Daca o legislatie procesual-penala nu asigura rezolvarea efectiva a tuturor situatiilor ipotetic posibile, ea e maculatura!

Prin rechizitoriul 1055/P/2017 din 20.11.2018 al Parchetului de pe langa Tribunalul Arges, s-a dispus:

- trimiterea in judecata a inculpatei Mihai Florentina, in stare de libertate, pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa (art. 192 alin. 1 si 2 C. p.);

- clasarea cauzei cu privire la savarsirea de catre suspectul Arsene Mihai a infr. de ucidere din culpa (art. 192 alin. 1 si 2 C. p.) in temeiul art. 327 lit. b C. p. p., art. 16 alin. 1 lit. b teza I C. p. p.;

- clasarea cauzei cu privire la savarsirea de catre agentii de politie rutiera Arsene Mihai si Dulercea George Daniel si tehnicianul criminalist Virlar Sorin a infractiunilor de abuz in serviciu (art. 297 C. p.), neglijenta in serviciu (art. 298 C. p.), fals material in inscrisuri oficiale (art. 320 C. p.), fals intelectual (art. 320 C. p.) si uz de fals (art. 323 C. p.), in temeiul art. 327 lit. b C. p. p., art. 16 alin. 1 lit. a C. p. p.

Ca situatie de fapt, s-a retinut ca, in dimineata zilei de 05. 03. 2016, in jurul orelor 09, 00, inculpata se deplasa la volanul autoturismului marca Peugeot 206, cu nr. de inmatriculare (...), din directia Pitesti catre Topoloveni, fiind insotita, pe scaunul din dreapta fata, de bunica sa, Plesa Filofteia.

La un moment dat, in timp ce rula cu o viteza stabilita ulterior ca fiind de cca. 30 km/h., autoturismul pe care il conducea a fost lovit din spate de autoturismul VW Golf cu nr. de inmatriculare (...), condus de numitul Arsene Mihai, politist, care se deplasa tot din directia Pitesti catre Topoloveni.

Urmare coliziunii, pasagera de pe scaunul dreapta fata al auto Peugeot a suferit leziuni traumatice care au condus la decesul acesteia, la 05.07.2016, intre leziunile suferite in impactul descris si deces existand legatura de cauzalitate...

Expertiza tehnica judiciara dispusa in cauza, la nivel local (de un expert „de casa”, cum se obisnuieste) a stabilit culpa exclusiva in producerea accidentului in sarcina inculpatei, sub pretextul efectuarii de catre aceasta a unei manevre bruste de intoarcere, cand auto VW se afla la foarte mica distanta in spatele ei (politistul in cauza a mentionat, in prima sa declaratie, data chiar in ziua accidentului, ca se afla la „1-1, 2 metri” in spatele masinii din fata, inainte ca aceasta sa faca manevre, nesemnalizate, mai intai de apropiere de marginea din dreapta a drumului, apoi una de viraj brusc la stanga, ca si cum ar fi vrut sa intoarca)...

De precizat ca presupusele manevre au fost relatate exclusiv de politist, inculpata declarand constant ca nu-si mai aminteste nimic din imprejurarile in care a avut loc accidentul.

Cererea inculpatei, de efectuare a unei (alte) expertize, de aceasta data criminalistice, a accidentului de trafic terestru, la nivelul Laboratorului Interjudetean de Expertize Criminalistice Brasov, a fost respinsa ca nefondata, de catre procurorul de caz.

Acelasi fine de neprimire l-a avut o cerere similara, formulata in fata magistratului din cadrul Judecatoriei Topoloveni, insarcinat cu judecarea, in prima instanta, a cauzei.

In conditiile retinerii culpei sale exclusive, Mihai Florentina a fost condamnata la o pedeapsa de 2 ani inchisoare, a carei executare a fost suspendata sub supraveghere, s. c.

In apelul inculpatei, aceeasi cerere, de efectuare a expertizei amintite, a fost admisa de completul din cadrul Curtii de Apel Pitesti-Sectia penala.

Urmare efectuarii Raportului de expertiza criminalistica, la nivelul LIEC Brasov, a fost admis apelul inculpatei, a fost desfiintata partial sentinta pronuntata la fond, cu efecte insa doar asupra laturii civile a cauzei, respectiv reducerea sumelor reprezentand despagubirile materiale la care au fost obligate partile responsabile civilmente (dosar 3532/828/2018).

