Unul dintre magistratii alesi in viitorul CSM – judecatorul Mircea Aron (foto) de la Inalta Curte este co-autor al uneia dintre cele mai grave erori judiciare (in fapt inscenare) comparabila cu cea din celebrul caz Tundrea, in urma careia o femeie nevinovata a putrezit 10 ani in puscarie. Viorica Visan, din Comarnic, judetul Prahova, a fost arestata in 1994 de catre procurorul Constantin Placinta si constransa de anchetatori sa recunoasca o fapta pe care nu a comis-o, fiind apoi trimisa in judecata si condamnata, fara probe, pentru uciderea soacrei sale. La cativa ani dupa condamnarea pentru omor, fiul ei – adevaratul autor al omorului, cuprins de remuscari, s-a denuntat ca el a comis fapta, insa anchetatorii care stiau ce grozavie au comis, i-au facut pierdute denunturile, prin alte dosare, pentru ca inscenarea sa nu se afle. 10 ani a putrezit biata femeie in puscarie, pana cand adevarul a iesit la lumina, dosarul a fost revizuit, iar Viorica Visan achitata si pusa in libertate. Viata i-a fost insa distrusa, sotul a parasit-o, nu mai are casa unde sa locuiasca si nici serviciu. A devenit o muritoare de foame, distrusa fizic si psihic, iar Justitia a purtat-o continuu pe drumuri in procesul de daune pe care l-a intentat statului roman.

Numele magistratilor care au nenorocit-o pe femeie

Cazul Visan este comparabil cu cel al gorjanului Marcel Tundrea (care a stat 12 ani inchis pentru un omor pe care nu l-a comis). Niciunul dintre cei care au nenorocit aceasta femeie nu s-a gandit nici o clipa sa incerce sa o ajute in vreun fel sa supravietuiasca, in conditiile in care sistemul judiciar romanesc nu prevede nici un fel de masuri sociale pentru victimele erorilor judecatoresti. Magistratii care au concurat la producerea asa-zisei grave erori judiciare sunt urmatorii:

- procurorul Constantin Placinta, cel care a emis rechizitoriul nr. 433/P/1994 al Parchetului Tribunalului Prahova (eroarea judiciara i-a fost imputata profesional, doar pe hartie, Placinta fiind ulterior promovat inspector in CSM, de unde s-a si pensionat. Placinta este renumit pentru chefurile sale bahice, la care scotea cutitul la distractie);

- judecatorii Sergiu Tudorache si Ioan Bordeanu, de la Tribunalul Prahova, care au condamnat-o la fond pe Visan la 16 ani de inchisoare, prin sentinta penala nr. 77 din 14 iunie 1995;

- judecatorii Aurelia Androne, Victoria Nicolau si Aurel Ionescu, de la Curtea de Apel Ploiesti, care au respins apelul lui Visan, prin decizia nr. 144 din 5 septembrie 1995;

- judecatorii Lucia Popescu, Mircea Aron si Nineta Anghelina (fost membru CSM - in prezent pensionara) de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, care au respins recursul lui Visan, prin decizia nr. 1 din 14 ianuarie 1997 (vezi facsimil);

