Comisia Europeana – condusa de Ursula von der Leyen (foto 1) – a comis un abuz impotriva tuturor cetatenilor Uniunii Europene cand a secretizat cele doua contracte pe care executivul comunitar le-a incheiat cu corporatia americana Pfizer pentru cumpararea de vaccinuri in pandemia de COVID-19.

Nedreptatea CE a fost constatata miercuri, 17 iulie 2024, de catre Tribunalul Uniunii Europene. TUE a admis actiunea depusa in 2021 de catre cinci eurodeputate ecologiste (membre ale Grupului Verzilor din Parlamentul European) si a anulat decizia prin care Comisia Europeana a trecut la secret cele doua contracte: cel de achizitie anticipata si cel de achizitie propriu-zisa. Subliniem ca hotararea TUE a fost pronuntata in unanimitate de catre cei trei judecatori (Jesper Svenningsen, Colm Mac Eochaidh si Jose Martín y Perez de Nanclares).

Iata minuta TUE din cauza nr. T-689/21:

„1) Anuleaza Decizia C(2022)1038 final a Comisiei Europene din 15 februarie 2022 in masura in care Comisia a refuzat un acces mai larg, in primul rand, la definitiile expresiilor 'abatere intentionata' ('wilful misconduct') din contractul de achizitie anticipata incheiat intre aceasta si AstraZeneca si 'toate eforturile rezonabile posibile' ('best reasonable efforts') din contractul de achizitie anticipata incheiat intre Comisie si Pfizer-BioNTech si in contractul de achizitie incheiat intre Comisie si Pfizer-BioNTech, in al doilea rand, la clauzele privind donatiile si revanzarile si, in al treilea rand, la clauzele privind despagubirea din contractele de achizitie anticipata si din contractele de achizitie incheiate intre aceasta si societatile farmaceutice vizate pentru achizitionarea de vaccinuri impotriva COVID-19 in temeiul articolului 4 alineatul (2) prima liniuta din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European si al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului si ale Comisiei.

2) Respinge in rest actiunea.

3) Obliga Comisia la plata cheltuielilor de judecata, inclusiv a cheltuielilor de judecata aferente cererii introductive in versiunea sa initiala”.

Reactia lui Terhes

Inainte de a va lasa sa cititi decizia TUE, mentionam ca tot miercuri, imediat dupa pronuntare, europarlamentarul Cristian Terhes (foto 2) a scris pe Facebook: „Vom continua demersurile pentru publicarea acestor contracte, pentru ca cetatenii sa afle ce e in spatele celui mai mare caz de coruptie si abuz din istoria UE”. Amintim ca Terhes a fost primul deputat european care a luat atitudine cu privire la refuzul Comisiei Europene de a face publice cele doua contracte, in forma lor integrala. In 2021, Terhes a aratat in plenul Parlamentului European raspunsul mizerabil primit din partea executivului comunitar, care a publicat contractele doar intr-o versiune puternic cenzurata (click aici pentru a citi).

Incheiem, mentionand – spre cinstea lor – numele celor cinci deputate europene care au dat in judecata Comisia Europeana la Tribunalul UE:

- Margrete Auken (Danemarca);

- Tilly Metz (Luxemburg);

- Jutta Paulus (Germania);

- Michele Rivasi (Franta, decedata in 2023; actiunea la TUE a fost preluata de fiica ei, Emilie Mosnier);

- Kimberly van Sparrentak (Olanda).

Redam principalele pasaje din decizia Tribunalului Uniunii Europene:

„1 Prin actiunea lor intemeiata pe articolul 263 TFUE, reclamantele, doamnele Margrete Auken, Tilly Metz, Jutta Paulus si Kimberly van Sparrentak, membre ale Parlamentului European, precum si doamna Emilie Mosnier, succesoare in drepturi a mamei sale, doamna Michèle Rivasi, membra a Parlamentului European (decedata), solicita anularea Deciziei C(2022) 1038 final a Comisiei Europene din 15 februarie 2022, adoptata in temeiul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European si al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului si ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43), prin care li s-a acordat un acces partial la contractele de achizitie anticipata si la contractele de achizitie incheiate intre Comisie si intreprinderile farmaceutice in cauza pentru achizitionarea de vaccinuri impotriva COVID-19 (denumita in continuare „decizia atacata”).

I. Istoricul cauzei

2 La 14 aprilie 2020, Consiliul Uniunii Europene a adoptat Regulamentul (UE) 2020/521 de activare a sprijinului de urgenta in temeiul Regulamentului (UE) 2016/369 si de modificare a dispozitiilor acestuia avand in vedere epidemia de COVID-19 (JO 2020, L 117, p. 3). Prin acest regulament, Consiliul a activat asistenta de urgenta instituita prin Regulamentul (UE) 2016/369 al Consiliului din 15 martie 2016 privind furnizarea sprijinului de urgenta pe teritoriul Uniunii (JO 2016, L 70, p. 1), ca una dintre masurile care trebuiau sa permita Uniunii Europene in ansamblul sau sa faca fata crizei provocate de pandemia de COVID-19, intr-un spirit de solidaritate, tinand seama de constrangerile legate de raspandirea rapida a virusului si intrucat amploarea si caracterul transnational al acestei raspandiri si al efectelor sale au facut necesar un raspuns global.

3 La 17 iunie 2020, Comisia a publicat Comunicarea intitulata „Strategia UE privind vaccinurile impotriva COVID-19” [COM(2020) 245 final]. Aceasta strategie, care viza accelerarea dezvoltarii, fabricarii si introducerii vaccinurilor impotriva COVID-19, se baza pe doi piloni. Primul era acela de a asigura o productie suficienta de vaccinuri in Uniune si, astfel, o aprovizionare suficienta a statelor membre prin intermediul unor contracte de achizitie anticipata incheiate cu producatori de vaccinuri prin intermediul instrumentului de ajutor de urgenta, astfel cum a fost activat prin Regulamentul 2020/521. Cel de al doilea a fost adaptarea cadrului de reglementare al Uniunii la urgenta actuala si utilizarea flexibilitatii in materie de reglementare existente la momentul respectiv pentru a accelera dezvoltarea, autorizarea si disponibilitatea vaccinurilor, cu respectarea standardelor de calitate, siguranta si eficacitate pentru vaccinuri.

4 Potrivit Comisiei, cadrul propus trebuia sa fie analizat ca o „polita de asigurare”, constand in transferul unei parti a riscului suportat de industria farmaceutica catre autoritatile publice, in schimbul caruia statele membre erau asigurate ca beneficiaza de un acces echitabil si la preturi accesibile la un vaccin daca acesta urma sa fie realizat.

5 Prin scrisoarea din 20 ianuarie 2021 adresata presedintei si secretarului general al Comisiei, inregistrata in ziua urmatoare sub numarul de referinta GESTDEM 2021/0389, sase membri ai Parlamentului (denumiti in continuare „cei sase deputati”), printre care si cele cinci reclamante initiale, au solicitat accesul, in temeiul Regulamentului nr. 1049/2001, „la diferite contracte – contracte de achizitie anticipata – incheiate intre Comisie si societatile farmaceutice in vederea achizitionarii de vaccinuri impotriva COVID-19” (denumita in continuare „cererea initiala”). Se preciza ca, dupa cunostinta celor sase deputati, fusesera deja semnate contracte cu societatile AstraZeneca, Sanofi-GSK, Johnson and Johnson, BioNTech-Pfizer, CureVac si Moderna, astfel incat cererea privea contractele mentionate, precum si pe cele care ar putea fi incheiate dupa data cererii, precum cel prevazut cu Novavax.

6 Prin scrisoarea din 11 martie 2021, directoarea generala a Directiei Generale (DG) Sanatate si Siguranta Alimentara a Comisiei (denumita in continuare „DG Sanatate”) i-a informat pe cei sase deputati ca identificase opt documente care corespundeau cererii initiale, si anume sase contracte de achizitie anticipata si doua contracte de achizitie. Aceasta a aratat ca a facut publica, pe pagini de internet, o versiune cenzurata a trei dintre contractele de achizitie anticipata mentionate, si anume a celor incheiate cu AstraZeneca, cu Sanofi-GSK si cu CureVac, si ca a continuat evaluarea documentelor ramase si consultarile cu tertii in cauza in vederea adoptarii unor decizii referitoare la divulgarea lor.

7 Prin scrisoarea din 9 iunie 2021, directoarea generala a DG Sanatate i-a informat pe cei sase deputati ca, drept raspuns la cererea initiala, a fost acordat un acces partial la noua documente identificate ca facand parte din aceasta, si anume la cele opt documente mentionate la punctul 6 de mai sus, precum si la un contract de achizitie suplimentar incheiat cu Pfizer-BioNTech. Aceasta a aratat ca versiunile cenzurate ale documentelor mentionate fusesera facute publice pe o pagina de internet si ca pasajele fusesera ocultate in temeiul exceptiilor referitoare la protectia vietii private si a integritatii individului, la protectia intereselor comerciale si, respectiv, la protectia procesului decizional al institutiilor, prevazute la articolul 4 alineatul (1) litera (b), la articolul 4 alineatul (2) prima liniuta si la articolul 4 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul nr. 1049/2001.

8 Prin scrisoarea din 30 iunie 2021, inregistrata in ziua urmatoare, cei sase deputati au prezentat, in temeiul articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001, o cerere de confirmare prin care solicitau revizuirea de catre Comisie a pozitiei sale in ceea ce priveste cele noua documente identificate si divulgarea lor in integralitate, cu excluderea pasajelor care intra sub incidenta exceptiei privind protectia vietii private si a integritatii individului, prevazuta la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din regulamentul mentionat (denumita in continuare „cererea de confirmare”). Acestia au invocat in special imprejurarea ca preturile indicate in toate contractele de achizitie anticipata incheiate, precum si versiunile integrale ale contractelor de achizitie anticipata incheiate cu AstraZeneca, Pfizer-BioNTech si Moderna facusera obiectul unor scurgeri de informatii pe o retea sociala si in mass-media, intre decembrie 2020 si aprilie 2021.

9 La 13 august 2021, Secretariatul General al Comisiei i-a informat pe cei sase deputati ca nu este inca in masura sa raspunda la cererea lor de confirmare. La aceasta data, lipsa unui raspuns la cererea de confirmare a dat nastere unei decizii implicite de respingere a cererii mentionate, in conformitate cu articolul 8 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1049/2001.

10 La 15 februarie 2022 si dupa consultarea intreprinderilor farmaceutice in cauza in conformitate cu articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1049/2001 (denumite in continuare „intreprinderile in cauza”), Comisia a adoptat decizia atacata. In aceasta decizie se arata ca, in cadrul evaluarii cererii de confirmare, Secretariatul General al Comisiei a efectuat o noua examinare a raspunsului dat la cererea initiala de catre DG Sanatate si ca, in urma acestei noi examinari, 13 documente au fost identificate ca facand parte din cererea de acces la documente, si anume cele 9 documente mentionate la punctul 7 de mai sus, precum si 4 documente suplimentare.

11 Prin decizia atacata, Comisia a acordat astfel un acces partial la urmatoarele documente (denumite in continuare, impreuna, „contractele in cauza”):

– contractul de achizitie anticipata incheiat intre Comisie si AstraZeneca [referinta ARES(2020)4849918, documentul 1];

– contractul de achizitie anticipata incheiat intre Comisie si Sanofi-GSK [referinta ARES(2020)5034184, documentul 2];

– contractul de achizitie anticipata incheiat intre Comisie si Janssen Pharmaceutica [referinta ARES(2020)5806059, documentul 3];

– contractul de achizitie anticipata incheiat intre Comisie si Pfizer-BioNTech [referinta ARES(2021)256798, documentul 4];

– contractul de achizitie anticipata incheiat intre Comisie si CureVac [referinta ARES(2021)256728, documentul 5];

– contractul de achizitie anticipata incheiat intre Comisie si Moderna [referinta ARES(2021)256592, documentul 6];

– contractul de achizitie incheiat intre Comisie si Pfizer-BioNTech [referinta ARES(2021)1601544, documentul 7];

– contractul de achizitie incheiat intre Comisie si Moderna [referinta ARES(2021)1601566, documentul 8];

– actul aditional I la contractul de achizitie incheiat intre Comisie si Moderna [referinta ARES(2021)7098313, documentul 9];

– actul aditional II la contractul de achizitie incheiat intre Comisie si Moderna [referinta ARES(2021)5602046, documentul 10];

– al doilea contract de achizitie incheiat intre Comisie si Pfizer – BioNTech, partile 1 si 2 [referinta ARES(2021)3404228, documentul 11];

– contractul de achizitie anticipata incheiat intre Comisie si Novavax [referinta ARES(2021)6475411, documentul 12];

– contractul de achizitie anticipata incheiat intre Comisie si Valneva [referinta ARES(2021)7403909, documentul 13].

