Incredibil, dar adevarat! DNA lucreaza la cheremul SRI, cu materialele servite de acest serviciu. In anumite dosare cu comandamente, NU procurorii DNA sunt cei care efectueaza interceptarile - in mod direct sau prin politistul de judiciar anume desemnat, asa cum cere legea – ci Serviciul Roman de Informatii care, dupa ce obtine mandate de siguranta nationala si asculta cu anii judecatori pe care are interesul sa-i elimine din sistem, trimite inregistrarile pe copii DVD la DNA si cere capul judecatorilor pe care i-a urmarit. Apoi, procurorii dispun politistilor de judiciar din subordine sa scoata stenogramele dupa copiile inregistrarilor pe care nu ei le-au efectuat, dupa care procurorii de caz de la DNA certifica stenogramele interceptarilor pentru “autenticitate”.

Procurorii DNA procedeaza apoi la gasirea de denuntatori, iar cu delatiunea si interceptarile licrate de SRI se fabrica probele! In opinia noastra, procurorii care dau viza “certific autenticitatea” pe stenogramele realizate dupa inregistrari servite de SRI incalca grav legea si gireaza potentiale falsuri. Curtea Constitutionala a declarat in urma cu cateva luni neconstitutionala aceasta maniera de lucru, aratand ca SRI nu e organ de urmarire penala si nu are voie sa asculte persoane pe fapte care nu privesc siguranta nationala – dar in prezenta cauza la ICCJ nu au fost anulate aceste probe obtinute ilegal!!!

Modul de lucru al binomului SRI – DNA prin care magistratii non-grata sunt eliminati din sistem cu ajutorul unor judecatori ICCJ care aproba ca anumiti magistrati sa fie monitorizati pe mandate de siguranta nationala

Lumeajustitiei.ro va prezinta cazul judecatorilor sindici de la Tribunalul Bucuresti, arestati si trimis in judecata in dosarul afaceristului Dan Adamescu. Este vorba de judecatorii Mircea Moldovan, Elena Roventa si Ion Stanciu, condamnati la pedepse grele in prima instanta de catre judecatorul Ciprian Alexandru Ghita de la Curtea de Apel Bucuresti (ex: judecatorul Mircea Moldovan a fost condamnat in mod absolut exagerat, de parca ar fi ucis pe cineva, la 22 ani inchisoare pentru luare de mita in produse alimentare, cherestea si sume modeste de bani, a caror valoare nu depasea suma de 7000 euro). In prezent cauza se afla in pronuntare la ICCJ, completul de judecata compus din judecatorii Ana Maria Dascalu, Stefan Pistol si Geanina Arghir urmand sa decida asupra apelului declarat de acestia. De remarcat ca daca judecatorul Ion Stanciu si-a recunoscut faptele, judecatorii Mircea Moldovan si Elena Roventa nu recunosc faptele, dimpotriva acuza ca au fost executati pe baza unor inregistrari falsificate si interpretate tendentios. O expertiza a INEC asupra inregistrarilor depuse la dosar de procurorii DNA – inregistrari facute in majoritate de SRI – a atestat ca inregistrarile depuse la dosar de DNA pe copii DVD nu sunt “originale si autentice”, contin urme de prelucrare si “montaje realizate prin juxtapunere”. Atentie, expertiza INEC e la randul ei anormala, intrucat expertizele pe voce si vorbire nu se pot realiza in lipsa suportilor si echipamentelor originale. Judecatorii nu au inteles insa sa anuleze aceste probe.

Filmul unei actiuni aprobate de judecatori ICCJ care au emis mandate pe terorism pentru judecatorii TMB, ca sa permita filajul SRI

In 2012, SRI (probabil prin secreta sa Directie J -Justitie) a decis sa-i baje in filaj pe mai multi judecatori de la Tribunalul Bucuresti. Au obtinut in iunie 2012 mandate de siguranta nationala pentru judecatorii sindici Mircea Moldovan, Elena Roventa si Ion Stanciu. I-au ascultata cu anii, in casa, la serviciu, pe strada... De remarcat, in cazul lui Mircea Moldovan mandatele de siguranta nationala (MSN) au fost prelungite vreme de 1 an si jumatate (27.06.2012 – 14.01.2014).

