In Romania inca se mai dau condamnari motivate pe baza rationamentelor DNA-ului condus de Laura Kovesi, in care judecatorii preiau in integralitate constructia procurorilor. Asa au stat lucrurile, spre exemplu, in cazul unui dosar solutionat de Tribunalul Calarasi in care instanta a dispus condamnari cu executare, solutii care ulterior au fost desfiintate definitiv de Curtea de Apel Bucuresti, printr-o motivare devastatoare a judecatoarelor Lia Savonea (foto, presedinta Curtii de Apel Bucuresti) si Sabina Adomnitei (presedinta Sectiei I penala a Curtii de Apel Bucuresti).

In iunie 2017, moment la care DNA isi desfasura activitatea sub managementul Laurei Kovesi, parchetul anticoruptie a dispus trimiterea in judecata a directorului Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara (OCPI) Calarasi, Ovidiu Benea, pentru abuz in serviciu si fals in declaratii. De asemenea, prin acelasi rechizitoriu, DNA l-a trimis in judecata si pe Alexandru Gavanescu, seful biroului economic al OCPI Calarasi, pentru abuz in serviciu. Dosarul celor doi a fost inregistrat la Tribunalul Calarasi, unde, in 18 august 2022, s-a dispus condamnarea ambilor inculpati pentru abuz, la cate 4 ani inchisoare cu executare, Benea fiind in schimb achitat pentru fals.

Acuzatiile DNA au vizat pretinsa incalcare a atributiilor legale de catre cei doi cu ocazia realizarii unui proiect de modernizare si extindere a sediului OCPI Calarasi, prin favorizarea unei societati comerciale la castigarea licitatiei fara ca aceasta sa fi indeplinit conditiile legale, prin achitarea unui avans nelegal catre respectiva societate pentru favorizarea ei, prin incheierea nelegala a unui act aditional prin care s-au contractat lucrari cuprinse in contractul initial si prin achitarea facturilor catre aceeasi societate desi lucrarile fusesera stopate. Fapte prin care, a sustinut DNA, OCPI Calarasi ar fi fost prejudiciata cu circa 1,1 milioane euro.

Rechizitoriul si sentinta Tribunalului Calarasi nu au avut nicio legatura cu realitatea

Dosarul DNA a tinut la Tribunalul Calarasi, care, prin sentinta nr. 49 din 18 august 2022, pronuntata in cauza 1047/116/2017, a stabilit condamnari de cate 4 ani inchisoare cu executare pentru cei doi inculpati, pentru abuz in serviciu. Situatia s-a schimbat totusi la 180 de grade la Curtea de Apel Bucuresti, judecatoarele Lia Savonea si Sabina Adomnitei constatand ca in realitate cei doi sefi din OCPI Calarasi au fost condamnati pentru fapte inexistente.

Astfel, prin Decizia Penala nr. 823 din 25 aprilie 2023, pronuntata in dosarul 1047/116/2017, Savonea si Adomnitei au dispus achitarea directorului OCPI Calarasi Ovidiu Benea, in temeiul art. 16 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala - “fapta nu exista”. Aceeasi solutie de achitare, pe acelasi temei “fapta nu exista” a fost pronuntata si fata de cel de-al doilea inculpat, seful biroului economic al OCPI Calarasi, Alexandru Gavanescu (aparat de avocatii Ionut Alexandru si Ancuta Alexandru).

Constructia DNA, validata de Tribunalul Calarasi, s-a naruit

Devastatoare este insa decizia definitiva de achitare, care demonteaza atat rechizitoriul DNA, cat si sentinta Tribunalului Calarasi. In acest sens, judecatoarele Lia Savonea si Sabina Adomnitei au constatat ca instanta de fond, printre altele, si-a insustit integral argumentele DNA si a preluat toate aspectele retinute in rechizitoriu. “Observa Curtea ca prima instanta si-a insusit, integral sustinerile parchetului, toate aspectele retinute fiind, cu rigoare, preluate din rechizitoriu, mai putin concluzia referitoare la raspunderea penala, ceea ce determina Curtea sa aprecieze ca inculpatii au beneficiat, totusi, de un prim grad de jurisdictie”, arata Curtea de Apel Bucuresti.

In plus, judecatoarele Savonea si Adomnitei subliniaza nu doar ca nu impartasesc rationamentul Tribunalului Calarasi, ci si ca acesta este reluat integral din rechizitoriul DNA. “Mai mult insa, Curtea nu impartaseste rationamentul judecatorului instantei de fond, care, de altfel, a reluat integral pe cel expus in rechizitoriu, in care se arata ca, intrucat in contract nu era prevazuta posibilitatea achitarii unui avans, plata acestuia era nelegala. Astfel, Curtea constata ca, prin art. 52 alin 8 din legea nr. 500/2002 se stipuleaza ca Guvernul poate stabili, prin hotarare, actiunile si categoriile de cheltuieli pentru care se pot efectua plati in avans de pana la 30% din fondurile publice, criteriile, procedurile, precum si limitele care se vor folosi in acest scop, din aceasta norma rezultand in mod cert ca este permisa acordarea de avansuri si ca reglementarea conditiilor in care se acorda are loc prin legislatie secundara (cu consecinta faptului ca incalcarea acestor conditii nu conduce la antrenarea raspunderii penale in baza infractiunii de abuz in serviciu). Mai mult, prin art.10 din aceeasi norma de reglementare primara, sumele reprezentand plati in avans, efectuate potrivit alin. (8) si (9) si nejustificate prin bunuri livrate, lucrari executate si servicii prestate pana la sfarsitul anului, in conditiile prevederilor contractuale, vor fi recuperate de catre institutia publica ce a acordat avansurile si se vor restitui bugetului din care au fost avansate. in cazul nelivrarii bunurilor, neefectuarii lucrarilor si serviciilor angajate pentru care s-au platit avansuri, recuperarea sumelor de catre institutia publica se face cu perceperea de dobanzi si penalitati de intarziere sau majorari de intarziere, dupa caz, aplicabile pentru veniturile bugetare, calculate pentru perioada de cand s-au acordat si pana s-au recuperat. Din chiar reglementarea mentionata, rezulta ca efectuarea de plati in avans nu este interzisa de lege, in niciun caz sub sanctiune penala, iar recuperarea avansului se impune in situatia in care bunurile pentru care s-a platit avansul nu au fost livrate: or, inculpatii au sustinut ca avansul a fost platit pentru achizitionarea de echipamente care urmau sa fie montate la sediu OCPI in cadrul realizarii lucrarii atribuite, astfel cum rezulta din chiar factura nr. 201043/28.10.2009, aspecte care, la acest moment, data fiind acuzatia, respectiv ca s-ar fi achitat un avans prin incalcarea legii primare care ar interzice plati in avans, nu se mai impune a fi verificate”, explica judecatoarele Lia Savonea si Sabina Adomnitei.

Nu in ultimul rand, cele doua judecatoare au stabilit ca atat DNA, cat si Tribunalul Calarasi au sustinut ca inculpatii au incalcat o dipozitie legala, prin executarea obligatiilor de plata pentru niste lucrari neexecutate, insa nici DNA, nici Tribunalul Calarasi nu au spus despre ce dispozitie legala este vorba. “In concret, parchetul si prima instanta apreciaza ca, prin executarea obligatiilor de plata, in conditiile neexecutarii integrale a prestatiilor, inculpatii au incalcat o dispozitie legala primara, omitand insa sa o expuna. Curtea constata ca o atare dispozitie legala nu exista si ca materia executarii contractelor este guvernata de dreptul civil, fiind, de altfel, dificil a se stabili prin lege care este momentul exact la care se poate constata o neexecutare in cazul fiecarui contract, cu consecinta sistarii platilor. Mai mult, in conditiile in care un procent de peste 90% din totalitatea lucrarilor a fost executat, nu se poate retine o actiune de rea credinta evidenta, flagranta a conducatorilor institutiei, de a plati lucrari fictive, iar declaratiile martorilor, unii dintre ei functionari publici, care ar fi avut ei insisi, sub sanctiunea comiterii infractiunii prevazute de art. 263 Cod penal, obligatia sesizarii organelor de urmarire penala in conditiile in care ar fi luat cunostinta de comiterea unei fapte prevazute de legea penala in legatura cu serviciul in cadrul caruia isi indeplineste atributiile, au fi privite cu rezerva: in masura in care martorii au apreciat ca nu se savarseste nicio fapta prevazuta de legea penala la momentul platii facturilor si nu au apreciat necesara sesizarea parchetului, in aceeasi masura nici inculpatii nu au apreciat ca savarsesc o fapta prevazuta de legea penala, in conditiile in care efectueaza plata facturilor. Pe de alta parte, Curtea nu exclude (dar nici nu retine, pentru ca nu are o astfel de competenta, fiind tinuta a judeca strict in limitele investirii) exercitarea cu lipsa de profesionalism a atributiilor de serviciu de catre inculpati, aceste aspecte urmand a fi rezolvate prin antrenarea, daca este cazul, a unor alte tipuri de raspundere, si nu a raspunderii penale, care, astfel cum rezulta fara echivoc din intreaga jurisprudenta a Curtii Constitutionale in materie, intervine doar ultima ratio”, precizeaza Lia Savonea si Sabina Adomnitei.