Istoria inscenarii judiciare

Drama Vioricai Visan (fosta camerista la SC Montana SA Sinaia) a inceput in toamna lui 1994, cand soacra sa, a disparut de la domiciuliu. Pe fondul dusmaniei existente intre femeie si soacra sa, o serie de rude au opinat ca aceasta i-a facut de petrecanie si a ascuns cadavrul. Cercetarile care au urmat au descoperit in curtea casei comune cadavrul soacrei. Legistii au stabilit - gresit cum avea sa se dovedeasca ulterior - ca ar fi fost omorata cu o lovitura de toporas in cap. Cazul a intrat pe mana procurorului Constantin Placinta, de la Parchetul Tribunalului Prahova care, impreuna cu o mana de politisti diletanti, au reusit prin amenintari si constrangeri sa o determine pe femeie sa recunoasca evaziv fapta. Nu s-a facut reconstituire la fata locului si nici nu s-au descoperit armele crimei. Desi femeia si-a retractat declaratia, a fost trimisa in judecata pe simplele nascociri ale procurorului Placinta si a declaratiilor indoielnice ale rudelor cu care se afla in dusmanie, care si-au exprimat banuielile ca ea ar putea fi autorul omorului. Aparata de un avocat de "doi bani", si "judecata" de un complet care nu a exercitat nici cel mai mic rol activ in aflarea adevarului, Viorica Visan a fost condamnata de judecatorii Sergiu Tudorache si Ioan Bordeanu, de la Tribunalul Prahova, atentie, la primul termen de judecata, la 16 ani de inchisoare. Rechizitoriul lui Placinta a fost copiat la indigo in sentinta, retractarea de catre Visan a delaratiei de "recunoastere" luata sub batai si amenintarea ca ii va fi arestata toata familia (inclusiv fetita de sapte ani), fiind interpretata ca "atitudine nesincera". Apelul a fost respins, tot la primul temen de judecata, de un complet al Curtii de Apel Ploiesti format din judecatorii Aurelia Androne, Victoria Nicolau si Aurel Ionescu, prin simpla copiere a sentintei de la fond, fara nici o motivatie asupra apelului declarat. A urmat recursul la Inalta Curte, pe care judecatorii Lucia Popescu, Nineta Anghelina si Mircea Aron, l-au respins printr-o rasfoire sumara a dosarului, argumentand ca "imprejurarea ca inculpata a revenit asupra recunoasterilor sale anterioare nu constituie temei pentru inlaturarea declaratiilor retractate, din moment ce nu este temeinic si convingator motivata". Cu alte cuvinte, inculpata trebuia sa-l aduca ea pe adevaratul criminal de mana, ca sa fie crezuta. Dupa zece ani, Parchetul Tribunalului Prahova a luat in considerare auto-denuntul fiului condamnatei, Florin Cristian Visan, care a marturisit ca el a comis crima pe fondul certurilor si consumului de alcool. Parchetul a inaintat o cerere de revizuire, iar Tribunalul Alba (judecator Diana Maria Farcas) a achitat-o pe Visan prin sentinta penala nr. 215 din 15 septembrie 2005. Sentinta a ramas definitiva prin neapelare, iar femeia a fost pusa in libertate.

Crima procurului Placinta (foto 2)

Procesul de reviziuire de la Tribunalul Alba a scos la iveala o serie de fapte abominabile comise de anchetatori (politisti si procurori) care au contribuit la fabricarea actului de inculpare. Din noile probe administrate a reiesit ca anchetatorii au determinat-o pe Viorica Visan sa "recunoasca" fapta intrucat "a fost amenintata si batuta de anchetatori, spunandu-i-se ca i se va lua averea si va fi arestata toata familia, inclusiv fiica Alexandra de 7 ani". S-a retinut ca vajnicii anchetatori nu au efectuat reconstituirea la fata locului, pentru a depista ca in fapt crima nu a fost comisa asa cum s-a "recunoscut" in declaratia initiala a lui Visan, ce i-a fost luata sub presiune, si in care s-a descris omorul in cu totul alta maniera decat a fost comis in realitate. Astfel, in rechizitoriu s-a afirmat ca victima a fost ucisa cu un toporas, ca dupa zece ani sa se depisteze ca a fost ucisa cu o masina de tocat si un cutit. Instanta de reviziuire a constatat ca anchetatorii condusi de Placinta nici macar nu s-au deranjat sa afle unde au fost aruncate armele crimei, pe care Viorica Visan nu a putut sa spuna unde erau la ancheta din 1994 - fapt inacceptabil din punct de vedere al unei investigatii criminalistice, dar trecut cu vederea de instantele de judecata. Adevaratul autor al crimei, Florin Cristian Visan (fiul condamnatei) a declarat in 2004 ca le-a aruncat in WC-ul din curte, loc unde intradevar s-au gasit, dupa zece ani, masina de tocat si cutitul folosite la asasinat. S-a mai aratat ca inculpata avea doar 40 de kg, in timp ce victima - obeza de gradul II avea circa 80 kg, motiv pentru care inculpata nu putea sa taraie cadavrul pana la WC si apoi sa-l ingroape la jumatate de metru sub pamant. Confruntarea dintre mama si fiu, precum si testul cu poligraful a scos la iveala ca cei doi spun adevarul atunci cand sustin, unul ca nu a comis crima, iar celalalt ca el este autorul real. Cel mai grav aspect, rezultat in cadrul noii cercetari judecatoresti de la Tribunalul Alba este insa faptul ca fiul Florin Cristian Visan a mai facut un autodenunt similar si in 1995, "dar care nu i-a fost luat in consideratie, fiind blocat de fosta conducere a Inspectoratului Politiei Judetului Prahova (care a mai dispus in aceeasi perioada sa nu fie intocmite raportari scrise cu privire la o incercare de sinucidere in arest a inculpatei Visan Viorica)". Reaudierea unor martori, printre care si celalalt fiu al inculpatei, a scos la iveala ca si acestia au fost incatusati si fortati sa recunoasca ca au auzit-o pe Visan spunand ca vrea sa-si ucida soacra.

