Judecatorii Risantea Gagescu si Damian Dolache de la Curtea de Apel Bucuresti au demontat fila cu fila facatura procuroriilor DNA Iulian Pancescu si Carmen Damian in cazul Marianei Rarinca (foto stanga), pensionara acuzata de santaj - dupa o plangere a sefei Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Livia Stanciu (foto dreapta) - tinuta 6 luni in arest si achitata apoi definitiv. Curtea de Apel Bucuresti a facut publica decizia penala nr. 733/A din 20 mai 2015, de achitare a Marianei Rarinca, hotarare pe care DNA incearca sa o anuleze, dupa cum bine se stie.

Astfel, judecatorii Risantea Gagescu si Damian Dolache devoaleaza practic abuzul procurorilor DNA comis in cazul Marianei Rarinca, explicand ca acestia au efectuat urmarirea penala cu incalcarea dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Totodata, instanta a stabilit ca procurorii au incercat sa obtina probe impotriva Marianei Rarinca prin actiuni de provocare a acesteia. Nu in ultimul rand, Curtea de Apel Bucuresti a constatat ca procurorii nu au strans probe si in favoarea Marianei Rarinca, fiind incalcate astfel prevederile art. 100 din Codul de procedura penala.

In ceea ce o priveste pe Livia Stanciu - cea care s-a autointitulat "partenera de nadejde a DNA" - cei doi magistrati subliniaza contradictiile existente in declaratiile date de sefa Inaltei Curti. Risantea Gagescu si Damian Dolache arata ca, in plangerea penala formulata, Livia Stanciu a sustinut ca a fost santajata de Mariana Rarinca cu divulgarea la postul Antena 3 a unor fapte compromitatoare despre ea si familia ei, dar ca sefa ICCJ, in declaratiile ulterioare date in calitate de parte vatamata, nu a precizat care erau faptele reale sau imaginare, compromitatoare, cu care ar fi fost santajata. De altfel, cei doi judecatori au stabilit ca mesajele transmise de Mariana Rarinca sefei ICCJ Livia Stanciu nu se circumscriu elementului material al laturii obiective a infractiunii de santaj si ca aceste mesaje nu au fost de natura a crea o stare de temere presedintei instantei supreme. Concluzia judecatorilor a fost ca fapta de santaj de care a fost acuzata Mariana Rarinca nu are caracter penal.

Practic, vazand decizia de achitare a Marianei Rarinca, este evident ca ne aflam in fata unui nou grav abuz comis impotriva unui simplu cetatean. Tocmai de aceea, procurorii Iulian Pancescu si Carmen Damian trebuie sa raspunda nu doar disciplinar, ci si penal pentru nenorocirea Marianei Rarinca.

Prezentam pasaje din motivarea deciziei nr. 733/A/20.05.2015:

„La data de 04.06.2014, a fost inregistrata sub nr.224/P/2014 la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – D.N.A. plangerea penala formulata de catre Stanciu Livia Doina, prin care a solicitat tragerea la raspundere penala a numitei RM pentru savarsirea infractiunii de santaj, prev. de art.207 Cod penal.

In aceeasi zi, 04.06.2014, intre orele 16:30 si 18:15 a fost audiata de catre procurorii de caz, persoana vatamata SLD.

Ulterior, dupa retinerea si arestarea preventiva a inculpatei RM la data de 10.06.2014, persoana vatamata SLD a dat o noua declaratie in fata organelor de urmarire penala.

Analizand, prin coroborare, plangerea penala formulata cu declaratiile date in fata procurorilor, Curtea constata ca lipseste conditia esentiala pentru existenta amenintarii cu darea in vileag catre presa a unor fapte reale sau imaginare, compromitatoare pentru persoana vatamata Stanciu Livia Doina, astfel cum prevad dispozitiile art.207 alin.2 Cod procedura penala.

In plangerea penala (fila 1 d.u.p.), persoana vatamata SLD a sustinut ca a fost santajata de catre RM in schimbul remiterii sumei de 20.000 euro cu divulgarea catre presa, indicand postul TV Antena 3 cu darea in vileag unor date compromitatoare despre ea si familia sa.