12 Mai precis, Comisia a acordat un acces partial mai larg la documentele 1-8 si 11, divulgate anterior, precum si un acces partial la documentele 9, 10, 12 si 13, care nu fusesera divulgate pana atunci in mod public, intr-o forma cenzurata. Versiunile cenzurate ale documentelor mentionate erau anexate la decizia atacata.

13 Comisia a invocat, in decizia atacata, exceptia referitoare la protectia vietii private si a integritatii individului si exceptia referitoare la protectia intereselor comerciale ale intreprinderilor in cauza pentru a justifica accesul numai partial la contractele in cauza.

II. Concluziile partilor

14 In memoriul in adaptarea cererii introductive, reclamantele solicita Tribunalului:

– anularea deciziei atacate;

– obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecata, inclusiv a cheltuielilor de judecata aferente cererii introductive in versiunea sa initiala.

15 In memoriul in aparare, in care erau incluse, la cererea Tribunalului, observatiile sale cu privire la memoriul in adaptare, Comisia solicita Tribunalului:

– respingerea actiunii, astfel cum a fost adaptata;

– obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecata. (…)

A. Cu privire la primul motiv si cu privire la primul aspect al celui de al doilea motiv, intemeiate pe aplicarea eronata a exceptiei referitoare la protectia intereselor comerciale in privinta unor informatii care nu intra sub incidenta exceptiei mentionate, pe nemotivare in aceasta privinta, precum si pe aplicarea incoerenta a exceptiei mentionate

17 Prin intermediul primului motiv si prin intermediul primului aspect al celui de al doilea motiv, astfel cum au fost adaptate, reclamantele sustin ca Comisia a aplicat in mod eronat exceptia referitoare la protectia intereselor comerciale in cazul unor informatii care nu ar intra sub incidenta exceptiei mentionate, ocultand, integral sau partial, urmatoarele elemente:

– definitiile si in special definitiile expresiilor „abatere intentionata” (wilful misconduct) din documentul 1 si „toate eforturile rezonabile posibile” (best reasonable efforts) din documentele 4 si 7;

– clauzele referitoare la calendarele auditurilor si la stocarea datelor;

– clauzele referitoare la costurile legate de studiile privind siguranta dupa lansare si gestionarea riscurilor;

– clauzele referitoare la donatii si la revanzari;

– clauzele referitoare la regimul raspunderii in cazul incalcarii protectiei datelor cu caracter personal.

18 Reclamantele sustin ca informatiile enumerate la punctul 17 de mai sus nu prezinta un interes comercial, astfel incat nu ar intra sub incidenta exceptiei prevazute la articolul 4 alineatul (2) prima liniuta din Regulamentul nr. 1049/2001.

19 Reclamantele sustin ca Comisia nu a indicat nici motivele pentru care exceptia referitoare la protectia intereselor comerciale se aplica informatiilor enumerate la punctul 17 de mai sus, nici modul in care accesul la informatiile respective putea aduce, previzibil in mod rezonabil, concret si efectiv atingere intereselor comerciale ale intreprinderilor in cauza. Pe de alta parte, Comisia ar fi aplicat exceptia mentionata in mod incoerent, eliminand din anumite contracte informatii care erau totusi accesibile in altele.

20 In plus, reclamantele afirma ca, tinand seama de contextul pandemiei de COVID-19 in care au fost incheiate contractele in cauza, in special contractele de achizitie anticipata, si de finantarea din fonduri publice a unor importante activitati de cercetare si de dezvoltare pentru dezvoltarea, cu un rezultat incert la acel moment, a unei serii de vaccinuri prin intermediul platilor anticipate efectuate in favoarea intreprinderilor in cauza in temeiul contractelor de achizitie anticipata, nu exista o piata comerciala pentru vaccinurile impotriva COVID-19. Natura contractelor in cauza ar fi astfel diferita de cea a unei relatii comerciale obisnuite. Prin urmare, Comisia ar fi aplicat in mod eronat, in decizia atacata, exceptia privind protectia intereselor comerciale si a ocultat definitiile si celelalte informatii.

21 Comisia contesta aceasta argumentatie.

22 Comisia sustine ca toate contractele in cauza au facut obiectul, in integralitatea lor, al unor negocieri individuale, astfel incat formularea specifica a diverselor definitii si a celorlalte clauze contractuale ar reflecta compromisurile complexe gasite in cadrul negocierilor individuale mentionate. Aceasta arata ca criteriul pertinent pentru a aprecia daca divulgarea clauzelor contractuale poate compromite interesul protejat de articolul 4 alineatul (2) prima liniuta din Regulamentul nr. 1049/2001 este daca continutul clauzelor in cauza pune in discutie interesele comerciale ale partilor contractante. Or, definitiile ar preciza domeniul de aplicare al obligatiilor convenite si ar determina din punct de vedere material continutul contractului, astfel incat acestea ar fi „normative”. Pe de alta parte, in speta anumite definitii-cheie, precum expresiile „toate eforturile rezonabile posibile” sau „abatere intentionata”, si alte obligatii reciproce ar pune in discutie interesele comerciale ale intreprinderilor in cauza, din moment ce acestea ar putea angaja raspunderea lor contractuala si extracontractuala.

23 Comisia afirma ca a indicat, in decizia atacata, contextul si caracterul exceptional al procedurii de achizitii pentru vaccinurile impotriva COVID-19 pentru a explica relevanta anumitor informatii cuprinse in documentele solicitate din punct de vedere economic si comercial. Aceste informatii contextuale ar clarifica motivele care au stat la baza procesului individual de negociere a contractelor de achizitie de vaccinuri impotriva COVID-19 si dimensiunea mondiala a achizitionarii vaccinurilor respective, subliniind sensibilitatea, din punct de vedere comercial, a anumitor informatii continute in contractele incheiate intre Comisie si intreprinderile in cauza.

24 Pe de alta parte, Comisia considera ca aplicarea exceptiei privind protectia intereselor comerciale nu este conditionata de existenta unei piete deschise liberei concurente pentru un produs. In plus, circumstantele specifice in care a avut loc achizitionarea de vaccinuri ar sustine ca intreprinderile in cauza se confruntau cu o presiune concurentiala crescuta pentru a livra cantitati foarte mari de vaccinuri intr-un interval de timp foarte scurt. Pe de alta parte, aceasta subliniaza ca toate intreprinderile vizate sunt in mod incontestabil intreprinderi active la scara mondiala si supuse fortelor concurentiale ale pietei, ale caror interese pot intra in domeniul de aplicare al exceptiei in cauza. Natura comerciala a activitatilor lor, in special de furnizare de vaccinuri impotriva COVID-19, nu ar fi afectata de subventia publica partiala pentru cercetare si dezvoltare pentru a creste sansele de a avea mai multe vaccinuri si de a le obtine mai rapid.

1. Observatii introductive

25 Tribunalul arata ca criticile invocate in cadrul primului motiv si al primului aspect al celui de al doilea motiv in ceea ce priveste clauzele referitoare la donatii si la revanzari se suprapun cu cele invocate in cadrul celui de al saptelea aspect al celui de al doilea motiv. Prin urmare, criticile mentionate vor fi analizate in cadrul acestui aspect al celui de al doilea motiv (a se vedea punctele 179-184 de mai jos).

26 In ceea ce priveste clauzele referitoare la calendarele auditurilor si la stocarea datelor, la cheltuielile privind studiile de securitate dupa lansarea si gestionarea riscurilor si la regimul de raspundere in cazul incalcarii protectiei datelor cu caracter personal, este necesar sa se constate ca reclamantele fac referire la acestea doar in mod sumar la punctele 32 si 43 din cererea introductiva, precum si la punctele 25 si 33 din memoriul in adaptare.

27 Or, decizia atacata nu mentioneaza in mod explicit un refuz al accesului la aceste clauze. In plus, in lipsa unor precizari cu privire la ocultarile vizate de aceasta argumentatie a reclamantelor, Tribunalul nu a fost in masura nici sa identifice astfel de clauze in documentele prezentate de Comisie ca raspuns la masura de cercetare judecatoreasca adoptata in temeiul articolului 91 litera (c) si al articolului 104 din Regulamentul de procedura al Tribunalului. De altfel, Tribunalul observa ca clauzele privind „verificarile si auditurile” (checks and audits) sunt divulgate integral in documentele 1, 2, 3, 5, 6, 8, 12 si 13. In plus, perioada in care pot fi initiate astfel de „verificari si audituri” a fost divulgata in documentele 4, 7 si 11. In ceea ce priveste documentele 9 si 10, acestea nu mentioneaza astfel de „verificari si audituri”.

28 Avand in vedere cele de mai sus, examinarea temeiniciei primului motiv si a primului aspect al celui de al doilea motiv poate privi numai refuzul accesului la definitiile expresiilor „abatere intentionata” si „toate eforturile rezonabile posibile”.

29 Potrivit articolului 4 alineatul (2) prima liniuta din Regulamentul nr. 1049/2001, institutiile Uniunii resping cererile de acces la un document in cazul in care divulgarea continutului ar putea aduce atingere protectiei intereselor comerciale ale unei anume persoane fizice sau juridice, inclusiv in ceea ce priveste proprietatea intelectuala, cu exceptia cazului in care un interes public superior justifica divulgarea continutului documentului in cauza.

30 In acest cadru, trebuie amintit ca reiese din insusi modul de redactare a articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001 ca o simpla atingere adusa intereselor vizate poate justifica aplicarea, daca este cazul, a uneia dintre exceptiile enumerate la acest articol, fara ca aceasta ingerinta sa trebuiasca sa atinga un prag de gravitate deosebit (Hotararea din 22 ianuarie 2020, PTC Therapeutics International/EMA, C-175/18 P, EU:C:2020:23, punctul 90).

31 In ceea ce priveste conceptul de interese comerciale, este necesar sa se arate ca Regulamentul nr. 1049/2001 nu defineste aceasta notiune, cu exceptia situatiei in care precizeaza ca aceste interese pot acoperi proprietatea intelectuala a unei anumite persoane fizice sau juridice. In plus, trebuie amintit ca, pentru a justifica respingerea cererii de acces la un document a carui divulgare este solicitata, nu este suficient, in principiu, ca acest document sa intre sub incidenta unei activitati comerciale, ci revine institutiei in cauza sarcina de a furniza explicatii cu privire la modul in care accesul la acest document ar putea aduce atingere in mod concret si efectiv intereselor comerciale si de a demonstra ca acest risc de a aduce atingere este previzibil in mod rezonabil, iar nu pur ipotetic (a se vedea in acest sens Hotararea din 3 iulie 2014, Consiliul/in’t Veld, C-350/12 P, EU:C:2014:2039, punctul 52 si jurisprudenta citata, si Hotararea din 27 februarie 2018, CEE Bankwatch Network/Comisia, T-307/16, EU:T:2018:97, punctele 103-105 si jurisprudenta citata).

32 Pe de alta parte, analiza pe care trebuie sa o efectueze institutia pentru a aplica o exceptie trebuie efectuata in mod concret si trebuie sa reiasa din motivarea deciziei (a se vedea Hotararea din 30 ianuarie 2008, Terezakis/Comisia, T-380/04, nepublicata, EU:T:2008:19, punctul 86 si jurisprudenta citata).

33 In acest cadru, trebuie sa se observe ca nu orice informatie referitoare la o societate si la relatiile sale comerciale poate fi considerata ca intrand sub incidenta protectiei care trebuie garantata intereselor comerciale conform articolului 4 alineatul (2) prima liniuta din Regulamentul nr. 1049/2001, in caz contrar fiind impiedicata aplicarea principiului general care consta in a permite publicului accesul cat mai larg posibil la documentele detinute de institutii (a se vedea Hotararea din 9 septembrie 2014, MasterCard si altii/Comisia, T-516/11, nepublicata, EU:T:2014:759, punctul 81 si jurisprudenta citata). Totusi, aceasta protectie poate acoperi informatii comerciale sensibile, cum ar fi informatii privind strategiile comerciale ale intreprinderilor, cuantumurile vanzarilor, cotele de piata sau relatiile lor comerciale (a se vedea in acest sens Hotararea din 28 iunie 2012, Comisia/Agrofert Holding, C-477/10 P, EU:C:2012:394, punctele 56-54, si Hotararea din 9 septembrie 2014, MasterCard si altii/Comisia, T-516/11, nepublicata, EU:T:2014:759, punctele 82 si 83).

