Inalta Curte de Casatie si Justitie este chemata sa clarifice lucrurile in materie de perchezitii – mai exact, in ceea ce priveste efectuarea perchezitiei in locuri invecinate celui specificat in mandatul emis de procuror.

La 24 februarie 2023, ICCJ a inregistrat dosarul nr. 519/1/2023, format dupa ce in 7 decembrie 2022 judecatorii Ileana Anastasiu si Marius Epure (foto) de la Curtea de Apel Constanta au dispus sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie cu urmatoarea chestiune de drept:

„1. Aplicarea dispozitiilor art. 158 alin. (3) cod procedura penala (in referire la abilitarea procurorului de a incuviinta continuarea efectuarii perchezitiei in locurile invecinate celui cu privire la care judecatorul de drepturi si libertati a autorizat efectuarea perchezitiei) este sau nu este conditionata de catre descrierea acestor locuri invecinate in continutul incheierii prin care s-a incuviintat efectuarea perchezitiei, respectiv in cuprinsul mandatului de perchezitie, raportat la prevederile art. 158 alin. (7) lit. f cod procedura penala?

2. Pot sau nu pot fi supuse verificarii de legalitate, in procedura de camera preliminara avand de solutionat legalitatea administrarii probelor, eventualele neregularitati ale incheierii pronuntate de judecatorul de drepturi si libertati prin care s-a incuviintat efectuarea perchezitiei?”

Redam pasajele citate din art. 158 CPP:

- alin. 3: „In cazul in care, in timpul efectuarii perchezitiei, se constata ca au fost transferate probe, date sau ca persoanele cautate s-au ascuns in locuri invecinate, mandatul de perchezitie este valabil, in conditiile legii, si pentru aceste locuri. Continuarea efectuarii perchezitiei in aceasta situatie se incuviinteaza de catre procuror”;

- alin. 7 lit. f: „Incheierea instantei si mandatul de perchezitie trebuie sa cuprinda: (...) descrierea locului unde urmeaza a se efectua perchezitia sau, daca este cazul, si a locurilor invecinate acestuia”.

Altfel spus, completul Anastasiu-Epure solicita ca instanta suprema sa precizeze daca procurorul are voie sa incuviinteze continuarea perchezitiei in locurile invecinate celui specificat initial in mandat, chiar daca aceste locuri vecine nu sunt descrise in incheierea prin care judecatorul de camera preliminara a incuviintat perchezitia in locul initial. Asta in primul rand.

In al doilea rand, CA Constanta intreaba daca incheierea judecatoreasca de mai sus poate sau nu fi verificata din punctul de vedere al legalitatii (in aceeasi procedura de camera preliminara) daca apar suspiciuni privind existenta unor neregularitati in continutul acelei incheieri. Totusi, aceasta eventuala verificare nu trebuie facuta in cadrul unei cai de atac, ci intr-o procedura lipsita de contradictorialitate, detaliaza Curtea de Apel Constanta in punctul de vedere pe care il veti citi mai jos – punct de vedere favorabil verificarii de legalitate a incheierii de incuviintare a perchezitiei.

Iata minuta incheierii prin care CA Constanta a sesizat ICCJ in dosarul nr. 7660/118/2021/a1:

„In temeiul art. 475 si art. 476 alin. 1 si 2 cod procedura penala: Sesizeaza Inalta Curte de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea urmatoarelor chestiuni de drept:

1. Aplicarea dispozitiilor art. 158 alin. 3 cod procedura penala (in referire la abilitarea procurorului de a incuviinta continuarea efectuarii perchezitiei in locurile invecinate celui cu privire la care judecatorul de drepturi si libertati a autorizat efectuarea perchezitiei) este sau nu este conditionata de catre descrierea acestor locuri invecinate in continutul incheierii prin care s-a incuviintat efectuarea perchezitiei, respectiv in cuprinsul mandatului de perchezitie, raportat la prevederile art. 158 alin. 7 lit. f cod procedura penala?

2. Pot sau nu pot fi supuse verificarii de legalitate, in procedura de camera preliminara avand de solutionat legalitatea administrarii probelor, eventualele neregularitati ale incheierii pronuntate de judecatorul de drepturi si libertati prin care s-a incuviintat efectuarea perchezitiei?

Suspenda judecata cauzei pana la pronuntarea deciziei prevazuta de art. 477 alin. 1 cod procedura penala asupra prezentei sesizari. Definitiva. Pronuntata prin punerea minutei la dispozitia partilor si a procurorului, prin mijlocirea grefei instantei, astazi, 7 decembrie 2022”.

