Situatie cel putin ciudata in dosarul in care medicul Irinel Popescu, (foto) fost presedinte al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate (CNAS) a fost trimis in judecata de Directia Nationala Anticoruptie, alaturi de un alt fost presedinte CNAS, Vasile Ciurchea si Societatea HP Romania SRL (actual Enterprise Services Romania SRL) pentru pretinse infractiuni ce ar fi fost savarsite in legatura cu prelungirea unor contracte incheiate cu SIVECO si HP, pentru crearea si implementarea sistemului informatic unic integrat (SIUI).

Directia Nationala Anticoruptie a cerut extinderea masurii asiguratorii instituite in urma cu sapte ani, si mentinute in tot acest rastimp, motivat de nevoia garantarii repararii pagubei produse prin presupusele infractiuni, executarii cheltuielilor judiciare si punerea in aplicare a unei eventuale masuri de siguranta constand in confiscarea speciala a bunurilor sau a contravalorii bunurilor ce ar fi fost primite in mod necuvenit. Atentie, majorarile cerute de DNA s-au facut cu includerea TVA-ului la pretinsul prejudiciu ce ar fi fost produs in 2009.

Cu o motivare deloc rezonabila, data fiind trecerea timpului de circa opt ani de la deschiderea dosarului, pana in prezent, cand speta se afla in faza judecarii fondului, fara respectarea principiului proprortionalitatii, dar cu invocarea de catre DNA a trecerii timpului si a unei legi care nu era in vigoare la pretinsul moment de savarsire a faptelor, Directia Nationala Anticoruptie a solicitat majorarea sechestrului cu mai mult decat dublul sumei retinute cu titlu de prejudiciu la momentul trimiterii judecata.

Caci, cel putin in cazul medicului Irinel Popescu, daca in rechizitoriu s-a retinut un pretins prejudiciu de 1.188.870 euro, DNA a solicitat extinderea masurilor asiguratorii pana la suma de 3.278.338,29 euro! Adica, DNA a mai adaugat la pretinsul prejudiciu alte peste 2 milioane euro!

Suma totala a fost compusa de DNA din "prejudiciul produs partii civile prin presupusa infractiune de abuz in serviciu daca functionarul a obtinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit in forma continuata, prejudiciul mentionat in actul de sesizare ca fiind in cuantum de 1.188.870 euro, incluzand TVA, obligatiile accesorii acestui prejudiciu calculat pana la data de 09.03.2023, in cuantum de 1.919.468,29 euro reprezentand echivalentul sumei de 8.276.875,34 lei si suma de 176.000 euro presupus a fi fost primita de inculpat pentru savarsirea infractiunii de luare de mita".

Practic, fara a se baza pe o legislatie in vigoare la momentul pretinsei comiteri a infractiunilor retinute in sarcina profesorului Irinel Popescu, si fara a avea la baza un raport intocmit de organele de control competente, precum Curtea de Conturi, reprezentantul DNA a cerut majorarea sumelor indisponibilizate pentru a acoperi un prejudiciu incert.

Ce se intampla in situatia in care, in cele din urma profesorul Irinel Popescu este achitat? Vorbim totusi despre masuri asiguratorii si indisponibilizari ce s-au intins deja pe sapte ani, in conditiile in care dosarul se afla inca la fond!

Pentru DNA, trecerea timpului este egala cu majorarea cuantumului prejudiciului

Solicitarea DNA a fost facuta in cadrul dosarului nr. 9313/3/2021/a5 aflat spre solutionare la judecatoarea Cristina Mihalache de la Tribunalul Bucuresti, DNA motivand extinderea masurilor asiguratorii de necesitatea "garantarii repararii pagubei produse prin presupusele infractiuni deduse judecatii, executarii cheltuielilor judiciare si punerii in aplicare a unei eventuale masuri de siguranta constand in confiscarea speciala a bunurilor sau a contravalorii bunurilor ce ar fi fost primite in mod necuvenit".

In cadrul acestui dosar, medicul Irinel Popescu a aratat ca pretinsul prejudiciu retinut in sarcina sa a fost deja indisponibilizat, acesta alimentand pe parcursul camerei preliminare conturile ANABI, la care se adauga inclusiv cautiunea de 150.000 euro pe care medicul a achitat-o la momentul masurii controlului judiciar pe cautiune si care se afla in continuare la dispozitia organelor judiciare.