34 In contextul aplicarii dispozitiilor Regulamentului nr. 1049/2001, obligatia unei institutii de a-si motiva decizia prin care respinge acordarea accesului la un document are ca scop, pe de o parte, sa acorde celui interesat o indicatie suficienta pentru a afla daca decizia este bine fundamentata sau este, eventual, afectata de un viciu ce permite contestarea validitatii sale si, pe de alta parte, sa permita instantei Uniunii sa exercite controlul de legalitate asupra deciziei. Intinderea acestei obligatii depinde de natura actului in cauza si de contextul adoptarii sale (a se vedea Hotararea din 6 februarie 2020, Compañia de Tranvias de la Coruña/Comisia, T-485/18, EU:T:2020:35, punctul 20 si jurisprudenta citata).

35 Potrivit jurisprudentei, obligatia de motivare nu implica totusi obligatia institutiei in cauza de a raspunde la fiecare dintre argumentele invocate in cursul procedurii care preceda adoptarea deciziei finale atacate (a se vedea Hotararea din 25 septembrie 2018, Psara si altii/Parlamentul, T-639/15-T-666/15 si T-94/16, EU:T:2018:602, punctul 134 si jurisprudenta citata).

36 Cu toate acestea, desi contextul adoptarii deciziei poate simplifica cerintele de motivare care sunt in sarcina institutiei in cauza, acesta poate de asemenea, in schimb, sa le ingreuneze in imprejurari speciale. Aceasta este situatia atunci cand, in cursul procedurii cererii de acces la documente, solicitantul prezinta elemente susceptibile sa puna in discutie temeinicia primului refuz. In aceste imprejurari, cerintele de motivare impun institutiei obligatia de a raspunde la o cerere de confirmare indicand motivele pentru care aceste elemente nu sunt de natura sa ii permita sa isi modifice pozitia. In caz contrar, solicitantul nu ar fi in masura sa inteleaga ratiunile pentru care autorul raspunsului la cererea de confirmare a decis sa mentina aceleasi motive pentru a confirma refuzul (Hotararea din 6 aprilie 2000, Kuijer/Consiliul, T-188/98, EU:T:2000:101, punctele 45 si 46).

37 In lumina acestor consideratii trebuie analizate argumentele reclamantelor potrivit carora, pe de o parte, Comisia a aplicat in mod eronat exceptia referitoare la protectia intereselor comerciale in cazul contractelor in cauza, in special in cazul definitiilor si mai precis al definitiilor expresiilor „abatere intentionata” in documentul 1 si „toate eforturile rezonabile posibile” in documentele 4 si 7.

2. Cu privire la motivarea deciziei atacate in ceea ce priveste ocultarea partiala a definitiilor

38 Reclamantele arata ca definitiile din contractele in cauza nu intra sub incidenta exceptiei prevazute la articolul 4 alineatul (2) prima liniuta din Regulamentul nr. 1049/2001 si contesta caracterul suficient al motivarii deciziei atacate pentru a justifica ocultarea partiala a acestora.

39 Tribunalul arata ca simpla lectura a contractelor in cauza, astfel cum au fost divulgate prin decizia atacata, demonstreaza ca, desi anumite definitii sunt identice, altele, inclusiv definitiile care par de natura tehnica si potential putin controversate, au facut obiectul unor negocieri individuale si specifice, astfel cum arata Comisia si astfel cum reiese in special din diverse adaugiri sau din precizari suplimentare.

40 In consecinta, chiar daca prezenta unor definitii in contractele in cauza poate fi considerata uzuala, redactarea lor specifica nu poate fi considerata, in toate cazurile, ca fiind „generala si uzuala” in sensul punctului 98 din Hotararea din 30 ianuarie 2008, Terezakis/Comisia (T-380/04, nepublicata, EU:T:2008:19). Pe de alta parte, in cauza in care s-a pronuntat hotararea mentionata, institutia refuzase accesul la contractul in discutie in integralitatea sa, astfel incat pertinenta sa in speta de fata, in care Comisia a avut in vedere in mod intemeiat posibilitatea de a acorda un acces partial la contractele in cauza, trebuie relativizata.

41 Mai precis, in ceea ce priveste ocultarea definitiilor expresiilor „abatere intentionata” in documentul 1 si „toate eforturile rezonabile posibile” in documentele 4 si 7, Tribunalul constata ca, in cererea de confirmare, cei sase deputati au avut in vedere in mod expres termenii mentionati.

42 In aceste conditii, decizia atacata, care expune motivele care ar justifica nedivulgarea, integrala sau partiala, a unei intregi categorii de informatii in contractele in cauza, inclusiv, cu titlu de exemplu, definitiile referitoare la „vaccin” (vaccine) si la „vaccin adaptat” (adapted vaccine), precum si clauzele referitoare la raspundere si la despagubire, nu lasa sa se intrevada in mod expres, nici macar in mod succint, motivele pentru care au fost ocultate alte definitii, in special definitiile expresiilor „abatere intentionata” din documentul 1 si „toate eforturile rezonabile posibile” din documentele 4 si 7, vizate in mod expres de cei sase deputati in cererea lor de confirmare.

43 Aceasta concluzie nu poate fi repusa in discutie de argumentatia dezvoltata de Comisie in inscrisurile sale si in sedinta, potrivit careia definitiile ar preciza domeniul de aplicare al obligatiilor convenite si ar determina din punct de vedere material continutul contractului, astfel incat ar fi „normative”, si potrivit careia definitiile „abatere intentionata” din documentul 1 si „toate eforturile rezonabile posibile” din documentele 4 si 7 ar pune in discutie interesele comerciale ale intreprinderilor in cauza, din moment ce ele ar putea angaja raspunderea contractuala si extracontractuala a acestora din urma.

44 Astfel, aceste explicatii nu au fost invocate in decizia atacata si nu pot fi deduse din cele care figureaza in aceasta, inclusiv la punctul 2.1.4 din decizia mentionata, care priveste tocmai angajarea raspunderii intreprinderilor in cauza. Or, instanta Uniunii nu este obligata sa tina seama de explicatiile suplimentare furnizate numai pe parcursul procesului de autorul actului in discutie pentru a aprecia respectarea obligatiei de motivare, in caz contrar existand riscul de a afecta repartizarea competentelor intre administratie si instanta Uniunii si de a slabi controlul legalitatii actelor administratiei (a se vedea Hotararea din 6 iulie 2023, BEI si Comisia/ClientEarth, C-212/21 P si C-223/21 P, EU:C:2023:546, punctul 43 si jurisprudenta citata).

45 Rezulta ca motivele deciziei atacate nu permit reclamantelor sa inteleaga motivele specifice care au condus la aceste ocultari, nici instantei Uniunii sa isi exercite controlul asupra legalitatii ocultarilor respective, in sensul jurisprudentei amintite la punctele 31, 34 si 36 de mai sus.

46 Prin urmare, reclamantele sustin in mod intemeiat ca Comisia a incalcat articolul 4 alineatul (2) prima liniuta din Regulamentul nr. 1049/2001 prin faptul ca nu a furnizat explicatii suficiente care sa permita sa se stabileasca in ce mod accesul la definitiile in cauza ar putea aduce atingere in mod concret si efectiv intereselor comerciale ale AstraZeneca si, respectiv, ale Pfizer-BioNTech.

47 In ceea ce priveste critica potrivit careia Comisia a aplicat in mod incoerent exceptia referitoare la protectia intereselor comerciale in privinta definitiilor, aceasta critica se suprapune cu al treilea motiv, astfel incat trebuie examinata in cadrul motivului mentionat.

B. Cu privire la al doilea motiv, intemeiat pe lipsa justificarii aplicarii exceptiei referitoare la protectia intereselor comerciale si pe incalcarea Regulamentului nr. 1049/2001 in masura in care Comisia nu ar fi realizat o stricta interpretare si aplicare a exceptiei mentionate mai sus

48 Prin intermediul celui de al doilea motiv, reclamantele critica modul in care Comisia a aplicat exceptia referitoare la protectia intereselor comerciale pentru a elimina contractele in cauza ale anumitor parti privind sase categorii de informatii, printre care:

– amplasarea unitatilor de productie;

– drepturile de proprietate intelectuala;

– avansuri sau plati anticipate;

– clauzele referitoare la raspundere si la despagubire;

– calendarele de livrare;

– clauzele referitoare la donatii si la revanzari.

49 Reclamantele reproseaza de asemenea Comisiei ca nu a justificat suficient, in decizia atacata, aplicarea exceptiei mentionate.

50 Comisia contesta aceasta argumentatie.

1. Cu privire la refuzul accesului la localizarea unitatilor de productie

51 Prin intermediul celui de al doilea aspect al celui de al doilea motiv, astfel cum a fost adaptat, reclamantele sustin ca exceptia referitoare la protectia intereselor comerciale nu se opune divulgarii informatiilor referitoare la localizarea unitatilor de productie si a subcontractantilor intreprinderilor in cauza.

52 In plus, reclamantele contesta caracterul suficient al motivarii expuse in decizia atacata in aceasta privinta si temeinicia acesteia. Aceasta nu ar mentiona imprejurarea ca informatiile in cauza se aflau deja in domeniul public. Ea nu ar expune nici motivele pentru care aceste informatii, alte informatii sau informatii mai ample privind localizarea unitatilor de productie ar trebui considerate confidentiale si nici modul in care divulgarea acestor informatii, care ar privi insa primele 18 luni ale pandemiei, ar putea aduce atingere intereselor comerciale actuale ale intreprinderilor in cauza.

53 Reclamantele adauga ca au un interes pentru divulgarea unitatilor mentionate in contractele in cauza care s-ar afla deja in domeniul public in scopul compararii cu cele care figureaza in contractele in cauza. In plus, divulgarea lor ar fi importanta pentru ca publicul sa poata verifica unde au fost investite fondurile publice si in ce conditii au fost dezvoltate, produse, depozitate si transportate primele vaccinuri.

54 Comisia contesta aceasta argumentatie.

55 In speta, trebuie respinsa de la bun inceput, ca fiind inoperanta, argumentatia reclamantelor potrivit careia, in esenta, divulgarea informatiilor referitoare la localizarea unitatilor de productie ale intreprinderilor in cauza si la relatiile lor comerciale cu subcontractantii lor nu ar putea aduce atingere intereselor comerciale actuale ale intreprinderilor in cauza.

56 Astfel, aprecierea temeiniciei aplicarii uneia dintre exceptiile prevazute la articolul 4 din Regulamentul nr. 1049/2001 trebuie efectuata in raport cu faptele existente la data adoptarii deciziei prin care se refuza accesul la documente in temeiul acestei exceptii (a se vedea Hotararea din 11 mai 2017, Suedia/Comisia, C-562/14 P, EU:C:2017:356, punctul 63 si jurisprudenta citata, si Hotararea din 6 februarie 2020, Compañia de Tranvias de la Coruña/Comisia, T-485/18, EU:T:2020:35, punctul 36 si jurisprudenta citata) si informatiile de care institutia putea sa dispuna la momentul la care a adoptat-o (a se vedea in acest sens Hotararea din 27 februarie 2018, CEE Bankwatch Network/Comisia, T-307/16, EU:T:2018:97, punctul 133 si jurisprudenta citata), si anume, in speta, 15 februarie 2022.

57 In continuare, reclamantele sustin in esenta ca anumite informatii referitoare la unitatile de productie si la subcontractantii intreprinderilor in cauza se afla deja in domeniul public prin intermediul unei harti interactive publicate pe site-ul internet al Comisiei si in rapoarte publice ale Agentiei Europene pentru Medicamente (EMA), astfel incat informatiile mai ample referitoare la aceste unitati si la relatiile comerciale ale intreprinderilor mentionate cu subcontractantii lor, ocultate in speta, nu ar fi informatii comerciale sensibile. Reclamantele reproseaza Comisiei ca nu a abordat aceste consideratii in decizia atacata.

58 In aceasta privinta, trebuie aratat ca, in decizia atacata, Comisia a indicat ca alegerea de a avea o unitate de productie intr-un anumit loc sau de a apela la un anumit subcontractant tine de strategia comerciala interna a intreprinderilor in cauza si rezulta dintr-o anumita alegere economica. Identitatea unitatilor respective si relatia lor economica sau industriala cu intreprinderea in cauza nu ar face parte din domeniul public. Aceasta a concluzionat ca divulgarea de informatii privind unitatile de productie ale intreprinderilor in cauza, in special articolul I.6.3 din documentul 4 si anexele la toate contractele in cauza privind subcontractantii intreprinderilor mentionate, ar dezvalui concurentilor intreprinderilor mentionate elemente importante ale capacitatilor lor industriale si ar putea aduce atingere capacitatilor lor industriale de a produce vaccinul sau chiar, in cele din urma, ar impiedica, din motive economice, executarea integrala a contractelor incheiate.

