Curtea Constitutionala a Romaniei a pronuntat o noua decizie prin care diminueaza riscul de abuzuri in dosarele penale. De data aceasta, vorbim despre paradelile ticluite de catre unii judecatori doar pe baza declaratiilor date in cadrul unor acorduri de recunoastere a vinovatiei, dar si despre concluziile scrise prin care procurorii cer asemenea executii.

Joi, 27 octombrie 2022, CCR – condusa de judecatorul Marian Enache (foto) – a desfiintat partial art. 482 alin. 1 lit. g din Codul de procedura penala, care prevede in felul urmator: „Acordul de recunoastere a vinovatiei cuprinde: (...) declaratia expresa a inculpatului prin care recunoaste comiterea faptei si accepta incadrarea juridica pentru care a fost pusa in miscare actiunea penala”.

Spunem: „partial”, intrucat Curtea a stabilit ca pasajul de mai sus este constitutional doar daca declaratia din acordul de recunoastere a vinovatiei nu poate fi folosita ca proba, impotriva vointei inculpatului care a dat-o, in ipoteza in care instanta desfiinteaza acordul de recunoastere a vinovatiei si dispune judecarea dosarului in procedura de drept comun.

In esenta, CCR a retinut incalcarea prezumtiei de nevinovatie si dreptul la un proces echitabil (incluzand aici dreptul la aparare).

Prezentam intai minuta instantei de contencios constitutional, apoi revenim cu lamurirea problemei.

Iata comunicatul CCR:

„In sedinta din 27 octombrie 2022, Curtea Constitutionala, in cadrul controlului de constitutionalitate a posteriori, cu majoritate de voturi, a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art.482 alin.(1) lit. g) din Codul de procedura penala sunt constitutionale in masura in care declaratia data de inculpat in vederea incheierii acordului de recunoastere a vinovatiei nu poate fi folosita, impotriva vointei inculpatului, ca proba in procesul penal, in scopul solutionarii cauzei conform procedurii penale de drept comun.

In esenta, Curtea a retinut ca declaratia prevazuta la art.482 alin.(1) lit.g) din Codul de procedura penala nu este data de inculpat in conditiile asigurarii garantiilor procesuale reglementate la art.108-109 din Codul de procedura penala, motiv pentru care administrarea acestei declaratii ca proba in procedura penala de drept comun, impotriva vointei inculpatului, incalca prezumtia de nevinovatie, dreptul la un proces echitabil si dreptul la aparare ale inculpatului, astfel cum aceste drepturi fundamentale sunt prevazute la art.23 alin.(11) si la art.21 alin.(3) din Constitutie, precum si la art.6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Decizia este definitiva si general obligatorie.

Argumentele retinute in motivarea solutiei pronuntate de Curtea Constitutionala vor fi prezentate in cuprinsul deciziei, care se va publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I”.

CCR impiedica paradirea celorlalti inculpati doar pe vorbe

Decizia Curtii Constitutionale de joi, 27 octombrie 2022, este importanta nu pentru inculpatul care a dat declaratia in cadrul acordului de recunoastere a vinovatiei (intrucat acesta si-o poate retrage), ci pentru ceilalti inculpati, care nu au dorit sa incheie acorduri de recunoastere a vinovatiei si pentru care procesul se deruleaza in procedura de drept comun (cu audieri, depuneri de inscrisuri, cereri si exceptii, concluzii pe fond etc.). Altfel spus: daca pana acum procurorul de sedinta putea solicita ca declaratia din acordul de recunoastere a vinovatiei a unuia sau altuia dintre inculpati – acord, repetam, desfiintat de catre instanta – sa fie folosita impotriva celorlalti inculpati din dosar (iar judecatorul putea admite cererea), acum acest lucru nu mai este posibil.

Cazuri concrete: inculpatul incheie acordul de recunoastere a vinovatiei, iar acest acord este automat supus controlului judecatoresc.

Aici, in instanta:

a) procurorul de caz se razgandeste si cere desfiintarea acordului de recunoastere a vinovatiei (din diverse motive: i se pare ca inculpatul nu a fost sincer sau pur si simplu vrea pentru acesta o pedeapsa mai mare decat cea stabilita prin acord; alta varianta – chiar daca mult mai rar intalnita in practica – este cea in care procurorul ierarhic superior nu este de acord cu acordul incheiat intre inculpat si procurorul de caz);

b) judecatorul considera ca este ceva in neregula cu acordul si il desfiinteaza (pentru aceleasi motive ca mai sus).