Judecatorii ICCJ au emis MSN-urile in temeiul art. 3 lit. f) si l) din Legea 51/1991 privind siguranta nationala, adica pentru activitati de terorism si alte asemenea grozavii, fiind evident ca nu existau indicii pentru asemenea activitati. A fost insa pretextul legal, pentru a se justifica emiterea MSN-urilor, stiindu-se ca SRI nu are competente pe fapte de coruptie – (vezi facsimil 1). Potrivit Art. 3 - Legea 51/1991 privind securitatea nationala a Romaniei: “Constituie amenintari la adresa securitatii nationale a Romaniei urmatoarele:

f) subminarea, sabotajul sau orice alte actiuni care au ca scop inlaturarea prin forta a institutiilor democratice ale statului ori care aduc atingere grava drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor romani sau pot aduce atingere capacitatii de aparare ori altor asemenea interese ale tarii, precum si actele de distrugere, degradare ori aducere in stare de neintrebuintare a structurilor necesare bunei desfasurari a vietii social-economice sau apararii nationale;

l) initierea sau constituirea de organizatii sau grupari ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a acestora, in scopul desfasurarii vreuneia din activitatile enumerate la lit. a)-k), precum si desfasurarea in secret de asemenea activitati de catre organizatii sau grupari constituite potrivit legii.“

Dupa aproape doi ani de filaj si monitorizare, SRI a trimis interceptarile la DNA, care imediat a inceput ancheta. In vara lui 2014, procurorii DNA de caz, Carmen Tundrea si Danut Volintiru, au dispus prin ordonanta ca politistii de judiciar ai parchetului, Adrian Cirstenoiu, Marius Peta, Gheorghe Moise si Cristian Voicu sa scoata stenogramele (sa redea in forma scrisa) dupa comunicarile inregistrate pe baza de MSN de catre SRI – (vezi facsimil 2). Inregistrarile respective au fost livrate de SRI in copii, pe DVD-uri. Adica nu pe suporti originali, si fara echipamentele originale, fara de care potrivit uzantelor internationale in materie de expertizare a interceptarilor nu se poate garanta daca o interceptare este autentica si originala.

Apoi dupa ce zecile de pagini de redari in forma scrisa au fost realizate, procurorii Carmen Tundrea si Danut Volintiru au semnat pe coltul de sus al stenogramelor “certific autenticitatea.”

Art. 142 din Codul de Procedura penala, referitor la punerea in executare a mandatului de supraveghere tehnica prevedea: “(1) Procurorul pune in executare supravegherea tehnica ori poate dispune ca aceasta sa fie efectuata de organul de cercetare penala sau de lucratori specializati din cadrul politiei ori de alte organe specializate ale statului.”

Sintagma “alte organe specializate ale statului” a fost declarata neconstitutionala de CCR anul acesta, dar ce sa vezi, chiar si asa daca a fost legea pana la decizia CCR, se ridica urmatoarele intrebari:

-nu procurorul DNA a solicitat SRI sa intercepteze, ci SRI s-a adresat ICCJ sa obtina MSN-uri, iar apoi a livrat interceptarile la DNA. DNA nu avea competenta sa investigheze infractiunile de siguranta nationala pentru care s-a cerut si obtinut MSN-urile; deci ancheta in cei doi ani de filaj nu a fost a DNA;

-cum pot niste procurori DNA sa “certifice autenticitatea” unor inregistrari ale SRI, in lipsa suportilor originali si a echipamentelor originale, fara de care nici macar un expert autorizat pe voce si vorbire nu poate garanta???

-cum garanteaza procurorii DNA ca inregistrarile SRI nu au fost falsificate, trunchiate, colate, juxtapuse?

In opinia noastra nu exista dubii: DNA a certificat aceste interceptari incalcand legea. Asta ne dovedeste ca DNA a lucrat cu materialele livrate de SRI, pe care si le-a insusit ca fiind 100% adevarate si ca DNA a actionat ca o anexa a SRI. Ca a existat o retinere la momentul folosirii acestor inregistrari o dovedeste si faptul ca MSN-urile au fost declasificatee fara indicarea numelui judecatorilor ICCJ care le-au emis. De ce atata teama?

De ce aceste interceptati nu au fost anulate? Nici macar dupa ce decizia CCR a aratat ca SRI nu are dreptul sa faca interceptari in dosare privind fapte de coruptie?

Prezentam in continuare apararea judecatorului TMB Mircea Moldovan, care reclama fabricarea interceptarilor:

Catre: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE – SECTIA PENALA

DOSAR NR. 4153/2/2014

termen de pronuntare la data de 23.05.2016

DOMNULE PRESEDINTE,

Subsemnatul MIRCEA MOLDOVAN, inculpat in dosarul sus indicat, CNP: …., cu respectarea disp. Art. 92 si 390 Cod procedura penala, formulez prezentul:

ANALIZA PROBELOR

In cele ce urmeaza demersul logic este circumscris analizei exhaustive a mijloacelor de proba de la dosarul cauzei. Dupa cum urmeaza:

1.INREGISTRARILE TELEFONICE SI AMBIENTALE

Legat de inregistrarile telefonice si ambietale, la data de 08.04.2016 am inregistrat la instanta de apel, un memoriu in care am invocat nulitatea absoluta, nulitate intemeiata pe necompetenta organului care a efectuat interceptarile/inregistrarile (adica SRI), in considerarea Deciziei Curtii Constitutionale nr. 51/2016, survenita in cursul judecatii apelului.