59 Dupa consultarea versiunilor integrale ale contractelor in cauza, Tribunalul constata ca acestea prezinta, cu un nivel de detaliu variabil, identitatea si localizarea unitatilor de productie ale intreprinderilor in cauza si ale diferitilor subcontractanti sau parteneri ai acestora, precum si, dupa caz, atribuirea unor sarcini printre entitatile enumerate. In plus, in unele cazuri, au fost aduse modificari, cum ar fi adaugiri sau modificari ale unitatilor sau ale partenerilor, in raport cu contractul de achizitie anticipata.

60 Prin urmare, Comisia a considerat in mod intemeiat, in decizia atacata, ca informatiile privind localizarea unitatilor de productie si subcontractantii intreprinderilor in cauza ocultate in contractele in cauza faceau parte din relatiile lor comerciale si, in fine, din capacitatea si din strategia lor industriala si comerciala.

61 Or, astfel cum s-a amintit la punctul 33 de mai sus, protectia care trebuie garantata intereselor comerciale in conformitate cu articolul 4 alineatul (2) prima liniuta din Regulamentul nr. 1049/2001 poate acoperi asemenea informatii.

62 Pe de alta parte, informatiile care figureaza in contractele in cauza nu pot fi considerate istorice (a se vedea in acest sens Hotararea din 7 iulie 2015, Axa Versicherung/Comisia, T-677/13, EU:T:2015:473, punctul 154 si jurisprudenta citata, si Ordonanta din 12 iulie 2018, RATP/Comisia, T-250/18 R, nepublicata, EU:T:2018:458, punctele 55 si 57). Astfel, aceste date erau mai recente de doi ani si, dupa cum reiese din raspunsul Comisiei la o intrebare adresata cu titlu de masura de organizare a procedurii, majoritatea contractelor in cauza erau inca in curs de executare la momentul adoptarii deciziei atacate.

63 Concluzia care figureaza la punctul 60 de mai sus nu este infirmata nici de publicarea, pe site-ul internet al Comisiei, a unei harti interactive care ilustreaza „capacitatile de productie de vaccinuri impotriva COVID-19 in [Uniune]” (interactive map showing the production capacities of COVID-19 vaccines in the EU).

64 Astfel, dupa cum a confirmat Comisia in raspunsul la o intrebare adresata de Tribunal cu titlu de masura de organizare a procedurii, harta interactiva nu contine informatii cu privire la localizarea pe teritoriul Uniunii a unitatilor de productie de vaccinuri impotriva COVID-19 care figureaza in contractele in cauza. Cel mult, astfel cum a admis Comisia, aplicarea filtrului „contracted by APA manufacturer” (in temeiul unui contract cu un producator care a incheiat un contract de achizitie anticipata) evidentiaza o singura unitate de productie, situata in Germania, care nu figureaza in contractele la care reclamantele au solicitat accesul.

65 Prin urmare, contrar celor sustinute de reclamante, harta interactiva nu indica nici locul exact al unitatilor de productie a vaccinurilor impotriva COVID-19 care fac obiectul contractelor in cauza, nici numele eventualilor subcontractanti in cauza.

66 Pe de alta parte, desi rapoartele publice ale EMA privind diferitele vaccinuri impotriva COVID-19 contin informatii cu privire la unitatile de productie, aceasta imprejurare nu este, ca atare, de natura sa oblige Comisia sa comunice toate informatiile privind amplasarea unitatilor de productie si a subcontractantilor intreprinderilor in cauza [a se vedea in acest sens Hotararea din 19 decembrie 2019, BCE/Espirito Santo Financial (Portugalia), C-442/18 P, EU:C:2019:1117, punctul 56].

67 In consecinta, Comisia nu a savarsit o eroare de drept atunci cand a ocultat informatii privind localizarea unitatilor de productie si a subcontractantilor intreprinderilor in cauza.

68 In sfarsit, dat fiind ca informatiile privind localizarea unitatilor de productie si a subcontractantilor intreprinderilor in cauza nu au fost divulgate de Comisie prin intermediul cardului interactiv, decizia atacata nu este afectata de nicio insuficienta a motivarii in privinta cardului mentionat.

69 Avand in vedere cele de mai sus, al doilea aspect al celui de al doilea motiv trebuie respins.

70 In sfarsit, in masura in care argumentatia reclamantelor privind interesul divulgarii informatiilor referitoare la localizarea unitatilor de productie ocultate se suprapune cu cea invocata in cadrul celui de al patrulea motiv, aceasta argumentatie va fi analizata in cadrul motivului mentionat (a se vedea punctul 210 de mai jos).

2. Cu privire la refuzul partial al accesului la clauzele in materia dreptului de proprietate intelectuala

71 Prin intermediul celui de al treilea aspect al celui de al doilea motiv, reclamantele contesta caracterul suficient al motivarii deciziei atacate si temeinicia acesteia pentru a justifica ocultarea partiala a clauzelor in materie de proprietate intelectuala in temeiul exceptiei referitoare la protectia intereselor comerciale, prevazuta la articolul 4 alineatul (2) prima liniuta din Regulamentul nr. 1049/2001.

72 Reclamantele apreciaza ca sunt ipotetice consideratiile expuse in decizia atacata potrivit carora divulgarea informatiilor ocultate ar prezenta un risc de atingere adusa intereselor comerciale ale intreprinderilor in cauza, intrucat ar creste presiunea exercitata asupra intreprinderilor mentionate pentru ca acestea sa puna la dispozitie o parte din know-how-ul lor si ar avea efecte negative asupra capacitatii lor industriale. In plus, acestea sustin ca Comisia nu a indicat elementele clauzelor in materia dreptului de proprietate intelectuala care ar explica motivele concrete si specifice ale nedivulgarii lor.

73 Comisia contesta aceasta argumentatie.

a) Cu privire la motivarea deciziei atacate

74 Tribunalul arata ca, in cererea de confirmare, cei sase deputati au solicitat in mod expres divulgarea clauzelor in materia dreptului de proprietate intelectuala.

75 In speta, prin decizia atacata, Comisia a ocultat partial clauzele in materie de drepturi de proprietate intelectuala in documentele 1, 4, 6, 7, 8, 11, 12 si 13.

76 In decizia atacata, Comisia a aratat ca informatiile ocultate in temeiul exceptiei referitoare la protectia intereselor comerciale contineau elemente sensibile pe plan comercial, precum proprietatea intelectuala. Comisia a indicat de asemenea, in partea din aceasta decizie consacrata riscurilor referitoare la organizarea si la capacitatea industriala a intreprinderilor in cauza, ca divulgarea descrierii obligatiilor reciproce ale partilor la contractele in cauza in materie de proprietate intelectuala ar dezvalui concurentilor intreprinderilor in cauza elemente importante ale capacitatilor lor industriale si ar putea prejudicia capacitatile lor industriale de a produce vaccinul sau chiar, in cele din urma, impiedica din motive economice executarea integrala a contractelor incheiate. Clauzele mentionate ar prevedea fie dreptul exclusiv al intreprinderii in cauza de a beneficia de drepturile de proprietate intelectuala rezultate din producerea vaccinului, fie acordarea unei licente pentru o parte din aceste drepturi. Intreprinderii in cauza i s-ar putea adresa cereri de acordare fie a unor derogari de la exclusivitate in vederea unor teste clinice ulterioare, fie a unor licente suplimentare, fiind astfel supusa unei presiuni crescande din partea concurentilor sai pentru a face publica o parte din know-how-ul sau. Astfel de cereri ar deveni mai frecvente, avand in vedere nevoile tot mai mari de vaccinuri legate de evolutia globala a pandemiei.

77 Din aceste consideratii reiese ca Comisia a furnizat explicatii succinte, fara a divulga continutul frazelor sau al segmentelor de fraza ocultate, astfel incat sa priveze exceptia referitoare la protectia intereselor comerciale de finalitatea sa esentiala in ceea ce priveste natura clauzelor in materie de drepturi de proprietate intelectuala partial ocultate. De asemenea, aceasta a furnizat explicatii detaliate cu privire la modul in care divulgarea lor putea aduce atingere in mod concret si efectiv intereselor comerciale ale intreprinderilor in cauza.

78 Pe de alta parte, desi Comisia este obligata sa expuna motivele care justifica aplicarea in speta a uneia dintre exceptiile de la dreptul de acces prevazute de Regulamentul nr. 1049/2001, aceasta nu are obligatia de a furniza informatii care depasesc ceea ce este necesar pentru ca solicitantul de acces sa inteleaga motivele care stau la baza deciziei sale si pentru ca Tribunalul sa controleze legalitatea acesteia din urma (Hotararea din 30 ianuarie 2008, Terezakis/Comisia, T-380/04, nepublicata, EU:T:2008:19, punctul 119).

79 Rezulta ca motivele deciziei atacate permit reclamantelor sa inteleaga motivele specifice care au determinat Comisia sa oculteze, in parte, in contractele in cauza clauzele in materia drepturilor de proprietate intelectuala si instantei Uniunii sa isi exercite controlul asupra legalitatii ocultarilor respective, in sensul jurisprudentei amintite la punctele 34, 35 si 78 de mai sus.

80 Prin urmare, critica intemeiata pe motivarea insuficienta a deciziei atacate in aceasta privinta trebuie respinsa.

b) Cu privire la temeinicia motivarii deciziei atacate

81 In ceea ce priveste temeinicia motivelor invocate de Comisie in decizia atacata pentru a justifica ocultarea partiala a clauzelor in materie de proprietate intelectuala, trebuie sa se stabileasca daca Comisia a furnizat explicatii plauzibile cu privire la modul in care accesul la informatiile ocultate ar putea aduce atingere in mod concret si efectiv protectiei intereselor comerciale ale intreprinderilor in cauza si daca atingerea invocata poate fi considerata previzibila in mod rezonabil, iar nu pur ipotetica (a se vedea in acest sens Hotararea din 25 noiembrie 2020, Bronckers/Comisia, T-166/19, EU:T:2020:557, punctul 58).

82 Conform jurisprudentei citate la punctele 30 si 31 de mai sus, Comisia nu este obligata sa stabileasca existenta unui risc cert de atingere adusa protectiei intereselor comerciale ale intreprinderilor in cauza.

83 Este suficient ca decizia atacata sa cuprinda elemente tangibile care sa permita sa se conchida ca riscul de atingere adusa intereselor comerciale ale intreprinderilor vizate era, la data adoptarii acesteia, previzibil in mod rezonabil, iar nu pur ipotetic, mentionand in special existenta, la aceasta data, a unor motive obiective care sa permita sa se prevada in mod rezonabil ca asemenea atingeri vor aparea in caz de divulgare a documentelor solicitate de reclamante (a se vedea in acest sens Hotararea din 7 iunie 2011, Toland/Parlamentul, T-471/08, EU:T:2011:252, punctele 78 si 79).

84 In speta, astfel cum se arata la punctul 76 de mai sus, din decizia atacata reiese ca Comisia a refuzat accesul integral la clauzele in discutie, pentru a nu risca sa perturbe eventualele luari de pozitie strategice ale intreprinderilor in cauza in ceea ce priveste exploatarea drepturilor lor, intr-o perioada caracterizata printr-o cerere puternica pentru vaccinurile impotriva COVID-19 si in care era posibil sa fie introduse cereri de acordare de licente de catre societati terte.

85 Dupa consultarea versiunilor integrale ale contractelor in cauza, Tribunalul constata ca, desi clauzele in materie de proprietate intelectuala prezinta similitudini, fie ca figureaza sub titlul „Exploatarea rezultatelor” contractului si/sau sub titlul „Drepturi de proprietate intelectuala”, ele nu sunt identice, ceea ce reiese, daca este cazul, din diverse adaugiri. In plus, reclamantele nu contesta nici contextul cererii puternice pentru vaccinuri impotriva COVID-19, nici imprejurarea ca erau posibile cereri de acordare a licentelor. Reclamantele nu contesta nici faptul ca riscul de a aduce atingere intereselor comerciale ale unei anumite intreprinderi ar fi specific acesteia.

