Omul de baza al fostului sef al DNA Daniel Morar, nimeni altul decat fostul sef al Serviciului Tehnic (biroul de ascultari) al parchetului anticoruptie, procurorul Nelu Ciobanu (foto 1) s-a dovedit a fi un magistrat lipsit de scrupule, care s-a pretat sa-l trimita in judecata cu buna stiinta pe inspectorul principal de politie Viorel Calmanovici de la Sectia 8 Politie, pentru mita si sustragere de inscrisuri, desi stia ca omul e nevinovat. Recent, din cauza acestui procuror, dar si a trei judecatori de la Inalta Curte (Ioan Griga, Silvia Marica si Madalina Buta – din care unii s-au pensionat), Statul roman a fost obligat de Curtea de Apel Bucuresti, la 26.06.2013, la plata a 1.350.000 lei daune morale (peste 300.000 euro) pentru trimiterea nejustificata in judecata, condamnarea fara probe a lui Viorel Calmanovici, care a executat 2 ani si 3 de luni de detentie fara sa fi comis vreo fapta penala. Nevinovatia lui Viorel Calmanovici a fost recunoscuta de Curtea de Apel Bucuresti la 10 februarie 2011 si de Inalta Curte, in recurs, la 7 octombrie 2011, ca urmare a unei reviziuiri admise ca afect al condamnarii Romaniei de CEDO de la Strasbourg in cauza „Calmanovici vs. Romania”.

Procurorul Nelu Ciobanu, cel care a inscenat acest dosar, este in prezent procurorul general al Parchetului Curtii Militare de Apel Bucuresti. In 2012, el a facut, culmea, parte din comisia Ministerului Justitiei care, sub ministeriatul Monei Pivniceru, a exameniat candidatii pentru functiile de sefi la PICCJ si DNA. Nelu Ciobanu continua sa o faca pe marele magistrat competent, desi a distrus o familie, iar statul roman va plati pentru incompetenta/ticalosia lui peste 300.000 euro. Demascarea acestui procuror a fost posibila dupa ce politistul Viorel Calmanovici s-a luptat aproape 10 ani cu sistemul bolnav de justitie din Romania, el fiind aparat de cunoscuta avocata Rodica Constantinovici (foto 2) de la Casa de avocatura „Constantinovici, McCann & Asociatii”.

2 ani si 3 de luni de detentie si o familie distrusa pentru ca procurorul Nelu Ciobanu si-a pus ambitia sa termine un ofiter de politie

Viorel Calmanovici, inspector principal la Sectia 8 Politie, a facut parte in anul 2000 din echipa de politisti care ancheta mai multi cetateni chinezi din sectorul 2 al Capitalei, implicati in infractiuni economice. Actele a circa 200 de societati comerciale infiintate de chinezi au fost ridicate, actiune care i-a determinat pe unii dintre acestia, care aveau nevoie de anumite documente pentru a-si prelungi vizele de sedere in Romania, sa intreprinda demersuri pe langa politisti pentru recuperarea acestora. Un cetatean chinez a denuntat la un moment dat ca i s-au cerut 2000 de dolari pentru recuperarea actelor de catre un ofiter de politie coleg cu Calmanovici, pe nume Robert Paraschiv. Procurorul militar Nelu Ciobanu, care a preluat cazul, a organizat un flagrant cu bani marcati, moment in care inspectorul Paraschiv a fost prins luand banii. Acesta si-a recunoscut fapta. Nicio legatura insa cu Calmanovici.

Singura „proba” impotriva ofiterului Calmanovici a constituit-o denuntul cetateanului chinez, care a specificat ca din cate stia, banii trebuiau sa ajunga si la Calmanovici. O proba indirecta, dar speculata fara scrupule de procurorul Nelu Ciobanu (pe atunci procuror la Sectia I a Parchetului National Anticoruptie) ca „dovada de vinovatie” suficienta pentru a-l trimite pe Viorel Calmanovici in judecata la 25.09.2002 pentru luare de mita si sustragere si distrugere de inscrisuri. Calmanovici a fost arestat timp de 12 luni, in perioada 2 august 2002 – 18 august 2003 si trimis in judecata de procurorul Nelu Ciobanu prin Rechizitoriul PNA nr. 3/P/2000, confirmat de procurorul sef sectie Vasile Draghici – (vezi facsimil). La acea vreme Calmanovici era tatal unui bebelus de cateva luni. In arest a suferit conditii grele de detentie, a avut tentative de suicid, mai multi membri ai familiei sale s-au imbolnavit ori au suferit infarcturi, iar sotia sa a ramas profund marcata de cele traite.