Iar aceasta situatie se mentine, deja insasi jurisprudenta CEDO arata ca o masura asiguratorie nu poate dura la nesfarsit, termenul rezonabil fiind deja cu mult depasit.

Amintim ca dosarul nr. 439/P/2012, a fost deschis dupa o sesizare din oficiu, in aceasta cauza fiind emisa la data de 4 august 2017 ordonanta prin care s-a instituit masura asiguratorie a sechestrului pe bunurile mobile si imobile apartinand lui Irinel Popescu pana la concurenta sumei de 2.125.200 euro.

Ulterior, in 29 martie 2021, DNA l-a trimis in judecata pe medicul Irinel Popescu prin rechizitoriul nr. 439/P/2012, medicul Irinel Popescu fiind a acuzat de un pretins abuz in serviciu si o pretinsa luare de mita (retinuta intr-o forma interesanta, pe care am detaliat-o in articolul OPISUL UNUI DOSAR CU O MITA INCERTA CHIAR SI PENTRU DNA).

Redam in continuare pasaje din incheierea din data de 8 martie 2024 din dosarul nr. 9313/3/2021/a5:

"Cu ocazia verificarii legalitatii si temeiniciei masurilor asiguratorii, reprezentantul Ministerului Public a solicitat extinderea masurilor asiguratorii, avand in vedere adresa depusa de partea civila Casa Nationala de Asigurari de Sanatate pentru termenul din data de 13.03.2023, prin care aceasta a aratat cuantumul obligatiilor accesorii prejudiciului retinut care ar fi fost cauzat prin faptele ce fac obiectul judecatii.

In sustinerea cererii, a precizat ca extinderea masurilor asiguratorii este necesara in vederea garantarii repararii pagubei produse prin presupusele infractiuni deduse judecatii, executarii cheltuielilor judiciare si punerii in aplicare a unei eventuale masuri de siguranta constand in confiscarea speciala a bunurilor sau a contravalorii bunurilor ce ar fi fost primite in mod necuvenit.

Astfel, in ceea ce il priveste pe inculpatul Popescu Irinel, a solicitat extinderea masurilor asiguratorii pana la concurenta sumei de 3.278.338,29 euro, suma ce este compusa din prejudiciul produs partii civile prin presupusa infractiune de abuz in serviciu daca functionarul a obtinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit in forma continuata, prejudiciul mentionat in actul de sesizare ca fiind in cuantum de 1.188.870 euro, incluzand TVA, obligatiile accesorii acestui prejudiciu calculat pana la data de 09.03.2023, in cuantum de 1.919.468,29 euro reprezentand echivalentul sumei de 8.276.875,34 lei si suma de 176.000 euro presupus a fi fost primita de inculpat pentru savarsirea infractiunii de luare de mita.

Cu privire la inculpatul Ciurchea Vasile, a solicitat extinderea masurilor asiguratorii pana la concurenta sumei de 23.564.231,46 euro, suma ce este compusa din prejudiciul produs partii civile prin presupusa infractiune de abuz in serviciu, daca functionarul a obtinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, in forma continuata, prejudiciu retinut in actul de sesizare ca fiind in cuantum de 7.206.620 euro, incluzand TVA, obligatiile accesorii acestui prejudiciu calculate pana la data de 09.03.2023, in cuantum de 15.832.611,46 euro si suma de 525.000 euro presupus a fi fost primita de inculpat prin savarsirea de catre inculpat a infractiunii de luare de mita.

Referitor la inculpata HP Romania SRL, avand denumirea noua Enterprise Services Romania SRL, solicita extinderea masurilor asiguratorii pana la concurenta sumei de 26.147.569,75 euro, suma ce este compusa din prejudiciul ce ar fi fost produs partii civile prin savarsirea presupusei infractiuni de complicitate la abuz in serviciu, daca functionarul a obtinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, in forma continuata, prejudiciul retinut ca fiind in cuantum de 8.395.490 euro, incluzand TVA, in actul de sesizare a instantei, obligatiile accesorii acestui prejudiciu pana la data de 09.03.2023, in cuantum de 17.752.079,75 euro.

In privinta persoanei interesate Popescu Liliana Mihaela Doina, reprezentantul Ministerului Public a solicitat mentinerea masurilor asiguratorii, ce au fost dispuse pana la concurenta sumelor de 349.981,5 euro si 408.148,15 lei, masuri ce au fost dispuse prin ordonanta din data de 04.08.2017, astfel cum au fost modificate in ceea ce o priveste pe aceasta persoana interesata, prin ordonantele din 06.10.2017 si 01.11.2019.