Intanta de apel, dupa ce initiat a manifestat disponibilitate de a verifica teza faptica invocata de mine (cum ca inregistrarile/interceptarile fusera efectuate de SRI), interes manifestat prin solicitari adresate DNA de a comunica identitatea organului implicat in activitatile operative, instanta de apel, la termenul de judecata din data de 09.05.2016 si-a schimbat esential optica, considerand ca toate inregistrarile/interceptarile fusesra realizate de catre DNA (prin departamentul sau tehnic). Pentru a opina in acest sens, instanta de apel s-a intemeiat pe o adresa (aflata la fila nr. 144 din ultimul volum al dosarului de instanta), in care, in fals, se atesta de catre DNA cum ca toate inregistrarile/interceptarile fusesera efectuate de DNA. Intr-o coniventa cel putin criticabila din punct de vedere al rationamentului logic, instanta de apel a ignorat multitudinea de mijloace de proba de la dosarul cauzei din care REZULTA CU CLARITATE FAPTUL CA SRI A EFECTUAT INREGISTRARILE/INTERCEPTARILE IN DOSAR. Cu titlu exemplificativ citez in acest context:

1.mandatele de siguranta nationala emise prin incheieri de catre magistratul ICCJ prin care imputernicea, in mod expres SRI, pentru a efectua inregistrari si interceptari (ca mijloace probatorii);

2.procesele verbale de redare a inregistrarilor si interceptarilor in care se arata ca ofiterii judiciari ai DNA au redat convorbirile inregistrate sau interceptate de DNA;

3.afirmatia fara echivoc facuta in scris (la nivelul penultimului alineat al punctului de vedere al DNA cu privire la Raportul de expertiza crimininalistica) in care se arata ca un numar de 6 compact discuri continand inregistrari/interceptari nu au fost realizate de DNA;

4.lipsa oricaror Ordonante de delegare din partea DNA catre ofiteri judiciari pentru efectuarea de inregistrari/interceptari in baza mandatelor de siguranta nationala. In concret, la dosarul cauzei eu am indentificat numai delegari din partea DNA catre ofiteri NUMAI PENTRU OPERATIUNI DE REDARE A INREGISTRARILOR FACUTE DE DNA (Ordonanta din 19.05.2014 la filele nr. 1 si urmatoarea din Vol. 6 – DUP, respectiv Ordonanta din data de 03.06.2014 la fila nr. 457 din VOL. 6 DUP. Va anexez aceste inscrisuri).

In consecinta, in vederea aflarii adevarului (art. 5 Cod procedura penala), pentru respectarea dreptului la aparare (art. 10 din acelasi act normativ), pentru a se respeta exigenta inlaturarii mijloacelor d eproba ilegale (art. 103 din acelasi act normativ) va reiterez solicitarea de constatare a nulitatii absolute a mijloacelor de proba reprezentate de inregistrarile si interceptarile efectuate de SRI (ca mijloace probatorii), a suporturilor pe care s-au surprins inregistrarile si interceptarile SRI, dar si a mijloacelor probatorii subsecvente (cu care primele sunt in “relatie directa” in sensul art. 280 alin. (2) din acelasi act normativ), adica a proceselor verbale de redare a inregistrarilor si a consenarilor.

In niciun caz, un act fals, de genul celui aflat la fila 144 din dosar nu poate intemeia o solutie de condamnare pentru a nu transfera in derizoriu, exigentele art. 6 din CEDO.

Pentru a fi cat mai usor de inteles, va evoc in linii generale rationamentul ce intemeieaza critica de nulitate absoluta a probelor anterior indicate. In esenta, am in vedere imprejurarea ca instanta constitutionala a considerat ca orice act de procedura penala efcetuat de catre SRI este nul pentru incalcarea normelor de competenta defipte de 138 si urmatoarele Cod procedura penala. In acest sens sunt considerentele de la puntul nr. 32 ale Deciziei Curtii nr. 51/2016.

In plus, nulitatea este generata si de nulitatea mandatelor de inregistrare/interceptare, emise cu incalcarea disp. Art. 4 din Legea sigurantei nationale, care limiteaza activitatile operative ale SRI la fapte ce tin de siguranta nationala. Or, necompetenta organului penal este sanctionata, in conditiile, art. 281 alin. (1) lit. b) Cod procedura penala cu nulitatea absoluta.

