S-a declansat o operatiune de punere la zid a partidului AUR. In bloc. Pe motiv ca acest ar fi o formatiune politica extremista. Care altereaza spectacolul atat de civilizat oferit de partidele politice din Romania. Din nou, un grup de asa-zisi intelectuali isi propune sa purifice societatea romaneasca. In numele cui? Ei invoca un termen de import utilizat frecvent ca o ghilotina si anume politically correct.

Inainte de a ne grabi sa tragem vreo concluzie, sa incercam, privind lucrurile la rece, sa vedem ce vrea AUR si ce vor noii sai inamici. Am mai spus si repet. AUR, ca formatiune politica, a aparut cumva din spuma marii. Inaintea campaniei electorale, dar si in timpul campaniei electorale, a zburat in mod cert mult sub radar. Pentru unii AUR a fost un partid suspect de discret. Au existat analisti care s-au grabit, sustinand ca AUR s-a nascut si a crescut in retortele unui serviciu secret. Cum ar fi de pilda SIE. Care simtea ca-i fuge pamantul de sub picioare mizand la nesfasit pe Victor Ponta. Un serviciu secret care incerca, vezi Doamne, sa-si ia revansa fata de SRI, caruia i s-a atribuit frecvent paternitatea USR-PLUS. si eu am cazut, dar pentru foarte scurt timp, in aceeasi capcana. Realitatea este ca AUR i-a luat prin surprindere pe toti analistii.

Si nu ar fi fost cazul. In definitiv, trebuia sa fie evident pentru toata lumea ca a fost creat un vid electoral. Care trebuia umplut cu ceva. Partidul National Liberal, dupa fuziunea cu PDL si dupa preluarea partial ostila de catre Klaus Iohannis, prin aruncarea peste bord a lui Crin Antonescu, si-a pierdut in ritm accelerat mai intai componenta nationala si apoi substanta liberala. A incetat pur si simplu sa mai faca vreun efort pentru promovarea valorilor autentice ale natiunii romane si pentru apararea intereselor vitale ale acestei natiuni, care s-a aruncat orbeste in bratele vestului, fara a-si negocia in niciun fel statutul. Partidul National Liberal a incetat de a mai fi liberal din momentul in care a renuntat sa mai apere, fie si numai declarativ, drepturile si libertatile fundamentale ale cetateanului. Sustinand orbeste statul nedrept denumit imporpriu stat de drept.

In cealalta parte a esicherului politic, PSD, in special dupa eliminarea lui Liviu Dragnea si aruncarea acestuia dupa gratii, a incetat si el ca partid sa apere natiunea romana de invazia deseori ostila a multinationalelor. Ce incerca sa faca PSD sub Dragnea si a incetat ulterior sa mai faca? Un lucru pe gustul romanilor. Si anume sa supuna multinationalele si, in general, toate companiile straine, aceluiasi regim, in special in ceea ce priveste taxarea, pe care il aveau si companiile romanesti. Sa regleze lucrurile in asa fel, incat aceste companii cu capital strain sa faca o concurenta loiala si nu neloiala, si nu ostila capitalului autohton. Si mai incerca PSD sub Dragnea sa apere cumva bogatiile naturale ale Romaniei, astfel incat generatiile de azi si de maine sa se poata bucura de ele. Din aceste motive, PSD a fost decazut din gratiile Uniunii Europene si chiar din gratiile familiei socialistilor europeni, familie in care, sub Dragnea cel putin, devenise unul dintre cele mai importante partide politice. Odata cu excomunicarea lui Dragnea si aruncarea acestuia dupa gratii, PSD a cedat si a inteles ca singurul mod de a supravietui ar fi sa se conformeze semnalelor transmise de Bruxelles.

Singurele forte politice care mai opuneau rezistenta erau ALDE, un proiect liberal de exceptie, creat de Tariceanu tocmai pentru a umple golul lasat de PNL, si Pro Romania, o formatiune construita de Victor Ponta cu sprijnul SIE. Dar Victor Ponta nu putea crea un adevarat curent de opinie in randul nationalistilor sanatosi la cap din Romania, intrucat a fost perceput – si pe buna dreptate – drept un fariseu. Un personaj periculos de duplicitar. Iar Calin Popescu Tariceanu a esuat, cazand in plasa lui Victor Ponta si imaginandu-si ca, impreuna cu acesta, ar putea cuceri Everestul.