Ceea ce a atras, inca de la inceput, atentia Curtii, este faptul ca nici in declaratiile ulterioare persoana vatamata SLD nu a adus la cunostinta organelor de urmarire penala, faptele reale sau imaginare, compromitatoare pentru aceasta si pentru sotul sau S.A. cu care ar fi fost amenintata de catre inculpata RM, prin intermediul mesajelor din data de 03.06.2014, in vederea obtinerii unui folos material injust.

De mentionat ca legiuitorul a prevazut, ca cerinta esentiala pentru existenta laturii obiective a infractiunii de santaj, ca fapta cu a carei dare in vileag se ameninta, reala sau imaginara, trebuie sa fie de natura compromitatoare, sa aiba aptitudinea de a aduce atingere onoarei, demnitatii, reputatiei persoanei la care se refera.

In declaratia din data de 16.06.2014, persoana vatamata SLD a aratat ca mesajele primite in ziua de 03.06.2014 au determinat-o sa depuna plangere, intrucat modul de formulare ale acestora si succesiunea in care au fost trimise au indignat-o, mai ales ca anterior i-a fost mila de situatia personala a inculpatei RM.

Verificand mesajele de timp SMS, trimise in data de 03.06.2014, de la postul telefonic 0746 (...) (utilizate de catre inculpata RM) si primite la postul telefonic 0752 (...) (utilizat de catre persoana vatamata SLD), Curtea constata ca acestea au urmatorul continut:

- ora 18:13 „Daca va faceti socoteala, ve-ti avea mult mai mult de pierdut decat daca imi platiti mie datoria. Voi spune tot ce stiu inclusiv despre dv. si am ce spune argumentat".

-ora 18:16 „Va credeti invincibila dar va garantez ca tot ce voi spune va fi argumentat cu martori si acte”.

-ora 18:34 „De maine va voi trimite pe fax toate datele pe care le voi da presei”.

-ora 19:17 „Vreau doar sa-mi trimiteti banii pe care mii datorati, ma puteti anunta cu un mesaj ca i-ati pus la posta”.

In declaratia din data de 04.06.2014 (fila 4 d.u.p.- vol. I) persoana vatamata SLD face urmatoarele precizari:

„Eu am perceput mesajele ca amenintari. Am inteles din aceste mesaje ca RM doreste doar banii si ca sustine ca ar avea probe si inscrisuri pe care le poate da presei. Nu am nici cea mai vaga idee la ce anume se refera, eu sunt sigura ca nu exista asemenea probe si inscrisuri reale care sa contina informatii compromitatoare la adresa mea sau a sotului meu. Eu am avut impresia ca este cineva care o dirijeaza”.

Prin incheierea din data de 08.06.2014, judecatorul de drepturi si libertati din cadrul Tribunalului Bucuresti – Sectia I Penala a admis cererea Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – D.N.A. si a dispus efectuarea perchezitiei domiciliare la locuinta inculpatei RM si a numitului Susanu Dorin, precum si la punctul de lucru al agentului economic „RM intreprindere Individuala” din Municipiul Galati.

Prin ordonanta nr.224/P/2014 din data de 08.06.2014 s-a dispus efectuarea perchezitiei autoturismelor detinute de RM si de membrii familiei acesteia.

In urma perchezitiilor efectuate in data de 09.06.2014, soldate cu retinerea inculpatei RM, Curtea constata ca, in ceea ce priveste fapta de santaj reclamata de catre persoana vatamata SLD nu s-au gasit „acte si informatii compromitatoare”.

In declaratia data la termenul de judecata din 17.12.2014 in fata judecatorului instantei de fond, martorul OCG, concubinul inculpatei RM a aratat ca daca ar fi dorit aceasta, ar fi putut sa le faca rau persoanei vatamate SLD sau sotului sau Stanciu Andrei.

Totodata, martorul a mai declarat urmatoarele: „la moartea domnului S. arhiva cabinetului a fost arsa la mine in curte. Eu am facut acest lucru la dispozitia doamnei SLD care i-a solicitat acest lucru inculpatei”.