86 Pe de alta parte, explicatiile Comisiei din decizia atacata demonstreaza ca a efectuat o examinare concreta si individuala a cererii de acces la contractele in cauza si ca s-a intemeiat pe circumstante proprii spetei si specifice intreprinderilor in cauza in ceea ce priveste clauzele in materie de drepturi de proprietate intelectuala pentru a acredita existenta unui risc previzibil in mod rezonabil, iar nu ipotetic de atingere adusa protectiei intereselor comerciale ale intreprinderilor mentionate.

87 Din cele de mai sus rezulta ca explicatiile Comisiei din decizia atacata cu privire la existenta unui risc previzibil in mod rezonabil, iar nu ipotetic de atingere adusa protectiei intereselor comerciale ale intreprinderilor in cauza referitor la divulgarea integrala a clauzelor in materie de proprietate intelectuala sunt intemeiate.

88 In ceea ce priveste critica potrivit careia Comisia a aplicat in mod incoerent exceptia referitoare la protectia intereselor comerciale, aceasta critica se suprapune cu al treilea motiv, astfel incat trebuie examinata in cadrul motivului mentionat.

89 Avand in vedere cele de mai sus, al treilea aspect al celui de al doilea motiv trebuie respins.

3. Cu privire la refuzul partial al accesului la clauzele referitoare la avansuri sau la platile anticipate

90 Prin intermediul celui de al patrulea aspect al celui de al doilea motiv, reclamantele contesta caracterul suficient al motivarii deciziei atacate si temeinicia acesteia pentru a justifica ocultarea partiala a clauzelor referitoare la avansuri (down payments) sau la platile anticipate (advance payments) din „anumite” contracte in cauza in temeiul exceptiei privind protectia intereselor comerciale, prevazuta la articolul 4 alineatul (2) prima liniuta din Regulamentul nr. 1049/2001.

91 Reclamantele contesta consideratiile invocate in decizia atacata potrivit carora divulgarea informatiilor ocultate ar prezenta un risc de atingere adusa intereselor comerciale ale intreprinderilor in cauza, intrucat ar permite sa se determine valoarea totala a contractului in cauza si pretul pe doza si ar evidentia strategiile si structurile tarifare ale intreprinderilor mentionate, ceea ce ar putea aduce atingere negocierilor lor pe piata mondiala si ar putea fi exploatat in detrimentul lor de catre concurentii acestora. Potrivit reclamantelor, Comisia a divulgat cuantumul avansurilor sau al platilor anticipate ale „anumitor” contracte in cauza, iar „unele” dintre aceste sume ar fi cunoscute din cauza scurgerilor de informatii pe o retea sociala si in mass-media (a se vedea punctul 8 de mai sus). Or, Comisia nu ar fi confirmat ca era efectiv posibil sa calculeze pretul pe doza sau sa traga alte concluzii sensibile din punct de vedere comercial, in special in ceea ce priveste strategiile tarifare ale intreprinderilor in cauza, pornind de la informatiile privind avansurile sau platile anticipate ocultate. In acest context, ele subliniaza ca pretul lasat in sarcina statelor membre nu a fost divulgat. In orice caz, Comisia nu ar fi explicat in ce mod riscul de a aduce atingere intereselor comerciale ale intreprinderilor in cauza era previzibil, iar nu ipotetic.

92 Reclamantele reproseaza Comisiei ca nu a explicat in ce mod divulgarea avansurilor sau a platilor anticipate ar putea dezvalui informatii cu privire la situatia actuala a intreprinderilor in cauza si la piata pentru vaccinurile impotriva COVID-19.

93 Reclamantele sustin ca riscul unui prejudiciu adus intereselor comerciale ale intreprinderilor in cauza in legatura cu negocierile lor cu cumparatori din tari terte nu ar intra sub incidenta exceptiei prevazute la articolul 4 alineatul (2) prima liniuta din Regulamentul nr. 1049/2001 si ar fi ipotetic.

94 Reclamantele contesta consideratiile invocate in decizia atacata potrivit carora divulgarea integrala a clauzelor din contractele de achizitie anticipata privind avansurile sau platile anticipate ar dezavantaja intreprinderea in cauza fata de concurentii sai, indicand gradul de risc financiar pe care aceasta l-ar fi acceptat prin incheierea contractului in discutie si prin oferirea unor indicatii cu privire la strategia sa tarifara. In opinia lor, aceste elemente nu ar preciza modul in care divulgarea acestor informatii ar putea aduce atingere in mod concret intereselor comerciale ale intreprinderilor in cauza sau ar putea dezvalui informatii sensibile cu privire la structurile costurilor acestora.

95 In acest cadru, reclamantele sustin ca, desi exista vreo justificare pentru ocultarea clauzelor referitoare la avansuri sau la platile anticipate in contractele de achizitie anticipata atunci cand aceste contracte erau in vigoare, aceasta nu ar mai fi existat la momentul adoptarii deciziei atacate. Pe de alta parte, aceste informatii nu ar putea fi relevante pentru viitoarele negocieri. Ele subliniaza ca nu au solicitat accesul la contractele in cauza inainte ca acestea din urma sa fie semnate si ca contractele de achizitie fusesera deja semnate la data adoptarii deciziei atacate.

96 In sfarsit, reclamantele reproseaza Comisiei ca nu a pus in balanta interesul intreprinderilor in cauza de a mentine confidentialitatea clauzelor referitoare la avansuri sau la platile anticipate si interesul public in sensul transparentei si ca nu a justificat ca primul sa primeze asupra celui de al doilea.

97 Comisia contesta aceasta argumentatie.

a) Cu privire la motivarea deciziei atacate

98 Tribunalul arata ca, in cererea de confirmare, cei sase deputati au contestat motivele refuzului partial al accesului la informatiile privind preturile cuprinse in contractele in cauza expuse in raspunsul din 9 iunie 2021 la cererea lor initiala.

99 In speta, prin decizia atacata, Comisia a ocultat partial clauzele referitoare la preturi si la modalitatile de plata in toate contractele in cauza, cu exceptia documentului 10, acest document neabordand preturile. Astfel, aceasta a ocultat cuantumul avansurilor sau al platilor anticipate in documentele 2, 3, 4, 12 si 13, insa l-a divulgat in documentele 1, 5 si 6. Pe de alta parte, aceasta a ocultat diverse informatii in contractele in cauza privind, dupa caz, in special pretul pe doza, pretul de livrare, pretul sau costul total, suma lasata in sarcina statelor membre si graficele de plati.

100 In decizia atacata, mai intai, Comisia a indicat ca informatiile ocultate in temeiul exceptiei referitoare la protectia intereselor comerciale contineau elemente sensibile pe plan comercial referitoare in special la preturi si la preturile individuale pe doza, la costurile totale estimate ale produselor si la metodologia referitoare la costuri. Comisia a afirmat ca divulgarea informatiilor ocultate ar putea afecta situatia concurentiala a intreprinderilor in cauza de pe piata mondiala pentru productia si comercializarea vaccinurilor impotriva COVID-19.

101 In continuare, intr-o parte consacrata tocmai riscurilor financiare, Comisia a indicat ca clauzele referitoare la preturi si la conditiile de achizitie care figurau in contractele de achizitie anticipata ramaneau pertinente pentru contractele de achizitie ulterioare. Comisia a explicat ca informatiile privind preturile fusesera ocultate, intrucat divulgarea lor ar permite tertilor sa traga concluzii cu privire la strategiile comerciale si tarifare ale intreprinderilor in cauza, care ar putea fi utilizate de concurentii acestora din urma pentru a-si planifica propriile strategii, ceea ce ar aduce o grava atingere negocierilor in curs si viitoare ale intreprinderilor in cauza cu alti cumparatori la nivel international.

102 In ceea ce priveste, mai precis, avansurile sau platile anticipate in contractele de achizitie anticipata, si anume contributia provenita din resursele ajutorului de urgenta (a se vedea punctele 2 si 3 de mai sus), Comisia a afirmat ca a divulgat contributia mentionata pentru aproape toate contractele vizate. Valoarea totala a acestor avansuri se ridica la aproximativ 2,7 miliarde de euro. Aceasta a aratat ca, in cazul contractelor in care avansul fusese ocultat, intreprinderile in cauza indicasera motive concrete pentru a justifica caracterul comercial confidential al cuantumului respectiv. In special, dispunand de valoarea avansului, ar fi posibil sa se evalueze, in functie de practicile pietei, si sa se determine valoarea totala a contractului si, in cele din urma, pretul pe doza, care ar constitui informatii comerciale sensibile pentru toate intreprinderile. Acest lucru ar putea avea un impact negativ asupra negocierilor intreprinderilor in cauza cu alti cumparatori si ar putea prejudicia toate operatiunile intreprinderilor mentionate, in masura in care strategiile si structurile lor tarifare ar fi revelate. Astfel de dificultati pentru intreprinderile in cauza ar putea, la randul lor, sa aduca atingere executarii contractelor in cauza.

103 In plus, Comisia a expus motivele anumitor ocultari specifice referitoare la aconturi, si anume in inscrisurile 3 si 6. Aceste ocultari ar fi legate de aspecte particulare ale contractelor referitoare la costurile legate de procesul de productie al intreprinderii in cauza sau de imprejurarea ca erau in curs livrari si discutii cu intreprinderea in cauza la data adoptarii deciziei atacate. Aceste ocultari ar fi avut ca obiectiv sa permita buna executare a contractului in cauza.

104 In continuare, Comisia a aratat ca, potrivit jurisprudentei, informatii comerciale sensibile, referitoare in special la strategiile comerciale ale intreprinderilor in cauza sau la relatiile lor comerciale, erau protejate de articolul 4 alineatul (2) prima liniuta din Regulamentul nr. 1049/2001. Pe de alta parte, riscurile comerciale potentiale, preturile aplicate si pragurile angajamentelor financiare convenite in cadrul unui contract cu caracter sensibil ar putea constitui la randul lor elemente comerciale sensibile, in special pentru contracte care ar fi inca in curs de executare. In speta, divulgarea unor astfel de fragmente din contractele de achizitie anticipata ar dezavantaja in mod clar intreprinderea in cauza fata de concurentii sai, intrucat nivelul de risc financiar acceptat de aceasta si informatiile privind strategia sa tarifara ar fi astfel aduse la cunostinta acestora. In aceste conditii, Comisia a considerat ca anumite aspecte financiare ale contractelor ar trebui sa ramana protejate in temeiul exceptiei privind protectia intereselor comerciale.

105 In sfarsit, Comisia a inlaturat pertinenta imprejurarii ca trei contracte de achizitie anticipata au facut obiectul unor scurgeri de informatii in mass-media.

106 Din aceste consideratii reiese ca Comisia a furnizat explicatii detaliate cu privire la natura informatiilor referitoare la avansuri si la platile anticipate ocultate si cu privire la modul in care divulgarea informatiilor respective putea aduce atingere in mod concret si efectiv intereselor comerciale ale intreprinderilor in cauza, fie intre ele, fie intre ele si societatile farmaceutice terte cu care s-ar afla in concurenta. In plus, aceste explicatii au tinut seama de schimburile dintre Comisie si cei sase deputati. Astfel, Comisia a indicat motivele pentru care contractele de achizitie anticipata ar fi relevante pentru contractele de achizitie ulterioare, precum si in cadrul negocierilor cu cumparatori din tari terte si motivele pentru care informatiile care facusera obiectul unor scurgeri de informatii in mass-media nu pot justifica derogarea de la confidentialitatea informatiilor mentionate.

107 Rezulta ca motivarea deciziei atacate permite reclamantelor sa inteleaga motivele specifice care au determinat Comisia sa oculteze, in parte, in contractele in cauza clauzele referitoare la avansuri sau la platile anticipate, iar instantei Uniunii sa isi exercite controlul asupra legalitatii ocultarilor respective, in sensul jurisprudentei amintite la punctele 34, 35 si 78 de mai sus.

108 Prin urmare, critica intemeiata pe motivarea insuficienta a deciziei atacate in aceasta privinta trebuie respinsa.

b) Cu privire la temeinicia motivarii deciziei atacate

109 In ceea ce priveste temeinicia motivelor invocate de Comisie pentru a justifica ocultarea partiala a clauzelor referitoare la avansuri sau la platile anticipate, trebuie sa se stabileasca daca, in conformitate cu jurisprudenta amintita la punctele 30, 31, 81 si 83 de mai sus, aceasta a furnizat explicatii plauzibile cu privire la faptul ca accesul la informatiile ocultate ar putea aduce atingere in mod concret si efectiv protectiei intereselor comerciale ale intreprinderilor in cauza si cu privire la faptul ca atingerea invocata ar putea fi considerata previzibila in mod rezonabil, iar nu pur ipotetica.

