Directia Nationala Anticoruptie continua sa afiseze nepasare fata de oamenii ale caror destine au fost nenorocite de dosarele in care parchetul anticoruptie i-a tarat, de multe ori cu spectacolul catuselor, pentru ca in final totul sa se incheie cu achitari definitive.

O asemenea atitudine a fost manifestata miercuri, 23 februarie 2022, de catre procuroarea Madalina Scarlat (foto 1), adjuncta Directiei Nationale Anticoruptie, in Comisia juridica a Senatului, la dezbaterea asupra proiectului de lege privind desfiintarea Sectiei pentru investigarea infractiunilor din justitie (SIIJ) – proiect trecut recent de Camera Deputatilor (click aici pentru a citi).

In comisia juridica a Senatului, senatoarea PSD Laura Moagher (foto 2) – secretara comisiei – a adus in discutie exemplele concrete ale judecatoarei Ruxandra Popescu de la Judecatoria Sinaia si procurorului Liviu Tudose, fost sef al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Ploiesti – ambii victime ale "unitatii de elita"  de la DNA Ploiesti. De altfel, senatoarea insasi a folosit epitetul „paraditori” cand s-a referit la Negulescu si la fostul sef al acestuia de la DNA Ploiesti, Lucian Onea.

In replica, procuroarea Madalina Scarlat a pretins ca discutia din spatiul public despre abuzurile DNA sa se poarte doar in cazul in care exista hotarari judecatoresti definitive (penale sau disciplinare) care sa ateste un abuz concret. Mai mult: Scarlat a subliniat ca o achitare definitiva nu constituie in sine o confirmare a abuzului la care s-a dedat parchetul.

CCR zice fix pe dos decat adjuncta DNA

Inainte de a va lasa sa cititi dialogul Moagher-Scarlat, amintim ca in Decizia nr. 136/2021 privind desfiintarea articolului 539 din Codul de procedura penala (care pune bariere in calea despagubirilor pentru arestatii achitati definitiv), Curtea Constitutionala a Romaniei spune exact invers decat adjuncta DNA Madalina Scarlat – si anume: ca o achitare sau o clasare definitiva reprezinta in sine confirmarea abuzului, nefiind nevoie de un document separat (hotarare judecatoreasca sau ordonanta a procurorului), asa cum stabilise Inalta Curte de Casatie si Justitie in RIL-ul nr. 15/2017 (click aici pentru a citi):

„Dreptatea este un concept constitutional care, avand in vedere natura sa moral-filosofica, nu poate cunoaste in sine o normativizare, dar reprezinta cadrul si masura actiunii statului. Societatea, in mod rezonabil, pretinde dreptatea, iar statul, prin autoritatile sale, are sarcina de a o impune si valoriza. Dreptatea este un element intrinsec si inseparabil al fiecarei actiuni etatice care se reflecta asupra drepturilor si libertatilor fundamentale. Prin urmare, orice limitare a acestora trebuie insotita de un set de garantii care sa asigure societatea, pe de o parte, ca masura etatica nu numai ca nu este arbitrara, ci si justa, iar, pe de alta parte, ca, in cazul unor erori de apreciere ale statului, remediul existent este unul apt sa corecteze nedreptatea savarsita. De aceea, raportat la libertatea individuala, devine axiomatic faptul ca, daca s-a facut dreptate pe fondul acuzatiei in materie penala, fiind constatata netemeinicia sa, efectele actului de dreptate in mod inevitabil se repercuteaza si asupra masurilor preventive privative de libertate luate in cursul procesului penal, ceea ce implica necesitatea existentei unui remediu judiciar de natura a corecta suferinta expiata”.

Redam schimbul de replici dintre senatoarea PSD si procuroarea DNA (vezi video):

„Laura Moagher: Despre abuzurile savarsite de paraditorii 'Portocala' si Onea de la asa-zisa 'unitate de elita' DNA Ploiesti nu vreau sa mai aduc aminte, pentru ca ceea ce au facut acesti doi (nu stiu cum sa-i numesc – poate nu e prea mult chiar 'penali') intrece orice limita a activitatii unui magistrat si nu face cinste sistemului judiciar.

Dar totusi, nu pot sa nu mentionez doua cazuri care au oripilat opinia publica: cel al doamnei judecator Ruxandra Popescu de la Judecatoria Sinaia si cel al fostului sef al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Ploiesti, domnul Liviu Tudose. Dincolo de motivarea achitarilor din dosarele dansilor (fabricate, bineinteles, cum stim foarte bine) – si anume: acea motivare ca 'fapta nu exista' –, cel putin in cazul domnului Liviu Tudose statul roman trebuie sa plateasca daune de aproape 200.000 de lei. Intrebarea mea este urmatoarea: de la cine o sa recuperati acesti bani prin care statul roman este prejudiciat – prejudiciu cauzat de dorinta exacerbata a celor doi de a distruge destine si cariere? Aici am tot vorbit despre garantarea independentei justitiei; poate vorbim si despre raspunderea magistratilor. (...)

As fi dorit sa fie domnul Bologa. Eu inteleg mandatul dumneavoastra cu care ati venit. Altfel, ca magistrat, nu cred ca ati fi spus: 'asa-zisele abuzuri'. Nu pot decat sa va spun trei judete (Prahova, Bihor, Brasov) si doua-trei nume, si atunci nu cred ca exista o exceptie.

Madalina Scarlat: In legatura cu acest lucru, eu doar vream sa atrag atentia sa nu puneti semnul 'egal' intre o achitare si un abuz, pentru ca abuzurile ar putea fi dovedite doar printr-o hotarare judecatoreasca definitiva de condamnare pentru o fapta penala sau eventual printr-o hotarare disciplinara – daca s-ar stabili ca s-a savarsit vreo abatere disciplinara in legatura cu aceasta chestiune. Din cunostintele mele, domnul Negulescu – la care faceti referire – nu a fost sanctionat disciplinar pentru vreo fapta de cercetare a cuiva. Are o sanctiune disciplinara pe o discutie cu o denuntatoare (modalitatea de exprimare samd) si in acest moment stiu ca este trimis in judecata pentru savarsirea unor infractiuni in legatura cu alte persoane – si nu cele la care ati facut dumneavoastra referire, adica nu magistrati.

Nu puneti semnul 'egal' intre un abuz si o achitare! O achitare – fie ea si pe 'a' (n.r. art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedura penala: 'fapta nu exista') au multi colegi; si nu numai in legatura cu magistrati, ci si alte categorii profesionale. Sunt si ele sanctionabile in modalitatile prevazute de lege (CSM stie acest lucru), dar in niciun caz... Eu cand spuneam: 'asa-zisele abuzuri', ma refeream la abuzuri in sensul legii penale, demonstrate printr-o hotarare judecatoreasca definitiva de condamnare penala sau macar disciplinara – sa se stabileasca ca s-a savarsit o abatere disciplinara in legatura cu cercetarea cuiva. Eu nu am cunostinta sa existe asa ceva. De aceea, le-am spus asa: daca va exista, OK: cine a facut ceva sa raspunda – sunt total de acord cu aceasta chestiune”.