Astfel, in raport de situatia mai sus prezentata, Curtea constata ca mesajele din data de 03.06.2014, transmise de catre inculpata RM, persoanei vatamate Stanciu Livia Doina, prin care invoca recuperarea unei datorii nu se circumscriu elementului material al laturii obiective a infractiunii de santaj prev. de art.207 alin.2 Cod penal.

La fila 19 din rechizitoriu (d.u.p. - vol.I) se arata ca faptele pe care inculpata RM intentiona sa le divulge cu privire la persoana vatamata SLD si membrii familiei sale sunt imaginare, intrucat nici persoana vatamata si nici sotului acesteia nu au avut si nu au vreo datorie fata de inculpata.

De asemenea, procurorii de caz au mai sustinut ca faptele imaginare mentionate (in conditiile in care nu s-a facut aceasta mentiune iar la dosar nu exista nicio proba care sa confirme acest aspect), „au potentialul necesar de a compromite imaginea persoanei vatamate, avand in vedere calitatea acesteia de presedinte al inaltei Curti de Casatie si Justitie”.

Mai mult, procurorii de caz au sustinut, in dezacord cu dispozitiile art.207 alin.2 Cod penal ca „importanta functiei de felul celei detinute de persoana vatamata diversifica si largeste categoria informatiei imaginare cu caracter defaimator care sunt apte sa lezeze reputatia unei persoane si care, desi ar fi lipsite de importanta, ar fi intens mediatizate de catre institutiile de presa, doar pentru ca se refera la presedintele inaltei Curti de Casatie si Justitie”.

In consecinta, Curtea constata ca mesajele din data de 03.06.2014 transmise de catre inculpata RM, prin continutul lor nu au fost de natura a crea o stare de temere persoanei vatamate SLD, punand-o in situatia de a nu mai avea resursele morale necesare pentru a se opune pretentiilor acesteia.

Insasi persoana vatamata SLD, in plangerea penala din data de 04.06.2014, a sustinut ca inculpata RM nu i-a oferit „relatii concrete despre natura si obiectul acestor aspecte”.

Referitor la mesajele denumite de catre Parchet „anterior datei de 03.06.2014”, Curtea constata urmatoarele:

In plangerea penala (dactilografiata) din data de 04.06.2014, persoana vatamata SLD a adus la cunostinta organelor de urmarire penala ca, in afara de apelurile telefonice si mesajele telefonice primite din partea inculpatei RM, in data de 02.06.2014 a fost contactata telefonic si de o persoana necunoscuta, posibil ziarist, de la postul telefonic 0740 (...), care i-a cerut „relatii despre faptul ca ar fi angajat o persoana fara forme legale, situatie ce poate avea legatura cu amenintarile numitei RM”.

In aceeasi zi, 04.06.2014, audiata fiind intre orele 16:30 si 18:15 de catre procurorii de caz, persoana vatamata SLD a sustinut urmatoarele: „tot aseara pentru ca am verificat folder-ul de mesaje primite din telefon, am constatat ca am primit doua mesaje de la un numar necunoscut, 0740 (...)”.

1 - ora 19:21, „Tue", prescurtare „Tuesday „Va voi contacta sa confirmati sau sa infirmati anumite aspecte legate de o angajare fara forme legale a unei dm din Galati miau cf sase martori".

2 - ora 16:07, „Mon", prescurtare „Monday”, „Vam trim sapt trecuta un mes pentru joi credeti ca puteti stabili o ora pt discutii".

„Este posibil ca aceste mesaje sa fi fost trimise de pe numarul de apel necunoscut in perioada anterioara. Eu am fost plecata in afara tarii saptamana trecuta, astfel ca este posibil ca mesajele sa fi intrat dupa ce m-am intors in Romania. Nu le-am observat pentru sa nu utilizez acest telefon prea mult. Este telefonul de serviciu primit de la inalta Curte de Casatie si Justitie”.

In declaratia din data de 16.06.2014, persoana vatamata SLD a sustinut ca: „atunci cand am verificat telefonul pentru a va arata mesajele primite de la RM in 03.06.2014 am gasit si un mesaj primit anterior de la aceasta, nu stiam ca l-am primit. Arat din nou sa nu utilizez acest telefon in mod curent, nu primesc mesaje importante pe acesta, astfel ca nu-mi verific mesageria”.

