Romania este in pragul unei condamnari pilot la CEDO din cauza inchisorilor sale care reprezinta adevarate lagare de tortura si exterminare. Gradul de ocupare depaseste 200% in 8 dintre cele 44 de penitenciare, un detinut moare la fiecare trei zile (media de varsta a persoanelor decedate in penitenciar este de 47 de ani, ceea ce inseamna ca mortile sunt cauzate de bolile contractate in puscarii) si, nu in ultimul rand, un detinut se sinucide in medie la fiecare 19 zile. Romania plateste anual sute de mii de euro ca urmare a condamnarilor la CEDO pe banda rulanta si ca urmare a negocierilor directe pe care detinutii le au cu Agentul Guvernamental pentru evitarea altor condamnari.

Cu toate acestea, fosta asistenta a Monicai Macovei, ministresa Justitiei Raluca Pruna (foto), sustinuta de propaganda antiromaneasca care i-a pus la stalpul infamiei pe toti parlamentarii care au incercat sa initieze vreun proiect de lege de gratiere si aministie, nu vrea sa faca absolut nimic pentru a se evita hotararea-pilot la CEDO. De asemenea, aceeasi ministresa Pruna s-a facut remarcata prin obsesia ei in cazul cartilor scrise de cei aflati in puscarii, modificand legea si contribuind astfel la mentinerea unui grad extrem de ridicat de supraaglomerare al penitenciarelor.

Cutremurator, ministresa Pruna anunta cu nonsalanta ca vom plati minimum 80 de milioane de euro, intr-o prima faza, daca CEDO ne va condamna pentru conditiile inumane de detentie din penitenciarele nationale. Mai mult, Raluca Pruna vede normal ca banii sa se ia „de la Sanatate”, dar nici macar nu concepe ca aceasta suma sa fie luata de la aparatul de politie politica format din anumite parchete, servicii si instante de „culoar”.

Iata declaratia Ralucai Pruna oferita Hotnews:

„Riscam o decizie pilot a CEDO in urma a mii de plangeri cu privire la conditiile proaste. Suntem intr-un proces, Guvernul este intr-un proces in care incearca sa convinga CEDO ca ia niste masuri pentru a repara acest context, putin, cat se poate. Si un element esential este consolidarea probatiunii in Romania. Statutul acesta trebuia sa fie adoptat din 2013. Noi va trebui, cel mai probabil, sa platim celor condamnati cu executare intr-un penitenciar, o suma de bani pe zi. In Italia a fost 8 euro. Am facut un calcul, eu am avansat o cifra - 80 de milioane, e foarte mica cifra. Deci s-ar putea sa fie mai mult de 80 de milioane de euro pe an in cazul in care primim o asemenea decizie pilot. Eu am fost la CEDO acum o saptamana, am vorbit cu presedintele Curtii si am cerut ingaduinta sa ne lase sa aratam ca putem lua niste masuri fara a greva intr-un asemenea hal bugetul de stat. Ca pentru a face plata asta trebuie sa luam din alta parte, nu stiu, de la sanatate, de la educatie”.

Cat mai suportam inconstienta tehnocratilor?

Comportamentul statului roman, de a se opune modelului Italiei - care in urma hotararii-pilot data in cazul Torreggiani si altii contra Italiei a recurs la emiterea unei legi de gratiere, diminuand chiar si cu pana la 2.000 de zile unele pedepse, pentru a rezolva problema supraaglomerarii din penitenciare - dovedeste ca in Romania se doreste mentinerea unor sisteme de tortura astfel incat politia politica sa poata sa-si rezolve misiunile prin singurul instrument care permite chinuirea oamenilor fara a se angaja raspunderea penala a celor care practica acest gen de tortura. Nu e de mirare ca din cauza conditiilor inumane din inchisori, uneltele din parchete si servicii reusesc sa constranga persoanele anchetate sa dea denunturi pe banda rulanta mai ceva ca pe vremea Securitatii despre persoane publice care constituie o tinta a politiei politice.

Solutiile Italiei: „Decat sa insistam asupra investitiilor in cladirile penitenciarelor, am investit in masuri alternative... Putem vorbi azi de sanctiuni administrative si nu de detentie, deci exista o alta conceptie despre pedeapsa... In 2014, Italia a demarat procedura de aprobare a unui decret numit 'Inchisori goale'”

In loc sa ridice din umeri si sa anunte nonsalanta ca vom plati 80 de milioane de euro din cauza conditiilor inumane din penitenciare, ministresa Pruna ar putea sa initieze masuri pentru reducerea supraaglomerarii din inchisori. O solutie ar fi, spre exemplu, o lege a gretierii, care sa se aplice in cazul celor condamnati la pedepse mici, pentru infractiuni fara violenta. Daca nu, fosta asistenta a Monicai Macovei ar trebui sa se uite la ce a facut Italia pentru a rezolva aceasta problema. Cateva din masurile adoptate de autoritatile de la Roma au fost prezentate de trei politicieni italieni, in scurte interviuri acordate postului Antena 3. Asadar, doamna Pruna, faceti bine si cititi.

Mauro Palma, Garantul respectarii drepturilor omului din Guvernul Italiei:

„In cazul din Italia, in sentinta din dosarul 'Torreggiani si altii', care a fost data in ianuarie 2013, CEDO spune astfel: 'Italia este condamnata sa plateasca acestor 7 persoane care au facut recurs, suma de 100.000 de euro'. Doar ca avem atat de multe cazuri de acest gen, de ordinul miilor, cam 4.000 de cazuri. Nu era cazul sa incepem sa platim despagubiri tuturor celor care faceau recurs. Asa ca trebuia sa ajungem la radacina problemei. De aceea, CEDO a suspendat, pentru o perioada de un an, toate aceste cazuri si a dat un termen de gratie de un an Italiei si ne-a spus in ce mod sa intervenim. De aici si denumirea de hotarare-pilot.

