Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – condus de Procurorul General Gabriela Scutea (foto) – ridica o problema de drept interesanta: ce se intampla in cazul mentinerii unei clasari, dar pentru alte motive decat cele invocate de catre petent? Problema nu este nicidecum una pur teoretica, ci izvoraste din realitatea concreta a practicii judiciare neunitare, pe care Parchetul General o detaliaza dupa cum veti vedea mai jos.

Este vorba despre o sesizare de recurs in interesul legii, care face obiectul dosarului nr. 3038/1/2021, inregistrat la 14 decembrie 2021. Inalta Curte de Casatie si Justitie a fixat primul termen la 21 februarie 2022. Al doilea a fost programat pentru ziua de luni, 21 martie 2022, pentru completarea raportului de catre judecatorul raportor.

Mai exact, PICCJ doreste sa stie care este „organul judiciar competent sa solutioneze plangerea persoanei nemultumite in ipoteza in care procurorul ierarhic superior celui care a emis solutia de clasare a admis-o, a infirmat solutia procurorului de caz si a dat o noua solutie de clasare, pentru alte motive decat cele invocate de petent”, in raport de dispozitiile articolului 339, alineatul 5 din Codul de procedura penala.

Iata ce spune art. 339 alin. 5 CPP: „Ordonantele prin care se solutioneaza plangerile impotriva solutiilor, actelor sau masurilor nu mai pot fi atacate cu plangere la procurorul ierarhic superior si se comunica persoanei care a facut plangerea si celorlalte persoane interesate”.

Pana intr-un punct, lucrurile sunt simple (conform Codului de procedura penala):

- un procuror claseaza un dosar (art. 327 CPP);

- orice persoana poate depune plangere impotriva acestei solutii de clasare, cata vreme isi poate dovedi interesul (conform articolului 336 din Codul de procedura penala);

- plangerea este solutionata de catre procurorul ierarhic superior (art. 339 CPP);

- daca procurorul ierarhic superior respinge plangerea, petentul are dreptul sa atace in instanta solutia de mentinere a clasarii (art. 340 CPP).

Problema in schimb apare cand procurorul ierarhic superior admite plangerea, infirma clasarea initiala, dar emite o noua clasare, invocand alte motive decat cele expuse de catre petent. (Altfel spus: mentine de facto clasarea, dar pe baza altui rationament.)

Intrebarea Parchetului General catre Inalta Curte este: in acest caz, petentul:

a) trebuie sa apeleze la al treilea procuror (ierarhic superior celui care a mentinut de facto clasarea), considerand ca este vorba despre o noua clasare, dispusa de la zero, sau

b) se poate adresa direct instantei?

Scutea inclina spre prima varianta

Dupa cum veti vedea mai jos, Procurorul General Gabriela Scutea tinde sa favorizeze prima orientare jurisprudentiala.

Iata principalele pasaje din sesizarea de RIL (vezi facsimil):

„Examenul jurisprudentei actuale existente in materie evidentiaza doua orientari, relevand caracterul neunitar al acesteia:

1. Intr-o prima orientare, judecatorii de camera preliminara au procedat la judecarea cauzelor avand ca obiect plangerile formulate impotriva solutiilor de netrimitere in judecata in situatia in care solutia procurorului de caz a fost infirmata de catre procurorul ierarhic superior, cu consecinta dispunerii unei noi solutii de clasare. In aceasta ipoteza, judecatorii de camera preliminara nu s-au dezinvestit, cu toate ca noua solutie de clasare dispusa in cauza nu a fost atacata la urmatorul procuror ierarhic.

In majoritatea cauzelor, problema de drept privind competenta nu a fost pusa in discutia partilor si analizata distinct, procedandu-se direct la solutionarea plangerilor. Doar in incheierea nr. 91 din 11 mai 2021, pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul nr. 49/263/2021, s-a aratat ca prim-procurorul Parchetului de pe langa Tribunalul Gorj (in calitate de procuror ierarhic superior celui care a infirmat solutia procurorului de caz) in mod corect a respins plangerea petentului ca inadmisibila, intrucat aceasta trebuia adresata direct instantei.

2. Intr-o alta orientare, s-a apreciat ca nu poate fi sesizat judecatorul de camera preliminara, anterior formularii unei plangeri la procurorul ierarhic superior celui care a infirmat solutia procurorului de caz si a dispus o noua solutie de clasare. In sprijinul acestei opinii s-a aratat ca procedura de control pe cale ierarhica in cadrul unitatii de parchet constituie, in cazul solutiilor de netrimitere in judecata, o etapa prealabila verificarii actului de catre judecatorul de camera preliminara, in procedura speciala reglementata de art.340 din Codul de procedura penala.

Mai exista o categorie de hotarari in care judecatorii de camera preliminara au fost sesizati cu plangere dupa atacarea ordonantei de schimbare a temeiului clasarii la procurorul ierarhic superior celui care a dispus noua solutie, fiind astfel urmata procedura mentionata in Decizia nr.1/2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectiile Unite. (...)

Apreciez ca solutia legala in aceasta materie este ilustrata de cea de-a doua orientare jurisprudentiala. Se impune a se observa ca ceea ce a condus la aparitia unei practici neunitare in materie este existenta unor opinii divergente cu privire la valabilitatea argumentelor juridice expuse in considerentele Deciziei nr. 1 din 19 ianuarie 2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectiile Unite, raportat la modificarea legislativa adusa institutiei plangerii impotriva actelor procurorului prin noul Cod de procedura penala, prin introducerea alin. 5 al art. 339, dispozitie care nu exista la momentul pronuntarii acestei decizii.