CCR, sesizata cu aceeasi problema

Cele doua intrebari de mai sus au fost ridicate in cauza nr. 7660/118/2021, aflata in procedura de camera preliminara inca din 14 octombrie 2021. Momentan, Tribunalul Constanta si Curtea de Apel Constanta judeca doar masurile de camera preliminara, respectiv contestatiile la aceste masuri. Speta ii vizeaza pe doi barbati, Ilie-Ioan Scurtu si Mihnea-Alexandru Ghica-Radu, acuzati de trafic de droguri de risc si de mare risc.

Inainte de a va lasa sa cititi argumentele avocatului si ale procurorului de sedinta de la DIICOT, precum si punctul de vedere al judecatorilor Ileana Anastasiu si Marius Epure de la Curtea de Apel Constanta, mentionam ca la 21 octombrie 2022 acelasi complet a admis cererea lui Ilie Scurtu si a sesizat Curtea Constitutionala a Romaniei cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 158 alin. 3 CPP:

„In temeiul art. 351 alin. 2,3 cod procedura penala, art. 367 alin. 9 cod procedura penala si art. 29 din legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale:

Admite solicitarea formulata de inculpatul contestator Scurtu Ilie-Ioan. Sesizeaza Curtea Constitutionala a Romaniei cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 158 alin. 3 din codul de procedura penala – Legea nr. 135/2010 – in raport de prevederile art. 27 alin. 3 si art. 1 alin. 3 si alin. 5 din Constitutia Romaniei, exceptie invocata de inculpatul contestator Scurtu Ilie-Ioan.

Inainteaza catre Curtea Constitutionala a Romaniei prezenta incheiere, avand atasate copii certificate ale inscrisurilor relevante, precum si lista partilor in proces cuprinzand datele necesare pentru indeplinirea procedurii de citare a acestora.

Definitiva. Pronuntata prin punerea minutei la dispozitia partilor si a procurorului, prin mijlocirea grefei instantei, astazi, 21 octombrie 2022”.

Redam pasajele din Constitutie invocate mai sus:

- art. 1 alin. 3 si 5:

„Statul roman

(3) Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme, in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate. (...)

(5) In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie”;

- art. 27:

„Inviolabilitatea domiciliului

(1) Domiciliul si resedinta sunt inviolabile. Nimeni nu poate patrunde sau ramane in domiciliul ori in resedinta unei persoane fara invoirea acesteia.

(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege pentru urmatoarele situatii:

a) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotarari judecatoresti;

b) inlaturarea unei primejdii privind viata, integritatea fizica sau bunurile unei persoane;

c) apararea securitatii nationale sau a ordinii publice;

d) prevenirea raspandirii unei epidemii.

(3) Perchezitia se dispune de judecator si se efectueaza in conditiile si in formele prevazute de lege.

(4) Perchezitiile in timpul noptii sunt interzise, in afara de cazul infractiunilor flagrante”.

Prezentam principalele pasaje din incheierile Curtii de Apel Constanta:

„Avand cuvantul, reprezentantul Ministerului Public apreciaza ca in prezenta cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 475 Cod procedura penala, intrucat chestiunile de drept nu necesita lamuriri.

Dispozitiile art. 158 alin. 3 Cod procedura penala sunt clare si aplicabile in cauza, respectiv in timpul efectuarii perchezitiei domiciliare, cand se constata ca au fost transferate probe sau date, mandatul de perchezitie este valabil si pentru locuri invecinate, iar continuarea efectuarii perchezitiei in aceasta situatie se incuviinteaza de catre procuror. Alineatul 3 ar trebui interpretat in deplina interdependenta cu alin. 2 lit. a Cod procedura penala; or, in practica nu exista intotdeauna suspiciuni rezonabile in acest sens, de la momentul solicitarii mandatului de perchezitie domiciliara, situatie in care ne aflam si in prezenta cauza, astfel ca dispozitiile alin. 3 nu este posibil sa depinda efectiv de indeplinirea conditiilor alin. 2 lit. a, ci asa cum prevede alin. 3, suspiciunile apar in timpul perchezitiei.