Inculpatul Ciurchea Vasile, prin aparator, a solicitat sa nu se mai mentina masurile asiguratorii, apreciind ca nu se justifica aceasta masura raportat la durata ei de peste 8 ani, cand nu se mai poate discuta despre un caracter rezonabil al unei astfel de masuri si nici nu mai este direct proportionala cu obiectul cauzei.

In ceea ce priveste solicitarea de extindere a masurilor asiguratorii, apreciaza ca nu exista niciun temei care sa justifice o astfel de extindere si solicita a se avea in vedere ca in cazul in care instanta se va pronunta pe o astfel de cerere, ar trebui pipait fondul cauzei si a se aprecia daca sunt intrunite sau nu elementele constitutive ale celor doua infractiuni, caz in care instanta va fi pusa in situatia de a se antepronunta cu privire la fondul dosarului.

Inculpata Enterprise Services Romania SRL, prin aparator, a aratat ca existenta

masurilor asiguratorii are un impact financiar semnificativ asupra activitatii societatii. Arata ca, inca de la finalizarea urmaririi penale, inculpata a facut o plata voluntara in conturile ANABI cu privire la prejudiciul indicat la acel moment de catre procurorul de caz, insa, in opinia apararii, este o suma preluata in mod arbitrar.

Inculpata a aratat ca in cursul urmaririi penale au fost administrate doua expertize cu concluzii contradictorii, iar de la acel moment nu s-a mai cristalizat absolut nimic cu privire la existenta sau la intinderea cuantumului prejudiciului, in afara de precizarea si de cererea de extindere a masurii asiguratorii.

Totodata, a aratat ca scopul masurilor asiguratorii, astfel cum au fost luate la momentul initial, a fost acela de recuperare a prejudiciului, iar notiunea de prejudiciu ar trebui privita in sens restrictiv, neputandu-se accepta ca simpla trecere a timpului sa duca la cresterea cuantumului prejudiciului.

Mai mult, a apreciat eronata fundamentarea cererii de extindere a masurii asiguratorii intrucat a fost formulata in baza unei legi care nu era in vigoare la momentul comiterii presupuselor fapte, invocarea art. 70 ind. 3 fiind inaplicabila in cauza de fata.

De asemenea, inculpatul a precizat ca si in prezent, prejudiciul este unul incert, raportarea facandu-se la moneda euro, desi niciunul dintre contracte nu a fost incheiat in aceasta moneda, calculele au fost facute, transformate prin raportare la un curs care este in mod evident, prejudiciabil pentru societate.

Mai face referire la titulatura componentei prejudiciului, fiind vorba despre suma plus TVA, apararea neintelegand motivul pentru care a fost inclus si TVA - ul in acel prejudiciu.

A aratat ca exista semne de intrebare cu privire la cuantumul prejudiciului si nu este de acord cu extinderea masurii asiguratorii raportat la trecerea timpului, aceasta solicitare nerespectand principiului proportionalitatii, nu este justificata si nu este formulata in baza unei legi care sa fi fost in vigoare la momentul savarsirii faptelor.

Inculpatul Popescu Irinel si intimata persoana interesata Popescu Mihaela Doina Liliana, prin aparator, au solicitat restrangerea masurilor asiguratorii si constatarea faptului ca sumele apreciate de acuzare, cu sau fara temei, ca potential prejudiciu adus partii civile prin conduitele deduse judecatii, sunt deja indisponibilizate si se afla la dispozitia organelor judiciare, in ceea ce priveste inculpata Enterprise Services Romania, inca de la finalul urmaririi penale, iar referitor la inculpatul Popescu Irinel, pe parcursul camerei preliminare, prin eforturi a alimentat conturile bancare, pentru a se ajunge la concurenta prejudiciului de 5.126.722 lei aratat in cuprinsul rechizitoriului.

Arata ca se argumenteaza solicitarea de extindere a masurii spunandu-se ca nu ar fi suficiente sumele de bani care se afla deja in subconturile ANABI, pe considerentul ca partea civila, intre timp, a inteles sa isi majoreze pretentiile indicand un cuantum al accesoriilor, penalitatilor si altor astfel de sanctiuni prevazute de art. 73 ind. 1 din Legea nr. 500/2002. In acest sens, subliniaza ca partea civila a omis sa precizeze ca acel text de lege nu era in vigoare la data savarsirii pretinselor fapte, astfel incat este discutabil in ce masura se poate aplica textul de lege unor fapte pretins comise in anul 2009, moment la care nu se afla in vigoare. Pe de alta parte, considera ca partea civila a mai omis sa arate faptul ca exista o dispozitie legala in acel art. 73 din Legea nr. 500/2002 prin care se arata in mod expres ca acea majorare se poate face doar pe baza sumelor stabilite de organele de control competente. Mentioneaza ca acel text de lege prevede ca ”recuperarea sumelor reprezentand prejudicii, plati nelegale din fonduri publice stabilite de organele de control competente se face cu perceperea de dobanzi, penalitati de intarziere, etc.”

