Fostul sef al Directiei Nationale Anticoruptie si judecator al Curtii Constitutionale a Romaniei, avocatul Daniel Morar (foto), prezinta istoria subiectiva a Justitiei de dupa 1990. Morar a lansat cartea “Putea sa fie altcumva. O istorie subiectiva a Justitiei dupa 1990”.

Cartea, realizata cu sprijinul jurnalistei Sorina Matei, prezinta nu doar detalii mai putin cunoscute din cariera lui Daniel Morar, ci abordeaza momente extrem de tensionate petrecute in sistemul judiciar, precum dosarele deschise unora dintre cei mai importanti magistrati, cazul suspendarii lui Traian Basescu sau implicarea serviciilor de informatii in actul de justitie (vezi facsimil). “Cartea poate fi vazuta si ca o istorie a maturizarii corpului magistratilor, dar si a deformarii acestuia, pe alocuri. Oamenii politici nu au cum sa lipseasca din poveste, iar unii dintre ei s-ar putea sa apara chiar mai bine conturati decat am intentionat”, precizeaza Daniel Morar.

Iata precizarile avocatului Daniel Morar privind cartea “Putea sa fie altcumva. O istorie subiectiva a Justitiei dupa 1990”:

“Am devenit magistrat in anul 1990, astfel ca, profesional vorbind, sunt de o varsta cu sistemul de justitie postdecembrist, in care m-am format si pe care l-am influentat intr-o anumita masura. In anii mei de procuror mi-ar fi placut sa citesc o istorie a justitiei din regimul comunist din perspectiva amintirilor si carierei unui magistrat, insa asa ceva nu s-a scris. Nu am lucrat, deci, ca magistrat inainte de 1989, insa am facut-o din plin dupa 1990 si, vrand sa las o imagine a justitiei vremurilor mele, a aparut ideea acestei carti.

Este o istorie subiectiva a justitiei din Romania de dupa caderea comunismului pentru ca reda, in special, momentele carora le-am fost protagonist sau martor, insa si pentru ca nu incerc sa obiectivez post factum lucrurile traite. Evenimentele sunt prezentate asa cum le-am perceput eu in acele momente, cu emotiile, temerile si deciziile proprii, dar si prin prisma modului cum au fost ele consemnate de presa vremii.

Cartea poate fi vazuta si ca o istorie a maturizarii corpului magistratilor, dar si a deformarii acestuia, pe alocuri. Oamenii politici nu au cum sa lipseasca din poveste, iar unii dintre ei s-ar putea sa apara chiar mai bine conturati decat am intentionat“.