Prezentam un fragment din decizia de achitare a celor doi sefi de la OCPI Calarasi, pronuntata de judecatoarele Lia Savonea si Sabina Adomnitei de la Curtea de Apel (hotararea integrala este atasata integral la finalul articolului):

“Preliminar, Curtea constata ca inculpatii sunt trimisi in judecata pentru o pretinsa infractiune de abuz in serviciu, comisa sub forma unitatii naturale de infractiune, constand in urmatoarele:

1. Favorizarea ## #&T ########## ######### SRL la procedura de atribuire a contractului nr. 5/17.08.2009 ce a avut ca obiect modernizare si extindere S+P+1 constructie existenta pentru sediul OCPI ########. Parchetul a sustinut ca au fost indeplinite, prin incalcarea legii, cu intentie directa, atributiile de serviciu de catre ##### ######, prin aprobarea raportului procedurii de atribuire a contractului de lucrari, iar, de catre ######### #########, prin rolul avut la intocmirea raportului de evaluare cu privire la indicatorii economici-financiari ceruti prin fisa de date a achizitiei, fiind folosita pentru aceasta firma o alta metoda de calcul a indicatorilor economici decat cea utilizata fata de ceilalti participanti, in conditiile in care, daca ar fi existat tratament egal, se constata ca ## #&T ########## ######### SRL nu indeplinea cerintele de atribuire a contractului. Acest demers de folosire metode de calcul diferite pentru participantii la aceeasi licitatie, desi scriptic apare ca fiind obiectivat de ### ######, ce a semnat pe ultima fila, in realitate, ar fi fost realizat de ######### #########, superiorul ei ierarhic, care a procedat, cu exceptia ultimei file semnate anterior de ### ######, la inlocuirea celor intocmite de aceasta, ce contineau si calculele efectuate de ea. Urmare acestei inlocuiri de file comisa de ######### #########, a rezultat luarea in considerare pentru desemnarea firmei castigatoare a procedurii de achizitie publica, a unui raport nedatat si neinregistrat. De asemenea, sustine parchetul ca avantajarea ## #&T ########## ######### SRL in procedura de achizitie publica de catre ##### ###### si ######### ######### s-a realizat si prin declararea acesteia ca fiind castigatoare, in conditiile in care caietele de sarcini contineau denumirea producatorului echipamentelor. Astfel, s-a retinut ca au fost incalcate prevederile: - art.2 alin.2 lit.b din OUG nr. 34/2006, ce era in vigoare in acea perioada, intrucat nu a respectat principiul tratamentului egal -fila 9 si 10 ; - art. 38 al. 1 din OUG nr. 34/2006, ce era in vigoare in acea perioada, intrucat caietele de sarcini ale firmei declradate castigatoarea contineau denumirea producatorului echipamentelor -fila9 - art. 36 al. 1 lit.b din HG nr.925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achizitie publica conform OUG nr. 34/2006, ce era in vigoare in acea perioada - fila 10 - art.78 din HG nr.925/2006 – fila 10 Curtea retine ca, la data de 05.05.2009, OCPI ######## a intocmit Referatul nr. 35801 ce a vizat necesitatea initierii procedurii de achizitie publica pentru lucrarile avand ca obiect „Amenajare si extindere S+P+1 constructie existenta S+P+3 pentru sediul OCPI ########, #### ######## ### ## bis, Municipiul ########”. in referatul nr. 35802/20.05.2009 a fost indicata valoarea estimata a contractului de lucrari, la 7.331.800 lei cu TVA, stabilita de proiectantul SC ##### ##### SRL prin „Centralizatorul de lucrari” in faza Studiu de fezabilitate. Prin anuntul de participare nr. 80213/16.06.2009 a fost initiata procedura de licitatie deschisa pentru „Amenajare si extindere S+P+1 constructie existenta S+P+3E pentru sediul OCPI ########”. Din comisia de licitatie au facut parte ######## ######## – presedinte, ######### #####-consilierul juridic din acea perioada al OCPI ########, ### ###### – angajat in functia de economist la OCPI ########, 2 membri externi, respectiv ##### ###### #######, ######## ### - si ##### #######, din partea ####. in sentinta instantei de fond, s-a mentionat ca numitul ######## ### a fost adus de ##### ###### pentru evaluarea ofertelor pe partea de constructii, iar numitul ##### ###### ####### a fost adus de ##### ###### pentru evaluarea ofertelor pe partea de legalitate. Aceste sustineri nu sunt motivate, nu rezulta de unde pe ce se fundamenteaza si nu rezulta nici ceea ce se urmareste a se acredita. Din analiza dosarului de urmarire penala, Curtea constata ca, in volumul 3, la filele 270-276 este atasat Raportul procedurii „Licitatie deschisa de atribuire a Contractului de achizitie publica lucrari”, in preambulul caruia se arata ca respectiva comisie a fost numita prin Decizia nr. ##/14.07.2009 a directorului OCPI ######## (decizie care nu a fost identificata in dosarul de urmarire penala), fiind alcatuita din urmatorii: ######## ########, in calitate de presedinte, ######### ##### si ### ###### in calitate de membrii si numitii ##### ###### ####### si ######### ###, in calitate de membri cooptati. Anterior dispozitivului Raportului, se mentioneaza ca ##### ###### #######, consilier juridic achizitii publice si ######### ###, expert constructii, au participat in calitate de membri cooptati-experti externi si ca fiecare dintre acestia a intocmit cate un raport de evaluare a procedurii care se anexeaza respectivului raport. in dispozitiv se mentioneaza hotararea Comisiei de evaluare, care declara castigator pe ofertantul „#&T ########## ######### SRL, Timisoara, #### #####, cu oferta de 5758064,67 lei, respectiv 1369793,6 euro, fara TVA pe o durata de executie de 168 de zile calendaristice, denumirea subcontractantului fiind ## ###-A SRL, selimbar, #### #####, semnatarii din cadrul comisiei de evaluare fiind presedintele ######## ########, in calitate de presedinte, respectiv ######### ##### si ### ######, in calitate de membri. S-a mentionat ca, din partea CVAP, a participat observatorul desemnat din cadrul DGFP ########, prin decizia de verificare nr. ###############.06.2009. ######## deci Curtea ca, pe de o parte, cooptarea de catre ##### ###### a numitilor ##### ###### ####### si ######### ### nu s-a probat, exceptand declaratii ale martorului ######## ######## (filele 47-58 vol 12 dup) pe care prima instanta nu le-a analizat, ca nu s-a invocat motivul pentru care s-a sustinut o atare cooptare, ca cei doi nu au participat la luarea deciziei Comisiei de evaluare, decizia fiind luata si asumata sub semnatura de catre ######## ########, ######### ##### si ### ######, astfel incat raspunderea pentru desemnarea castigatorului procedurii revine acestora, ##### ###### ####### si ######### ### intocmind, fiecare, rapoarte separate. Observa Curtea ca, in raportul Comisiei, sunt analizate toate ofertele si sunt prezentate toate criteriile de atribuire, fiind defalcat punctajul pentru fiecare criteriu de atribuire, cu analiza aferenta. Mai mult, din declaratiile martorului ######## ######## rezulta ca acesta nu a perceput nicio solicitare ca o anumita firma sa castige licitatia, ca, pe partea economica, ofertele au fost analizate de catre ### ######, iar, pe partea juridica, de ######### #####. Referirile martorului la analiza efectuata de ##### ###### ####### si ######### ### sunt nerelevante, din moment ce nu acestia, ci comisia de evaluare, formata din el insusi, respectiv din ######### ##### si ### ######, a desemnat castigatorul licitatiei. Curtea constata, astfel, ca nu poate fi decelata nicio participare a inculpatului ##### ###### la procedura de desemnare a castigatorului licitatiei. Prin declaratiile date, numita ### ###### a invederat o pretinsa participare a inculpatului ######### ######### la aceasta procedura de atribuire a contractului, care ar fi constat in discutii pe care ea insasi le-ar fi purtat cu inculpatul, in calitatea acestuia de sef al biroului economic, discutii pe care inculpatul nu le-a negat, aratand insa ca nu si le aminteste si ca este posibil sa fi avut loc, in exercitarea fireasca a atributiilor sale de serviciu. Nu s-a probat in niciun fel inlocuirea, de catre ######### #########, a unor file ale raportului pretins intocmite cu respectarea dispozitiilor legale, de catre ### ######, iar o atare posibila conduita nu se coroboreaza cu cea a numitei ### ###### care si-a insusit prin semnatura raportul de atribuire, fara a face nicio discutie cu membrii comisiei sub acest aspect. Curtea retine declaratia expresa a numitei ### ###### in sensul ca raportul l-a intocmit sub supravegherea inculpatului ######### #########, fara ca acesta sa-i spuna sa-l intocmeasca in vreun anume fel, si ca nu a sesizat ca vreunul dintre cei doi inculpati sa fi favorizat firma castigatoare. Prin urmare, nici din perspectiva folosirii unei alte metode de calcul pentru stabilirea gradului de indatorare a societatii, nici din perspectiva inserarii in caietul de sarcini intocmit a unor specificatii tehnice, ambele aceste pretinse incalcari conducand la incalcarea principiului tratamentului egal reglementat de art.2 alin.2 lit b din OUG nr.34/2006, nu se poate decela nicio implicare a inculpatilor ##### ###### si ######### #########, neexistand astfel nicio actiune de favorizare a acestei societati care sa poata fi imputata sau macar asociata cu conduita inculpatilor. In atare conditii, lipsind orice actiune sau inactiune a inculpatilor, legata de procedura de atribuire, Curtea nu mai are posibilitatea, din perspectiva logica, de a analiza daca actiunea sau inactiunea, inexistente, ar fi avut loc prin incalcarea unei dispozitii legale primare. in ceea ce priveste aprobarea Raportului procedurii „Licitatie deschisa de atribuire a Contractului de achizitie publica lucrari” de catre ##### ######, in calitate de director al OCPI, sustin procurorul si instanta de fond ca, acesta, prin fisa postului, ar fi avut obligatia de anulare a respectivei proceduri, data fiind nelegalitatea sa flagranta. Astfel, se retine in sentinta apelata ca inculpatul ##### ######, chiar daca nu a facut parte din comisia de licitatie, in raport de atributiile pe care le avea in fisa postului, avea obligatia de a verifica daca a fost respectata legislatia in vigoare si abia apoi sa aprobe Raportul procedurii nr. 5236/03.08.2009 si ca, desi era evident ca nu a fost respectata legislatia in vigoare, la data de 17.08.2009, intre OCPI ######## si ## #&T ########## ########## SRL ##### a fost incheiat contractul de lucrari nr.5 al carui obiect principal ( cap.2) este ca executarea lucrarii MODERNIZARE sI EXTINDERE S+P+1 constructie existenta (S+P+3E) pentru sediul OCPI ########, imobil in suprafata de 314,93 mp, ce a facut obiectul CVC nr. 1996/06.06.2007. Curtea aminteste ca, pentru a se retine infractiunea de abuz in serviciu este necesar ca atributiile de serviciu, pretins a nu fi exercitate sau a fi exercitate cu incalcarea legii, sa fie prevazute de legislatia primara. Instanta de fond arata ca, gratie atributiilor pe care ##### ###### le avea prin fisa postului, ar fi trebuit sa anuleze procedura de atribuire, fiind evidenta nerespectarea dispozitiilor legale. Or, astfel cum s-a aratat, in primul rand, pentru a se retine comiterea acestei infractiuni de serviciu, cu caracter subsidiar, nu este suficienta incalcarea fisei postului, in al doilea rand, instanta de fond a omis sa invedereze care sunt atributiile din fisa postului pe care le-a incalcat ##### ###### (pentru a se putea stabili, eventual, daca ele reiau continutul unei norme primare) si care ii dadeau posibilitatea de a anula o procedura care, cel putin la nivel aparent, parea legala, fiind insusita de o comisie de evaluare, constituita cu consilierul juridic al partii civile, respectiv cu numita ######### #####. Pe de alta parte, Curtea apreciaza ca, si in masura in care o atare procedura de atribuire ar fi avut loc cu incalcarea legii, fiind, poate, facil, post factum, pentru un organ judiciar de a constata respectiva incalcare, o atare situatie nu conduce la tragerea la raspundere penala a conducatorului institutiei respective, ci la posibilitatea atacarii respectivei proceduri in instanta, cu consecinta anularii ca efect al unei hotarari judecatoresti. Nelegalitatea procedurii de atribuire nu determina concluzia comiterii unei infractiuni de catre persoana care, prin fisa postului, are atributia de a aproba, in calitatea sa de manager, toate procedurile de atribuire si de a semna toate actele respectivei persoane juridice, din cel putin doua considerente. Astfel, pe de o parte, nu se poate cere oricarei persoane cu atributii manageriale sa aiba capacitatea de a stabili legalitatea actelor persoanei juridice pe care o reprezinta, caz in care s-ar goli de continut rolul compartimentelor din subordine, dar si al instantelor judecatoresti, fiind rezonabila apararea inculpatului ##### ###### care a aratat ca, in masura in care ar fi refuzat sa aprobe raportul procedurii de atribuire, ar fi fost pasibil de comiterea unei infractiuni de „abuz in serviciu” in detrimentul societatii desemnate castigatoare a licitatiei. Observa Curtea ca, spre deosebire de rolul pe care l-a avut ####### de evaluare care a efectuat si aprobat o lucrare, motivata, cu indicarea criteriilor de atribuire si a punctajelor aferente, raportul intocmit fiind rezultatul unui proces de aplicare a unor dispozitii legale la o situatie de fapt, la rubrica destinata directorului, in vederea aprobarii, nu este prevazut niciun criteriu, nicio justificare, tocmai pentru ca rolul directorului ##### ###### nu a fost acela de a face aprecieri pe continutul respectivului raport si pe legalitatea sau oportunitatea activitatii comisiei de evaluare, ci doar de a il aviza, de a si-l insusi, in calitatea sa de conducator al institutiei. Astfel, conducatorul institutiei nu are, nici teoretic si nici practic, posibilitatea de a avea cunostinte de specialitate, din toate domeniile, pentru a infirma opiniile expuse de compartimentele de specialitate, care sunt reprezentate in cadrul unei comisii de evaluare, astfel incat acesta nu poate sa raspunda penal pentru ca nu a constatat aspecte de nelegalitate care fusesera certificate de consilierul juridic sau aspecte de neeconomicitate care fusesera atestate de economist. Dimpotriva, o astfel de conduita a conducatorului unitatii ar aparea ca fiind arbitrara si de natura a da nastere unor prezumtii de fapt. Conducatorul institutiei are un rol de reprezentare, semneaza actele institutiei, iar aprobarea raportului Comisiei a fost expresia acestui rol, in nici un caz jurist superior, economist superior, expert in constructii superior, expert in finante superior, dat fiind ca nicio persoana nu poate concentra toate aceste competente si, in consecinta, nici toate aceste raspunderi, mai ales penale. Pe de alta parte, raspunderea penala este una personala, subiectiva si nu una obiectiva, care sa insoteasca, in mod obligatoriu, functia de conducere si care sa fie atrasa pentru toate actele indeplinite de functionarii din subordine. Curtea observa ca, desi se imputa doua aspecte, punctuale, referitoare la o pretinsa actiune de favorizare a unei societati participante la o licitatie, niciunul dintre membrii comisiei de evaluare, care au avut atributii concrete de analizare a ofertelor si de declarare a castigatorului, nu este tras la raspundere penala, fiind trimis in judecata directorul institutiei, care doar a aprobat, in calitatea sa de conducator al autoritatii contractante, raportul (verificarea acestuia rezumandu-se la parcurgerea procedurii si incheierea unui raport de catre comisia de licitatie si nepresupunand o substituire a directorului in competentele, drepturile si obligatiile respectivei comisii), respectiv a sefului departamentului economic care nu a avut nicio participare la lucrarile comisiei si la luarea hotararii de desemnare a castigatorului. Or, raspunderea penala este, astfel cum s-a aratat si anterior, o raspundere personala, pentru fapta proprie si nu o raspundere pentru fapta altuia si, nicidecum, o raspundere obiectiva, in calitate de garant al legalitatii, economicitatii si eficacitatii. in mod cert, oricare dintre cei doi inculpati, cu functii de conducere, ar fi putut sa raspunda penal, in calitate de instigatori, pentru eventuale infractiuni comise in calitate de autori, de catre persoanele care au facut parte din comisie, dar astfel de actiuni de instigare nu s-au sustinut si nu s-au probat de catre parchet, nefacand obiectul investirii instantei. Mai mult, in ceea ce priveste pretinsa obligatie a conducatorului institutiei, ##### ######, de a anula procedura de achizitie publica pentru lucrarile avand ca obiect „Amenajare si extindere S+P+1 constructie existenta S+P+3 pentru sediul OCPI ########, #### ######## ### ## bis, Municipiul ########”, printr-o infirmare a raportului comisiei de evaluare, Curtea constata ca o astfel de posibilitate nu era prevazuta de legislatia in vigoare. Astfel, prin art. 83 alin.1,2 din OUG 34/2006 se stabileste ca, dupa finalizarea evaluarii ofertelor, comisia de evaluare are obligatia de a elabora raportul procedurii de atribuire, care se semneaza de catre toti membrii comisiei de evaluare, inclusiv de presedintele acesteia. Raportul procedurii de atribuire se inainteaza conducatorului autoritatii contractante, spre aprobare. Prin urmare, legiuitorul insusi a exclus posibilitatea conducatorului autoritatii contractante de a interveni in procedura de atribuire, singura sa atributie in acest sens fiind aceea de aprobare a raportului comisiei de evaluare, orice alta conduita a conducatorului autoritatii contractante fiind plasata in afara legii. Ca aceasta era unica solutie prescrisa de legiuitor rezulta si din studiul comparativ al legislatiei actuale in materia achizitiilor publice. Astfel, prin art.127 alin.1, 2 din Hotararea de Guvern nr.395/2016 din 2 iunie 2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achizitie publica/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achizitiile publice, norma in vigoare, se stabileste ca rapoartele intermediare si raportul procedurii de atribuire se inainteaza de catre presedintele comisiei de evaluare conducatorului autoritatii contractante spre aprobare. In cazul in care nu aproba raportul procedurii, conducatorul autoritatii contractante va motiva in scris decizia sa si poate, dupa caz: a) returna raportul, o singura data, comisie de evaluare spre corectare sau reevaluare partiala; b) solicita o reevaluare completa, caz in care o noua comisie de evaluare va fi numita. Prin urmare, in prezent, legiuitorul a prevazut posibilitatea conducatorului autoritatii contractante de a nu aproba raportul procedurii de atribuire, prescriind in detaliu conduita subsecventa, insa, la momentul pretinselor fapte imputate lui ##### ######, o atare posibilitate nu era prevazuta de lege. Conchide Curtea ca, pe acest prim palier de analiza, nu se poate retine existenta unei vreunei actiuni/inactiuni care sa fi condus la favorizarea ## #&T ########## ######### SRL in procedura de atribuire a contractului nr. 5/17.08.2009 ce a avut ca obiect modernizare si extindere S+P+1 constructie existenta pentru sediul OCPI ########.