A mai solicitat a se avea in vedere ca nici procurorul de caz si nici instanta de judecata nu sunt organe de control competente a stabili acele sume, fiind necesara pentru majorarea pretentiilor o decizie a Curtii de Conturi ori a altor organe competente a controla si a stabili cuantumul exact al acelor penalitati. In acest sens, a aratat ca partea civila nu a indicat faptul ca nu exista niciun astfel de document emis de un organ de control competent, a facut referire la inscrierea si evidentierea in propria contabilitate a acestor sume, fara a inainta un document justificativ in acest sens, totul bazandu-se pe sumele indicate de catre procurorul de caz prin rechizitoriu si apreciate ca reprezentand prejudiciul, la care au fost aplicate retroactiv dispozitii legale care nu erau in vigoare la data savarsirii pretinselor fapte, pentru a justifica majorarea pretentiilor. In acest sens, constata ca aceasta majorare vizeaza accesorii, penalitati, dobanzi, in temeiul Legii finantelor publice.

Totodata, a mentionat ca a fost admisa solicitarea formulata anterior de sesizare a Curtii Constitutionale pentru a lamuri notiunea de ”paguba” utilizata de legiuitor in cuprinsul art. 249 si urmatoarele C.proc.pen., in contextul in care, daca se raporteaza la paguba efectiva si beneficiul nerealizat, nu se vor putea niciodata restrange masurile asiguratorii.

Opineaza ca aceasta modalitate de calculare a prejudiciului conduce la o imposibilitate a inculpatilor, pana la finalul judecatii de a restrange masurile asiguratorii, in conditiile in care toate accesoriile cresc de la zi la zi, iar argumentele ca inculpatii ar putea plati nu este unul viabil pentru ca o plata se poate face benevol in situatia in care s-ar constata vinovatia lor si creanta datorata partii civile. Ori, pana la acel moment, daca inculpatii ar achita partii civile intreaga suma, ar fi dificil ca ulterior sa recupereze acele sume.

Referitor la persoana interesata, aparatorul acesteia a precizat ca procurorul are partial dreptate, in sensul ca acuzarea a apreciat ca in urma tranzactiei intervenite intre soti si inlocuirii regimului matrimonial, acele sume de bani care au revenit doamnei Popescu, ar apartine in realitate inculpatului Popescu Irinel, motiv pentru care a indisponibilizat si acele sume de bani, nu in vederea unei confiscari speciale pentru ca acele sume de bani sunt destinate in primul rand, pentru despagubirea partii civile, neputand opera si o confiscare speciala si despagubirea partii civile, in egala masura. Astfel, in edificarea acuzatiei, s-a

apreciat ca acele sume apartin inculpatului, motiv pentru care s-a instituit masura asiguratorie si asupra acelor sume. In acest sens, mentioneaza ca a mai invocat aceste aspecte anterior, criticile nu au fost imbratisate de catre instanta, acele sume se regasesc in continuare in subcontul unic ANABI.

In continuare, subliniaza ca in subconturile deschise pe numele celor doi soti la ANABI, s-a depasit cuantumul sumei 5.126.722 lei, existand un excedent de 61.000 lei sau poate chiar mai mult, daca intre timp bancile au mai virat alte sume de bani.

In plus, arata ca si cautiunea de 150.000 euro depusa de inculpat la momentul luarii masurii controlului judiciar pe cautiune se afla in continuare la dispozitia organelor judiciare, desi masura a fost ridicata anterior finalizarii urmaririi penale, suma nu a fost restituita intrucat legea prevede ca aceasta va putea fi folosita ulterior, la despagubirea partii civile, plata de amenzi judiciare, etc.

Astfel, in afara sumelor deja regasite la ANABI in subconturile unice, trebuie avuta in vedere si cautiunea care nu mai poate servi scopului sau principal de a asigura prezenta la proces, intrucat nu mai exista masura preventiva, cautiunea servind doar scopului subsidiar, acela de despagubire a partii civile sau de acoperire a altor cheltuieli judiciare.