110 In speta, astfel cum se arata la punctele 100-105 de mai sus, din decizia atacata reiese ca Comisia a refuzat accesul integral la clauzele in discutie, inclusiv la calendarele si la modalitatile de plata, pentru a nu risca sa dezvaluie elemente financiare sensibile ale contractelor in cauza, si, in fine, referitoare la strategiile comerciale si tarifare ale intreprinderilor in cauza intr-o perioada caracterizata printr-o cerere puternica pentru vaccinuri impotriva COVID-19 si in cursul careia negocierile cu cumparatori din tari terte erau in curs sau cel putin puteau fi avute in vedere.

111 Dupa consultarea versiunilor integrale ale contractelor in cauza, Tribunalul constata ca clauzele referitoare la avansurile sau la platile anticipate, precum si modalitatile si termenele de plata sunt diferite. Pe de alta parte, reclamantele nu contesta nici contextul cererii puternice pentru vaccinuri impotriva COVID-19, nici imprejurarea ca negocierile cu cumparatori din tari terte erau in curs sau cel putin puteau fi avute in vedere la data adoptarii deciziei atacate.

112 Contrar celor sustinute de reclamante, imprejurarea ca intreprinderile in cauza au putut beneficia de aconturi provenite din fonduri publice pentru a dezvolta vaccinuri impotriva COVID-19 nu este de natura, ca atare, sa excluda caracterul sensibil din punct de vedere comercial al clauzelor referitoare la avansuri sau la platile anticipate sau ca acestea sa considere ca interesele lor comerciale nu pot fi protejate.

113 In aceasta privinta, potrivit jurisprudentei, daca o intreprindere cu capital public poate detine interese comerciale susceptibile de a fi protejate precum cele ale unei intreprinderi private (a se vedea in acest sens Hotararea din 27 februarie 2018, CEE Bankwatch Network/Comisia, T-307/16, EU:T:2018:97, punctul 108), situatia trebuie a fortiori sa fie aceeasi pentru o intreprindere privata, chiar daca aceasta contribuie la realizarea unor sarcini de interes public (Hotararea din 5 decembrie 2018, Falcon Technologies International/Comisia, T-875/16, nepublicata, EU:T:2018:877, punctul 49).

114 De asemenea, astfel cum arata Comisia, trebuie respins argumentul reclamantelor privind imprejurarea ca informatii referitoare la preturile vaccinurilor facusera obiectul unor scurgeri de informatii in mass-media.

115 Astfel, divulgarea neautorizata a unui document nu poate avea drept consecinta sa faca accesibil publicului un document care intra sub incidenta uneia dintre exceptiile prevazute la articolul 4 din Regulamentul nr. 1049/2001 (Hotararea din 25 octombrie 2013, Beninca/Comisia, T-561/12, nepublicata, EU:T:2013:558, punctul 55).

116 In plus, nu poate fi primit argumentul reclamantelor privind imprejurarea ca, in septembrie si in octombrie 2022, si anume la mai mult de sase luni dupa adoptarea deciziei atacate, doua intreprinderi (AstraZeneca si CureVac) fie ar fi declarat ca nu au dificultati le divulgarea publica a contractului lor de achizitie anticipata, fie ar fi dezvaluit „toate detaliile referitoare la preturi si la avansul primit”, ceea ce, potrivit reclamantelor, ar demonstra ca divulgarea informatiilor privind avansurile nu ar prezenta un risc pentru interesele comerciale ale intreprinderii in cauza.

117 Astfel, dupa cum s-a aratat la punctul 56 de mai sus, aprecierea temeiniciei aplicarii exceptiei privind protectia intereselor comerciale trebuie efectuata in raport cu faptele existente la data adoptarii deciziei atacate, iar nu in raport cu eventualele declaratii ale unui numar limitat de intreprinderi in cauza facute la mai mult de sase luni de la data adoptarii acestei decizii si al caror cuantum al avansurilor respective a fost, in orice caz, divulgat de Comisie.

118 Rezulta ca, in decizia atacata, Comisia a considerat in mod intemeiat ca divulgarea integrala a clauzelor referitoare la avansuri sau la platile anticipate ar putea furniza concurentilor intreprinderilor in cauza, precum si unor cumparatori terti informatii sensibile din punct de vedere comercial referitoare la strategiile comerciale si tarifare ale intreprinderilor in cauza.

119 Din cele de mai sus rezulta ca explicatiile Comisiei din decizia atacata cu privire la existenta unui risc previzibil in mod rezonabil, iar nu pur ipotetic de a aduce atingere protectiei intereselor comerciale ale intreprinderilor in cauza in ceea ce priveste divulgarea integrala a clauzelor referitoare la avansuri sau la platile anticipate sunt intemeiate.

120 In ceea ce priveste critica potrivit careia Comisia a aplicat in mod incoerent exceptia referitoare la protectia intereselor comerciale, aceasta critica se suprapune cu al treilea motiv, astfel incat trebuie examinata in cadrul motivului mentionat.

121 Avand in vedere cele de mai sus, al patrulea aspect al celui de al doilea motiv trebuie respins.

4. Cu privire la refuzul partial al accesului la clauzele referitoare la raspundere si la despagubire

122 Prin intermediul celui de al cincilea aspect al celui de al doilea motiv, reclamantele contesta caracterul suficient al motivarii deciziei atacate si temeinicia acesteia pentru a justifica respingerea partiala a accesului la clauzele privind raspunderea si despagubirea in temeiul exceptiei privind protectia intereselor comerciale, prevazuta la articolul 4 alineatul (2) prima liniuta din Regulamentul nr. 1049/2001.

123 In primul rand, reclamantele sustin ca ipoteza potrivit careia divulgarea integrala a clauzelor referitoare la raspundere si la despagubire ar putea da nastere la multiple actiuni in justitie abuzive si nejustificate nu este explicata, iar Comisia nu a precizat si nici nu a sustinut in ce mod divulgarea lor ar aduce atingere intereselor comerciale ale intreprinderilor in cauza.

124 In al doilea rand, reclamantele contesta consideratiile invocate in decizia atacata potrivit carora divulgarea integrala a clauzelor in discutie ar revela concurentilor intreprinderii in cauza „punctele slabe” ale acoperirii raspunderii sale si ar furniza concurentilor respectivi un avantaj concurential pe care l-ar putea exploata.

125 In al treilea rand, reclamantele contesta ca divulgarea integrala a clauzelor in discutie ar avea un impact asupra reputatiei generale a intreprinderilor in cauza. Motivul pentru care divulgarea lor ar avea un astfel de impact nu ar fi deloc explicat de Comisie. Astfel, daca se considera ca o societate este raspunzatoare pentru un prejudiciu legat de un produs cu defect, atingerea adusa reputatiei ar rezulta din acest prejudiciu, iar nu din clauzele negociate cu Comisia.

126 In al patrulea rand, reclamantele considera ca nu sunt sustinute nici trei consideratii suplimentare invocate in decizia atacata, potrivit carora divulgarea informatiilor ocultate ar dezvalui concurentilor intreprinderii in cauza costurile pe care o incalcare a contractului in cauza le-ar putea genera, precum si beneficiile reale ale contractului mentionat si ar aduce atingere intereselor comerciale ale intreprinderilor in cauza, in principal compromitand competitivitatea acestora pe pietele mondiale. In opinia reclamantelor, Comisia nu a prezentat suficiente elemente care sa demonstreze ca divulgarea informatiilor in cauza ar permite dezvaluirea continutului strategiei comerciale a intreprinderilor in cauza sau ar slabi pozitia concurentiala a acestora pe pietele mondiale. In plus, exemplele mentionate in decizia atacata nu ar ilustra caracterul sensibil al informatiilor ocultate.

127 Pe de alta parte, reclamantele sustin ca argumentatia Comisiei potrivit careia negocierile cu privire la clauzele referitoare la raspundere si la despagubire ar fi fost individuale este inselatoare. Potrivit reclamantelor, din cuprinsul punctului 76 din Raportul special 19/2022 al Curtii de Conturi Europene, intitulat „UE si achizitionarea de vaccinuri impotriva COVID-19”, ar reiesi ca aceste clauze ar fi aceleasi in contractele in cauza, astfel incat divulgarea lor nu ar putea afecta interesele comerciale ale intreprinderilor in cauza.

128 In stadiul replicii, reclamantele sustin ca, chiar in ipoteza in care Comisia ar fi dovedit ca divulgarea informatiilor ocultate ar aduce o atingere concreta si efectiva intereselor comerciale ale intreprinderilor in cauza, interesul public pe care il prezinta divulgarea lor ar prima asupra intereselor comerciale mentionate.

129 Comisia contesta aceasta argumentatie.

130 Comisia sustine ca clauzele in discutie au aceeasi relevanta economica si financiara precum orice alt element de cost pentru intreprinderea in cauza si au facut obiectul unor negocieri individuale.

131 In primul rand, Comisia apreciaza ca este eronat sa se afirme ca divulgarea clauzelor respective nu ar determina riscul unei actiuni in repararea unor prejudicii strategice si speculative impotriva intreprinderilor in cauza.

132 Astfel, potrivit Comisiei, divulgarea integrala a clauzelor in cauza ar creste numarul de actiuni in despagubire, indiferent daca sunt sau nu sunt intemeiate, impotriva intreprinderii in cauza, intrucat aceasta ar da reclamantei mai multe argumente pe baza carora sa incerce sa stabileasca caracterul defectuos al vaccinului. Pe de alta parte, acest risc ar fi cu atat mai concret cu cat definitia prejudiciilor pentru care intreprinderea in cauza ar putea fi despagubita a fost deja divulgata in anumite contracte, si anume in documentul 5. In plus, divulgarea detaliilor despagubirii aflate in sarcina statului membru in cauza ar putea avea o incidenta asupra sarcinii probei in ceea ce priveste caracterul defectuos al produsului. Astfel, cunoasterea acestor detalii ar putea avea ca efect simplificarea sau ingreunarea sarcinii care consta in demonstrarea raspunderii producatorului vaccinului. Aceasta apreciaza, asadar, ca riscul unui litigiu masiv si al unor consecinte financiare foarte importante pentru o singura intreprindere nu este abstract.

133 In al doilea rand, Comisia sustine ca decizia atacata explica corespunzator cerintelor legale motivele pentru care divulgarea integrala a clauzelor in discutie ar avea repercusiuni comerciale negative pentru intreprinderile in cauza. Astfel, clauzele mentionate nu ar fi „clauze standard”, ci ar fi facut obiectul unor negocieri individuale, a caror redactare finala ar reprezenta acceptarea de catre intreprindere a unui risc financiar printre altele in cadrul unui acord complex. In cazul in care acestea ar fi divulgate integral, o evaluare comparativa ar putea conduce la o perceptie negativa nejustificata privind anumite produse. In plus, jurisprudenta ar admite invocarea exceptiei referitoare la protectia intereselor comerciale de catre Comisie din cauza atingerii aduse reputatiei unui operator activ pe o piata. Pe de alta parte, Comisia sustine ca nici macar o clauza de despagubire pe deplin aplicabila nu repara toate despagubirile cauzate printr-o obligare la plata de daune interese unei victime, in special imaginii si reputatiei intreprinderii condamnate. Astfel, divulgarea integrala a clauzelor referitoare la raspundere si la despagubire, si anume situatiile in care o intreprindere este sau nu este despagubita, ar avea in mod incontestabil un efect asupra intereselor sale comerciale.

134 In al treilea rand, Comisia arata ca reclamantele sustin ca, in speta, atingerea efectiva si concreta adusa intereselor comerciale care rezulta din divulgarea respectivelor clauze nu a fost dovedita si ca, chiar daca ar fi justificat o astfel de atingere, ar exista un interes public superior care sa justifice divulgarea lor. Potrivit Comisiei, decizia atacata explica consecintele negative pe care divulgarea acestor informatii le-ar determina in speta pentru intreprinderile in cauza. Or, imprejurarea ca decizia atacata ar invoca existenta unui risc de atingere efectiva si concreta a intereselor comerciale nu ar insemna ca acest risc nu ar fi sustinut sau ca ar fi speculativ. Pe de alta parte, argumentatia reclamantelor ar fi contradictorie in masura in care afirma ca ar fi esential sa se stabileasca daca intreprinderile in cauza vor fi trase la raspundere pentru prejudicii in cazul unor efecte nefaste ale vaccinurilor, pretinzand in acelasi timp ca consecintele divulgarii clauzelor in discutie pentru intreprinderile respective, astfel cum au fost invocate de Comisie, ar fi speculative si ipotetice.

a) Cu privire la motivarea deciziei atacate

135 In speta, la punctul 2.1.1 din decizia atacata, Comisia a indicat ca informatiile ocultate in temeiul exceptiei referitoare la protectia intereselor comerciale, prevazuta la articolul 4 alineatul (2) prima liniuta din Regulamentul nr. 1049/2001, contineau elemente sensibile din punct de vedere comercial referitoare in special la raspundere si la despagubire. Comisia a mentionat ca divulgarea integrala a unor astfel de informatii ar putea dezvalui concurentilor intreprinderii in cauza beneficiul precis care rezulta din negocierea pentru intreprinderea respectiva.