2. Acordarea avansului prin plata facturii nr. 201043/28.10.2009, pentru efectuarea lucrarilor atribuite prin contractul nr. 5/17.08.2009, in lipsa unei baze legale si vadit pentru crearea de foloase materiale necuvenite pentru firma privata si neefectuarea, in perioada #### # ##.05.2015 (data plangerii penale formulate in cauza de ANCPI), a demersurilor de recuperare a acestui avans, conform anexei de la contract denumite „Grafic plati OCPI ######## 17.08.2009” intocmite de ## #&T ########## ######### SRL, in care este inscris „avans” 500.000 lei in perioada 20.09 - 30.10.2009 si „retur avans”. ######### ######### si ##### ######, fiind si singurii decidenti din cadrul OCPI ######## cu privire la plata avansului, au indeplinit atributiile de serviciu contrar legii, prin plata avansului si nu au efectuat demersuri de recuperare a avansului platit nelegal, prejudiciind institutia publica la care derulau functii de conducere, fiind create foloase materiale necuvenite pentru ## #&T ########## ######### SRL. Observa Curtea ca prima instanta si-a insusit, integral sustinerile parchetului, toate aspectele retinute fiind, cu rigoare, preluate din rechizitoriu, mai putin concluzia referitoare la raspunderea penala, ceea ce determina Curtea sa aprecieze ca inculpatii au beneficiat, totusi, de un prim grad de jurisdictie. Prin rechizitoriu, procurorul a invocat ca au inculpatii ##### ###### si ######### ######### au incalcat urmatoarele prevederi legale: - art. 5 al. 1 din O.G. nr.119/1999, privind controlul intern si controlul financiar preventiv, intrucat au nesocotit obligatia de realizare a unei bune gestiuni financiare prin asigurarea legalitatii, regularitatii, economicitatii, eficacitatii in administrarea patrimoniului public – fila 11; - art. 23 din Legea nr. 273/2006, unde se stabileste ca ordonatorii de credite au obligatia de a angaja si de a utiliza creditele bugetare pentru cheltuieli strict legate de activitatea institutiilor publice respective si cu respectarea dispozitiilor legale – fila 11; - art. 2 al. 3 lit. e - care impun buna gestionarea a resurselor financiare destinate institutiei publice - si art. 3 lit. a si c din Legea nr. 188/1999, privind Statutul functionarilor publici, care stabilesc obligatia de derulare a atributiilor de serviciu, in interesul autoritatii sau institutiei publice, cu eficienta si eficacitate - fila 12; - art. 43 al. 1 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul functionarilor publici care prevede ca functionarii publici au obligatia sa isi indeplineasca cu profesionalism, impartialitate si in conformitate cu legea indatoririle de serviciu si sa se abtina de la orice fapta care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului functionarilor publici; - art. 52 al. 5 si 6 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, conform carora instrumentele de plata trebuie sa fie insotite la ordonatorul de credite de ordonantarea la plata, la care se anexeaza documentele privind receptia cantitativa si calitativa a bunurilor/serviciilor/lucrarilor, dupa caz, in conformitate cu prevederile din angajamentele legale incheiate, care certifica sumele de plata, iar efectuarea platilor, in limita creditelor bugetare aprobate, se face numai pe baza de acte justificative, intocmite in conformitate cu dispozitiile legale, si numai dupa ce acestea au fost lichidate si ordonantate. in ceea ce priveste dispozitiile art. 5 al. 1 din O.G. nr.119/1999, privind controlul intern si controlul financiar preventiv, Curtea constata ca acestea reglementeaza obligatia de realizare a unei bune gestiuni financiare prin asigurarea legalitatii, regularitatii, economicitatii, eficacitatii in administrarea patrimoniului public, obligatie pe care cei doi inculpati ar fi nesocotit-o. Curtea observa ca dispozitiile legale reclamat a fi incalcate nu impun obligatii concrete, a caror nerespectare sa se poata stabili cert, obiectiv si care sa poata releva o reprezentare a subiectului de drept cu privire la conduita ilicita adoptata si o vointa de a incalca norma penala, ci contin obligatii de aplicabilitate generala, care, in sine, nu sunt apte de a reglementa atributii de serviciu, ci doar principii, dupa care sa se ghideze functionarii in buna indeplinire a atributiilor de serviciu. In esenta, astfel de dispozitii generale nu sunt unele care sa poata fundamenta raspunderea penala, intrucat ceea ce este generic nu poate fi, in acelasi timp, si special, iar raspunderea penala trebuie atrasa numai in conditii de claritate si previzibilitate a normei si a obligatiilor care decurg din aceasta, iar nu din norme ce exhiba principii universal valabile, dar a caror traducere legala, in concret, lipseste. Astfel, Curtea constata ca raspunderea penala nu poate fi atrasa ca urmare a faptului ca un functionar public nu a asigurat legalitatea, regularitatea, economicitatea si eficacitatea in administrarea patrimoniului public, intrucat, aceste deziderate fiind eminamente chestiuni de apreciere, ar introduce un element de subiectivism si de arbitrar intr-o materie care nu poate fi incidenta decat ultima ratio si care exclude probabilitatile, fiind incidenta si eficienta doar in baza unor certitudini. Aceleasi argumente sunt valabile si pentru a analiza incalcarea, de catre cei doi inculpati, a art. 2 al. 3 lit. e - care impun buna gestionarea a resurselor financiare destinate institutiei publice - si art. 3 lit. a si c din Legea nr. 188/1999, privind Statutul functionarilor publici, care stabilesc obligatia de derulare a atributiilor de serviciu, in interesul autoritatii sau institutiei publice, cu eficienta si eficacitate, precum si a art. 43 al. 1 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul functionarilor publici care prevede ca functionarii publici au obligatia sa isi indeplineasca cu profesionalism, impartialitate si in conformitate cu legea indatoririle de serviciu si sa se abtina de la orice fapta care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului functionarilor publici. in ceea ce priveste incalcarea art. 52 al. 5, 6, 8 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, conform carora instrumentele de plata trebuie sa fie insotite la ordonatorul de credite de ordonantarea la plata, la care se anexeaza documentele privind receptia cantitativa si calitativa a bunurilor/serviciilor/lucrarilor, dupa caz, in conformitate cu prevederile din angajamentele legale incheiate, care certifica sumele de plata, iar efectuarea platilor, in limita creditelor bugetare aprobate, se face numai pe baza de acte justificative, intocmite in conformitate cu dispozitiile legale, si numai dupa ce acestea au fost lichidate si ordonantate, respectiv conform carora sumele reprezentand plati in avans, efectuate potrivit al. 7 si nejustificate prin bunuri livrate, lucrari executate si servicii prestate pana la sfarsitul anului, in conditiile prevederilor contractuale, vor fi recuperate de catre institutia publica care a acordat avansurile si se vor restitui bugetului din care au fost avansate; in cazul nelivrarii bunurilor, neefectuarii lucrarilor si serviciilor angajate pentru care s-au platit avansuri, recuperarea sumelor de catre institutia publica se face cu perceperea majorarilor de intarziere existente pentru veniturile bugetare, calculate pentru perioada de cand s-au acordat si pana s-au recuperat, in acord cu instanta de fond, Curtea constata ca legiuitorul a prevazut ca incalcarea acestor dispozitii legale reprezinta contraventie, astfel incat este evidenta gravitatea pe care a atribuit-o respectivelor incalcari, gravitate