Iata cum descrie in plangerea sa Viorel Calmanovici modul de ancheta al procurorului militar care i-a chemat familia sa vada cum i se pun catusele:

„...In urma organizarii de catre procurorul militar a unui numar de trei operatiuni de flagrant pentru suprinderea luarii de mita - interval de timp in care promisiunea darii de mita a fost facuta repetat si insistent, cu aprobarea si monitorizarea Parchetului Militar, am fost citat de procurorul de caz si amenintat ca, daca nu voi colabora, trebuie sa ma astept la masuri extreme. Colaborarea presupunea sa admit ca suma de 2000 de dolari a fost pretinsa si primita de cel prins in flagrant pentru mine. Eram socat, de-a binelea! Nu pricepeam cum de s-a ajuns la o astfel de concluzie si de cine eram acuzat? Nu mi-am inchipuit ca se exercita santaj asupra lui P.R.F iar acesta, prins in flagrant si, evident, fara scapare, ar fi facut orice ca sa-si usureze situatia.

Am fost audiat la Parchetul militar de la orele 17,00 pana aproape de miezul noptii, intr-un birou in care, din cand in cand, aparea un ofiter de la UM0962, care ma avertiza sa ma grabesc si sa scriu “ce trebuie” ca sa plec acasa si sa imi vad familia…”. Eram proaspat casatorit si aveam un copil care nu implinise inca varsta de un an. Am simtit ca procurorul militar intentiona atragerea mea in scenariul “mitei”, si ca se tesea deja o poveste confuza in jurul flagrantului, asa incat sa se creada ca mai erau si altii implicati in luarea de mita... La fiecare intalnire cu procurorul militar de caz, acesta incerca sa-mi insufle un sentiment de culpabilitate facand aluzii la “ceasul scump pe care-l port la mana”, chiar daca era o marca accesibila “Casio”, autoturismul marca “Skoda Fabia” pe care-l conduceam, chiar daca era cumparat prin contributia baneasca comuna a socrilor si parintilor mei, la faptul ca veneam imbracat in costum, desi era un semn de decenta si respect din partea mea. Simteam ca acest joc “de-a soarecele cu pisica” era menit sa ma intimideze si sa ma umileasca, asa incat sa cedez si sa admit implicarea mea in activitatea infractionala a lui P.R.F.

La data de 02.08.2002 am fost citat la Parchetul Militar si am fost audiat, fara intrerupere, de la orele 08.00 pana la aproximativ 15.00. Pe tot parcursul audierii, procurorul a arborat un stil zeflemitor, intimidant si mi-a tot repetat, printre altele: “ai impresia ca la instanta militara o sa va asculte cineva?”, “declaratiile tale vor face deliciul salii de judecata, se va rade in hohote!”, sau “judecatorii militari sunt tot colegii nostri, crezi ca vor face altceva decat ceea ce spunem noi?” Totodata, pe durata celor aproape 7 ore de audiere, desi am solicitat de 3-4 ori sa merg la toaleta, acest lucru mi-a fost interzis, asa incat a trebuit sa-mi controlez nevoile firesti cu eforturi aproape inumane, ceea ce conducea si la scaderea capacitatii de concentrare. Desi avocatul meu si-a exprimat nemultumirea fata de tratamentul aplicat, s-a izbit de aceeasi aroganta a procurorului.

Tensiunea acumulata in orele de audiere, tonul si afirmatiile ironice ale procurorului si constiinta nevinovatiei mele mi-au indus o stare acuta de deznadejde, de neputinta, care s-a manifestat, ulterior, si la nivel fizic. Intrucat eram singurul intretinator al familei, anuntarea arestarii iminente mi-a creat o stare acuta de panica la gandul ca familia mea ramane “pe drumuri”, fara niciun sprijin.

La orele 15.00, dupa terminarea audierii, mi s-a adus la cunostinta ca s-a pus in miscare actiunea penala, si ca voi fi arestat preventiv, dupa care procurorul a solicitat telefonic sa fiu condus in arest de un politist de la arestul Directiei Cercetari Penale.

L-am rugat pe procurorul militar sa nu procedeze la aplicarea catuselor in fata familiei mele, dar acesta nu numai ca nu a tinut cont de rugaminte, dar chiar i-a invitat in biroul sau pe tatal si pe sotia mea. Scena incatusarii in fata lor a fost socanta pentru noi toti si a avut efecte traumatice grave asupra membrilor familiei mele. Tatal meu a facut o depresie grava si o perioada lunga de timp a revazut, cu ochii mintii, scena incatusarii mele iar sotia mea a suferit o cadere nervoasa care a fost inceputul unor stari de depresie si anxietate, care s-au manifestat repetat si s-au agravat de-a lungul anilor.”

Curtea de Apel Bucuresti l-a achitat pe Calmanovici cu litera a) – fapta nu exista, dar trei judecatori iresponsabili de la ICCJ l-au condamnat la 3 ani si 6 luni de inchisoare. Calmanovici a mai executat 15 luni de detentie...

Trimis in judecata de procurorul Nelu Ciobanu, ofiterul Calmanovici a fost initial achitat de Curtea de Apel Bucuresti, pe temeiul ca faptele nu exista (mita si sustragerea de inscrisuri). Parchetul a facut recurs, iar prin decizia penala definitiva nr. 3418 din 18 iunie 2004, a Inaltei Curti, inculpatul Calmanovici a fost condamnat la 3 ani si 6 luni inchisoare pentru mita si sustragere de inscrisuri, atentie, in pronuntare, direct in recurs, fara probe. Autorii acestei „opere judiciare” au fost judecatorii supremi Ioan Griga, Silvia Marica si Madalina Buta.