In esenta, in ceea ce priveste latura penala, Curtea a concluzionat ca:

„Asadar, fata de cele mai sus prezentate, se poate concluziona ca, in momentele premergatoare accidentului, inculpata se angajase la efectuarea unei manevre de intoarcere dinspre sensul de mers spre Topoloveni catre sensul de mers spre Pitesti, dar, din cauza faptului ca nu s-a asigurat suficient, nu a semnalizat corespunzator si a procedat la efectuarea unor viraje intempestive, mai intai dreapta, iar mai apoi stanga, a creat o stare de pericol pentru siguranta traficului rutier. Aceste manevre l-au determinat pe conducatorul celuilalt autoturism sa incerce mai intai depasirea prin stanga, dupa ce inculpata a efectuat virajul dreapta, iar mai apoi incercarea de a evita coliziunea prin angajarea unui viraj spre partea dreapta dupa ce inculpata la randul ei, a incercat intoarcerea pe sensul celalalt de mers printr-un viraj la stanga. Impactul i-a surprins pe participanti in momentul in care autoturismul marca Peugeot era virat spre stanga, avand in vedere directia spre Topoloveni, cu partea frontala patrunsa pe sensul spre Pitesti, iar autoturismul marca Volkswagen se deplasa spre Topoloveni cu rotile de pe partea stanga patrunse pe sensul spre Pitesti, iar ciocnirea s-a produs cand partea stanga fata a autoturismului Volkswagen a lovit partea stanga a autoturismului Peugeot.

Nu impartasim apararea inculpatei care a invocat faptul ca in trafic conduita sa a fost corespunzatoare, dar si faptul ca intreaga vina apartine celuilalt conducator auto care se afla in spatele sau, circula cu o viteza mare si care, in momentele premergatoare accidentului se angajase la o manevra de depasire. Asa cum a punctat si prima instanta, declaratiile inculpatei sunt contradictorii pentru ca, la inceput, inculpata a recunoscut in fata martorului Arsene, dar si in fata politistilor care s-au deplasat la locul accidentului, ca a vrut sa intoarca masina, dupa care, pe parcursul urmaririi penale si in faza de judecata nu a mai recunoscut aceasta imprejurare rezumandu-se sa afirme ca nu a mai stiut nimic dupa momentul impactului. De asemenea, inculpata nu a putut oferi o justificare cu privire la faptul ca in momentele premergatoare coliziunii circula cu o viteza mica, pe un sector de drum drept pe care nu circulau alte autovehicule, intr-o zona cunoscuta inculpatei. Cat despre opinia exprimata de expertul consilier al inculpatei, nici aceasta nu poate fi retinuta deoarece este tributara apararilor invocate ce arunca intreaga vinovatie in partea martorului Arsene Mihai caruia ii atribuie efectuarea unei manevre de depasire neregulamentare inainte de impact. Acest punct de vedere nu este sustinut de nici un mijloc probator, nici macar de declaratiile inculpatei care, asa cum am amintit, a evitat sa ofere alte amanunte pe parcursul procesului penal. Este adevarat ca momentul impactului l-a surprins pe martorul Arsene pe cand incerca depasirea autoturismului condus de inculpata insa aceasta manevra a fost una mai degraba de evitare a coliziunii pentru ca a fost pus in fata unor manevre intempestive si fara actionarea sistemelor de semnalizare. (...)

Cu toate acestea, contrar celor statuate de prima instanta, consideram ca in producerea accidentului caruia i-a cazut victima numita Plesa Filofteia, vina inculpatei Mihai Florentina nu este exclusiva. Aceasta pentru ca, la randul sau, martorul Arsene Mihai (fostul suspect din dosarul de urmarire penala – n. m. av. I. Gh.) circula cu o viteza peste limita legal admisa pe acel sector de drum, iar in momentele premergatoare impactului circula foarte aproape de masina aflata in fata sa, la circa 2 metri, dupa propriile declaratii. Situatia aceasta este recunoscuta si in expertiza efectuata de LIEC Brasov unde se arata ca numitul Arsene Mihai, prin deplasarea cu autoturismul marca Volkswagen, cu numarul de inmatriculare (...), cu viteza de cca 62 km/h pe raza localitatii Vranesti a declansat o stare de pericol potential.

Caracterul starii de pericol s-a modificat intr-unul iminent pentru conducatorul autoturismului marca Volkswagen in momentul in care inculpata Mihai Florentina a schimbat directia de deplasare spre stanga, iar intersectia traiectoriilor celor doi participanti la trafic a devenit iminenta. Asadar, martorului Arsene Mihai ii pot fi reprosate incalcarea dispozitiilor art. 48 din OUG nr. 195/2002 conform carora conducatorul auto trebuie sa respecte regimul legal de viteza si sa o adapteze in functie de conditiile de drum astfel incat sa poata efectua orice manevra in conditii de siguranta, ale dispozitiilor art. 49 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 conform carora limita maxima de viteza in localitati este de 50 km/h si ale art. 51 din OUG nr. 195/2002 conform carora conducatorul unui vehicul care circula in spatele altuia are obligatia de a pastra o distanta suficienta fata de acesta, pentru evitarea coliziunii. Asadar, fata de cele mai sus prezentate consideram ca in cazul acestui accident exista o culpa concurenta a ambilor participanti la trafic, impartita in mod egal in proportie de 50 % fiecare.

