Presedintele Traian Basescu a clamat in cadrul sedintei CSM de vineri, 4 ianuarie 2013, ca propunerile pentru Procurorul General al Romaniei si procurorul sef al DNA ar trebui facute de Consiliul Superior al Magistraturii si nu de ministrul Justitiei, in baza articolului 134 alineatul 1 din Constitutia Romaniei, care prevede: ”Consiliul Superior al Magistraturii propune Presedintelui Romaniei numirea in functie a judecatorilor si a procurorilor, cu exceptia celor stagiari, in conditiile legii”. Traian Basescu a precizat ca CCR nu s-a pronuntat asupra acestui articol, afirmand ca, potrivit Constitutiei, propunerile pentru sefia PICCJ si DNA ar trebui sa vina de la CSM: “Am venit pregatit sa ridic problema asta. Avem un articol 134 in Constitutia Romaniei: CSM face presedintelui propunerile pentru functiile de procurori sefi. Acest articol, in opinia mea de inginer, spune clar ca CSM face propunerile. Deci propunerea, conform Constitutiei, trebuie sa vina de la CSM. Aceasta prevedere nu a fost atacata la CCR pana acum”.

Cu toate ca a rostit o gugumanie juridica, Traian Basescu a fost inganat de procuroarea Oana Haineala, care nu s-a jenat sa se susoteasca cu presedintele in timpul sedintei de plen a CSM spre a arata ce bine se are cu acesta (vezi foto).

In realitate insa lucrurile stau cu totul altfel. CCR s-a pronuntat asupra modului in care se fac numirile pentru functia de Procuror General al Romaniei si cea de procuror sef al DNA inca din 2005, demonstrand ca propunerile se fac doar de catre ministrul Justitiei!

CCR: „Ministrul justitiei raspunde pentru eficienta parchetelor. In aceste conditii, ministrul justitiei trebuie sa vegheze la conducerea parchetelor pe baza principiului responsabilitatii si al eficientei”

In data de 6 iulie 2005, Curtea Constitutionala a adoptat Decizia 375 referitoare la sesizarile de neconstitutionalitate a Legii privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente. Cu aceasta ocazie, CCR a stabilit ca procedura de numire a Procurorilui General al Romaniei si a procurorului sef a DNA, de catre presedintele Romaniei, la propunerea ministrului Justitiei, cu avizul CSM, este pe deplin constitutionala.

Iata ce a precizat CCR in Decizia 375/2005 in legatura cu acest aspect: „Au de asemenea un deplin suport constitutional prevederile legale nou introduse care stabilesc ca numirea principalelor functii de conducere din Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si Parchetul National Anticoruptie se face de catre Presedintele Romaniei, la propunerea Ministrului Justitiei si cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.

Potrivit art.94 litera c) din Constitutie, Presedintele are ca atributie numirea in functii publice, iar aceasta numire se face in conditiile legii.

Nu exista nici un text constitutional care sa reglementeze numirea in functiile de conducere din parchete, ceea ce inseamna ca aceasta se face in conditiile reglementate de lege.

Referitor la numirea conducatorilor Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si, respectiv, Parchetului National Anticoruptie, potrivit art.132 alin.(1) din Constitutie, procurorii isi desfasoara activitatea potrivit principiului legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justitiei. De aceea, ministrul justitiei raspunde pentru eficienta parchetelor. In aceste conditii, ministrul justitiei trebuie sa vegheze la conducerea parchetelor pe baza principiului responsabilitatii si al eficientei.

Ministrul justitiei nu controleaza in nici un caz solutiile procurorilor, acestia fiind independenti potrivit art.4 alin.l din proiectul de modificare a Legii nr.303/2004, iar nu numai stabili, asa cum se prevede in actuala forma a Legii nr.303/2004. Independenta procurorilor este consacrata si prin art.61 alin.2 din modificarile aduse Legii 304/2004 privind organizarea judiciara.

In plus, dezbaterile din CSM - provocate de solicitarea avizului - aduc transparenta acestor numiri si revocari, avand in vedere caracterul public al sedintelor CSM, la care participa presa si oricine doreste”.