In detaliere, reiau rationamentul ce a intemeiat Memoriul din data de 08.05.2016, prin care am solicitat:

-constatarea nulitatii absolute a actelor procedurale reprezentate de mandatele de siguranta nationala (numite in continuare “mandatele de siguranta nationala”) cu nr. 004156 din 26.06.2012, nr. 001302 din 21.01.2013, nr. 005502 din 08.08.0213, nr. 007120 din 15.10.2013, nr. 008324 din 29.10.2012, nr. 003108 din 15.04.2013, nr. 004952 din 16.07.2013, nr. 007120 din 15.10.2013 toate emise de catre ICCJ. Aceste mandate, nule absolut (astfel cum voi demostra in cele ce urmeaza) au intemeiat interceptarea convorbirilor mele telefonice in perioada 27.09.2012 – fila nr. 157 Vol. 6 DUP, pana la data de 14.12.2013 – fila 451, Vol 6 DUP)

-constatarea nulitatii absolute a actelor procedurale de inregistrare / interceptare (ca mijloace probatorii) facute in temeiul mandatelor de siguranta nationala anterior indicate (numite in continuare “inregistrarile”), respectiv:

-inregistrarea convorbiri intre inculpatul Mircea Moldovan si Borza Monica Angela la urmatoarele date (inregistrate pe CD “Declasificate I”): din data de 30.10.2012, durata 07':04” – fisier audio 09-35-40; data de 20.11.2012, durata 06':38” - fisier audio 09-15-09; data de 05.12.2012, durata 03:03'' – fisier audio 11-39-50; data de 12.08.2013, durata 04':50'' – fisier audio 13-44-13; data de 25.04.2013, durata 08':27'' – fisier audio 07-48-41; data de 23.06.2013, durata 04':59'' – fisier audio 12-07-13; data de 22.07.2013, durata 04':00'' – fisier audio 18-25-24,

-inregistrarea convorbirii intre inculpatul Mircea Moldovan si Iosif Armas (inregistrate pe CD “Declasificate I”): la data de 08.05.2013, durata 4':41'' – fisier audio 11-24-49 – filele 138 – 140, conform numerotarii olografe pe de acest inscris; la data de 12.02.2013, durata 02':02'' – fisier audio 20-47-56 – filele 101, 102, conform numerotarii olografe pe de acest inscris; la data de 12.09.2013, durata 01':55'' – fisier audio 09-26-05, conform numerotarii olografe pe de acest inscris;

-inregistrarea dialogului purtat intre inculpatul Mircea Moldovan si Postelnicu Emanuel (inregistrate pe acelasi CD “Declasificate I”): la data de 30.05.2014, durata 05':24'', fisier audio 19-12-24, filele 143 – 144, in numerotarea ce rezulta din CD-ul comunicat mie la data de 23.12.2015; la data de 10.07.2013, durata 06':00'', fisier audio 21-33-58, filele 143 – 144, in numerotarea ce rezulta din CD-ul comunicat mie la data de 23.12.2015; la data de 17.06.2013, durata 02':43'', fisier audio 12-48-20, filele 145 – 147, in numerotarea ce rezulta din CD-ul comunicat mie la data de 23.12.2015.

-inregistrarea dialogului purtate intre inculpatul Mircea Moldovan si Preda Ilie (inregistrate pe acelasi CD “Declasificate I”), filele 164 – 203 in numerotarea ce rezulta din CD-ul comunicat mie la data de 23.12.2015, la urmatoarele date: la data de 27.09.2012, durata de 03':54'', fisier 16-20-09; la data de 01.10.2012, durata de 03':51'', fisier 15-42-52; la data de 20.12.2012, durata de 01':47'', fisier 13.10.24.

-inregistrarea dialogurilor purate intre Preda Ilie si Hanganu Gabriel (inregistrate pe acelasi CD “Declasificate I”), filele 380 – 388 in numerotarea ce rezulta din CD-ul comunicat mie la data de 23.12.2015, adica Vol 6.2, la urmatoarele date: la data de 28.06.2013, durata 05':10'', fisier 13-00-32; la data de 24.07.2013, durata 06':05'', fisier 16-12-37; la data de 25.07.2013, durata 03':29'', fisier 09-09-13; la data de 30.07.2013, durata 03':-7'', fisier 10-12-17; la data de 06.082013, durata 02':47'', fisier 11-51-55; la data de 06.08.2013, durata 03':05'', fisier 13-46-23; la data de 02.09.2013, durata 04':07'', fisier 08-39-00.

-constatarea nulitatii absolute a mijloacelor de proba reprezentate de Procesele verbale de redare in forma scrisa a continutului convorbirilor si comunicarilor interceptate si inregistrate in baza mandatelor de siguranta nationala, respectiv a incheierilor si autorizatiilor emise de Curtea de Apel Bucuresti. Am in vedere:

-Procesul verbal din 19.05.2014 care au la baza mandate emise pe siguranta nationala de catre ICCJ, anterior mentionate;