care nu atrage sfera de incidenta a dreptului penal, ci doar a celui contraventional, mai ales in situatia in care, daca se constata o neexecutare a unui contract, tot ceea ce s-a platit poate fi recuperat fara implicarea organelor judiciare penale, fiind aspecte ce tin in mod exclusiv de dreptul civil. Mai mult insa, Curtea nu impartaseste rationamentul judecatorului instantei de fond, care, de altfel, a reluat integral pe cel expus in rechizitoriu, in care se arata ca, intrucat in contract nu era prevazuta posibilitatea achitarii unui avans, plata acestuia era nelegala. Astfel, Curtea constata ca, prin art. 52 alin 8 din legea nr. 500/2002 se stipuleaza ca Guvernul poate stabili, prin hotarare, actiunile si categoriile de cheltuieli pentru care se pot efectua plati in avans de pana la 30% din fondurile publice, criteriile, procedurile, precum si limitele care se vor folosi in acest scop, din aceasta norma rezultand in mod cert ca este permisa acordarea de avansuri si ca reglementarea conditiilor in care se acorda are loc prin legislatie secundara (cu consecinta faptului ca incalcarea acestor conditii nu conduce la antrenarea raspunderii penale in baza infractiunii de abuz in serviciu). Mai mult, prin art.10 din aceeasi norma de reglementare primara, sumele reprezentand plati in avans, efectuate potrivit alin. (8) si (9) si nejustificate prin bunuri livrate, lucrari executate si servicii prestate pana la sfarsitul anului, in conditiile prevederilor contractuale, vor fi recuperate de catre institutia publica ce a acordat avansurile si se vor restitui bugetului din care au fost avansate. In cazul nelivrarii bunurilor, neefectuarii lucrarilor si serviciilor angajate pentru care s-au platit avansuri, recuperarea sumelor de catre institutia publica se face cu perceperea de dobanzi si penalitati de intarziere sau majorari de intarziere, dupa caz, aplicabile pentru veniturile bugetare, calculate pentru perioada de cand s-au acordat si pana s-au recuperat. Din chiar reglementarea mentionata, rezulta ca efectuarea de plati in avans nu este interzisa de lege, in niciun caz sub sanctiune penala, iar recuperarea avansului se impune in situatia in care bunurile pentru care s-a platit avansul nu au fost livrate: or, inculpatii au sustinut ca avansul a fost platit pentru achizitionarea de echipamente care urmau sa fie montate la sediu OCPI in cadrul realizarii lucrarii atribuite, astfel cum rezulta din chiar factura nr. 201043/28.10.2009, aspecte care, la acest moment, data fiind acuzatia, respectiv ca s-ar fi achitat un avans prin incalcarea legii primare care ar interzice plati in avans, nu se mai impune a fi verificate. In esenta, Curtea constata ca achitarea unui avans pentru achizitionare de echipamente nu este interzisa prin lege, in mod logic nu poate fi insotita de alte documente justificative decat contractul in sine, intrucat, in masura in care echipamentele urmeaza a fi achizitionate, documentele de achizitionare nu pot exista la momentul achitarii avansului, pentru ca inca nu a avut loc cumpararea lor. Pe de alta parte, obligatia de restituire nu exista decat in conditiile legii sus mentionate, intrucat avansul, prin chiar natura sa, nu reprezinta un imprumut, astfel incat nu este susceptibil de restituire, decat in masura in care s-a platit pentru lucrari care nu au fost executate sau pentru bunuri nelivrate. Mai mult, retine Curtea ca, in masura in care contractul nu s-a executat, restituirea prestatiilor urmeaza a fi guvernata de regulile aplicabile in materia dreptului civil, iar acuzatia constand in aceea ca inculpatii nu au actionat in vederea restituirii unui avans, pe care nu ar fi trebuit sa il plateasca, introduce un alt element de arbitrar in conturarea raspunderii penale a conducatorului institutiei (si cu atat mai mult in sarcina sefului departamentului economic) care nu are o astfel de atributie de serviciu expres si clar definita intr-o norma primara: raspunderea penala a conducatorului unei institutii nu este un remediu universal valabil pentru remedierea oricaror deficiente, chiar constatate in plan managerial, o atare abordare fiind una de natura a transforma exercitarea unei astfel de functii intr-o profesie de risc major. in acest context argumentativ, Curtea constata ca, prin art. 16 alin 1 lit a Cod procedura penala se stabileste ca actiunea penala nu poate fi pusa in miscare si, daca a fost pusa in miscare, nu mai poate fi exercitata daca fapta nu exista. Analizand acest caz de impiedicare a exercitarii actiunii penale, atat doctrina (I.Kuglay, Codul de procedura penala, Comentariu pe articole, M. ###### Coordonator, editia a 3-a, Editura #.H.Beck, Bucuresti 2020, fila 154), cat si practica judiciara au retinut ca textul are in vedere inexistenta unei fapte in materialitatea ei, insa norma nu presupune inexistenta niciunui element de fapt, astfel incat cazul prevazut de art. 16 alin 1 lit a Cod procedura penala nu este incident doar atunci cand nu s-a produs nicio transformare in realitatea obiectiva, ci are in vedere si situatia inexistentei faptei pe care norma de incriminare o descrie ca verbum regens. in consecinta, este incident art. 16 alin 1 lit.a Cod procedura penala si atunci cand exista o anume conduita, dar nu este cea prevazuta ca element material al infractiunii. Curtea constata ca, in actuala reglementare, art. 297 Cod penal incrimineaza fapta functionarului public care, in exercitarea atributiilor de serviciu, nu indeplineste un act sau il indeplineste in mod defectuos, urmare a deciziei nr. ###/2016 a Curtii Constitutionale, prin indeplinire defectuoasa intelegandu-se indeplinirea cu incalcarea unei norme primare, lege sau ordonanta a Guvernului. Astfel, Curtea retine ca „neindeplinirea unui act” si „indeplinirea defectuoasa a unui act” reprezinta modalitati de realizare a elementului material al laturii obiective a infractiunii de abuz in serviciu (paragraful 50 al deciziei nr. ###/2016 a Curtii Constitutionale), astfel incat atributul actiunii de indeplinire, de a fi „defectuoasa” nu reprezinta doar o cerinta atasata elementului material al infractiunii de „abuz in serviciu”, ci este intrinsec acestuia. Pe cale de consecinta, urmare a jurisprudentei Curtii Constitutionale, punandu-se semnul egal intre „indeplinirea defectuoasa” si „indeplinirea prin incalcarea legii”, in cazul infractiunii de abuz in serviciu, elementul material - verbum regens - se circumscrie unei actiuni de indeplinire a unei atributii de serviciu cu incalcarea unei norme de reglementare primara si nu doar unor conduite de „indeplinire”, necircumstantiate, incalcarea normei primare constituind o parte launtrica, proprie si esentiala a actiunii incriminate si constituind, astfel, chiar elementul material al infractiunii. Pe de alta parte, o alta interpretare, care atribuie incalcarii normei primare doar calitatea unei cerinte esentiale atasate elementului material, ar echivala cu existenta, de plano, a elementului material: s-ar retine ca functionarul public a comis elementul material fie ca a indeplinit, fie ca nu a indeplinit atributia de serviciu, deci in toate cazurile, ajungandu-se, astfel, la o situatie care frizeaza absurdul. Prin urmare, elementul material pe care norma il incrimineaza nu este simpla neindeplinire sau indeplinire a atributiilor, ci neindeplinirea/indeplinirea cu incalcarea legii (legi sau ordonante ale Guvernului). In consecinta, atata vreme cat nu se retine o atare incalcare a normei primare, pe care Curtea o apreciaza intrinseca elementului material al infractiunii de abuz in serviciu, fapta nu exista.