136 In continuare, la punctul 2.1.4, mai intai, Comisia a abordat in esenta raspunderea extracontractuala a intreprinderilor in cauza fata de terti, in special pentru reactiile adverse care decurg din utilizarea vaccinului, si clauzele referitoare la eventuala despagubire, si anume rambursarea de catre statele membre a intreprinderilor in cauza, in ipoteza in care acestea din urma ar fi obligate sa plateasca daune interese unor terti in temeiul raspunderii lor extracontractuale. In continuare, Comisia a abordat diverse aspecte ale raspunderii contractuale a intreprinderilor in cauza.

137 Astfel, Comisia a precizat ca divulgarea integrala a clauzelor in discutie risca sa aduca atingere intereselor comerciale ale intreprinderilor mentionate in trei privinte.

138 In primul rand, o cunoastere precisa a limitelor raspunderii intreprinderii in cauza ar permite un comportament strategic in privinta sa, in masura in care aceasta s-ar putea confrunta cu consecintele economice ale mai multor actiuni in justitie, initiate in mod abuziv si nejustificat, numai in scopul de a primi o despagubire legata de utilizarea vaccinului sau. In al doilea rand, divulgarea integrala a clauzelor referitoare la despagubirea intreprinderilor in cauza de catre statele membre, in special a celor care definesc conditiile exacte in care este exclusa o despagubire de catre statul membru, ar dezvalui inevitabil concurentilor intreprinderii in cauza, inclusiv celor care nu produc vaccinuri, „punctele slabe” ale acoperirii raspunderii sale si le-ar oferi un avantaj concurential pe care l-ar putea exploata. In al treilea rand, o cunoastere precisa a limitelor raspunderii intreprinderii in cauza ar avea de asemenea un impact asupra reputatiei sale generale in randul consumatorilor si al partenerilor sai comerciali potentiali. Potrivit Comisiei, aceste motive ar explica ratiunile pentru care anumite pasaje referitoare la derogarea de la clauza privind despagubirea, si anume conditiile in care o anumita intreprindere vizata nu va fi despagubita, nu pot fi divulgate. In acest cadru, Comisia a facut referire, cu titlu de exemplu, la ocultarile din clauza I.12 din documentul 4.

139 In continuare, Comisia a aratat ca anumite clauze privind raspunderea contractuala ar avea o dimensiune comerciala evaluata si negociata cu intreprinderea in cauza, a carei divulgare ar dezvalui concurentilor acesteia din urma informatii privind capacitatea sa si strategia sa interna, in special in masura in care aceste informatii ar fi de natura sa permita cunoasterea cu precizie a costurilor pe care le-ar putea genera o reziliere a contractului pentru aceasta intreprindere. Comisia si-a ilustrat afirmatiile prin exemple de clauze precise.

140 Comisia a precizat ca informatiile ocultate erau sensibile din punct de vedere comercial. Pe de o parte, divulgarea acestor informatii ar permite cunoasterea cu precizie a costurilor pe care le-ar putea genera o incalcare a contractului pentru intreprinderile in cauza. Pe de alta parte, divulgarea acestor informatii s-ar putea dovedi prejudiciabila pentru intreprinderile in cauza, intrucat ele ar oferi concurentilor acesteia din urma o idee foarte realista cu privire la beneficiile reale obtinute in temeiul contractului in cauza, in timp ce, la momentul adoptarii deciziei atacate, aceleasi intreprinderi negociau contracte pentru livrarea de vaccinuri impotriva COVID-19 cu cumparatori din tari terte, concurenta in aceasta privinta exercitandu-se pe o piata mondiala. Comisia a mai precizat ca acest potential conflict cu interesele comerciale ale intreprinderilor in cauza ar fi cu atat mai prejudiciabil cu cat executarea anumitor contracte era pe punctul de a incepe, cum era cazul, la momentul adoptarii deciziei atacate, in special al documentelor 7 si 11.

141 In sfarsit, Comisia a subliniat ca, in acest context, piata mondiala pe care intreprinderile in cauza isi desfasurau activitatile trebuia luata in considerare in evaluarea efectelor divulgarii clauzelor in discutie in temeiul Regulamentului nr. 1049/2001. Aceasta a aratat ca, la evaluarea aplicabilitatii exceptiei privind protectia intereselor comerciale, au fost luati in considerare diferiti factori, in special situatia specifica a fiecarui producator de vaccinuri pe piata, caracteristicile sale, relatiile sale cu alti actori comerciali, strategiile sale comerciale si de afaceri si utilizarea pe care concurentii sai ar putea sa o dea informatiilor divulgate. Comisia a concluzionat ca divulgarea integrala a contractelor incheiate cu intreprinderile in cauza ar constitui o atingere adusa intereselor comerciale ale acestora din urma, in principal compromitand competitivitatea acestora pe pietele mondiale.

142 Din aceste consideratii rezulta ca au fost furnizate explicatii de catre Comisie cu privire la caracterul sensibil din punct de vedere comercial al informatiilor cuprinse in clauzele referitoare la raspundere si la despagubire. De asemenea, Comisia a explicat corespunzator cerintelor legale modul in care, in opinia sa, divulgarea integrala a clauzelor respective ar putea aduce atingere in mod concret si efectiv intereselor comerciale ale intreprinderilor in cauza, fie intre ele, fie intre ele si terti cu care s-ar afla in concurenta.

143 Rezulta ca motivele deciziei atacate permit reclamantelor sa inteleaga motivele specifice care au determinat Comisia sa oculteze, in parte, in contractele in cauza, clauzele referitoare la raspunderea intreprinderilor in cauza, atat contractuala, cat si extracontractuala, precum si clauzele referitoare la eventuala despagubire de catre statele membre a eventualelor obligatii suportate de intreprinderile in cauza in cazul angajarii raspunderii lor extracontractuale, iar instantei Uniunii sa isi exercite controlul asupra legalitatii ocultarilor respective, in sensul jurisprudentei amintite la punctele 34, 35 si 78 de mai sus.

144 Prin urmare, critica intemeiata pe motivarea insuficienta a deciziei atacate in aceasta privinta trebuie respinsa.

b) Cu privire la temeinicia motivarii deciziei atacate

145 In ceea ce priveste temeinicia motivelor invocate de Comisie pentru a justifica ocultarea partiala a clauzelor referitoare la raspundere si la despagubire, trebuie sa se stabileasca daca, in conformitate cu jurisprudenta amintita la punctele 30, 31, 81 si 83 de mai sus, aceasta a furnizat explicatii plauzibile cu privire la faptul ca accesul la informatiile ocultate ar putea aduce atingere in mod concret si efectiv protectiei intereselor comerciale ale intreprinderilor in cauza si cu privire la faptul ca atingerea invocata ar putea fi considerata previzibila in mod rezonabil, iar nu pur ipotetica.

1) Cu privire la clauzele referitoare la raspunderea contractuala

146 In speta, astfel cum se arata la punctele 139-141 de mai sus, din decizia atacata reiese ca Comisia a refuzat accesul integral la clauzele referitoare la raspunderea contractuala a intreprinderilor in cauza pentru a nu risca sa dezvaluie informatii pretins sensibile din punct de vedere comercial referitoare la riscurile identificate privind punerea in aplicare a contractelor in cauza si la pragurile financiare acceptate in privinta riscurilor mentionate de intreprinderile mentionate, intr-o perioada caracterizata printr-o cerere puternica pentru vaccinurile impotriva COVID-19 si in cursul careia negocierile cu cumparatori din tari terte erau in curs sau cel putin puteau fi avute in vedere.

147 Dupa consultarea versiunilor integrale ale contractelor in cauza, Tribunalul constata ca clauzele referitoare la raspunderea intreprinderilor in cauza in cazul incalcarii, al rezilierii sau al suspendarii respectivelor contracte, in special in legatura cu intarzieri de livrare sau cu livrari lipsa, sunt diferite. Pe de alta parte, reclamantele nu contesta nici contextul cererii puternice pentru vaccinuri impotriva COVID-19, nici imprejurarea ca negocierile cu cumparatori din tari terte erau in curs sau cel putin puteau fi avute in vedere.

148 Rezulta ca, in decizia atacata, Comisia a considerat in mod intemeiat ca divulgarea integrala a clauzelor respective ar putea furniza concurentilor intreprinderilor in cauza, precum si cumparatorilor terti informatii sensibile din punct de vedere comercial referitoare la elemente de costuri, la capacitatile si la strategiile lor interne si la pragurile financiare acceptate. (a se vedea in acest sens Hotararea din 12 octombrie 2022, Saure/Comisia, T-524/21, EU:T:2022:632, punctele 99-102).

149 Din cele de mai sus rezulta ca explicatiile Comisiei din decizia atacata cu privire la existenta unui risc previzibil in mod rezonabil, iar nu ipotetic de a aduce atingere protectiei intereselor comerciale ale intreprinderilor in cauza in ceea ce priveste divulgarea integrala a clauzelor referitoare la raspunderea contractuala a intreprinderilor mentionate sunt intemeiate.

150 In ceea ce priveste critica potrivit careia Comisia a aplicat in mod incoerent exceptia referitoare la protectia intereselor comerciale, aceasta critica se suprapune cu al treilea motiv, astfel incat trebuie examinata in cadrul motivului mentionat.

2) Cu privire la clauzele referitoare la despagubire

151 Cu titlu introductiv, trebuie aratat ca, potrivit articolelor 1 si 12 din Directiva 85/374/CEE a Consiliului din 25 iulie 1985 de apropiere a actelor cu putere de lege si a actelor administrative ale statelor membre cu privire la raspunderea pentru produsele cu defect (JO 1985, L 210, p. 29, Editie speciala, 15/vol. 01, p. 183), producatorul este raspunzator pentru prejudiciul cauzat de un defect al produsului sau, iar raspunderea sa nu poate fi limitata sau inlaturata fata de persoana prejudiciata printr-o clauza limitativa sau privind exonerarea de raspundere. Astfel, dupa cum a recunoscut Comisia in sedinta, in lipsa unei modificari a Directivei 85/374, nici Comisia, nici statele membre nu aveau dreptul sa deroge de la dispozitiile directivei mentionate.

152 Pe de alta parte, nicio dispozitie din Directiva 85/374 nu interzice ca un tert, in speta un stat membru, sa ramburseze daunele interese pe care un producator le-ar fi platit din cauza caracterului defectuos al produsului sau.

153 In plus, Tribunalul observa ca articolul 6 al treilea paragraf din Acordul din 16 iunie 2020 privind achizitionarea de vaccinuri impotriva COVID-19 incheiat intre Comisie si statele membre a fost publicat pe site-ul internet al Comisiei la 7 septembrie 2020 si divulgat in intregime ca anexa la contractele in cauza, cu exceptia documentului 1. Aceasta dispozitie are in vedere un mecanism de despagubire a intreprinderilor in cauza de catre statele membre cu privire la costurile economice, si anume eventualele daune interese, care ar reveni in mod normal intreprinderilor mentionate in temeiul raspunderii lor pentru vaccinurile lor. De asemenea, Comunicarea COM(2020) 245 final, mentionata la punctul 3 de mai sus, prevede ca acest mecanism trebuia analizat ca o „polita de asigurare”, care consta in transferul unei parti a riscului economic asupra industriei farmaceutice catre autoritatile publice, in schimbul caruia statele membre erau asigurate sa beneficieze de un acces echitabil si la preturi accesibile la un vaccin daca acesta urma sa fie gasit.

154 Rezulta din cele ce preceda ca, pe de o parte, mecanismul de despagubire a intreprinderilor vizate de statele membre nu afecteaza cu nimic regimul raspunderii juridice a intreprinderilor mentionate in temeiul Directivei 85/374 si, pe de alta parte, aceasta informatie intra deja in domeniul public la momentul depunerii cererii initiale de acces si al adoptarii deciziei atacate.