Astfel, in raport de contradictiile existente intre declaratiile persoanei vatamate SLD intr-o perioada scurta de timp 04.06.2014 - 16.06.2014, Curtea constata ca mesajele „anterior datei de 3.06.2014” nu au dus la o incalcare a libertatii psihice a acesteia, cu atat mai mult cu cat nu au fost mentionate in plangerea penala formulata.

De altfel, trebuie precizat ca Parchetul, atat prin rechizitoriu cat si prin motivul de apel invocat, solicita sa se constate numai faptul ca mesajele transmise de catre inculpata RM de la numarul de telefon 0740 (...) sporesc gravitatea amenintarilor adresate persoanei vatamate Stanciu Livia Doina.

Referitor la mesajele tip text din perioada 04.06.2014 – 07.06.2014 se arata in rechizitoriu ca acestea nu se circumscriu elementului material al infractiunii savarsite de catre inculpata RM „intrucat au fost adresate in fapt colaboratorului cu alta identitate decat cea reala si au fost raspunsuri la mesajele acestuia”.

S-a mai sustinut de catre procurii de caz ca „aceste mesaje constituie probe in dovedirea infractiunii savarsite, intrucat scopul utilizarii metodelor speciale de supraveghere si cercetare a fost acela de a obtine probele necesare solutionarii cauzei” (fila 18 d.u.p. – vol. I).

Contrar sustinerilor procurorilor de caz, Curtea constata ca urmarirea penala s-a desfasurat fata de inculpata RM cu incalcarea dispozitiilor art.6 parag.1 comb. cu parag.3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, cat si a prevederilor art.8 din Codul de procedura penala privind caracterul echitabil al procesului penal.

In art. 16 alin. 1 din Constitutia Romaniei se stipuleaza ca cetatenii sunt egali in fata legii si autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.

De asemenea, Curtea de la Strasbourg, in jurisprudenta sa, a aratat ca respectarea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale constituie esenta unei societati democratice.

In art.9 din Versiunea consolidata a Tratatului privind Uniunea Europeana se arata ca, in toate activitatile sale Uniunea respecta principiul egalitatii cetatenilor sai, care beneficiaza de o atentie egala din partea institutiilor, organelor, oficiilor si agentiilor sale. Este cetatean al Uniunii orice persoana care are cetatenia unui stat membru. Cetatenia Uniunii nu inlocuieste cetatenia nationala, ce se adauga acesteia.

Ca nu au fost respectate atat dispozitiile legii europene, cat si a legii interne o confirma succesiunea actelor procesual penale efectuate de catre procurorii de caz si anume:

La data de 04.06.2014,ora 14:30 s-a dispus interceptarea comunicatiilor realizate prin intermediul telefoanelor utilizate de RM si de alte persoane.

Totodata, prin ordonanta nr.224/P/2014 din data de 04.06.2014 s-a dispus supravegherea video, audio si prin fotografiere a persoanei RM.

In aceeasi zi, 04.06.2014 intre orele 16:30 si 18:15 a fost audiata persoana vatamata SLD.

(...)

Intrucat prin incheierea din 04.06.2014 a Tribunalului Bucuresti – Sectia I Penala, definitiva, nu s-a constatat ca probele obtinute in stare de provocare a inculpatei RM sunt nelegale, judecatorii instantei de apel, in calitatea lor de aparatori ai libertatilor individuale recunoscute pe plan european, vor sanctiona incalcarea art.6 alin.1 din Conventia Europeana, de catre procurorii de caz.

De asemenea, lipsita de fundament legal este si sustinerea din rechizitoriu, potrivit careia inculpata RM a concretizat actiunile cu care a amenintat-o pe persoana vatamata SLD la 08.06.2014, ora 15:42:34, cand a apelat numarul de telefon (...), apartinand Antenei Grup si Antenei 3.

Ca inculpata RM nu a manifestat gradul de periculozitate prevazut de norma juridica o confirma dialogul fara finalitate din data de 08.06.2014, dintre aceasta si operatoarea posturilor TV Antena Grup si Antena 3 si anume:

- operatoare: alo, da.