-Procese verbale avand la baza actele emise de Curtea de Apel Bucurestii: Proces verbal din data de 10.12.2013 emis in temeiul Autorizatiei nr. 301 din 18.11.2013 a Curtii de apel Bucuresti; Proces verbal din data de 15.01.2014 emis in baza Autorizatiei nr. 331 din 17.12.2013; Proces verbal din 11.04.2014 emis in baza Autorizatiei nr. 10 din 16.01.2014 si a mandatului de supraveghere tehnica nr. 38/UP din 14.02.2014; Procesul verbal din 11.04.2014 emis in banza Incheierii nr. 38 din data de 14.02.2014, Proces vebal din data de 30.04.2014 emis in baza Incheierilor nr. 6 din 14.01.2014 si nr. 35 din 12.02.2014; Proces verbal din data de 05.05.2014 emis in baza incheierii nr. 38 din 14.02.2014 si a mandatului de supraveghere operativa nr. 38 din 14.02.2014; Proces verbal din 07.05.2014 emis in baza Incheierilor nr. 309 din 18.11.2013, nr. 341 din 17.12.2013, nr. 10 din 07.01.2014, nr. 38 din 14.02.2014, nr. 55 din 17.03.2014; Proces verbal din 13.05.2014 emis in baza mandatului de supraveghere nr. 102/UP din 16.04.2014.

Ca o critica suplimentara, ce nu se regaseste in Memoriul inregistrat la data de 08.04.2016, tine de imprejurarea ca s-au facut si inregistrari de catre SRI, fara a exista mandat la dosarul cauzei, nici macar unul de siguranta nationala.

In concret:

-pentru perioada din data 21.07.2013 pana la 09.08.2013. In acesta perioada au fost inregistrate (deci, ilegal) convorbirile telefonice dintre mine si Borza Monica prin care DNA trage concluzia gresita (cu apelativul “nota noastra”, adica a DNA) cum ca eu faceam presiuni asupra inculpatului Armas Iosif:

-de la data de 22.07.2013, pe care le regasim in Vol. 6 DUP, filele nr. 107, nr. 111, nr. 113;

-de la data de 25.07.2013, pe care o regasim in Vol. 6 DUP, fila 138;

-de la data de 31.07.2013, pe care o regasim in Vol. 6 DUP, fila 145.

-pentru perioada din data de 24.07.2013 si pana la data de 06.08.2013. In aceasta perioada au fost interceptate ilegal convorbirile intre mine si Preda Ilie, pe de o parte, respectiv intre Preda Ilie si Hanganu Gabriel, pe de alta parte, convorbiri prin care DNA pretinde ca ar demonstra primirea de mine a materialului lemnos de la Hanganu Gabriel prin intermediul lui Preda Ilie:

-de la data de 24.07.2013, intre mine si Preda Ilie, convorbire pe care o regasim la fila 402, Vol. 6 DUP;

-de la data de 24.07.2013, intre Preda Ilie si Hanganu, convorbire pe care o regasim la fila 406, Vol. 6 DUP;

-de la data de 25.06.2013, intre mine si Preda Ilie, convorbire pe care o regasim la fila 406, Vol 6 DUP;

-de la data de 30.06.2013, intre mine si Preda Ilie, convorbire pe care o regasim la fila 408, Vol 6 DUP;

-de la data de 06.08.2013, intre Preda Ilie si Hanganu Gabriel, convorbire pe care o regasim la filele 412- 416 DUP.

Pentru urmatoarele motive si consideratii:

1.In ceea ce priveste constatarea nulitatii absolute a actelor procedurale reprezentate de mandatele de siguranta nationala.

Astfel cum rezulta din cuprinsul mandatelor de siguranta nationala, ICCJ a autorizat SRI pentru a desfasura activitatile de “interceptare si inregistrare comunicatiilor electronice (…), interceptarea si inregistrarea audio – foto – video” (ca procedee probatorii). In cuprinsul mandatelor se indica expres ca aceste acte procedurale sunt emise in temeiul Legii nr. 51/1991 a sigurantei nationale a Romaniei, in considerarea cazurilor ce ar atrage competenta SRI: art. 3 lit. j) si l).

Din perspectiva evolutiei sinuase a dosarului de urmarire penala, rezulta cu claritate ca niciodata nu au fost respectate cerintele legale defipte de art. 3 lit. j) si l) din Legea sigurantei nationale. Mai mult decat atat, nici nu se putea banui ca ar exista indicii in sensul ipotezelor art. 3 lit. j) si l) din Legea sigurantei nationale. Cu toate acestea, ICCJ a emis autorizatii de efectuare a procedeelor probatorii constand in interceptare / inregistrare a mea considerand ca exista indicii ale unei pretinse fapte a mea ce aduce atingere sigurantei nationale in sensul celor doua ipoteze ale art. 3. In acest context este de citat alin. (2) a art. 4 din Legea sigurantei nationale in care se arata ca activitatile operative ale SRI (care conduc la intruziuni in viata personala) nu pot fi efectuate decat in legatura cu o persoane care “savarseste vreuna din faptele ce constituie, potrivit prezentei legi, o amenintare la adresa securitatii nationale.” Altfel spus, atunci cand Parchetul a solicitat ICCJ emiterea unui mandat de autorizare a SRI de efectuare de procedee probationale constand in interceptari / inregistrati, atunci ar fi trebuit ca cererea Parchetului sa cuprinda alegatia cu privire la savasirea de mine a unei fapte ce afecteaza siguranta nationala.