Fata de exemplul dat in cererile si exceptiile depuse, cum ca intr-un dosar de contrabanda ar putea exista riscul transferarii, 'se cunoaste ca tigarile sunt depozitate intr-o magazie din curtea faptuitorilor, dar studiindu-se in prealabil perimetrul se constata ca acesta are deschidere printr-o fereastra catre curtea invecinata, care apartine unei societati comerciale sau unei rude, exista prin urmare riscul ca bunurile sa fie aruncate in aceasta curte', precizeaza ca procurorul nu are certitudinea ca bunurile vor fi transferate, dar riscul este real: este o situatie practica, cea mai evidenta pentru a intelege notiunea de locuri invecinate, dar nu singura intalnita in practica.

De altfel, in exemplul dat, daca nu s-ar fi apreciat in faza de verificare a locului unde urmeaza a se efectua perchezitia, ca exista un risc real ca bunurile sa fie transferate in diverse modalitati intr-o alta curte, organele de politie, in timpul perchezitiei, ar fi putut aprecia ca sunt indeplinite conditiile constatarii infractiunii flagrante, conform art. 293 Cod procedura penala, situatie mai evidenta daca transferam obiectul de la contrabanda cu tigari la trafic de droguri de risc sau de mare risc.

In prezenta cauza, mandatul de perchezitie domiciliara nr. 558 din 2009 prevede atat autorizarea efectuarii perchezitiei domiciliare in camera nr. 544, unde era cazat numitul (...), cat si faptul ca mandatul va fi valabil si pentru spatiile invecinate, in conditiile art. 158 alin. 3 Cod procedura penala. Se are in vedere procesul-verbal intocmit de organele de politie, fila 40 din dosarul de urmarire penala, din cuprinsul careia rezulta ca au anuntat procurorul care a emis ordonanta prin care a fost incuviintata aceasta perchezitie prin extindere, intrucat dupa cum rezulta din fisele de cazare ale hotelului (...), camerele au fost rezervate de persoana cazata la camera nr. 535, fapt pentru care exista suspiciunea ca drogurile, instrumentele de cantarire si maruntire sa fie transferate in camerele nr. 539 si 535 ale hotelului (...).

Avand in vedere aceasta suspiciune, precum si faptul ca aceste camere de hotel sunt locuri invecinate atat prin natura lor, dar si prin faptul ca au fost rezervate de aceleasi persoane, suspiciunile erau rezonabile la momentul respectiv si sunt indeplinite conditiile ca fiind locuri invecinate. Ar trebui avut in vedere ca inaintea efectuarii perchezitiei nu era posibil sa se realizeze aceste verificari, avand in vedere caracterul perchezitiei domiciliare, daca organele de politie ar fi verificat scriptele hotelului, aceasta situatie ar fi ajuns la cunostinta potentialilor faptuitori la momentul respectiv, eventual prin complicitatea persoanelor care detin aceste scripte.

Pentru aceste motive, apreciaza ca nu este necesara sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie pentru a se lamuri aspectele din intrebarile mentionate, precum si faptul ca in ceea ce priveste legalitatea incheierii prin care s-a obtinut perchezitia domiciliara poate fi pusa in discutie in camera preliminara, asa cum au mai fost puse in discutie mandatele de supraveghere tehnica.

Fata problema urmatoare, daca incheierea definitiva, fara cai de atac, poate fi verificata incidental, nu pe calea prevazuta de lege, in cadrul procedurii camerei preliminare in masura in care din eventualele neregularitati ar putea rezulta alte nelegalitati ale administrarii probelor, precizeaza ca incheierea poate fi analizata in camera preliminara, avand in vedere actele depuse la momentul solicitarii perchezitiei domiciliare, urmand a se corobora acele aspecte si a se stabili daca sunt indeplinite conditiile legale in acest sens.

In ceea ce priveste prima intrebare, precizeaza ca alin. 3 al art. 158 Cod procedura penala nu are legatura cu alin. 2 al aceluiasi articol, intrucat in alin. 2 se precizeaza ca in cazul in care exista suspiciuni ca bunurile ce urmeaza a fi verificate sau ridicate la o perchezitie, ar fi transferate, acestea sa fie descrise. Dar daca nu au existat aceste suspiciuni la momentul solicitarii fata de denuntul care a fost formulat si modalitatea in care s-ar fi savarsit fapta, sunt incidente dispozitiile alin. 3. In timpul perchezitiei s-a analizat ca exista suspiciuni rezonabile ca aceste bunuri si date sa fie transferate in locuri invecinate. Sunt locuri invecinate si aceste camere de hotel, prin prisma probelor administrate.