Curtea Constitutionala: “Procedura de numire si revocare a conducatorilor parchetului este conforma cu procedura de numire si revocare din alte state membre ale Uniunii Europene”

In aceeasi Decizie 375 din 6 iulie 2005, CCR a subliniat ca modul in care sunt numiri seful PICCJ si cel al DNA este conform cu cel din alte state membre ale Uniunii Europeane, precum Germania, Olanda sau Danemarca. De asemenea, CCR a evidentiat faptul ca o Recomandare adoptata de Consiliul Europei vorbeste despre posibilitate ca procurorii sa faca parte din executiv sau sa fie subordonati acestuia: “Mai mult, modificarile propuse sunt in total acord cu documentele internationale in materie si chiar se ridica deasupra standardelor europene. Astfel, Recomandarea (2000) 19 privind rolul procurorului in sistemul justitiei penale, adoptata de Comitetul de Ministri al Consiliului Europei afirma in articolul 11 ca parchetele vor da periodic si public socoteala pentru activitatile lor si, in special, pentru cum au indeplinit prioritatile. Iar in articolul 13 se recunoaste posibilitatea ca procurorii sa faca parte din executiv sau sa fie subordonati executivului si se cer anumite garantii, cum ar fi reglementarea prin lege a puterilor executivului asupra procurorilor, transparenta in exercitarea puterilor executivului asupra procurorilor, respectarea tratatelor internationale si a principiilor generale de drept, etc. Modificarile operate de proiectul de lege merg mai departe, in sensul ca atribuie mult mai multa independenta procurorilor din Romania.

Procedura de numire si revocare a conducatorilor parchetului este conforma cu procedura de numire si revocare din alte state membre ale Uniunii Europene, precum Danemarca, Finlanda, Suedia, Germania, Irlanda, Olanda, Spania, Portugalia, Cehia, Estonia, Slovenia si altele”.

Ministerul Justitiei: "legiuitorul nu are constrangeri de rang constitutional in stabilirea solutiei legislative privind numirea procurorilor in functiile de conducere"

Ministerul Justitiei a publicat luni, 7 ianuarie 2013, o analiza corelativa pe baza Articolului 134 din Constitutia Romaniei, si a articolului 54 din Legea nr.303/2004, care arata ca Articolul 134 invocat de presedintele Traian Basescu "nu se refera insa si la numirea in functiile de conducere, aspecte ce tin de cariera profesionala a magistratilor. Asadar, legiuitorul nu are constrangeri de rang constitutional in stabilirea solutiei legislative privind numirea procurorilor in functiile de conducere".

Prezentam in continuare comunicatul de presa remis de Ministerul Justitiei luni, 7 ianuarie 2013:

"Numirea in functiile de Procuror General al Parchetului de pe langa InaltaCurte de Casatie si Justitie si procuror sef al Directiei Nationale Anticoruptie.

Articolul 134 din Constitutie. Articolul 54 din Legea nr. 303/2004. Interpretare corelativa. Analiza prevederilor constitutionale si legale in vigoare conduce indubitabil la urmatoarea interpretare:

I. Texte constitutionale

Art. 134 alin. (1) din Constitutia Romaniei prevede atributia Presedintelui Romaniei de a-i numi in functie pe judecatori si pe procurori, cu exceptia celor stagiari, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.

Potrivit art. 125 alin. (2) din Constitutia Romaniei „ Propunerile de numire, precum si promovarea, transferarea si sanctionarea judecatorilor sunt de competenta Consiliului Superior al Magistraturii, in conditiile legii sale organice.”

II. Texte legale incidente

1.Art. 53 din Legea nr. 303/2004, publicata in Monitorul Oficial nr. 576 din 29 iunie 2004 avea urmatoarea forma: „(1) Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, prim-adjunctul si adjunctul acestuia, precum si procurorul general al Parchetului National Anticoruptie si adjunctul acestuia sunt numiti de catre Presedintele Romaniei, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu recomandarea ministrului justitiei, dintre procurorii care au o vechime minima de 18 ani in magistratura, pe o perioada de 5 ani, fara posibilitatea reinvestirii. Dispozitiile art.52 alin. (2) se aplica in mod corespunzator.”

2.Articolul 53 a fost modificat prin Legea nr. 247/2005 si are urmatorul cuprins

(prin republicare art. 53 a devenit art. 54, avand aceeasi forma si in prezent:„(1) Procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie, prim-adjunctul si adjunctul acestuia, procurorul general al Parchetului National Anticoruptie, adjunctii acestuia, procurorii sefi de sectie ai acestor parchete, precum si procurorul sef al Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata siTerorism si adjunctii acestora, sunt numiti de Presedintele Romaniei, la propunerea ministrului justitiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii care au o vechime minima de 10 ani in functia de judecator sau procuror, pe o perioada de 3 ani, cu posibilitatea reinvestirii, o singura data.”