CSM - a musamalizat cu neobrazare cazul Visan

Dezvaluirile presei despre cazul Vioricai Visan (foto 3) au determinat Inspectia CSM sa se autosesizeze in anul 2006. A urmat o scurta ancheta de caz, insa rezultatele acesteia - aprobate de plenul CSM in sedinta din 21 decembrie 2006 - sunt de-a dreptul socante: nimeni nu e vinovat de furtul a 10 ani din viata unui om, iar articolele de presa au fost calificate drept "nu intrutotul intemeiate", si avand "o conotatie tendentioasa". Aceasta in conditiile in care insasi Justitia, prin sentinta Tribunalului Alba, a stabilit cu autoritate de lucru judecat, existenta erorii judecatoresti si a "gafelor" comise de magistratii care au concurat la producerea grozaviei. Echipa de Inspectie a CSM, care a ajuns la concluzia ca se impune "inchiderea lucrarii fata de fostul procuror Placinta Constantin si fostii judecatori Ioan Bordeianu, Sergiu Tudorache, Aurelia Androne, Victoria Nicolae, Aurel Ionescu, Lucia Popescu, Nineta Anghelina si judecatorul Aron Mircea de la Inalta Curte de Casatie si Justitie", a fost formata din inspectorii Violeta Hutopila, Gabriela Voicu si Elena Radescu. Culmea, in cazul procurorului Constantin Placinta (cel mai vinovat dintre toti - autorul rechizitoriului din cazul Visan), cei trei inspectori CSM au recunoscut ca solutia de achitare a fost imputata procurorului Placinta, prin ordin al Parchetului Tribunalului Prahova, pe motiv de "ancheta incompleta", dar stabilesc cu de la sine putere ca "urmarirea penala efectuata de procurorul Constantin Placinta in anul 1994/1995 a fost efectuata cu respectarea normelor procedurale si a garantiilor procesuale ale inculpatei". De asemenea, in cazul celor opt judecatori, Inspectia CSM retine ca "nu au rezultat indicii de savarsire a unei fapte penale si nici a abaterii disciplinare prevazute de art. 99, litera h) din Legea 303/2004 - exercitarea profesiei cu rea-credinta sau grava neglijenta". Nici o vorbulita insa de faptul ca judecatorii au copiat pur si simplu motivatia din rechizitoriu, si au judecat, atentie, fondul la primul termen de judecata, iar apelul, tot intr-un singur termen, desi era vorba de un caz complex de omor.

Mortul e de vina!

Motivatia inspectorilor CSM a fost halucinanta: "Verificarile efectuate au evidentiat faptul ca probele administrate in cauza, in anii 1994/1995, nu puteau crea suspiciunea savarsirii faptei de omor de alta persoana decat Viorica Visan (...) hotararea judecatoreasca de achitare a lui Visan Viorica s-a intemeiat pe probatoriul nou administrat in cauza ca urmare a noilor imprejurari mentionate de partile implicate. Ascunderea acestor imprejurari in cursul anchetei din anii 1994/1995, in principal de Visan Florin Cristian (n.n. - asasinul care s-a autodenuntat) nu poate fi imputata nici procurorilor si nici judecatorilor care au dispus trimiterea in judecata si respectiv condamnarea lui Visan Viorica". Cu alte cuvinte, adevaratul asasin era obligat sa-si recunoasca fapta pentru a impiedica producerea eroarii judiciare, si nu magistratii care erau platiti sa ancheteze cazul cu constiinta si profesionalism. Cum ramane atunci cu legea care spune ca un acuzat nu poate fi obligat sa-si recunoasca vinovatia sau nevinovatia, avand si dreptul sa taca? Si ca e obligatia magistratilor sa probeze cu temeinicie comiterea unei fapte penale, astfel incat nimeni sa nu fie condamnat pe nedrept!? Iata cum CSM, nici atunci cand o eroare judiciara e stabilita de o instanta de judecata (prin autoritate de lucru judecat) refuza sa recunoasca o situatie de bun-simt si arunca vina pe omul distrus sau pe criminalul care nu si-a recunoscut vina la timp. Mare rusine!