3. Incheierea cu ## #&T ########## ######### SRL a actului aditional nr. 1/17.11.2009 la contractul nr. 5/17.08.2009, in lipsa unei proceduri legale de atribuire si a unei solicitari a OCPI ########, in conditiile in care in actele aferente procedurii de atribuire a contractului initial se mentiona clar ca autoritatea contractanta nu trebuia sa plateasca lucrari suplimentare, riscul apartinand exclusiv ofertantului, iar lucrarile suplimentare ce nu erau prevazute in documentatia tehnica initiala se puteau efectua doar la solicitarea autoritatii contractante cu respectarea art. 122 din OUG nr. 34/2006 (ce era in vigoare in acea perioada) privind achizitiile publice. Se retine indeplinirea, prin incalcarea cu intentie directa a prevederilor art. 122 din OUG nr. 34/2006 (ce era in vigoare in acea perioada), prin exercitarea atributiilor de serviciu de catre ######### ######### si ##### ######, prin semnarea de catre ei din partea OCPI ######## a actului aditional 1/17.11.2009 la contractul nr. 5/17.08.2009, precum si cu privire la plata sumelor de bani in baza actului aditional nr.1/17.11.2009, urmare facturilor emise de ## #&T ########## ######### SRL. La incheierea actului aditional nr. 1 si la plata facturilor emise de firma privata in baza acestui act aditional, ######### ######### si ##### ###### au indeplinit atributiile de serviciu contrar legii, prejudiciind institutia publica la care derulau functii de conducere, fiind create foloase materiale necuvenite pentru ## #&T ########## ######### SRL. Curtea retine ca, sub aspectul tuturor chestiunilor de fapt imputate inculpatilor, prima instanta a preluat integral mentiunile din rechizitoriu. in drept, Parchetul, prin rechizitoriu, a retinut ca au fost incalcate prevederile: - art. 5 al. 1 din O.G. nr.119/1999, privind controlul intern si controlul financiar preventiv, intrucat au nesocotit obligatia de realizare a unei bune gestiuni financiare prin asigurarea legalitatii, regularitatii, economicitatii, eficacitatii in administrarea patrimoniului public ; - art. 2 al. 3 lit. e - care impun buna gestionarea a resurselor financiare destinate institutiei publice - si art. 3 lit. a si c din Legea nr. 188/1999, privind Statutul functionarilor publici, care stabilesc obligatia de derulare a atributiilor de serviciu, in interesul autoritatii sau institutiei publice, cu eficienta si eficacitate; - art. 4 din Legea nr.514/2003 care impun ca consilierul juridic avizeaza si contrasemneaza actele cu caracter juridic; - art.122 lit.i din OUG nr. 34/2006; - art. 52 al. 5 si 6 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice; in ceea ce priveste dispozitiile art. 5 al. 1 din O.G. nr.119/1999, respectiv cele ale art. 2 al. 3 lit. e, art. 3 lit. a si c din Legea nr. 188/1999, Curtea mentine consideratiile anterioare potrivit carora reglementarea unor principii general valabile referitoare la asigurarea legalitatii, regularitatii, economicitatii, eficacitatii in administrarea patrimoniului public nu reprezinta atributii de serviciu pentru ca, prin natura lor, nu impun obligatii a caror nerespectare sa poata fi verificata si, in consecinta, sanctionata, ci seteaza cadrul principial al administrarii patrimoniului public. In ceea ce priveste incalcarea art. 4 din Legea nr.514/2003 care impun ca consilierul juridic avizeaza si contrasemneaza actele cu caracter juridic, in concret, Curtea constata ca toate actele juridice au, in principiu, un caracter juridic, dar, prin precizarea expresa a legii, se realizeaza o restrangere a sferei actelor care trebuie sa fie contrasemnate de consilierul juridic, doar la acele acte care au caracter juridic, fara ca norma sa expliciteze ce anume intelege prin aceasta precizare, introducandu-se astfel un element de apreciere. In absenta unei norme clare si explicite, apararile inculpatilor care au aratat ca actul aditional, care privea suplimentarea lucrarilor, nu era un act cu caracter juridic, sunt dificil a fi combatute. ##### instanta a retinut ca ##### ###### a semnat actul aditional nr. 1 in calitate de director al OCPI ########, iar ######### ######### a semnat la aceeasi data in calitate de sef birou economic. Concret, prima instanta retine ca, din partea OCPI ########, ##### ###### si ######### ######### au fost singurii semnatari ai actului aditional nr. 1/17.11.2009 al contractului nr. 5/17.08.2009, desi actul trebuia sa poarte si viza compartimentului juridic, omitand sa precizeze care este motivul pentru care apreciaza in acest sens. In ceea ce priveste pretinsa incalcare a art.122 lit.i din OUG nr. 34/2006, Curtea retine ca, prin aceasta norma, se stabileste ca autoritatea contractanta are dreptul de a aplica procedura de negociere fara publicarea prealabila a unui anunt de participare numai in urmatoarele cazuri: (…) atunci cand este necesara achizitionarea unor lucrari sau servicii suplimentare/aditionale, care nu au fost incluse in contractul initial, dar care, datorita unor circumstante imprevizibile, au devenit necesare pentru indeplinirea contractului in cauza si numai daca se respecta, in mod cumulativ, urmatoarele conditii: - atribuirea sa fie facuta contractantului initial; - lucrarile sau serviciile suplimentare/aditionale nu pot fi, din punct de vedere tehnic si economic, separate de contractul initial fara aparitia unor inconveniente majore pentru autoritate contractanta sau, desi separabile de contractul initial, sunt strict necesare in vederea indeplinirii acestuia - valoarea cumulata a contractelor care vor fi atribuite si a actelor aditionale care vor fi incheiate pentru lucrari si sau servicii suplimentare ori aditionale nu depaseste 50% din valoarea contractului initial. Curtea constata ca, din nou, ca se urmareste atragerea raspunderii penale a inculpatilor pentru o chestiune care este departe de a putea fi calificata drept incalcare a atributiilor de serviciu strict reglementate prin norma primara. Astfel, ceea ce se imputa inculpatilor este faptul ca lucrarile contractate prin actul aditional nu au avut un caracter imprevizibil. ##### retine ca prin actul aditional nr.1/17.11.2009 s-au contractat urmatoarele lucrari: - instalatie de stins incendiu specializata pentru spatiul de arhiva si de la subsolul cladirii -515.135 lei fara TVA - modificarea proiectului de rezistenta pentru cladirea noua si ultimul etaj din cladirea existenta – 815.632 lei - hidroizolarea cladirii existente – 107.320 lei - demolarea si reconstructia scarii de acces dintre parter si etaj – 45075 lei - categorii de lucrari necuprinse in caietul de sarcini initial - 288.489 lei - mutarea unei canalizari exterioare din perimetrul cladirii noi - 29.403 lei - proiectarea si executia structurilor suplimentare de rezistenta pentru peretele cortina si fatadele cu panouri de aluminiu expandat – 107.320 lei. In actul aditional nr.3/12.12.2011, se mentioneaza renuntarea partiala la lucrarile de la pct.2 - modificarea proiectului de rezistenta pentru cladirea noua si ultimul etaj din cladirea existenta, din actul aditional nr.1/17,11.2009, intrucat valoarea efectiva a lucrarilor executate, impuse de modificarea proiectului, s-a constatat a fi mai mica decat valoarea estimata initial. Curtea constata ca lucrarile au fost atribuite contractantului initial, ca lucrarile erau, daca nu inseparabile de contractul initial, strict necesare pentru realizarea acestuia, iar valoarea lucrarilor suplimentare nu a depasit 50% din valoarea contractului initial. Pe cale de consecinta, aspectele care sunt susceptibile de a constitui obligatii certe, clare, verificabile, sunt corespunzatoare celor legale, reglementate de norma primara: sub aspectul caracterului previzibil sau imprevizibil al acestor lucrari suplimentare, Curtea sesizeaza aceeasi extindere a sferei de incidenta a raspunderii penale pentru aspecte care tin de apreciere, de oportunitate: chiar daca, la acest moment, ulterior, un organ judiciar apreciaza ca lucrarile care au format obiectul actului aditional nu aveau un caracter imprevizibil, aceasta nu echivaleaza cu demonstrarea faptului ca functionarii publici au avut aceeasi reprezentare si, cu intentie, au actionat cu nesocotirea dispozitiei legale primare. Chestiunea previzibilitatii necesitatii unor lucrari, atata vreme cat, in sine, contine un grad mare de subiectivism, nu poate conduce la antrenarea raspunderii penale, in conditiile in care inculpatii au explicat si din actele dosarului rezulta ca, pe parcursul executarii lucrarii s-au descoperit elemente necunoscute (canalizarea care a trebuit mutata) sau exigentele rezultate dintr-un control efectuat de Inspectoratul pentru situatii de urgenta sau lipsa de pe piata a unui anumit material, care a determinat necesitatea schimbarii solutiei tehnice (pentru peretele cortina). in ceea ce priveste mentiunea primei instante, care a retinut ca, prin expertiza contabila efectuata in cauza a rezultat ca actul aditional nr.1 a fost incheiat in 17.11.2009, inaintea bugetului rectificat de ANCPI la OCPI ########, in data de 19.11.2009, probabil pentru a releva o manopera dolosiva a inculpatilor, rationament care, de altfel, nu a fost expus pana la capat, Curtea constata ca, la fila 2 din vol 3 de urmarire penala, se afla atasata Hotararea numarul 7 din data de 12.11.2009, deci anterioara semnarii actului aditional, a ANCPI, prin care s-a aprobat nota de fundamentare cu nr. 329827/12.11.2009 privind modificarea bugetului de venituri si cheltuieli al ANCPI, in care este inclusa si suma de 15.948.400,00 lei pentru constructie sediu administrativ, continuare 2008. Concluzioneaza Curtea ca sub aspectul aprecierii ca previzibile sau imprevizibile a unor lucrari nu se poate constata o neindeplinire/indeplinire cu incalcarea legii a atributiilor de serviciu care incumba functionarilor publici, astfel incat, nici din aceasta perspectiva, fapta nu exista.