- RM: buna ziua! alo!

- operatoare: buna ziua! da?

- RM: vreau si eu legatura ... eu stiu ... cu cineva care ar putea sa preia un gen de stire.

- operatoare: da, spuneti despre ce e vorba.

- RM: vroiam sa vorbesc cu cineva, eu stiu?

- operatoare: doamna, eu nu! eu daca v-am raspuns ... puteti vorbi cu mine. Daca ... daca nu... asteptati in alta zi, ca sa raspunda altcineva.

De asemenea, Curtea constata ca in mod netemeinic Parchetul a invocat periculozitatea inculpatei RM, motivat de faptul ca acesta a intreprins actiuni de dispret fata de justitie si autoritate.

Mai mult, Parchetul prin motivul de apel declarat o acuza pe inculpata RM ca si-a creat o imagine de „victima a sistemului”, „aducand in acest mod o umbra de indoiala asupra corectitudinii anchetei penale si a impartialitatii magistratilor”.

Contrar sustinerilor Parchetului, Curtea constata ca urmarirea penala s-a efectuat de catre procurorii de caz, in perioada 04.06.2014 – 27.06.2014, fara ca inculpatei RM sa-i fie respectate garantiile procesuale prevazute de lege.

In acest sens, se are in vedere faptul ca procurorii de caz aveau obligatia, in conformitate cu dispozitiile art.100 Cod procedura penala, sa stranga probe atat in favoarea cat si in defavoarea inculpatei RM, din oficiu sau la cerere.

Conform procesului-verbal din 09.06.2014, aflat la fila 51 d.u.p. – vol.II, organele de politie judiciara au inceput efectuarea perchezitiei domiciliare la ora 06.15, in imobilul din Municipiul Galati fiind identificate urmatoarele persoane:

-la parter: RM si OCG

-la demisol: SD si S.D intre orele 10:00 - 10:20 si 10:50 – 11:30, fila 58 d.u.p. – vol. II, au fost perchezitionate de catre ofiterii de politie judiciara autoturismul marca Opel Astra, cu numarul de inmatriculare …. si punctul de lucru al agentului economic „RM intreprindere Individuala”.

In procesul verbal de perchezitie domiciliara se arata ca „activitatea descrisa a inceput la ora 6:15 si s-a incheiat la ora 16:30, perioada in care a fost consemnat si procesul verbal de perchezitie domiciliara in doua exemplare, din care un exemplar se inmaneaza suspectei RM, fiind semnat de catre:

-ofiteri de politie judiciara: comisari sefi NN, AS, OA, comisari BG si PC si subcomisar PCD.

-avocat: Negara Bogdan

-Olaru Conrad George

-persoane perchezitionate: RM si SD.

Ca urmare a audierii martorilor, fara ca procurorii de caz sa administreze probe in favoarea inculpatei RM, in raport de declaratiile acesteia, Curtea constata ca au fost incalcate in mod flagrant dispozitiile procedurale mai sus invocate.

Se constata, totodata, ca fiind nefondata sustinerea Parchetului prin motivul de apel invocat, in sensul ca inculpata RM a avut o atitudine procesuala nesincera, asa incat perspectiva reeducarii si corijarii acesteia este posibila numai prin majorarea pedepsei inchisorii cu executarea in regim de detentie.

Potrivit art.99 alin.2 Cod procedura penala, suspectul sau inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, nefiind obligat sa isi dovedeasca nevinovatia si are dreptul de a nu contribui la propria acuzare.

Dovada ca procurorii de caz au invocat, in mod abuziv, existenta faptelor imaginare, compromitatoare pentru persoana vatamata SLD, ca obiect al amenintarii cu darea in vileag catre presa, este confirmata atat de intrebarile cat si de raspunsurile consemnate in declaratia inculpatei RM din data de 17.06.2014 si anume:

- intrebare procuror: „ce date voiati sa dati la presa?”

- raspuns: „as vrea sa nu raspund la aceasta intrebare”.

- intrebare avocat: va mentineti afirmatiile privind posibilitatea de a face asa zisele dezvaluiri doar in prezenta persoanei vatamate?