In oricare dintre variantele de mai sus, declaratia din acel acord ajunge in instanta. Pana acum, ea putea fi folosita impotriva co-inculpatilor. De acum incolo, asa ceva nu mai este posibil, instanta fiind nevoita sa stranga si alte probe decat simpla declaratie a inculpatului din acordul de vinovatie.

Incheiem, prezentand pasajele din CPP, Constitutie si Conventia EDO invocate de CCR in minuta de mai sus:

- art. 21 alin. 3 din Constitutie: „Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil”;

- art. 23 alin. 11 din Constitutie: „Pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata”,

- art. 6 din Conventia EDO:

„Dreptul la un proces echitabil

1. Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotara fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinte poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei.

2. Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana ce vinovatia va fi legal stabilita.

3. Orice acuzat are, in special, dreptul:

a) sa fie informat, in termenul cel mai scurt, intr-o limba pe care o intelege si in mod amanuntit, asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse impotriva sa;

b) sa dispuna de timpul si de inlesnirile necesare pregatirii apararii sale;

c) sa se apere el insusi sau sa fie asistat de un aparator ales de el si, daca nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un aparator, sa poata fi asistat in mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci cand interesele justitiei o cer;

d) sa intrebe sau sa solicite audierea martorilor acuzarii si sa obtina citarea si audierea martorilor apararii in aceleasi conditii ca si martorii acuzarii;

e) sa fie asistat in mod gratuit de un interpret, daca nu intelege sau nu vorbeste limba folosita la audiere”;

- art. 108-109 CPP:

„Articolul 108

Comunicarea drepturilor si a obligatiilor

(1) Organul judiciar comunica suspectului sau inculpatului calitatea in care este audiat, fapta prevazuta de legea penala pentru savarsirea careia este suspectat sau pentru care a fost pusa in miscare actiunea penala si incadrarea juridica a acesteia.

(2) Suspectului sau inculpatului i se aduc la cunostinta drepturile prevazute la art. 83, precum si urmatoarele obligatii:

a) obligatia de a se prezenta la chemarile organelor judiciare, atragandu-i-se atentia ca, in cazul neindeplinirii acestei obligatii, se poate emite mandat de aducere impotriva sa, iar in cazul sustragerii, judecatorul poate dispune arestarea sa preventiva;

b) obligatia de a comunica in scris, in termen de 3 zile, orice schimbare a adresei, atragandu-i-se atentia ca, in cazul neindeplinirii acestei obligatii, citatiile si orice alte acte comunicate la prima adresa raman valabile si se considera ca le-a luat la cunostinta.

(3) In cursul urmaririi penale, inainte de prima audiere a suspectului sau inculpatului, i se aduc la cunostinta drepturile si obligatiile prevazute la alin. (2). Aceste drepturi si obligatii i se comunica si in scris, sub semnatura, iar in cazul in care nu poate ori refuza sa semneze, se va incheia un proces-verbal.

(4) Organul judiciar trebuie sa aduca la cunostinta inculpatului posibilitatea incheierii, in cursul urmaririi penale, a unui acord, ca urmare a recunoasterii vinovatiei, iar in cursul judecatii posibilitatea de a beneficia de reducerea pedepsei prevazute de lege, ca urmare a recunoasterii invinuirii.

Articolul 109

Modul de ascultare

(1) Dupa indeplinirea dispozitiilor art. 107 si 108, suspectul sau inculpatul este lasat sa declare tot ceea ce doreste referitor la fapta prevazuta de legea penala care i-a fost comunicata, dupa care i se pot pune intrebari.

(2) Suspectul sau inculpatul are dreptul sa se consulte cu avocatul atat inainte, cat si in cursul audierii, iar organul judiciar, cand considera necesar, poate permite acestuia sa utilizeze insemnari si notite proprii.

(3) In cursul audierii, suspectul sau inculpatul isi poate exercita dreptul la tacere cu privire la oricare dintre faptele ori imprejurarile despre care este intrebat”.