Si cam acesta era peisajul politic in momentul in care s-a format si s-a afirmat partidul AUR, care a dat o veritabila lovitura electorala, obtinand 10% dintre voturile romanilor. AUR a fost votat de cei care, pe ultima suta de metri, au inteles ca aceasta formatiune politica le-ar putea oferi o speranta in ceea ce priveste apararea interesului national si a drepturilor si libertatilor fudamentale ale omului.

La scurt timp dupa alegeri si dupa ce liderii AUR au declarat raspicat ca nu vor face o alianta politica, decat cel mult punctual, cu frontul anti-PSD sau cu frontul PSD, s-a incercat, asa cum s-a intamplat si cu un alt partid ceva mai exotic, PPDD, initiat si condus de Dan Diaconescu, destructurarea formatiunii politice, prin racolarea de deputati si senatori. Acest demers a esuat. Si, iata, s-a declansat zilele trecute un alt tip de ofensiva impotriva AUR, care are drept obiectiv punerea la zid a acestui partid sub motiv ca ar fi nationalist, extremist, xenofob si, in general, altoit cu tot ce a fost mai rau vreodata in societatea romaneasca. Intentia este de a izola AUR pe scena politica, de a-i speria pe sustinatorii formatiunii politice, de a impiedica AUR sa-si faca noi prozeliti. Cei care mi-au urmarit evolutia in plan public, stiu de buna seama ca, in ultimii 30 de ani, m-am comportat ca un adversar neinduplecat al al oricaror forme de extremism si mai ales a extremismului de tip nationalist. Este un argument suficient, care ar putea demonstra ca sunt atent si sensibil la orice manifestare de acest fel. Si capabil sa reactionez. Ei bine, pana una alta, oricat de aproape am pus lupa pe acest partid, dincolo de cateva manifestari cel mult exotice, nu am reusit sa identific elemente de nationalism extremist, de xenofobie, de rasism s.a.m.d. Pornind de la aceasta premiza, imi permit sa taxez drept rau intentionata initiativa asa-zisilor intelectuali curati, care calca azi prin mocirla prin care a alergat 30 de ani si alde Gabriel Liiceanu, filozoful fara opera si plagiatorul dovedit definitiv printr-un proces pe care l-am castigat impotriva lui. Si, fireste, ma intreb, fara sa vreau sa le fac un proces de intentie, daca nu care cumva aceasta rabufnire anti- AUR este dirijata din acelasi centru de comanda, pe care opinia publica l-a identificat in spatele unora dintre promotorii acestui demers.

Fara alte detalii, public in cele ce urmeaza lista autorilor acestui atac furibund, pentru ca cititorii sa fie in masura sa decida singuri ce si cum. Iata-i:

Cristian Parvulescu

Smaranda Enache

Andrei Cornea

Lavinia Stan

Ciprian Mihali

Liliana Popescu

Adrian Miroiu

Madalin Hodor

Sergiu Miscoiu

Claudiu Craciun

Alfred Bulai

Andrei Taranu

Liviu Rotman

Radu F. Alexandru

Liviu Antonesei

Paul Serban Agachi

Adina Babes

Iordan Barbulescu

Anamaria Beligan

Sorin Camner

Ana Barbulescu

Iurii Chisinevski

Adrian Cioflanca

Vera Cimpeanu

Andrei Cornea

Emanuel Copilas

Daniel Cristea-Enache

Rodica Culcer

Nicoleta Dabija

Mihai Demetriade

Nicolae-Emilian Dranca

Mihaela Grancea

Raluca Grosescu

Iakob Attila

Ruxandra Ivan

Carmen Musat

Lucian Nastasa-Kovacs

Irina Nastasa-Matei

Raul Rognean

Maria Roth

Michael Shafir

William Totok

Mihai Vasilescu

István Király V.

Preluare de pe Corectnews.com