4. #####, intre toamna anului 2010 si finalul anului 2012, de catre OCPI ######## a facturilor emise de ## #&T ########## ######### SRL, urmare indeplinirii contrar legii de catre ##### ###### si ######### ######### a atributiilor de serviciu, in conditiile in care acestia cunosteau ca lucrarile pentru noul sediu al OCPI ########, in Mun. ########, Str. Cornisei, fusesera stopate din primavara-vara anului 2010, fiind informati, prin discutii directe, explicatii, rapoarte periodice scrise sau verbale, transmitere de acte sau refuz de semnare inscrisuri care sa ateste lucrari fictive, provenite de la martorii ######## ########, angajat al OCPI ########, ######### #####, specialist in protectia muncii, ######## ########-#####, proiectantul lucrarii, ####### ##########, ###### ####### si ####### ###, toti trei din cadrul ## #&T ########## ######### SRL, si de la cei 2 diriginti de santier, ######## ##### si ##### ######. Martorii mentionati au derulat activitati concrete cu privire la derularea de lucrari la santierul mentionat, verificarea acestora - a stadiului ori calitatii lor, sau, dupa caz in domeniul protectiei muncii. Astfel, Parchetul a retinut ca au fost incalcate prevederile: -art.23 din Legea nr.273/2006 - art. 2 al. 3 lit. e - care impun buna gestionarea a resurselor financiare destinate institutiei publice - si art. 3 lit. a si c din Legea nr. 188/1999, privind Statutul functionarilor publici, care stabilesc obligatia de derulare a atributiilor de serviciu, in interesul autoritatii sau institutiei publice, cu eficienta si eficacitate; - art. 43 al. 1 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul functionarilor publici care prevede ca functionarii publici au obligatia sa isi indeplineasca cu profesionalism, impartialitate si in conformitate cu legea indatoririle de serviciu si sa se abtina de la orice fapta care ar putea aduce prejudicii ; - art. 52 al. 5 si 6 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, deoarece actele trimise de firma privata ce au stat la baza emiterii facturilor nu erau suficiente pentru aprobarea platilor, cei 2 diriginti de santier si proiectantul lucrarii, care avea atributii de supra-dirigentie, refuzand sa semneze sau sa intocmeasca acte, in perioada #########, care sa ateste lucrari ce in realitate nu fusesera executate. Curtea retine ca, prin art. 23 din legea nr. 273/2006 se stabilesc obligatiile ordonatorilor de credite, dupa cum urmeaza: (1) Ordonatorii de credite au obligatia de a angaja si de a utiliza creditele bugetare numai in limita prevederilor si destinatiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea institutiilor publice respective si cu respectarea dispozitiilor legale. (2) Ordonatorii de credite raspund de: a) elaborarea si fundamentarea proiectului de buget propriu; b) urmarirea modului de realizare a veniturilor; c) angajarea, lichidarea si ordonantarea cheltuielilor in limita creditelor bugetare aprobate si a veniturilor bugetare posibil de incasat; d) integritatea bunurilor aflate in proprietatea sau in administrarea institutiei pe care o conduc; e) organizarea si tinerea la zi a contabilitatii si prezentarea la termen a situatiilor financiare asupra situatiei patrimoniului aflat in administrare si a executiei bugetare; f) organizarea sistemului de monitorizare a programului de achizitii publice si a programului de investitii publice; g) organizarea evidentei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenti acestora; h) organizarea si tinerea la zi a evidentei patrimoniului, conform prevederilor legale; i) alte atributii stabilite de dispozitiile legale. Or, din lecturarea dispozitiilor legale sus mentionate, aspectele legate de executarea obligatiilor unui contract nu sunt reglementate de acest text de lege, iar legea penala nu se poate aplica nici prin extindere, nici prin analogie, sub sanctiunea incalcarii principiului separatiei puterilor in stat, judecatorul, intr-un atare demers urmand a se erija in legiuitor. Curtea constata ca, in executarea contractului de incheiat intre OCPI ######## si #&T ########## ########## SRL, platile initiale, pentru lucrarile executate, au fost facute cu intarziere de catre OCPI ########, ca ulterior, #&T ########## ########## SRL a intrat in procedura de insolventa, ca, in consecinta, ritmul efectuarii lucrarilor s-a diminuat, ca, din declaratiile martorilor rezulta ca prestatorul a efectuat lucrari la cererea OCPI, pe care nu le-a facturat distinct, in baza aceluiasi contract si ca, din expertiza in constructii rezulta un grad de realizare a lucrarilor de peste 90%. Or, a aprecia, la acest moment, ca deciziile conducerii OCPI, care a platit facturile emise de prestator, au incalcat dispozitiile art. 23 din legea nr. 273/2006 prin se stabilesc obligatiile ordonatorilor de credite si care nu au ca obiect de reglementare situatia concreta a executarii unui astfel de contract, ci stabilesc obligatiile mentionate mai sus, a caror reenumerare este inutila, reprezinta o extindere a sferei de incidenta a raspunderii penale peste limita prevazuta de lege. in ceea ce priveste atragerea raspunderii penale in baza art. 2 al. 3 lit. e - care impun buna gestionarea a resurselor financiare destinate institutiei publice, art. 3 lit. a si c din Legea nr. 188/1999, privind Statutul functionarilor publici, care stabilesc obligatia de derulare a atributiilor de serviciu, in interesul autoritatii sau institutiei publice, cu eficienta si eficacitate, art. 43 al. 1 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul functionarilor publici care prevede ca functionarii publici au obligatia sa isi indeplineasca cu profesionalism, impartialitate si in conformitate cu legea indatoririle de serviciu si sa se abtina de la orice fapta care ar putea aduce prejudicii, Curtea mentine consideratiile expuse anterior relative la natura principiala, generala a acestor reglementari care nu pot constitui fundament al raspunderii penale, aceasta fiind atrasa in baza unor dispozitii legale speciale. ##### instanta a retinut ca este evident faptul ca, prin prejudicierea cu intentie directa a OCPI ########, in vederea platii unor sume de bani catre ## #&T ########## ######### SRL, dupa incetarea efectiva a lucrarilor din primavara-vara anului 2010, ##### ###### si ######### ######### au actionat fara profesionalism, nelegal si subiectiv, in scopul crearii de foloase materiale pentru firma privata. Cu ignorarea informatiilor, constatarilor si explicatiilor provenite de la martorii ######## ######## - angajat al OCPI ########, ######### ##### - specialist in protectia muncii, ######## ########-##### - proiectantul lucrarii, ####### ##########, ###### ####### si ####### ###, toti trei din cadrul ## #&T ########## ######### SRL, si de la cei doi diriginti de santier, ######## ##### si ##### ######, functionarii publici ##### ###### si ######### ######### s-au mentinut fermi in hotararea infractionala de indeplinire atributii de serviciu contrar legii, in vederea crearii de foloase materiale necuvenite pentru ## #&T ########## ######### SRL, prin plata pentru lucrari fictive la santierul din Mun. ########, Str. Cornisei, pentru noul sediu al OCPI ########. Curtea invedereaza ca pe de o parte, nu este corect din punct de vedere al logicii juridice, a se sustine ca inculpatii au actionat prin prejudicierea OCPI ########, acest pretins prejudiciu fiind rezultatul conduitei ilicite si nu elementul material al infractiuni, iar, pe de alta parte, faptul ca inculpatii ar actionat fara profesionalism, nelegal si subiectiv nu este suficient pentru antrenarea raspunderii penale, cata vreme nu se constata incalcarea unei atributii de serviciu reglementata printr-o lege sau ordonanta a guvernului. In concret, parchetul si prima instanta apreciaza ca, prin executarea obligatiilor de plata, in conditiile neexecutarii integrale a prestatiilor, inculpatii au incalcat o dispozitie legala primara, omitand insa sa o expuna. Curtea constata ca o atare dispozitie legala nu exista si ca materia executarii contractelor este guvernata de dreptul civil, fiind, de altfel, dificil a se stabili prin lege