Cum, insa, nu a existat si nici nu putea exista posibilitatea ca eu sa savarsesc asemenea fapte, rezulta ca solicitarea si emiterea mandatelor de siguranta nationala (prin care SRI a fost autorizat la ingerinta in viata mea privata) s-a facut cu incalcarea dispozitiilor chiar a Legii sigurantei nationale. Altfel spus, citarea disp. Art. 3 lit. f) si l) s-a facut formal, fata vreun temei, cu deturnarea finalitatii urmarite de legiuitor la edictarea legii.

Cat priveste sanctiunea ce intervine ca urmare a incalcarii legii la emiterea mandatelor de autorizare SRI aceasta nu poate fi decat nulitatea absoluta, in sensul art. 197 Cod procedura penala din anul 1968, avandu-se in vedere caracterul imperativ al textelor legale incalcare (art. 3 lit. f) si l) dar si art. 4 alin. (2), ambele din Legea sigurantei nationale) si a interesului public vatamat prin incalcare. Imi intemeiez teza ca prin incalcare a fost incalcat un interes public (de natura a justifica sanctiunea nulitatii absolute) pe citarea disp. Art. 1 alin. (3) si (5) din Constitutia Romaniei, texte ce consacra caracterul de valoare suprema a deminitatii umane, a drepturilor si libertatilor omului.

Este adevarat ca aceste critici (anterior detaliate) puteau fi supuse analizei magistratului in procedura camerei preliminare. Insa, motivul ce ma indreptateste sa solicit instantei de apel analiza temeiniciei cauzei de nulitate anterior indicata tine de o imprejurarea ce a intervenit ulterior finalizarii procedurii de camera preliminara si anume obligativitatea Deciziei Curtii Constitutionale nr. 51/2016. Prin acesta Decizie, instanta constitutionala a opinat ca pentru respectarea exigenteleor defipte de art. 1 alin. (3) si (5) din Constitutie este necesar ca procedeele probationale constand in interceptari / inregistrari sa fie facute numai de catre organele de urmarire penala (paragraful 34 al deciziei). Or, SRI nu este organ de urmarire penala.

Aceasta orientare a instantei constitutionale de a aprecia ca inregistrarile/ interceptarile in dosarele penale nu se pot realiza decat de catre procuror si organele penale (per a contrario: SRI nu are competenta) este de natura a intemeia rediscutarea legalitatii mandatelor emise in temeiul Legii sigurantei nationale.

In acest cotext mai arat ca in paragraful 52 al Deciziei nr. 51/2016, instanta constitutionala statueaza ca dezlegarea data prin decizie este de natura afecta toate dosarele penale inca nefinalizate prin decizie definitiva. In consecinta, exista un imperativ in sensul de a se constanta ca decizia anterior mentionata intemeieaza necesitatea discutarii nulitatii mandatelor de siguranta nationala.

Nu in ultimul rand, arat ca incalcarea dispozitiilor legale la emiterea mandatelor de siguranta nationala mi-a cauzat un prejudiciu insemnat, in intruziunea nepermisa in viata mea privata, in sensul ipotezei analizate chiar de catre Curtea Constitutionala in decizia anterior indicata. Or, aceasta vatamare nu poate fi in niciun caz remediata, decat prin desfiintarea actelor facute cu incalcarea dispozitiilor legale.

Pe de alta parte, mandatele de siguranta nationala au fost emise ilegal, intrucat, fata de textul art. 91^2 Cod procedura penala din anul 1968, SRI nu poate indeplini activitati ce ar putea fi calificate procedee probatorii. In acest sens, arat ca in Decizia Curtii Constitutionale nr. 51/2016 se arata cu claritate (la punctul 27) ca: “dispozitiile art.91^2 alin.(1) teza întâi din Codul de procedura penala din 1968 prevedeau ca procurorul procedeaza personal la interceptari şi înregistrari sau poate dispune ca acestea sa fie efectuate de organul de cercetare penala”. Or, SRI nu este organ de cercetare penala, astfel cum arata in mod expres art. 3 lit. a) si b) din OUG nr. 43/2002. De altfel, niciun articol din Codul de procedura penala din anul 1968 nu poate fi interpretat in sensul ca SRI poate fi calificat organ de cercetare penala.

2.In ceea ce priveste constatarea nulitatii absolute a inregistrarilor

In drept, am in vedere dispozitiile art. 197 alin. (2) din Codul de procedura penala din anul 1968, care instituie sanctiunea nulitatii absolute pentru necompetenta organului ce a efectuat actul procedural de inregistrare / interceptare. Or, astfel cum am aratat anterior, in dosarele penale, SRI nu poate face acte de urmarire penala, inclusiv inregistrare sau interceptare, intrucat art. 91^2 alin. (1) Cod procedura penala din anul 1968 este foarte strict in a limita posibilitatile de efectuare a inregistrarilor numai in persoana procurorului sau a organului de cercetare penala.