In final, depune la dosarul cauzei note scrise, formulate in sensul restrangerii masurilor asiguratorii doar pe subconturile ANABI.

De asemenea, a solicitat a se avea in vedere ca masura asiguratorie este, inclusiv in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, asimilata masurilor preventive si nu poate dura la nesfarsit si deja, subzista de o perioada lunga de timp, astfel ca, prin raportare la durata de subzistenta a masurilor asiguratorii, termenul a fost depasit si la acest moment nu mai este nici proportionala.

Examinand ordonantele prin prisma criticilor invocate, precum si a dispozitiilor legale incidente, Tribunalul constata ca se mentin temeiurile avute in vedere la luarea masurilor asiguratorii de catre organele de urmarire penala, pentru cele ce se vor arata in continuare:

Potrivit art. 250 indice 2 din Codul de procedura penala, introdus prin Legea nr. 6 din 18 februarie 2021 privind stabilirea unor masuri pentru punerea in aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere in aplicare a unei forme de cooperare consolidata in ceea ce priveste instituirea Parchetului European (EPPO), publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr.167/18.02.2021, in tot cursul procesului penal, procurorul, judecatorul de camera preliminara sau, dupa caz, instanta de judecata verifica periodic, dar nu mai tarziu de 6 luni in cursul urmaririi penale, respectiv un an in cursul judecatii, daca subzista temeiurile care au determinat luarea sau mentinerea masurii asiguratorii, dispunand, dupa caz, mentinerea, restrangerea sau extinderea masurii dispuse, respectiv ridicarea masurii dispuse, prevederile art. 250 si 2501 din Codul de procedura penala aplicandu-se in mod corespunzator.

Conform art. 249 alin. (1) din Codul de procedura penala procurorul, in cursul urmaririi penale, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, din oficiu sau la cererea procurorului, in procedura de camera preliminara ori in cursul judecatii, poate lua masuri asiguratorii, prin ordonanta sau, dupa caz, prin incheiere motivata, pentru a evita ascunderea, distrugerea, instrainarea sau sustragerea de la urmarire a bunurilor care pot face obiectul confiscarii speciale sau al confiscarii extinse ori care pot servi la garantarea executarii pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a repararii pagubei produse prin infractiune.

Prin Decizia nr. 629 din 8 octombrie 2015 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 868 din 20 noiembrie 2015), Curtea Constitutionala a stabilit ca „sechestrul este o masura asiguratorie de drept penal, iar nu o sanctiune penala, care poate fi dispusa impotriva persoanelor care au savarsit fapte prevazute de legea penala, dar nu ca o consecinta a raspunderii penale, nedepinzand de gravitatea faptei savarsite, neavand asadar caracter punitiv, ci eminamente preventiv.”

Prin Decizia nr. 19 din 16 octombrie 2017 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie- Completul competent sa judece recursul in interesul legii, instanta suprema a retinut ca: „instituirea unei masuri asiguratorii obliga organul judiciar sa stabileasca un raport rezonabil de proportionalitate intre scopul pentru care masura a fost dispusa ca modalitate de asigurare a interesului general si protectia dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita sa se impuna o sarcina individuala excesiva. Proportionalitatea trebuie asigurata indiferent de modul in care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgand din lege sau ca fiind lasata la aprecierea judecatorului. Conditia rezulta atat din art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia Europeana cat si din art. 53 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata (masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii)”.

Potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului si exigentelor art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia Europeana, atat la luarea masurii asiguratorii a sechestrului, cat si pe perioada in care aceasta este mentinuta, trebuie respectat testul de proportionalitate pentru ca masura prin durata si scopul urmarit sa nu se transforme odata cu trecerea timpului intr-o sarcina excesiva pentru persoana ale carei bunuri sunt indisponibilizate (cauza Forminster Enterprises Limited c. Republicii Cehe (hotararea din 2008).

Potrivit art. 20 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, "in cazul in care s-a savarsit o infractiune dintre cele prevazute in prezentul capitol, luarea masurilor asiguratorii este obligatorie".

Pe fondul cauzei, Tribunalul constata ca cerinta proportionalitatii masurii asiguratorii cu scopul urmarit, care consta in garantarea executarii pedepsei amenzii, a masurii de siguranta a confiscarii speciale sau a repararii pagubei, denota o legatura intre temeiurile care stau la baza instituirii acestora si premisele angajarii raspunderii penale sau delictual civile ale persoanei acuzate.