III. Control de constitutionalitate exercitat asupra dispozitiilor legale incidente

1.Legea nr. 247/2005 a fost verificata in cadrul controlului anterior de constitutionalitate fiind pronuntata Decizia nr. 375/2005.

Au fost criticate prevederile din Legea nr. 303/2004 prin care se stabileste dreptul Presedintelui Romaniei (…) de a face numirile in cele mai inalte functii din Ministerul Public la propunerea ministrului justitiei, cu avizul consultativ al Consiliului Superior al Magistraturii. Autorii sesizarii (parlamentari ai opozitiei, membri ai PSD) sustineau ca aceste prevederi ale legii contravin dispozitiilor art. 134 din Constitutie. Referitor la aceste critici, Curtea a constatat ca „numirea judecatorilor si procurorilor urmeaza a se face la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii in continuare, iar numirea in anumite functii de conducere, se face dintre persoanele numite anterior in functia de procuror. Daca Presedintele Romaniei nu ar avea nici un drept de examinare si de apreciere asupra propunerilor facute de Consiliul Superior al Magistraturii pentru numirea judecatorilor si procurorilor sau in anumite functii de conducere ori daca nu ar putea refuza numirea nici motivat si nici macar o singura data, atributiile Presedintelui Romaniei, prevazute de art. 94 lit. c) coroborat cu art. 125 alin. (1) din Constitutie, ar fi golite de continut si importanta.”

2.Prin Decizia nr. 551/2009, in solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 54 din Legea nr. 303/2004, Curtea a apreciat ca „in aplicarea acestor prevederi, legiuitorul are libertatea de a reglementa competenta Presedintelui Romaniei de a-i numi in functie, inclusiv in functii de conducere, si de a-i revoca pe toti magistratii la care textul constitutional se refera.”

IV. Alte consideratii cu privire la procedura de numire

1.Art. 134 alin. (1) din Constitutie partajeaza atributiile Consiliului Superior al

Magistraturii si ale Presedintelui Romaniei cu privire la numirea in functie a judecatorilor si procurorilor. In acest sens, Consiliul Superior al Magistraturii propune Presedintelui Romaniei numirea in functie a judecatorilor si procurorilor, cu exceptia celor stagiari, in conditiile legii. In calitate de garant al independentei justitiei, Consiliul Superior al Magistraturii propune, iar Presedintele Romaniei, in exercitarea rolului de a veghea la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice, numeste in functie judecatorii si procurorii. Pornind de la reglementarile legale potrivit carora admiterea in magistratura se face prin concurs organizat de catre Consiliul Superior al Magistraturii, prin intermediul Institutului National al Magistraturii, textul constitutional analizat are in vedere atributia Presedintelui de a investi in functie magistratii, judecatori si procurori, cu consecinta dobandirii inamovibilitatii, respectiv a stabilitatii, urmata de exercitarea atributiunilor specifice autoritatii judecatoresti. In mod simetric, Presedintele Romaniei are si atributia eliberarii din functie a judecatorilor si procurorilor.

Textul constitutional nu se refera insa si la numirea in functiile de conducere,

aspecte ce tin de cariera profesionala a magistratilor. Asadar, legiuitorul nu are

constrangeri de rang constitutional in stabilirea solutiei legislative privind numirea procurorilor in functiile de conducere. Aceasta cu atat mai mult cu cat, in baza art. 134 alin. (4) din Constitutiei, Consiliul Superior al Magistraturii indeplineste si alte atributii stabilite prin legea sa organica, in realizarea rolului sau de garant al independentei justitiei.

2.Au de asemenea un deplin suport constitutional prevederile legale nou introduse care stabilesc ca numirea principalelor functii de conducere din Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si Parchetul National Anticoruptie se face de catre Presedintele Romaniei, la propunerea Ministrului Justitiei si cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.Potrivit art. 94 litera c) din Constitutie, Presedintele are ca atributie numirea in functii publice, iar aceasta numire se face in conditiile legii.Nu exista nici un text constitutional care sa reglementeze numirea in functiile de conducere din parchete, ceea ce inseamna ca aceasta se face in conditiile reglementate de lege.

Referitor la numirea conducatorilor Parchetului de pe langa inalta Curte de

Casatie si Justitie si, respectiv, Parchetului National Anticoruptie, potrivit art. 132 alin. (1) din Constitutie, procurorii isi desfasoara activitatea potrivit principiului legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justitiei. De aceea, ministrul justitiei raspunde pentru eficienta parchetelor. in aceste conditii, ministrul justitiei trebuie sa vegheze la conducerea parchetelor pe baza principiului responsabilitatii si al eficientei.