In al doilea rand, nulitatea mandatelor de siguranta nationala se rasfrange si asupra actului procedural subsecvent (care este inregistrarea / interceptarea facuta in temeiul acestui mandat), intrucat procedeul probatoriu nu are o existenta de sine statatoare fata de mandat / autorizatie.

In acest context arat ca la dosarul cauzei exista doua categorii de acte procedurale prin care s-a incuviintat executarea procedeului probatoriu al inregistrarii / interceptarii:

-mandatele emise pe siguranta nationala de catre ICCJ (cu nr. 004156 din 26.06.2012, nr. 001302 din 21.01.2013, nr. 005502 din 08.08.0213, nr. 007120 din 15.10.2013, nr. 008324 din 29.10.2012, nr. 003108 din 15.04.2013, nr. 004952 din 16.07.2013, nr. 007120 din 15.10.2013), in care se arata ca SRI este mandatat pentru efectuarea inregistrarii/ interceptarii. In inregistrarile astfel efectuate cauza de nulitate absoluta este evidenta, conform rationamentului anterior indicat;

-autorizarii sau mandate emise de Curtea de Apel Bucuresti (Autorizatia nr. 301 din 18.11.2013, Autorizatia nr. 331 din 17.12.2013; Autorizatia nr. 10 din 16.01.2014, mandatul de supraveghere tehnica nr. 38/UP din 14.02.2014; Incheierea nr. 38 din data de 14.02.2014, Incheierea nr. 6 din 14.01.2014 si nr. 35 din 12.02.2014; Incheierea nr. 38 din 14.02.2014, mandatul de supraveghere operativa nr. 38 din 14.02.2014; Incheieriea nr. 309 din 18.11.2013, nr. 341 din 17.12.2013, nr. 10 din 07.01.2014, nr. 38 din 14.02.2014, nr. 55 din 17.03.2014; mandatul de supraveghere nr. 102/UP din 16.04.2014), in legatura cu care nu se indica organul autorizat pentru efectuarea interceptarilor / inregistrarilor. Intrucat la dosarul cauzei nu exista dovezi ale identitatii organului ce a efectuat inregistrarile / interceptarile in temeiul acestor autorizatii, pentru a se verifica daca organul era competent pentru a indeplini procedeele probatorii in sensul art. 91^2 alin. (1) din Codul de procedura penala din anul 1968, este necesar a se face adresa catre Parchet pentru a comunica inscrisurile din care rezulta identitatea acestui organ / organe.

3.In ceea ce priveste constatarea nulitatii absolute a mijloacelor de proba reprezentate de Procesele verbale de redare in forma scrisa a continutului convorbirilor si comunicarilor interceptate si inregistrate

In concret, procesele verbale anterior mentionale constituie mijloace de proba ce consemneaza pretinse inregistrari ambientale/interceptari telefonice in care se pretinde ca sunt implicat. Ele sunt intocmite in temeiul art. 91^3 Cod procedura penala din anul 1968 in temeiul unor inregistrari audio, pentru care s-a emis autorizatie de catre magistratul ICCJ, respectiv al Curtii de Apel Bucuresti. In mandatul de siguranta nationala se indica cu claritate ca organul mandatat pentru efectuarea interceptarilor/inregistrarilor este Serviciul Roman de Informatii.

Astfel cum am indicat si la punctul anterior, am banuiala ca si inregistrarile / interceptarile efectuate in temeiul autorizatiilor Curtii de Apel Bucuresti au fost efectuate (ca procedee probatorii) tot de catre SRI. In acest context va reiterez solicitarea de a cere Parchetului inscrisuri din care rezulta identitatea acestui organ / organe. In masura in care SRI este organul care le-a realizat atunci si procesele verbale subsecvente sunt nule absolut.

Insa, dispunerea inregistrarilor / interceptarilor (prin mandatarea SRI) s-a facut ilegal, cu incalcarea disp. Art. 91^2 Cod procedura penala din anul 1968. Pentru a intemeia aceasta teza arat urmatoarele:

-Art. 91 ind. 2, intitulat “Organele care efectueaza interceptarea si inregistrarea” la alin. (1) impune astfel : “(1) Procurorul procedeaza personal la interceptarile si inregistrarile prevazute in art. 91^1 sau poate dispune ca acestea sa fie efectuate de organul de cercetare penala. Persoanele care sunt chemate sa dea concurs tehnic la interceptari si inregistrari sunt obligate sa pastreze secretul operatiunii efectuate, incalcarea acestei obligatii fiind pedepsita potrivit Codului penal”. Rezulta astfel ca, in terminis, legea instituie – ca garantii exprese pentru realitatea, autenticitatea si originalitatea interceptarilor si inregistrarilor ca acestea sa fie efectuate personal de procuror sau de organul de cercetare penala delegat expres de procuror in acest scop.