- raspuns: „doream sa spun la presa informatii referitoare la activitatea cabinetului de la Galati”.

In acceptiunea art.207 alin.2 Cod procedura penala (n.r. - Cod penal), latura obiectiva a infractiunii este realizata daca intre actiunea de constrangere savarsita si starea de temere (de siluire psihica) a victimei exista o legatura de la cauza la efect.

Or, pe baza probelor administrate atat de catre procurori cat si de judecatorul instantei de fond, nu s-a dovedit existenta raportului de cauzalitate cerut de legea penala.

De asemenea, trebuie aratat ca motivarea solutiei instantei de fond nu cuprinde analiza probelor care au servit ca temei pentru solutionarea laturii penale a cauzei si nici apararile inculpatei RM, astfel cum prevad dispozitiile art.403 alin.1 lit.c Cod procedura penala.

Cu privire la infractiunea de tentativa la santaj, prev. de art. 15 din Legea nr. 78/2000 actualizata si art.32 alin.1 Cod penal rap. la art.207 alin. 2 si 3 Cod penal, cu aplic. art.131 din Legea nr. 78/2000 actualizata, Curtea constata urmatoarele:

La fila 20 din rechizitoriu (d.u.p. – vol.I) se retine ca in perioada 16.10.2013 – 13.12.2013, in vederea punerii in executare a rezolutiei infractionale, inculpata RM i-a trimis martorului Stanciu Radu un numar de patru mesaje tip SMS, cu un vadit caracter amenintator pentru persoana vatamata Stanciu Livia Doina.

Curtea va reda in continuare continutul mesajelor primite de catre martorul Stanciu Radu, cumnatul persoanei vatamate Stanciu Livia Doina, de la inculpata RM, dupa cum urmeaza:

-16.10.2013, ora: 10:27:54 „nu pot sa mai astept. Nu o sa va placa dar mam hotarit sa numai tin cont decit de mine si de ai mei. Cineva va avea musafiri neplacute la usa"

-03.12.20 13, ora 15:34:43,”Am semnat cu o tel si voi spune tot ce stiu cu date concrete si cu martori dna ma ignorat total dar eu am platit o parte din datorii si vreau banii"

-03.12.2013, ora 15:35:57 „Voi pune si pe internet".

-13.12.2013, ora 10:16:07 „Sunt in drum spre Bucuresti nu mai am mila de nimeni, o sa iasa asa de urit incat poate sa si dea demisia am vrut doar banii mei„.

Sustinerea din rechizitoriu in sensul ca, in cauza exista o unitate naturala de infractiune, tentativa pedepsibila la infractiunea de santaj, savarsita in perioada august/septembrie 2013 - decembrie 2013 de catre inculpata RM, este contrazisa de probele dosarului.

Conform sustinerilor martorului SR coroborate cu declaratia persoanei vatamate SLD, in luna decembrie 2013, acesta i-a adus la cunostinta ca inculpata RM a solicitat suma de 20.000 euro, invocand datorii restituite creditorilor defunctului Stanciu Andrei, cu conditia de a nu „se duce la presa”.

Totodata, Curtea mai retine ca, la inceputul lunii mai 2014, persoana vatamata SLD a primit-o din mila pe inculpata RM in locuinta sa din Bucuresti, desi in luna aprilie a sunat-o si i-a spus ca nu sta de vorba cu „santajisti nenorociti”.

Ca urmare a discutiei purtate cu aceasta timp de 15 minute la ora 07:00, „tot din mila” i-a dat suma de 800 lei, 200 lei reprezentand cheltuieli de transport si 600 lei pentru efectuarea interventiei chirurgicale a nepoatei acesteia (fila 6 d.u.p. – vol. I).

De precizat ca, declaratia persoanei vatamate SLD se coroboreaza cu declaratia inculpatei RM sub aspectul vizitei si a sumei de bani.

Sustinerea procurorilor de caz, in sensul ca exista tentativa la infractiunea de santaj deoarece inculpata RM a incercat sa-l utilizeze pe martorul Stanciu Radu ca intermediar, astfel incat amenintarile din mesaje si solicitarea sumei de bani sa ajunga la persoana vatamata SLD, este lipsita de fundament legal.