Avand cuvantul, aparatorul contestatorului inculpat (...), avocat (...) considera ca nu pot fi disociate dispozitiile legale cuprinse in diferitele aliniate ale unui text de lege, atat timp cat toate concura la definirea institutiei procesuale pe care textul de lege o reglementeaza. Astfel, nu se poate concluziona in sensul ca nu exista nici o legatura intre alin. 2 si alin. 3 al art. 158 Cod procedura penala, cum a sustinut reprezentantul Ministerului Public.

Apreciaza ca a nu descrie locurile invecinate cel putin la modul generic, bazate pe o suspiciune prealabila solicitarii de a obtine mandatul de perchezitie si interventia procurorului pe timpul desfasurarii perchezitiei in sensul in care extinde perchezitia in alte locuri decat acelea despre care instanta de judecata a luat cunostinta in baza solicitarii procurorului de emitere a mandatului de perchezitie tinde sa afecteze, sub sanctiunea nulitatii absolute, competenta materiala a organului judiciar care dispune. Pentru aceste motive, considera ca este necesar a fi sesizata Inalta Curte de Casatie si Justitie pentru a pronunta o hotarare prealabila de dezlegare a acestei chestiuni de drept.

Cu privire la cea de-a doua intrebare, precizeaza ca in procedura de camera preliminara se discuta asupra tuturor neregularitatilor sau exceptiilor de procedura care au intervenit in cursul desfasurarii urmaririi penale, inclusiv asupra incheierii judecatorului delegat in legatura cu drepturile si libertatile inculpatului, care se pronunta in cadrul procedurii de urmarire penala. Solicita sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie si cu privire la cel de-al doilea aspect, intrucat exista necesitatea lamuririi acestei chestiuni esentiale.

Avand cuvantul pentru contestatorul-inculpat (...), avocat (...) precizeaza ca desi chestiunea sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie nu il priveste pe intimatul-inculpat (...), considera ca cele expuse de instanta este intemeiat.

In primul rand, pentru faptul ca se discuta despre o perchezitie domiciliara, iar perchezitia domiciliara vizeaza un domiciliu. In cererea DIICOT – Serviciul Teritorial Constanta, se solicita perchezitia in camera 544 a unui hotel, nu e vorba de un domiciliu la o adresa oarecare, ci de o camera de hotel, aflata la etajul 5. In mandatul emis de judecator, se mentioneaza spatii invecinate, nu locuri invecinate, cum este prevazut in art. 158 Cod procedura penala. In opinia sa, notiunea de 'locuri' si cea de 'spatii' au intelesuri diferite. Mandatul este emis pentru perchezitia camerei 544 si spatii invecinate, iar spatiile invecinate pot fi doar balconul, care e atasat la acel spatiu. In aceasta situatie, se pune problema efectuarii de perchezitii in alte doua camere de pe acelasi palier. Din punct de vedere legal, considera ca reprezentantul Ministerului Public si-a depasit competentele in momentul in care a dispus extinderea perchezitiei si in celelalte doua camere, ontrucat la momentul sesizarii instantei trebuia sa stie ca aceste camere, nr. 535, nr. 539 si nr. 544, erau rezervate de (...), care era de fapt (...).

Avand in vedere si faptul ca instanta de control judiciar a constatat ca sunt indeplinite conditiile cu privire la sesizarea Curtii Constitutionale a Romaniei pentru problema legalitatii in aceasta speta, considera ca este necesar ca Inalta Curte de Casatie si Justitie – completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala sa lamureasca cele doua probleme puse in discutie, intrucat trebuie supusa mecanismului de unificare.

In opinia sa, legiuitorul, la momentul redactarii acelui alineat, a scapat din vedere un lucru esential. La mandatele de supraveghere, procurorul poate dispune pe o perioada scurta efectuarea supravegherii, cu obligatia ca in 24 de ore sa sesizeze judecatorul, pentru a intra in legalitate. In speta de fata, cu privire la perchezitia domiciliara, articolul nu prevede aceasta posibilitate. Aceasta omisiune a legiuitorului induce incertitudine in interpretarea normei, inclusiv in cazul de fata, intrucat judecatorul a incuviintat perchezitia unei camere de hotel, iar procurorul a dispus extinderea perchezitiei la alte doua camere din acelasi hotel, in conditiile in care perchezitia se dispune de catre judecator, astfel cum se prevede in lege. (...)

Punctul de vedere al instantei:

Instanta de trimitere constata ca normele juridice invocate suscita interpretari multiple, datorate, in parte, si unor deficiente de redactare a normelor juridice incidente. Astfel, incuviintarea efectuarii unei perchezitii domiciliare, pe timpul urmaririi penale, se realizeaza de catre judecatorul de drepturi si libertati, in exercitarea functiei judiciare proprii, prin pronuntarea unei hotarari judecatoresti nesupuse vreunei cai de atac, intr-o procedura lipsita de publicitate si de contradictorialitate.