-Pentru aceste motive, se impune a se constata ca legea impune ca interceptarile si inregistrarile de convorbiri sau comunicari sa fie efectuate numai de procuror sau de organul de cercetare penala delegat de procuror si de nimeni altcineva, iar indeplinirea obligatiei prev. de art. 91^2 Cod procedura penala din anul 1968 trebuie dovedita prin procesul verbal prev. de art. 91 din acelasi act normative. In prezenta cauza, se constata ca pentru nici una dintre interceptarile si inregistrarile indicate in procesele verbale criticate in prezeta procedura nu exista dovada efectuarii acestora in conformitate cu prevederi exprese, explicite si imperative ale Codului de procedura penala. In aceasta situatie, se impune – ca urmare – constatarea incidentei disp. art. 64 alin. ultim Cod procedura penala din anul 1968, care interzic utilizarea in procesul penal a probelor care au fost obtinute ilegal. Acest ultim text legal est corespunzator art. 102 din noul Cod de procedura penala, text legal ce prevede aceesi consecinta pentru proba ilegala.

-Din continutul mandatelor de inregistrare / interceptare aflate la dosarul cauzei, rezulta ca instanta a mandatar SRI pentru efectuarea inregistrarilor, indicand drept temei legal dispozitii din Legea siguratiei nationale nr. 51/1991. In acest context arat ca exista hotarari de condamnare a Romaniei de catre CEDO (de exemplu, Rotaru impotriva Romaniei, Dumitru Popescu nr. 2 impotriva Romaniei) in care s-a stabilit ca legea de functionare a SRI (lege preconstitutionala) incalca drepturile si libertatile fundamentale prevazute in Conventia europeana. Mai mult, in hotararea Dumitru Popescu nr. 2 impotriva Romaniei s-a statuat expres ca interceptarile si inregistrarile efectuate in baza Legii sigurantei nationale sunt contrare drepturilor garantate de Conventie.

-Pe de alta parte, chiar daca s-ar admite de principiu ca interceptarile si inregistrarile efectuate de SRI. ar fi reale, autentice sau originale, urmeaza a se constata ca, in acest caz, SRI a fost si a ramas, exclusiv, institutia chemata sa dea concurs tehnic la interceptari si inregistrari, iar specialistii SRI sunt tocmai acele persoane chemate sa dea concurs tehnic la interceptari si inregistrari, a caror obligatie este aceea de pastrare a secretului profesional si nimic mai mult. Cat priveste persoanele sau personalul chemat sa dea concurs tehnic la interceptari sau inregistrari, legea procesual penala si legea speciala (O.U.G. nr. 43/2002, republicata) interzic ca acestora sa li se poata delega sau acestia sa-si insuseasca atributii de organ de urmarire penala. Pentru aceste considerente, se impune constatarea ca interceptarile si inregistrarile prev. de art. 91^1 – 91^6 C.p.p. nu pot fi efectuate decat de procuror sau de un ofiter de politie judiciara delegat expres de procuror. Nu de catre SRI.

-Urmeaza a se constata ca ne aflam in prezenta unui caz de participare obligatorie a procurorului potrivit legii (competenta materiala exclusiva), situatie in care este incidenta nulitatea absoluta prevazuta expres de art. 197 alin. 2 fraza II-a Cod procedura penala din anul 1968, nulitate care nu poate fi inlaturata sau acoperita in nici un mod. Pentru aceste motive, se impune a se constata ca – si sub acest aspect - interceptarile si inregistrarile efectuate in cauza sunt lovite de nulitatea absoluta, care nu poate fi inlaturata sau acoperita in nici un mod.

-In sensul acestei opinii este si Curtea Constitutionala, care prin Decizia nr. 383 din 27 mai 2015 (par. 21) constata ca nelegalitatea dispunerii, autorizarii, consemnarii sau administrarii actului atrage sanctiunea nulitatii probei.

-In masura in care veti aprecia ca probele criticate ca nule absolut de mine in prezenta procedura sunt valabil obtinute in conditiile Art. 91^2 Cod procedura penala din anul 1968, inteleg sa invoc neconstitutionalitatea acestora fata de prevederile art. 1 alin. (3) si respectiv (5) din Constitutia Romaniei. In acest sens va inaintez atasat la prezenta un memoriu separat.

* Cititi aici documentele care dovedesc DNA a certificat pe incredere autenticitatea interceptarilor facute de SRI

* Cititi aici Expertiza INEC care demonstreaza ca inregistrarile cu care au fost condamnati la fond judecatorii TMB nu sunt originale si nici autentice