Mai mult, procurorii de caz sustin ca din actiunile inculpatei RM, intreprinse in perioada august/septembrie 2013 - decembrie 2013, rezulta ca persoana „a carei libertate morala si al carui patrimoniu a urmarit sa il vatame inculpata este persoana vatamata SLD ”(fila 20, d.u.p. vol.I).

Or, atata timp cat persoana vatamata SLD nu a luat in seama amenintarile transmise de catre martorul SR, iar despre mesajele trimise de catre inculpata RM a aflat dupa ce acesta a fost audiat la Parchet, in mod gresit judecatorul instantei de fond a retinut ca in cauza exista o unitate naturala de infractiune, tentativa pedepsibila la infractiunea de santaj.

In ceea ce priveste folosul patrimonial injust, ca modalitate normativa a infractiunii de santaj, retinut prin rechizitoriu (art.207 alin.3 Cod procedura penala si 131 din Legea nr. 78/2000 actualizata), Curtea constata urmatoarele:

Potrivit acestor dispozitii, infractiunea este mai grava daca faptele prevazute in alin.1 si 2 au fost comise in scopul de a dobandi in mod injust un folos patrimonial, pentru sine sau pentru altul.

Desi persoana vatamata SLD nu a declarat apel in cauza, in cererea precizatoare a aratat ca prima instanta ar fi trebuit sa efectueze o analiza a conduitei inculpatei RM pe parcursul cercetarii judecatoresti si sa constate ca acesta cu rea-credinta, si-a modificat in timp, in repetate randuri, sustinerile cu privire la pretinsele datorii care ar reprezenta echivalentul sumei de 20.000 euro si a facut-o, in principal, pentru a masca activitatea de santaj intreprinsa in realitate iar, in subsidiar, pentru ca nu a putut proba, in niciun mod, niciuna din acele asa zise datorii invocate ca temei al cererilor sale de a i se remite sume de bani.

In sedinta publica din data de 20.05.2015, procurorul a sustinut ca nu rezida din nicio proba administrata in cauza existenta datoriilor invocate de catre inculpata RM.

De asemenea, a mai aratat ca desi judecatorul instantei de fond a constatat ca sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de santaj, a lasat un dubiu cu privire la mobilul savarsirii faptei, respectiv daca exista sau nu vreo datorie a persoanei vatamate SLD fata de inculpata RM.

In urma analizarii probelor administrate in cauza, Curtea nu va da eficienta declaratiilor persoanei vatamate SLD si ale martorului SR cu privire la solicitarea sumei de 20.000 de euro de catre inculpata RM, in scopul dobandirii unui folos patrimonial injust.

In acest sens, astfel cum mai sus s-a aratat, persoana vatamata SLD a inteles sa o ierte pe inculpata RM pe motiv ca „oricarui om trebuie sa-i intinzi o mana de ajutor”, pana in data de 03.06.2015, cand in urma celor patru mesaje primite a formulat plangere penala impotriva acesteia pentru savarsirea infractiunii de santaj, prev. de art. 207 Cod penal.

(...)

Fata de cele ce preced, Curtea constata ca fapta de santaj, pentru care inculpata RM a fost trimisa in judecata, nu are caracter penal, motiv pentru care in temeiul art.421 pct.2 lit. a Cod procedura penala va admite apelul declarat de catre aceasta impotriva sentintei penale nr.2873/18.12.2015, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia I Penala, va desfiinta, in parte, sentinta apelata si rejudecand, in fond:

In temeiul art.17 alin.2 rap. la art.16 alin.1 lit.b Cod procedura penala va dispune achitarea inculpatei RM sub aspectul savarsirii infractiunii de santaj prev. de art.207 alin.2 si 3 Cod penal cu aplic. art.131 din Legea nr.78/2000 actualizata.

Va constata ca inculpata a fost retinuta si arestata preventiv in perioada 10.06.2014-18.12.2014”.

*Cititi aici Decizia penala nr. 733/A/20.05.2015 pronuntata de judecatorii Risantea Gagescu si Damian Dolache, de la Curtea de Apel Bucuresti, in dosarul „Rarinca”