Prin hotararea pronuntata, judecatorul de drepturi si libertati incuviinteaza administrarea probei cu perchezitia domiciliara, verificarea de legalitate a cererii de incuviintare fiind implicita, ca si prezumtia de legalitate a incheierii pronuntate.

In cadrul punerii in executare a acestei dispozitii, se emite mandatul de perchezitie. Atat incheierea, cat si mandatul trebuie sa cuprinda, in mod obligatoriu, elementele prevazute de art. 158 alin. 7 Cod procedura penala, inclusiv (lit. f, teza finala), descrierea locurilor invecinate locului unde urmeaza a se efectua perchezitia.

Proba administrata este supusa, ulterior, verificarii de legalitate a judecatorului de camera preliminara, potrivit art. 342 Cod procedura penala, verificare ce include, implicit, si dispozitia de administrare a probei.

Verificarea efectuata in exercitarea functiei judiciare specifice de catre judecatorul de camera preliminara, asupra legalitatii administrarii probei cu perchezitia domiciliara, dispusa printr-o hotarare judecatoreasca emisa in exercitarea functiei judiciare specifice de catre judecatorul de drepturi si libertati, este admisibila, fara a aduce atingere prevederilor art. 129 din Constitutia Romaniei, deoarece nu tinde spre reformarea sau retractarea acesteia, neputand a fi calificata ca o cale de atac.

Verificarea este impusa de respectarea principiului legalitatii prevazut de art. 2 Cod procedura penala, dar si de realizarea scopului prevazut de art. 1 alin. 2 Cod procedura penala, tinzand doar la eventuala lipsire de efecte a hotararii, cu privire la o parte din probatoriul administrat pe timpul urmaririi penale. In aceasta situatie juridica, interpretarea contrarie celei anterior expuse, bazata pe conceptul de putere a lucrului judecat, caracteristica hotararilor judecatoresti definitive, poate avea insa credibilitatea argumentativa, putand a genera atat un caracter neunitar al practicii judiciare, cat si impiedicarea judecatorului de camera preliminara de a isi indeplini in mod complet functia judiciara.

Chestiunea de drept nu este ipotetica sau teoretica – din actele si lucrarile dosarului in care s-a pronuntat incheierea de incuviintare a perchezitiei domiciliare rezulta (ca si o constatare obiectiva) ca cererea formulata de procuror nu cuprinde descrierea unor locuri invecinate, incheierea pronuntata de judecatorul de drepturi si libertati nu cuprinde descrierea unor locuri invecinate si nici mentiunea incuviintarii continuarii perchezitiei in conditiile art. 158 alin. 3 Cod procedura penala, insa mandatul de perchezitie emis in baza acestei incheieri cuprinde aceasta mentiune, in mod generic, fara elemente descriptive, iar corelarea acestor elemente implica examinarea analitica a hotararii, in contextul cererii formulate si in raport de actul de punere in executare mandatul de perchezitie, astfel incat sa conduca, in concret, la solutionarea exceptiilor si cererilor invocate in cauza.

In ce priveste punctul de vedere la instantei de trimitere cu privire la interpretarea dispozitiilor art. 158 alin. 3 Cod procedura penala, este de retinut ca, in conditiile garantarii dreptului fundamental la inviolabilitatea domiciliului (art. 27 alin. 1 din Constitutia Romaniei) si al atribuirii competentei de autorizare a ingerintei in exercitarea acestui drept catre judecator (art. 27 alin. 3 din Constitutia Romaniei), interpretarile vizand limitele si efectele autorizarii nu pot avea decat caracter strict, in favoarea titularului dreptului fundamental, fara extinderi analogice si fara exceptii considerate a fi prevazute in mod implicit in cuprinsul normelor juridice incidente.

Se apreciara ca, desi o interpretare contrara este sustinuta si argumentata pe baza continutului necorelat al normelor judiciare incidente, aceasta – in contextul in care cerinta privind 'locul invecinat' nu este juridic definita, ci doar potrivit continutului semantic nejuridic –, o asemenea interpretare ar putea atribui caracter vag si neclar limitelor autorizatiei initiale de perchezitie, constituind o ingerinta nejustificata in exercitiul unui drept fundamental”.

* Cititi aici toate incheierile CA Constanta