Ministrul justitiei nu controleaza in nici un caz solutiile procurorilor, acestia fiind

independenti potrivit art. 4 alin. 1 din proiectul de modificare a Legii nr. 303/2004, iar nu numai stabili, asa cum se prevede in actuala forma a Legii nr. 303/2004. Independenta procurorilor este consacrata si prin art. 61 alin. 2 din modificarile aduse Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara.

In plus, dezbaterile din CSM - provocate de solicitarea avizului - aduc transparenta acestor numiri si revocari, avand in vedere caracterul public al sedintelor CSM, la care participa presa si oricine doreste. Se mentioneaza si faptul ca cererea de revocare a procurorilor generali si a celorlalte persoane carora li se aplica aceasta dispozitie se circumscrie unor cerinte de eficienta mentionate explicit in art. 50 din Legea nr. 303/2004 astfel incat nu vor putea avea loc abuzuri. Mai mult, modificarile propuse sunt in total acord cu documentele internationale in materie si chiar se ridica deasupra standardelor europene. Astfel, Recomandarea (2000)19 privind rolul procurorului in sistemul justitiei penale, adoptata de Comitetul de Ministri al Consiliului Europei afirma in articolul 11 ca parchetele vor da periodic si public socoteala pentru activitatile lor si, in special, pentru cum au indeplinit prioritatile".

Iar in articolul 13 se recunoaste posibilitatea ca procurorii "sa faca parte din executiv sau sa fie subordonati executivului" si se cer anumite garantii, cum ar fi reglementarea prin lege a puterilor executivului asupra procurorilor, transparenta in exercitarea puterilor executivului asupra procurorilor, respectarea tratatelor internationale si a principiilor generale de drept etc. Modificarile operate de proiectul de lege merg mai departe, in sensul ca atribuie mult mai multa independenta procurorilor din Romania.

Procedura de numire si revocare a conducatorilor parchetului este conforma cu

procedura de numire si revocare din alte state membre ale Uniunii Europene, precum Danemarca, Finlanda, Suedia, Germania, Irlanda, Olanda, Spania, Portugalia, Cehia, Estonia, Slovenia si altele.

3.Ad absurdum, interpretarea potrivit careia art. 134 alin. (1) din Constitutie se refera si la numirile in functiile de conducere sau in oricare alte functii de judecator sau de procuror ar conduce la obligatia ca, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, Presedintele Romaniei sa numeasca judecatorii sau procurorii in toate functiile de conducere (inclusiv in cele de nivel inferior, cum ar fi functiile de procuror sef birou sau procuror sef serviciu ori presedinte de sectie), precum si in toate functiile de executie ocupate ca urmare a promovarii (cum ar fi functia de judecator la tribunal, obtinuta prin promovarea din functia de judecator la judecatorie), semnificand de fapt subordonarea fata de executiv. Acelasi regim juridic ar urma sa aiba si functiile de conducere ocupate prin delegare. Astfel la nivelul anului 2012, 642 functii de conducere din cadrul instantelor si respectiv 634 functii de conducere din cadrul parchetelor ar urma sa fie supuse procedurii numirii de catre Presedinte la propunerea C.S.M. In aceeasi maniera s-ar proceda practic, indiferent daca mandatul ar fi consecinta numirii sau a delegarii. Prin acelasi procedeu s-ar materializa si numirea in functiile de executie ocupate ca urmare a promovarii, ceea ce inseamna de fapt substituirea Presedintelui si in atributiile exclusive conferite Consiliului Superior al Magistraturii prin lege.

O asemenea ipoteza ar conduce si la ideea ca toate persoanele numite deja in

aceste functii de conducere sau de executie conform altei proceduri prevazuta de lege (care nu au fost numite de catre Presedintele Romaniei sau care au fost numite de Presedintele Romaniei, dar nu la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii) au fost numite in functii cu incalcarea Constitutiei, ceea ce ar fi de natura ca, printre altele, sa ridice grave probleme privind actele juridice intocmite de catre acestea. Mai mult, ar conduce, in mod automat, la vacanta tuturor acestor functii si la reluarea procedurilor de numire pentru aproape toti judecatorii si procurorii.

In consecinta, interpretarea art. 134 din Constitutie nu poate duce la concluzii absurde care, in substanta lor, ar insemna practic anihilarea independentei sistemului judiciar in limitele prevazute de Constitutie si legile speciale si nesocotirea competentelor altor institutii ale statului".

*Cititi aici Decizia 375 a CCR din 6 iulie 2005

*Cititi aici Decizia nr. 551 a CCR din 9 aprilie 2009