In urma examinarii coroborate a art.339 alin.1, 2 si 5 si art.340 din Codul de procedura penala, se poate concluziona ca principiile avute in vedere de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie in cuprinsul deciziei mentionate se regasesc in continuare in legislatia procesual-penala si pot fi valorificate prin prisma aspectelor de noutate aparute ulterior pronuntarii acesteia. Art.336 – art.339 din Codul de procedura penala reglementeaza un instrument juridic prin intermediul caruia persoana interesata, care are legitimitate procesuala in acest sens, provoaca un control de legalitate si temeinicie referitor la actele si masurile de urmarire penala.

Pentru ca persoana ale carei interese legitime au fost vatamate sa poata face plangere la procuror sau la prim-procurorul parchetului, procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel, procurorul-sef sectie al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sau, dupa caz, la procurorul ierarhic superior, in temeiul art.339 din Codul de procedura penala, trebuie sa fie indeplinite mai multe conditii de forma si fond, prevazute cumulativ de textul de lege mentionat. Insa interpretarea si aplicarea art.339 alin.5 din Codul de procedura penala au generat practica neunitara, nefiind clara situatia in care 'actul procurorului superior celui care a emis initial solutia mai poate fi atacat sau nu in cadrul Ministerului Public'.

Astfel, procurorul ierarhic superior celui care a efectuat actul sau care a emis solutia se pronunta asupra plangerii prin ordonanta.

In ipoteza clasica, daca plangerea este respinsa, impotriva acestei solutii persoana respectiva nu mai poate face o noua plangere, pe verticala, in cadrul Ministerului Public, ci are exclusiv posibilitatea de a se adresa judeditorului de camera preliminara, conform art.340 din Codul de procedura penala.

In ipoteza care face obiectul prezentei cauze, procurorul ierarhic superior celui care a emis solutia, rezolvand plangerea persoanei interesate, face din oficiu propriul examen al solutiei si, in baza propriilor motive, care excedeaza celor invocate de petitionar, infirma solutia si dispune tot clasarea, dar in baza altor temeiuri de fapt sau de drept. Solutia infirmata de procurorul ierarhic superior nu mai are nicio putere, astfel ca prin adoptarea de catre acesta din urma a unei noi solutii de netrimitere in judecata – diferita sau identica in continut, intemeiata pe motivele invocate in plangerea petentului sau pe alte motive – ne vom afla din nou in prima etapa a procedurii, ce presupune, cu necesitate, verificarea acestei solutii pe cale ierarhica.

In aceste conditii, atacarea direct la judecatorul de ca era preliminara a solutiei de netrimitere in judecata, in absenta confirmarii acesteia de procurorul ierarhic superior, echivaleaza cu prematura sesizare a instantei prin plangere. In plus, in exercitarea dreptului de control, procurorul ierarhic superior este obligat sa verifice sub toate aspectele legalitatea si temeinicia solutiei de clasare a procurorului, nefiind limitat de obiectiunile invocate in plangerea prin care a fost sesizat de catre persoana ale carei interese legitim au fost vatamate. Or, in acest context, art.339 alin.5 trebuie interpretat prin raportare la art.340 din Codul de procedura penala, care prevede ca numai in cazul respingerii plangerii, persoana interesata se poate adresa judecatorului.

Prin urmare, solutia asupra urmaririi penale, pe care, dupa ce o infirma pe cea dintai, o pronunta din oficiu procurorul ierarhic superior urrnator, care a exercitat controlul, nu intra sub incidenta art.339 alin.5 alin Codul de procedura penala, pentru ca aceasta prevedere legala se refera doar la solutia asupra plangerii, nu si la noua solutie adoptata. De altfel, aceasta din urma solutie este rezultatul exercitarii controlului ierarhic intemeiat exclusiv pe art.64 alin.3 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciara, republicata.

Pe cale de consecinta, noua solutie nu se va intemeia pe dispozitiile art.339 din Codul de procedura penala, cata vreme motivele plangerii nu au fost insusite de procurorul care a exercitat controlul. De aceea, si noua solutie de clasare, pronuntata subsecvent controlului din oficiu exercitat in temeiul mentionat, este o solutie autonoma, care trebuie sa se supuna, la randul ei, controlului in cadrul Ministerului Public, inainte de a fi sesizat judecatorul de camera preliminara.

Doar in situatia in care, la randul sau, procurorul ierarhic superior, astfel sesizat, a respins plangerea si a mentinut solutia prim-procurorului / procurorului ierarhic superior sau nu a solutionat plangerea in termenul legal prevazut de art.338 din Codul de procedura penala, persoana vatamata, precum si orice alte persoane ale caror interese legitime sunt afectate, se pot adresa cu plangere instantei de judecata.

Avand in vedere cele expuse, urmeaza sa constatati ca aceasta problema de drept a primit o solutionare diferita din partea instantelor judecatoresti si, printr-o decizie obligatorie, sa stabiliti modul unitar de interpretare si aplicare a dispozitiilor legale, conform art.474 din Codul de procedura penala”.