Tribunalul observa ca potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, atat la luarea masurii sechestrului, cat si in perioada in care acesta este mentinut, trebuie respectata exigenta de proportionalitate a masurii asiguratorii cu scopul urmarit pentru ca masura procesuala restrictiva de proprietate sa nu se transforme odata cu trecerea timpului intr-o sarcina excesiva pentru persoana ale carei bunuri sunt indisponibilizate. In acest sens, asa cum s-a aratat anterior, relevanta este cauza Forminster Enterprises Limited c. Republicii Cehe (hotararea din 2008), in care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut necesitatea aplicarii testului de proportionalitate si incalcarea exigentelor art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia Europeana fata de durata excesiva a masurilor asiguratorii.

De asemenea, proportionalitatea dintre scopul urmarit la instituirea masurii si restrangerea drepturilor persoanei acuzate trebuie asigurata indiferent de modul in care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgand din lege sau ca fiind lasata la aprecierea organului judiciar, intrucat masurile asiguratorii sunt acele masuri procesuale cu caracter real care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile si imobile care apartin inculpatului, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, afectand atributul dispozitiei juridice si materiale, intrucat proprietarul acestor bunuri pierde dreptul de a le instraina sau greva de sarcini.

In prezenta cauza penala, masura asiguratorie vizeaza bunurile unor inculpati trimisi in judecata pentru abuz in serviciu si luare de mita, respectiv complicitate la abuz in serviciu in cazul inculpatei persoana juridica.

In cazul infractiunii de luare de mita, conform art. 289 alin. 3 C.pen., banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscarii, iar cand acestea nu se mai gasesc, se dispune confiscarea prin echivalent, iar in conformitate cu dispozitiile art. 20 din Legea nr. 78/2000, in cazul in care s-a savarsit o infractiune dintre cele prevazute de aceasta lege, luarea masurilor asiguratorii este obligatorie.

In raport de aceasta acuzatie adusa inculpatilor persoane fizice, instanta, constatand ca masura asiguratorie a fost dispusa in vederea confiscarii speciale, respectiv confiscarii extinse, a bunurilor cu privire la care se retine ca ar fi fost primite cu titlu de mita, apreciaza ca temeiurile care au fost avute in vedere la luarea masurii asiguratorii sub acest aspect se mentin.

Totodata, perioada de timp scursa de la momentul instituirii acestor masuri nu pare a fi nici la acest moment procesual, de natura sa conduca la concluzia unei sarcini excesive avand in vedere complexitatea cauzei si natura acuzatiilor aduse inculpatilor, iar consecintele pe care le produc asupra acestora nu depasesc efectele normale ale unei astfel de masuri, in raport cu valoarea obiectului infractiunilor de coruptie retinut in sarcina fiecarui inculpat.

In ceea ce priveste solicitarea formulata de reprezentantul Ministerului Public in sensul extinderii masurilor asiguratorii, pentru acoperirea acesoriilor debitului principal, astfel cum a precizat partea civila prin cererea depusa la termenul din data de 13.03.2023, Tribunalul apreciaza ca acesta nu este fondata la acest moment procesual.

Astfel, avand in vedere prezenta procedura si celeritatea impusa de dispozitiile legale pentru solutionarea acesteia, precum si necesitatea lamuririi cererii partii civile sub aspectul penalitatilor si dobanzilor cu care aceasta s-a constituit parte civila, Tribunalul apreciaza ca la acest moment se impune mentinerea masurilor asiguratorii astfel cum au fost dispuse prin ordonantele Directiei Nationale Anticoruptie-Sectia de Combatere a Infractiunilor Asimilate Infractiunilor de Coruptie si apoi mentinute de judecatorul de camera preliminara.

In acest sens, desi dispozitiile art. 249 alin. 5 C.pr.pen. permit instituirea masurii asiguratorii pana la concurenta „valorii probabile” a presupusei pagube, in acest moment, nefiind absolut necesar a se constata existenta unui prejudiciu absolut determinat ci doar a unuia determinabil sau probabil, cu toate acestea, tribunalul apreciaza necesar, ca in cadrul cercetarii judecatoresti sa fie administrate probe sub acest aspect, existand la acest moment un dubiu cel putin sub aspectul aplicarii in timp a dispozitiilor in baza carora partea civila si-a fundamentat cererea, pentru perioada incipienta curgeri acestora, aspecte ce vor fi lamurite de instanta de fond in cadrul cercetarii judecatoresti.