care este momentul exact la care se poate constata o neexecutare in cazul fiecarui contract, cu consecinta sistarii platilor. Mai mult, in conditiile in care un procent de peste 90% din totalitatea lucrarilor a fost executat, nu se poate retine o actiune de rea credinta evidenta, flagranta a conducatorilor institutiei, de a plati lucrari fictive, iar declaratiile martorilor, unii dintre ei functionari publici, care ar fi avut ei insisi, sub sanctiunea comiterii infractiunii prevazute de art. 263 Cod penal, obligatia sesizarii organelor de urmarire penala in conditiile in care ar fi luat cunostinta de comiterea unei fapte prevazute de legea penala in legatura cu serviciul in cadrul caruia isi indeplineste atributiile, au fi privite cu rezerva: in masura in care martorii au apreciat ca nu se savarseste nicio fapta prevazuta de legea penala la momentul platii facturilor si nu au apreciat necesara sesizarea parchetului, in aceeasi masura nici inculpatii nu au apreciat ca savarsesc o fapta prevazuta de legea penala, in conditiile in care efectueaza plata facturilor. Pe de alta parte, Curtea nu exclude (dar nici nu retine, pentru ca nu are o astfel de competenta, fiind tinuta a judeca strict in limitele investirii) exercitarea cu lipsa de profesionalism a atributiilor de serviciu de catre inculpati, aceste aspecte urmand a fi rezolvate prin antrenarea, daca este cazul, a unor alte tipuri de raspundere, si nu a raspunderii penale, care, astfel cum rezulta fara echivoc din intreaga jurisprudenta a Curtii Constitutionale in materie, intervine doar ultima ratio. Potrivit art.297 alin.1 Cod penal, fapta functionarului public care, in exercitarea atributiilor de serviciu, nu indeplineste un act sau il indeplineste in mod defectuos si, prin aceasta, cauzeaza o paguba sau o vatamare drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau a unei persoane juridice se pedepseste cu inchisoarea. Prin decizia nr.###/2016, Curtea Constitutionala a stabilit ca neindeplinirea ori indeplinirea defectuoasa a unui act trebuie analizata numai prin raportare la atributii de serviciu reglementate expres prin legislatia primara - legi si ordonante ale Guvernului. Aceasta deoarece adoptarea unor acte de reglementare secundara care vin sa detalieze legislatia primara se realizeaza doar in limitele si potrivit normelor care le ordona. Prin urmare, Curtea Constitutionala a retinut ca ilicitul penal este cea mai grava forma de incalcare a unor valori sociale, iar consecintele aplicarii legii penale sunt dintre cele mai grave, astfel ca stabilirea unor garantii impotriva arbitrariului prin reglementarea de catre legiuitor a unor norme clare si predictibile este obligatorie. Comportamentul interzis trebuie impus de catre legiuitor chiar prin lege (inteleasa ca act formal adoptat de Parlament, in temeiul art.73 alin. (1) din Constitutie, precum si ca act material, cu putere de lege, emis de Guvern, in temeiul delegarii legislative prevazute de art.115 din Constitutie, respectiv ordonante si ordonante de urgenta ale Guvernului) neputand fi dedus, eventual, din rationamente ale judecatorului de natura sa substituie normele juridice. in acest sens, instanta de contencios constitutional a retinut ca, in sistemul continental, jurisprudenta nu constituie izvor de drept asa incat intelesul unei norme sa poata fi clarificat pe aceasta cale, deoarece, intr-un asemenea caz, judecatorul ar deveni legiuitor (Decizia nr. ## din 20 ianuarie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 240 din 31 martie 2016, paragraful 16). Pe cale de consecinta, pentru a se putea retine ca faptele inculpatilor ##### ###### ti ######### ######### constituie infractiunea de „abuz in serviciu”, pentru care acestia au fost trimisi in judecata, trebuie sa se stabileasca calitatea de functionari publici a acestora, faptul ca atributiile de serviciu ale acestora erau reglementate de o lege sau de o ordonanta a Guvernului, precum si faptul ca nu au indeplinit o atributie de serviciu reglementata de legislatia primara, respectiv ca ar fi indeplinit o atare atributie de serviciu cu incalcarea unei dispozitii a legislatiei primare. Or, astfel cum punctual a aratat Curtea in analiza fiecarui palier al pretinsei activitati infractionale imputate inculpatilor, in absenta incalcarii unei dispozitii legale primare, elementul material al infractiunii nu est realizat, astfel incat fapta nu exista, impunandu-se achitarea inculpatilor. in ceea ce priveste actiunea civila exercitata de partea civila OCPI, Curtea retine ca, pentru antrenarea raspunderii civile delictuale, in cadrul procesului penal, se impune intrunirea cumulativa a urmatoarelor conditii: existenta faptei ilicite pentru care s-a exercitat actiunea penala, existenta unui prejudiciu rezultat din fapta ilicita pentru care a fost judecat inculpatul, existenta unei legaturi de cauzalitate intre fapta ilicita pentru care a fost judecat inculpatul si prejudiciu. Subliniaza Curtea ca, in cadrul prezentului proces penal, actiunea civila vizeaza doar raspunderea ce poate sa fie atrasa ca urmare a comiterii faptei pentru care inculpatii sunt trimisi in judecata, respectiv incalcarea, in exercitarea atributiilor de serviciu, a unei norme de reglementare primara. Or, in absenta decelarii unei fapte ilicite constand in incalcarea unei dispozitiile legale primare, in exercitarea atributiilor de serviciu de catre cei doi inculpati, nu se poate retine existenta faptei ilicite si nici nu se poate dispune condamnarea inculpatilor, iar actiunea civila exercitata alaturat celei penale, in prezentul proces penal, urmeaza a fi respinsa, ca nefondata. Acest aspect nu echivaleaza cu faptul ca, in situatia in care se decelaza o culpa in exercitarea atributiilor manageriale si o legatura de cauzalitate intre respectiva culpa si un eventual prejudiciu, partea prejudiciata nu poate sa se indrepte impotriva celor responsabili, fie pe taram contractual, in functie de atributiile de serviciu constatat a fi incalcate, fie pe taram delictual, in masura in care se identifica elemente de dol care sa transpuna raspunderea in acest plan. Astfel cum s-a subliniat anterior, raspunderea penala poate fi atrasa exclusiv in conditiile legii penale speciale si numai cu aplicarea principiului ultima ratio, fara a constitui un remediu exclusiv si la care sa se recurga nediferentiat in vederea protejarii patrimoniului public, insa neintrunirea conditiilor pentru atragerea raspunderii penale nu impiedica, in niciun fel, actiunile de recuperare a eventualelor prejudicii, in conditiile legii civile. Curtea invedereaza ca infractiunile de serviciu care protejeaza patrimoniul persoanei juridice in cadrul careia functionarul public isi exercita atributiile de serviciu sunt, in special, „delapidarea” prevazuta de art. 295 Cod penal si, in subsidiar, „abuzul in serviciu”, prevazuta de art. 297 Cod penal, respectiv „neglijenta in serviciu” prevazuta de art. 298 Cod penal, precum si „deturnarea de fonduri” prevazuta de art. 307 Cod penal, fara insa ca aceste reglementari ale legii penale speciale sa restrictioneze, sa limiteze, conditiile in care persoana juridica se poate indrepta impotriva functionarilor sai care, prin actiunile lor, i-au produs prejudicii. In lumina considerentelor expuse anterior, Curtea, in baza art.421 alin.1 pct. 2 lit. a Cod de procedura penala va admite apelul formulat de inculpatii ##### ###### si ######### ######### si va desfiinta, partial, in latura penala si civila, sentinta penala nr. ##/18.08.2022, pronuntata de catre Tribunalul ########, in dosarul nr. ####/116/2017, urmand ca, in rejudecare, in baza art. 396 alin. 5 Cod procedura penala, raportat la art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedura penala, sa achite pe inculpati sub aspectul comiterii infractiunii de „abuz in serviciu” prevazute de art. 297 Cod penal cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000, art. 309 din Codul penal”.

* Cititi aici integral decizia de achitare a sefilor de la OCPI Calarasi pronuntata de judecatoarele Lia Savonea si Sabina Adomnitei de la Curtea de Apel Bucuresti (publicata de Rejust)