Pe latura penala, aceasta reapreciere a vinovatiilor celor implicati in accident nu mai poate produce efecte juridice deoarece, pe de o parte, inculpatei i-a fost aplicata o pedeapsa la minimul special prevazut de lege, iar pe de alta parte, martorul Arsene Mihai nu a fost trimis in judecata” (pag. 19-20 ale deciziei penale 833/A/20.10.2022).

Aceasta ultima asertiune a instantei de control judiciar face, indeosebi, obiectul articolului de fata.

In Codul de procedura penala 1969 exista inclusiv institutia „Extinderii procesului penal cu privire la alte persoane” (art. 337), avand urmatorul continut: alin. 1 „In cursul judecatii, cand se descopera date cu privire la participarea si a unei alte persoane la savarsirea faptei prevazute de legea penala pusa in sarcina inculpatului sau date cu privire la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala de catre o alta persoana, dar in legatura cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoana”.

In lipsa unei institutii similare, in noul pachet legislativ in materie penala, intrat in vigoare la 01. 02. 2014, se pare ca anomalii de genul celei semnalate – in sensul ca o persoana care a savarsit o infractiune nu raspunde penal pentru aceasta, apar, cumva, ca firesti...

Am reflectat, evident, asupra posibilitatii exercitarii unei cai de atac extraordinare impotriva deciziei penale amintite, ajungand la concluzia ca, din pacate, nici una nu e fezabila...

Astfel:

1. nu ne incadram in nici unul din cazurile prevazute la art. 426 alin. 1 C. p. p., privind contestatia in anulare;

2. recursul in casatie este, de asemenea, inoperant.

Aceasta cale de atac presupune neantamarea vreunei discutii cu privire la situatia de fapt retinuta de instanta de apel, chiar daca ea este eronata!!

Si, intr-adevar, Raportul de expertiza criminalistica la care am facut referire face vorbire despre faptul ca:

„Pozitiile celor doua autovehicule in momentul impactului

Ca urmare a celor expuse in cadrul primelor doua puncte ale capitolului CONSTATARI al prezentului raport de expertiza, a reiesit faptul ca in momentul impactului autoturismul marca Volkswagen se deplasa pe D. N. 7 in directia spre Topoloveni, cu rotile de pe partea stanga probabil pe sensul opus, iar axa longitudinala era cvasiparalela cu axul drumului. In ceea ce priveste autoturismul marca Peugeot, era cu partea frontala patrunsa pe sensul opus, iar axa longitudinala a format un unghi de cca 24 de grade fata de axul drumului, valoare determinata prin intermediul programului specializat de calculator Cyborg Idea Plan v. 2. 0. 20. (v. fig. 16)”.

In alte cuvinte, daca axa longitudinala a masinii forma un unghi de 24 grade fata de longitudinala drumului, despre ce „manevra de intoarcere” pe care ar fi initiat-o apelanta-inculpata putem vorbi?

Insa repet ideea anterioara: nu putem discuta pe situatia de fapt retinuta de instanta de apel, care este tabu...

3. cu privire la revizuirea deciziei (o discutie ar putea fi antamata pe disp. art. 453 alin. 1 lit. a C. p. p., conform carora „s-au descoperit fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute la solutionarea cauzei si care dovedesc netemeinicia hotararii pronuntate in cauza”), constatam ca, prin decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectiile Unite – Recurs in interesul legii, nr. 17/2007 (M. Of. nr. 542/17. 07. 20089) s-a statuat ca „cererea de revizuire indreptata impotriva unei hotarari judecatoresti definitive, pronuntata in temeiul art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. a si b CPP (art. 341 alin. 6-7 NCPP), este inadmisibila”, solutie care isi pastreaza valabilitatea (cel putin asa se specifica pe site ul Ministerului Public, la rubrica „Jurisprudenta”) si sub imperiul noului pachet legislativ penal intrat in vigoare la 01.02.2014.

Precizez si faptul ca, impotriva solutiei de clasare din rechizitoriul amintit, am formulat, dupa comunicarea rechizitoriului, plangere (si) la judecatorul de camera preliminara de la Judecatoria Topoloveni, respinsa insa ca nefondata.

Si aceasta, in conditiile in care am invederat instantei aceleasi incalcari de lege, comise de martorul Arsene Mihai, in calitatea sa de conducator auto, pe care le-a retinut si instanta de control judiciar!

Iata, asadar, ceea ce apreciem a fi o veritabila anomalie juridica, conducand la idea despre justitie, expusa in titlu...

Iar o legislatie procesual penala care nu asigura rezolvarea efectiva a tuturor situatiilor ipotetic posibile – este, iertata fie-mi expresia, maculatura...

* Cititi aici sentinta, decizia si doua incheieri din proces