Culmea compasiunii judiciare: Cea mai inalta instanta a unui stat membru-fondator al Uniunii Europene a anulat in recurs, din ratiuni umanitare, sentinta de condamnare a unui hot dovedit. Motivul - fapta nu constituie infractiune daca este savarsita intr-o „stare de necesitate”, precum „nevoia imediata si esentiala de hrana”. Este vorba despre un furt comis in Italia de un om fara locuinta si serviciu. De foame, acesta a sustras dintr-un supermarket doua bucati de branza si carnati in valoare totala de 4 euro, fiind prins inainte de a iesi din magazin.

Achitarea a fost pronuntata, la inceputul acestui an, de un complet prezidat de judecatorul Maurizio Fumo de la Sectia a V-a penala a Curtii Supreme de Casatie a Italiei. Magistratii au desfiintat sentinta Tribunalului Genova (solutie de condamnare mentinuta de Curtea de Apel Genova), nu au aplicat o pedeapsa cu suspendarea executarii, o amenda penala, munca in folosul comunitatii sau alta masura alternativa, ci pur si simplu au decis ca furtul savarsit in conditii de necesitate nu e infractiune.

Cazul a iscat o serie de controverse. De exemplu, cu cateva saptamani inaintea Brexit-ului, un ONG britanic activ in zona Drepturilor Omului – rightsinfo.org – a titrat Curtea Suprema a Italiei tocmai a creat un drept de a fura hrana pentru a supravietui. Ar putea el functiona in Regatul Unit?. Englezii - care si-au ilustrat foarte inspirat articolul apreciind ca speta pare desprinsa din aventurile lui Oliver Twist (foto 1) - s-au intrebat in ce masura este corecta decizia instantei si si-au pus problema daca nu cumva ar trebui sa existe, in contextul societatii de azi, un drept general la hrana/ la supravietuire, care sa prevaleze in fata dreptului la proprietate. Potrivit rightsinfo.org, inculpatul ar fi de nationalitate romana.

Iata insa cum motiveaza Curtea Suprema de Casatie a Italiei decizia de achitare:

„Furtul a avut ca obiect doua bucati de branza si un pachet cu carnati in valoare totala de 4 euro. Acuzatul a platit la casa doar un pachet de grisine si a ascuns celelalte produse alimentare sub geaca (asa cum rezulta din sentinta primei instante).

De asemenea, din lecturarea hotararilor (sentinta din 24 octombrie 2013 a Tribunalului Genova mentinuta de Curtea de Apel Genova, n.r.) rezulta ca acuzatul nu avea locuinta si ocupatie.

Conditia acuzatului si circumstantele in care a intrat in posesia bunurilor demonstreaza ca acesta a sustras putina mancare pentru a face fata nevoii imediate si esentiale de a se hrani, actionand astfel intr-o stare de necesitate.

Din aceasta perspectiva, instanta constata existenta unei cauze justificative ce impune anularea sentintei atacate, intrucat fapta nu constituie infractiune”.

L-ar fi iertat Dorel?

Data fiind starea de fapt retinuta de curtea suprema italiana, ne intrebam ce s-ar fi intamplat cu acuzatul daca ar fi incaput pe mana unui judecator de talia lui George Dorel Matei (foto 2), de la Sectia a I-a penala a Curtii de Apel Bucuresti, magistrat renumit pentru intransigenta sa, pe care, asa cum ne amintim, si-a etalat-o chiar si in public, decretand „One way ticket catre Jilava”:

„Doamnelor si domnilor, fiindca observ ca suntem intr-un grup mai restrans si discret, voi incepe prin a va dezvalui un secret de-al meu din viata de penalist. Este foarte usor sa trimiti un om in puscarie. Va si zic cum. Se ia o foaie de hartie, se trece sus cuvantul Hot, este o abreviere, de fapt, de la cuvantul hotarare, se ia un alineat, se spune in baza art 208 (furtul, in vechiul Cod penal - n.r.) condamn pe inculpatul Icsulescu la 3 ani de inchisoare, se mai ia un alt alineat si se scrie acolo 'face aplicarea disp.art. 71, 64' si gata. Aceste doua numere magice 71, 64 CP nu reprezinta altceva decat o invitatie subtila pentru membrii familiei condamnatului sa ii pregateasca acestuia o geanta cu lenjerie si haine plus un bilet one way ticket catre Jilava. E bine ca este asa? Sigur ca este bine!”

Suntem aproape convinsi ca Dorel Matei, magistratul folosit de Sistem la executarea Marianei Rarinca prin admiterea contestatiei in anulare a DNA, nu ar fi putut trece cu vederea o infractiune de o asemenea gravitate precum cea comisa in cazul din Italia si, in consecinta, ar fi aplicat o pedeapsa orientata la maximul prevazut de lege pentru furt, 3 ani inchisoare. Evident, in regim de detentie, caci cum altfel s-ar putea reeduca un infractor?!

*Cititi aici integral hotararea nr. 18248/07.01.2016 a Curtii Supreme de Casatie din Italia