In ceea ce priveste ingerinta asupra dreptului de proprietate al persoanei interesate Popescu Mihaela Doina Liliana care nu face obiectul procedurilor judiciare, Tribunalul retine ca sunt intrunite cerintele art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie care impune existenta unui raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele utilizate si obiectivul urmarit (Phillips impotriva Regatului Unit, Balsamo impotriva San Marino). Astfel, inculpatul este cercetat pentru savarsirea unor infractiuni prevazute de Legea nr. 78/2000, iar dispozitiile art. 20 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie justifica ope legis luarea masurilor asiguratorii in situatia savarsirii unor astfel de infractiuni.

Asa cum rezulta din ordonanta procurorului, masura asiguratorie a fost instituita asupra bunurilor persoanei interesate Popescu Liliana Mihaela Doina in vederea confiscarii speciale si a confiscarii extinse, bunuri asupra carora planeaza suspiciunea rezonabila ca ar fi ale inculpatului si au fost transmise persoanei interesate in cadrul intelegerii consfintite in tranzactia ce vizeaza stingerea regimului comunitatii de bunuri dintre soti, aspecte care urmeaza a fi lamurite de instanta de fond.

Cu privire la cererea inculpatului Popescu Irinel si al intimatei persoana interesata Popescu Mihaela Doina Liliana privind restrangerea masurilor asiguratorii, Tribunalul o apreciaza si la acest moment ca fiind neintemeiata.

Astfel, desi aparatorul precizeaza ca in prezent, sumele de bani aflate in subconturile ANABI depasesc valoarea de 5.126.722 lei, cat este valoarea prejudiciului retinut in sarcina inculpatului, acesta nu are in vedere si dobanzile si penalitatile cu care partea civila Casa Nationala de Asigurari de Sanatate s-a constituit parte civila prin adresa atasata la dosarul cauzei in data de 13.03.2023, eventualul prejudiciul actualizat prin raportare la rata inflatiei, dar si o evaluare actualizata in raport de cursul valutar la momentul solutionarii actiunii civile.

Mai mult, dispozitiile art. 249 alin. 5 C.pr.pen. permit instituirea masurii asiguratorie pana la concurenta „valorii probabile” a presupusei pagube. Prin urmare, Tribunalul retine ca, in acest moment, nu este absolut necesar a se constata existenta unui prejudiciu absolut determinat ci doar a unuia determinabil sau probabil, urmand ca masurile asiguratorii sa fie sau nu mentinute in functie de modul in care probatoriul administrat ulterior va dovedi sau nu veridicitatea acuzatiilor aduse inculpatului si existenta sau intinderea prejudiciului cauzat de catre acesta.

In acest moment, la dosarul cauzei a fost depusa cererea de constituire parte civila, pentru actele aditionale nr. 14 si 15, si s-a mentinut raspunderea civila solidara a inculpatului Popescu Irinel, alaturi de societatea HP, pentru suma de 998.785 euro fara TVA, respectiv 1.188.870 euro cu TVA, calculat conform art. 17 ind. 1 din Legea nr. 500/2002, dar si suma calculata cu titlu de dobanda, in cuantum de 8.276.875,34 lei, echivalentul a 1.919.468,29 euro.

Fata de aceste imprejurari, astfel cum s-a aratat si anterior, tribunalul urmeaza sa administreze probe pentru lamurirea cererii precizatoare a partii civile, insa in cadrul cercetarii pe fondul cauzei.

Cu privire la faptul ca s-ar impune restrangerea masurilor asiguratorii raportat la faptul ca exista suma de 150.000 euro consemna cu titlu de cautiune la momentul la care s-a dispus masura controlului judiciar fata de inculpat, Tribunalul are in vedere faptul ca dispozitiile legale sunt clare privind modalitatea in care ar putea fi folosita respectiva suma de bani, iar existenta acesteia, in raport de limitele avute in vedere la instituirea masurilor asiguratorii in ceea ce il priveste pe inculpat si de bunurile vizate prin masurile asiguratorii, nu justifica o restrangere a masurilor in sensul solicitat de inculpat.

In concluzie, in conditiile in care cercetarea judecatoreasca este abia la debut, nu au fost administrate probe care sa argumenteze schimbarea sau incetarea temeiurilor initiale avute in vedere la luarea masurilor asiguratorii, temeiurile avute in vedere la dispunerea masurii asiguratorii fata de inculpati si partea interesata nu s-au modificat, prin raportare si la cele statuate de Curtea Europeana in aceasta materie, Tribunalul constata ca masurile asiguratorii instituite in cursul urmaririi penale sunt justificate.

