca 'lege' decat o norma enuntata cu suficienta precizie, pentru a permite individului sa-si regleze conduita. Individul trebuie sa fie in masura sa prevada consecintele ce pot decurge dintr-un act determinat', sens in care 'o norma este previzibila numai atunci cand este redactata cu suficienta precizie, in asa fel incat sa permita oricarei persoane – care, la nevoie poate apela la consultanta de specialitate – sa isi corecteze conduita' si atunci cand 'ofera o anume garantie contra atingerilor arbitrare ale puterii publice'.

Or, este clar ca cele doua notiuni referitoare la incidenta unei 'imprejurari de neprevazut' ori de 'neinlaturat' care impiedica continuarea procesului penal conform art. 156 Cod penal, nu se inscriu in sfera predictibilitatii, accesibilitatii si claritatii, lasandu-se loc arbitrariului in interpretarea acestora.

Apreciem ca s-ar fi impus o definire a acestor termeni fie in cadrul art. 156 Cod penal, fie in cadrul Titlului X din Partea Generala a Codului Penal ('intelesul unor termeni sau experii in legea penala'), unde legiuitorul sa ofere cel putin o serie de criterii in baza carora un astfel de eveniment / imprejurare sa poata fi considerat ca fiind de neprevazut, neinlaturat si care impiedica desfasurarea procesului penal pe mai departe.

Numai in aceasta masura in care legiuitorul ne ofera definitii sau criterii legale in legatura cu aplicabilitatea acestor notiuni, apreciem ca putem discuta despre constitutionalitatea textului de lege.

Este inadmisibil a se considera ca din perspectiva celor 2 decrete prezidentiale anterior mentionate, cineva poate aprecia ca acelasi eveniment (situatia panedemica si modul in care autoritatile s-au raportat la aceasta prin emiterea celor 2 decrete) este pentru unii o imprejurare de neinlaturat care face imposibila continuarea procesului penal, iar pentru altii nu este o imprejurare de neinlaturat si face posibila continuarea procedurilor judiciare.

In acest sens, inclusiv in opinia prezentata cu ocazia intocmirii Minutei Intrunirii presedintilor sectiilor penale ale Inaltei Curti si a curtilor de apel, in Bucuresti, din 22-23 noiembrie 2023, se mentioneaza ca activitatea judiciara a fost scindata si astfel in cazul unor justitiabili aceeasi imprejurare suspenda cursul prescriptiei (fiind situatia celor fata de care s-a decis in mod arbitrar ca nu se pot continua procesele penale), iar in cadrul altora judecata a continuat si nu a suspendat cursul prescriptiei (fiind situatia celor fata de care s-a decis in mod arbitrar ca trebuie sa se continue procesele, avand in vedere fie iminenta prescriptiei raspunderii penale, fie erau sub imperiul unor masuri preventive in cauza): 'Totodata, nu se poate face abstracție de faptul ca organele judiciare nu puteau sa refuze respectarea celor doua decrete prezidențiale atâta timp cât acestea se aflau in vigoare, indiferent de imprejurarea, constatata oricum de Curtea Constituționala abia dupa expirarea starii de urgența astfel dispuse, ca acestea fusesera emise cu incalcarea unor dispoziții constituționale. Implicit, parchetele și instanțele au fost nevoite sa procedeze la limitarea drastica a activitații, conform dispozițiilor cuprinse in decretele nr. 195/2020 și nr. nr. 240/2020. De altfel, prin hotarârile nr. 257/17.03.2020 si nr. 417/24.03.2020, Consiliul Superior al Magistraturii a procedat la punerea in aplicare a Decretului nr. 195/2020, stabilind categoriile de cauze penale care pot fi solutionate pe durata starii de urgenta'.

In acest context, este evident ca se face o interpretare arbitrara in ceea ce priveste operabilitatea imprejurarii de neprevazut ori de neinlaturat care face imposibila continuarea procesului penal, in conditiile in care fata unii justitiabili opereaza cauza de suspendare, iar fata de altii nu opereaza aceasta institutie de drept, acest lucru fiind expresia concreta a lipsei de privizibilitate, accesibilitate si claritate a textului care se impune a fi examinat din punct de vedere al compatibilitatii cu dispozitiile constitutionale precitate”.

* Cititi aici intreaga exceptie de neconstitutionalitate

* Cititi aici incheierea de sesizare a CCR