Romania are un lot de cazuri, imi cer scuze daca nu pronunt bine, cazurile Bragadireanu. Aici, raspunsul autoritatilor romane dar Curtii a fost de o mai mare deschidere. Vreau sa amintesc ca regulile europene in materie de detentie prevad ca detinutii ar trebui sa stea cel putin opt ore in afara inchisorii. A doua linie vizeaza ameliorarea vietii din inchisori: pe de o parte, diminuarea numarului detinutilor prin intermediul legislatiei, pe de alta parte, ameliorarea conditiilor. Noi, decat sa insistam asupra investitiilor in cladirile penitenciarelor, am investit in masuri alternative.

Aceea era sentinta initiala a Curtii, noi in schimb am platit 8 Euro. Din punct de vedere economic multe plati s-au diminuat, pentru ca s-a putut reduce perioada de detentie. In cazul in care persoana iesise din inchisoare, despagubirea a fost de natura economica. Si in acest caz, Curtea a acceptat ca Italia sa plateasca fiecarui individ 8 Euro pe zi, deci, mult mai putin decat ar fi solicitat Curtea, pentru ca s-a considerat ca era suma justa, persoana nu trebuia sa mearga la Strasbourg, sa plateasca avocati etc. (...) Si a mai facut o reducere de doua mii de zile de inchisoare din perioadele de condamnare ale tuturor subiectilor in cauza. Deci, foarte important a fost sa se actioneze pe doua planuri: pe de o parte, pentru cine era inca in inchisoare, s-a redus pedeapsa, adica o zi la fiecare 10 zile de inchisoare. Pe de alta parte, pentru cei care iesisera din inchisoare, s-a acordat o plata, care era redusa fata de suma pe care o propusese Curtea”.

Isabella de Monte, europarlamentar:

„Este foarte important sa recunoastem drepturile care au fost incalcate si, mai important, trebuie sa existe o consecinta, o compensatie pentru detentia care nu a mai fost efectuata pe baza unor criterii care sa fie respectate. Principiul, si in conformitate cu Constitutia noastra, este acela ca detentia trebuie sa fie in spiritul recuperarii persoanei, trebuie sa se faca in conditii umane, care sa nu presupuna tortura sau traiul in conditii inumane, pentru ca acestea nu ajuta la recuperarea acelei persoane, o recuperare atat psihologica, cat si una a valorilor personale. Italia a schimbat si procedurile legislative care acum admit o compensatie pentru zilele in care persoana respectiva a fost detinuta in conditii insalubre sau intr-un spatiu prea mic. Deci, Italia se indreapta spre recunoasterea suferintei in sine si a recunoasterii in termeni financiari a acesteia, alocandu-se 8 euro pe zi pe durata recunoscuta ca nefiind in standarde. Acest lucru este foarte important, pentru ca, este clar ca, la ora actuala, avem inchisori care sunt ocupate excesiv, prea pline fata de spatiul disponibil. Este un efort economic, un efort in sensul schimbarii radicale a pozitiei privind aceste aspecte. (...) Putem vorbi azi de sanctiuni administrative si nu de detentie, deci exista o alta conceptie despre pedeapsa. Eu spun mereu ca pedeapsa trebuie sa fie indreptata spre convingerea persoanei sa nu recidiveze. Daca facem lucrurile pe jumatate, daca avem sentinte care nu sunt eficiente si care nu se pun in practica, nu avem nici norme care sa fie apoi respectate cu sfintenie. Uneori, poate este mai bine sa se aplice sanctiuni administrative, tinand cont ca, evident, banii trebuie pusi la loc. Problema apare cand avem de-a face cu recidivisti, care comit delicte si care ar putea fi tentati sa incalce legea, stiind ca nu exista consecinte. Este greu sa gestionam. Dar cred ca tot ceea ce este in favoarea renuntarii la incarcerarea persoanelor in spatiile care sunt mult prea mici, este ceva pozitiv”.

Nicola Caputo, europarlamentar Italia:

„Situatia din Italia, dupa procedura pilot care a fost aprobata de Curtea de la Strasbourg, a imbunatatit partial situatia generala a detinutilor. In 2014, Italia a demarat procedura de aprobare a unui decret numit 'Inchisori goale', referitor la aglomeratia din inchisorile italiene. Sigur, situatia nu este rezolvata in intregime, dar conditiile sunt oarecum mai acceptabile. Este vorba, in primul rand, despre imbunatatirea conditiilor de viata. Decretul dat stipula si obligatia de a se asigura un spatiu de cel putin 3 metri patrati pentru fiecare detinut. Sunt prevazute si alte conditii speciale pentru tinerii sub 25 de ani. Costurile nu au fost, desigur, in planul doi. Este un aspect important. Cum am mai spus, Italia cheltuieste pentru fiecare detinut circa 150 de euro. O mare parte din aceste resurse sunt destinate asigurarii de conditii mai bune pentru detinuti. Desigur, mai exista pasi de facut inainte”.

*Cititi aici hotararea-pilot pronuntata de CEDO in cauza Torreggiani si altii contra Italiei

Foto: Mediafax