De remarcat ca la Inalta Curte, multi judecatori au dat condamnari (si dau si azi) direct in recurs, dupa solutii de achitare, in timpul pronuntarii, fara sa avertizeze inculpatii ca au casat sentintele de achitare, fara sa administreze probe noi, cu incalcarea flagranta a dreptului la aparare, la un proces echitabil si la un recurs efectiv. Acest abuz judecatoresc a generat mai multe condamnari a statului roman la CEDO...

Ofiterul Calmanovici a fost din nou incarcerat, de data aceasta vreme de 15 luni, in perioada 30 iunie 2004 – 20 septembrie 2005, dupa care a fost eliberat conditionat.

Viorel Calmanovici a facut plangere impotriva Statului roman la CEDO de la Strasbourg. La 1 iulie 2008, prin Hotararea data in cauza „Calmanovici vs. Romania”, judecatorii europeni au constatat ca petentului i s-au incalcat, printre altele, o serie de drepturi ale omului:

- a fost arestat in mod arbitrar, fara indicarea motivelor;

- i s-a incalcat dreptul la un proces echitabil prin faptul ca a fost condamnat direct in recurs de ICCJ, fara a fi audiat si dupa ce fusese achitat de Curtea de Apel, fara a mai avea la dispozitie o cale de atac;

Facatura procurorului Nelu Ciobanu, descrisa pe larg de judecatorii care au pronuntat achitarea finala, in reviziure

Au urmat alti doi ani de chinuri pentru ofiterul Calmanovici dupa Hotararea CEDO, cat timp s-a judecat cererea de reviziuire. In final a fost achitat de Curtea de Apel Bucuresti la 10 februarie 2011, sentinta mentinuta in recurs de Inalta Curte prin decizia nr. 3471 din 7 octombrie 2011 - complet format din judecatorii Sofica Dumitrascu, Sandel Macavei si Eugenia Puscasiu. Achitarea a fost pronuntata pe litera c) - fapta nu a fost savarsita de inculpat. 

In motivarea deciziei penale s-a aratat ca inregistrarile dispuse abuziv de procurorul Nelu Ciobanu (care in 2002 a emis atat autorizatia de interceptare cat si rechizitoriul - fapt nepermis conform Conventiei; judecatorii CEDO au statuat ca procurorii romani sunt agenti guvernamentali si nu pot aresta ori emite mandate, ei nefiind magistrati independenti in acceptiunea Conventiei) au fost interpretate in mod de neinteles ca proba de vinovatie, desi din ele nu reiesea fapta imputata lui Calmanovici.

Mai mult, judecatorii supremi au retinut ca: „...Nu se intelege care a fost ratiunea pentru care procurorii nu au intervenit si au realizat flagrantul imediat dupa primirea banilor de catre Paraschiv Robert, desi, intr-o logica fireasca ar fi trebuit sa astepte pana la predarea sumei de bani de catre acesta inculpatului (n.n. - Calmanovici) de vreme ce acestea erau asteptarile potrivit denuntatorului... lipsa de consistenta a probelor de vinovatie indicate de procuror in rechizitoriu... intre inculpatul Calmanovici si martorul denuntator nu a existat nici macar o convorbire telefonica, nu a existat nicio intalnire... De esenta este imprejurarea ca din expunerea vasta anterioara nu rezulta care sunt probele certe, evidente, directe, care sa-l incrimineze pe Calmanovici Viorel si nici care sunt probele care il plaseaza pe acesta la savarsirea infractiunilor. Dupa cum s-a aratat, chiar daca nu s-ar avea in vedere hotararea CEDO si s-ar analiza si continutul convorbirilor telefonice, s-ar observa ca din niciuna din ele nu rezulta ca inculpatul Calmanovici a discutat cu Paraschiv despre dosare, despre cetatenii chinezi sau despre negocierea unor sume de bani”.

Fata de aceasta motivare, cu autoritate de lucru judecat, cum se face ca in 2004 trei judecatori ICCJ l-au bagat in puscarie pe Calmanovici, pe simplele fantezii ale procurorului Nelu Ciobanu? Cum a fost posibil ca trei judecatori supremi sa transforme o achitare, in condamnare, fara absolut nicio proba?

In urma achitarii finale, ofiterul Viorel Calmanovici a dat statul roman in judecata si a obtinut in 2013 castig de cauza – daune morale de 1.350.000 lei (peste 300.000 euro), pe care contribuabilii vor trebui sa-i plateasca pentru inscenarea procurorului Nelu Ciobanu si lipsa de scrupule a judecatorilor ICCJ care l-au condamnat initial. 

Sentintele civile de daune le vom prezenta in editia urmatoare.

(va urma)

* Cititi aici sentinta de condamnare, fara probe, pronuntata in 2004 de ICCJ

* Cititi aici sentinta de achitare finala pronuntata de ICCJ la 7.10.2011, in revizuirea admisa ca urmare a condamnarii Romaniei la CEDO