Totodata, contrar opiniei inculpatului, care sustine ca ar reprezenta chestiuni care au efect asupra aspectelor retinute privind legalitatea si temeinicia masurilor asiguratorii, apararile formulate privind posibilitatea de a se dispune confiscarea extinsa in raport de data retinuta ca data a savarsirii presupusei fapte sau posibilitatea de a se dispune confiscarea respectivelor sume de bani de la inculpatul Popescu Irinel sunt chestiuni care urmeaza a fi lamurite de instanta de fond, neputand fi transate in procedura de verificare a legalitatii si

temeiniciei masurilor asiguratorii dispuse in cauza.

Astfel, in baza art. 250/2 Cod procedura penala:

Va mentine masurile asiguratorii dispuse prin ordonanta nr. 416/P/2017 din data de 17.01.2018 intocmita de Directia Nationala Anticoruptie-Sectia de Combatere a Infractiunilor Asimilate Infractiunilor de Coruptie, mentinute prin ordonanta nr. 439/P/2012 din 01.03.2021.

Va mentine masurile asiguratorii dispuse prin ordonanta nr. 439/P/2012 din data de 04.08.2017 masurii, astfel cum au fost modificate prin ordonantele din datele de 6.10.2017, 7.11.2017, 13.09.2018 si 1.11.2019, mentinute prin Ordonanta 439/P/2012 din data de 03.03.2021 intocmita de Directia Nationala Anticoruptie-Sectia de Combatere a Infractiunilor Asimilate Infractiunilor de Coruptie.

Va mentine masurile asiguratorii dispuse prin ordonanta nr. 439/P/2012 din data de 16.03.2021 de Directia Nationala Anticoruptie-Sectia de Combatere a Infractiunilor Asimilate Infractiunilor de Coruptie.

Va mentine masurile asiguratorii dispuse prin ordonanta nr. 439/P/2012 din data de 05.03.2021 de Directia Nationala Anticoruptie-Sectia de Combatere a Infractiunilor Asimilate Infractiunilor de Coruptie.

Va respinge solicitarea formulata de reprezentantul Ministerului Public de extindere a masurilor asiguratorii si solicitarile inculpatului Popescu Irinel si a persoanei interesate Mihaela Doina Popescu de restrangere a masurilor asiguratorii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DISPUNE:

In baza art. 250/2 Cod procedura penala:

Mentine masurile asiguratorii dispuse prin ordonanta nr. 416/P/2017 din data de 17.01.2018 intocmita de Directia Nationala Anticoruptie-Sectia de Combatere a Infractiunilor Asimilate Infractiunilor de Coruptie, mentinute prin ordonanta nr. 439/P/2012 din 01.03.2021.

Mentine masurile asiguratorii dispuse prin ordonanta nr. 439/P/2012 din data de 04.08.2017 masurii, astfel cum au fost modificate prin ordonantele din datele de 6.10.2017, 7.11.2017, 13.09.2018 si 1.11.2019, mentinute prin Ordonanta 439/P/2012 din data de 03.03.2021 intocmita de Directia Nationala Anticoruptie-Sectia de Combatere a Infractiunilor Asimilate Infractiunilor de Coruptie.

Mentine masurile asiguratorii dispuse prin ordonanta nr. 439/P/2012 din data de 16.03.2021 de Directia Nationala Anticoruptie-Sectia de Combatere a Infractiunilor Asimilate Infractiunilor de Coruptie.

Mentine masurile asiguratorii dispuse prin ordonanta nr. 439/P/2012 din data de 05.03.2021 de Directia Nationala Anticoruptie-Sectia de Combatere a Infractiunilor Asimilate Infractiunilor de Coruptie.

Respinge solicitarea formulata de reprezentantul Ministerului Public de extindere a masurilor asiguratorii.

Respinge cererea inculpatului Popescu Irinel si a persoanei interesate Mihaela Doina Popescu de restrangere a masurilor asiguratorii.

Cheltuielile judiciare avansate de stat raman in sarcina statului.

Cu drept de contestatie in termen de 48 de ore de la pronuntare sau, dupa caz, de la comunicare.

Pronuntata prin punerea la dispozitia partilor si procurorului, prin mijlocirea grefei instantei, la data de 08.03.2024."