155 Dupa consultarea versiunilor integrale ale contractelor in cauza, Tribunalul constata ca, desi toate contractele de achizitie anticipata si contractele de achizitie contin o clauza referitoare la despagubire, la fel cum se prevazuse la articolul 6 din acordul din 16 iunie 2020 privind achizitionarea de vaccinuri impotriva COVID-19 incheiat intre Comisie si statele membre, continutul detaliat al respectivelor clauze nu este identic. In acest cadru, Tribunalul subliniaza existenta unor diferente in ceea ce priveste, in primul rand, situatiile precise in care s-a convenit ca despagubirea de catre statul membru nu ar fi aplicabila, majoritatea situatiilor mentionate ramanand totusi in mod global similare in contractele in cauza, in al doilea rand, domeniul de aplicare temporal sau material al eventualei despagubiri si, in al treilea rand, modalitatile de gestionare a apararii eventualelor actiuni in despagubire si de punere in aplicare a unei eventuale despagubiri.

156 Odata facute aceste precizari, ramane sa se stabileasca daca Comisia a refuzat in mod intemeiat divulgarea mai larga, chiar integrala, a clauzelor referitoare la despagubire.

157 In aceasta privinta, nu poate fi retinut primul motiv invocat in decizia atacata, si anume faptul ca o cunoastere precisa a limitelor raspunderii intreprinderii in cauza ar permite un comportament strategic in privinta sa, in masura in care aceasta ar putea fi confruntata cu consecintele economice ale mai multor actiuni in justitie, initiate in mod abuziv si nejustificat, numai in scopul de a primi o despagubire legata de utilizarea vaccinului sau.

158 Astfel, chiar daca faptul ca o societate este expusa unor actiuni in despagubire poate avea in mod indubitabil drept consecinta costuri ridicate, fie in ceea ce priveste resursele economice, timpul sau personalul, inclusiv in ipoteza in care astfel de actiuni ar fi ulterior respinse ca nefondate, dreptul tertilor prejudiciati eventual de un vaccin cu defect de a introduce actiuni in raspundere impotriva intreprinderilor in cauza se intemeiaza pe legislatia nationala de transpunere a Directivei 85/374. Acest drept la o cale de atac este independent de existenta si de continutul clauzelor referitoare la despagubire.

159 In plus, interesul intreprinderilor in cauza de a evita astfel de actiuni in despagubire, in ipoteza in care ar fi produs efectiv si ar fi pus in circulatie un vaccin cu defect, nu poate fi calificat drept interes comercial si, in orice caz, nu constituie un interes demn de protectie, avand in vedere in special dreptul oricarei persoane de a solicita repararea prejudiciului care i-ar fi fost cauzat de un produs cu defect (a se vedea prin analogie Hotararea din 15 decembrie 2011, CDC Hydrogene Peroxide/Comisia, T-437/08, EU:T:2011:752, punctul 49 si jurisprudenta citata). De asemenea, dorinta de a evita sa fie expusa unor costuri mai importante legate de o procedura judiciara nu constituie un interes protejat in temeiul articolului 4 alineatul (2) prima liniuta din Regulamentul nr. 1049/2001 (a se vedea in acest sens Hotararea din 28 iunie 2019, Intercept Pharma si Intercept Pharmaceuticals/EMA, T-377/18, nepublicata, EU:T:2019:456, punctele 55 si 56).

160 In plus, decizia atacata nu cuprinde niciun element care sa permita sa se concluzioneze ca divulgarea mai larga a mecanismului de despagubire a intreprinderilor in cauza ar putea fi la originea unor actiuni introduse impotriva acestora din urma. Astfel, asemenea actiuni vor avea in continuare ca obiect condamnarea producatorului de vaccinuri la repararea prejudiciului suferit, indiferent de identitatea entitatii care, in final, va suporta daunele interese platite.

161 In aceste conditii, Tribunalul considera ca al doilea motiv invocat in decizia atacata pentru a refuza divulgarea mai larga a clauzei privind despagubirea nu demonstreaza, astfel cum impune jurisprudenta citata la punctul 31 de mai sus, existenta unui risc previzibil, iar nu pur ipotetic pentru interesele comerciale ale intreprinderilor in cauza.

162 Al doilea motiv invocat in decizia atacata pentru a refuza divulgarea integrala a clauzelor referitoare la despagubire, in special a celor care definesc conditiile exacte in care este exclusa o despagubire de catre statul membru, este ca o astfel de divulgare ar dezvalui in mod inevitabil concurentilor intreprinderii in cauza, inclusiv celor care nu produc vaccinuri, „punctele slabe” ale acoperirii raspunderii sale si le-ar oferi un avantaj concurential pe care l-ar putea exploata, de exemplu, in anunturi publicitare si in anunturi publicitare comparative.

163 In aceasta privinta, trebuie amintit ca motivul pentru care clauzele referitoare la despagubire au fost integrate in contractele in cauza, si anume compensarea riscurilor la care se expun intreprinderile in cauza legate de scurtarea termenului de dezvoltare a vaccinurilor, intra in domeniul public inainte de adoptarea deciziei atacate.

164 In plus, toate contractele in cauza contin o clauza referitoare la despagubire care, pe de alta parte, enumera, in mod global similar, situatiile specifice principale in care despagubirea intreprinderii in cauza de catre statul membru este exclusa.

165 Din moment ce toate intreprinderile in cauza beneficiau, pentru un motiv identificat si legitim, de o clauza referitoare la despagubire, decizia atacata nu cuprinde niciun element care sa permita sa se concluzioneze ca, in cazul unei divulgari mai largi a clauzei referitoare la despagubire, riscul de a aduce atingere intereselor comerciale ale intreprinderilor in cauza, in special prin conferirea unui avantaj concurential unor intreprinderi in cauza fata de altele, era, la data adoptarii sale, previzibil in mod rezonabil, iar nu pur ipotetic.

166 In aceste conditii, Tribunalul considera ca al doilea motiv invocat in decizia atacata pentru a refuza divulgarea mai larga a clauzei privind despagubirea nu demonstreaza, astfel cum impune jurisprudenta citata la punctul 31 de mai sus, existenta unui risc previzibil, iar nu pur ipotetic pentru interesele comerciale ale intreprinderilor in cauza.

167 In ceea ce priveste al treilea motiv invocat in decizia atacata pentru a refuza divulgarea integrala a clauzei referitoare la despagubire, in special a conditiilor in care despagubirea de catre statul membru este exclusa, si anume faptul ca o cunoastere precisa a limitelor raspunderii intreprinderilor in cauza ar avea repercusiuni asupra reputatiilor lor in randul consumatorilor si al eventualilor lor parteneri comerciali, trebuie aratat ca, contrar celor afirmate de reclamante, o atingere adusa reputatiei unei intreprinderi constituie cu siguranta o atingere adusa intereselor sale comerciale, in masura in care reputatia oricarui operator activ pe o piata este esentiala pentru realizarea activitatilor sale economice pe piata (a se vedea in acest sens Hotararea din 5 decembrie 2018, Falcon Technologies International/Comisia, T-875/16, nepublicata, EU:T:2018:877, punctele 51 si 53).

168 Cu toate acestea, pentru aceleasi motive precum cele expuse la punctele 163-165 de mai sus, decizia atacata nu cuprinde niciun element care sa permita in mod rezonabil sa se concluzioneze ca, in cazul divulgarii mai largi a clauzei referitoare la despagubire, riscul de a aduce atingere intereselor comerciale ale intreprinderilor in cauza, in special reputatiilor acestora, era, la data adoptarii sale, previzibil in mod rezonabil, iar nu pur ipotetic.

169 In aceste conditii, Tribunalul considera ca al doilea motiv invocat in decizia atacata pentru a refuza divulgarea mai larga a clauzei privind despagubirea nu demonstreaza, astfel cum impune jurisprudenta citata la punctul 31 de mai sus, existenta unui risc previzibil, iar nu pur ipotetic pentru interesele comerciale ale intreprinderilor in cauza.

170 Avand in vedere cele de mai sus, al cincilea aspect al celui de al doilea motiv este intemeiat in ceea ce priveste clauzele referitoare la despagubirea contractelor in cauza.

171 Rezulta ca al cincilea aspect al celui de al doilea motiv trebuie admis in parte in ceea ce priveste dispozitiile referitoare la despagubire si trebuie respins in parte in ceea ce priveste clauzele referitoare la raspunderea contractuala a intreprinderilor in cauza.

5. Cu privire la refuzul partial al accesului la calendarele de livrare

172 Prin intermediul celui de al saselea aspect al celui de al doilea motiv, reclamantele reproseaza Comisiei ca a ocultat calendarele de livrare a vaccinurilor intreprinderilor in cauza si ca nu a justificat suficient aplicarea exceptiei referitoare la protectia intereselor comerciale in aceasta privinta. In opinia acestora, informatiile respective nu ar constitui informatii sensibile din punct de vedere comercial, iar riscul de a aduce atingere intereselor comerciale ale intreprinderilor in cauza ar fi ipotetic.

173 Comisia contesta aceasta argumentatie.

174 In speta, prin decizia atacata, Comisia a ocultat calendarele de livrare, in sens strict, si anume volumul dozelor si periodicitatea livrarilor, in documentele 3 si 8-13.

175 In decizia atacata, Comisia a aratat ca calendarele de livrare, precum si obligatiile contractuale aferente acestora constituiau informatii sensibile din punct de vedere comercial pentru intreprinderile in cauza, a caror divulgare ar dezvalui eventualilor lor concurenti informatii privind capacitatea si strategiile lor comerciale interne. In aceasta categorie s-ar afla, de exemplu, articolul I.4.7.1 si urmatoarele din documentul 12, articolul II.14 din documentul 13 si articolul I.4.7 din documentul 8. Comisia a aratat de asemenea ca aceste informatii ar evidentia cu precizie costurile pe care le-ar putea genera o incalcare a contractului pentru intreprinderea in cauza, din moment ce ele contin, daca este cazul, norme referitoare la daune interese forfetare in caz de intarziere la livrare sau de livrare lipsa. Aceste informatii ar fi cu atat mai sensibile tinand seama de contextul foarte concurential in care intervin intreprinderile in cauza, intrucat aceste intreprinderi negociaza si se afla in concurenta la nivel mondial pentru a furniza vaccinuri impotriva COVID-19 si unor cumparatori situati in afara Uniunii. Acest conflict potential cu interesele comerciale ale intreprinderilor in cauza ar fi cu atat mai prejudiciabil cu cat executarea contractelor era pe punctul de a incepe, cum era cazul, la momentul adoptarii deciziei atacate, de exemplu, al documentelor 7 si 11. Pe de alta parte, Comisia a precizat ca, la evaluarea aplicabilitatii exceptiei referitoare la protectia intereselor comerciale, luase in considerare situatia speciala a intreprinderilor in cauza, precum si stadiul executarii contractului in cauza.

176 In aceasta privinta, Tribunalul considera ca elementele invocate de Comisie justifica sa se considere ca informatiile cu privire la calendarele de livrare ocultate constituie informatii comerciale sensibile si sunt suficiente pentru a permite sa se concluzioneze in sensul existentei unui risc previzibil in mod rezonabil, iar nu pur ipotetic ca divulgarea acestor informatii sa aduca atingere protectiei intereselor comerciale ale intreprinderilor in cauza (a se vedea in acest sens Hotararea din 3 iulie 2014, Consiliul/in’t Veld, C-350/12 P, EU:C:2014:2039, punctul 52 si jurisprudenta citata).

177 Astfel, dupa consultarea versiunilor integrale ale contractelor in cauza, Tribunalul constata ca informatiile privind calendarele de livrare ocultate ofera o imagine de ansamblu a elementelor pertinente si recente referitoare la capacitatile si strategiile comerciale interne ale intreprinderilor in cauza, la conditiile livrarilor si la modalitatile, volumele si periodicitatile de livrare, precum si la consecintele pentru intreprinderile mentionate in cazul unor livrari lipsa sau intarziate. Astfel, la momentul adoptarii deciziei atacate, nu putea fi inlaturata existenta posibila a unui risc previzibil in mod rezonabil, iar nu pur ipotetic de a aduce atingere strategiilor comerciale interne ale intreprinderilor in cauza.

178 Avand in vedere cele de mai sus, al saselea aspect al celui de al doilea motiv trebuie respins.

6. Cu privire la refuzul partial al accesului la clauzele referitoare la donatii si la revanzari

179 Prin intermediul celui de al saptelea aspect al celui de al doilea motiv si la fel ca primul motiv (a se vedea punctele 17 si 25 de mai sus), reclamantele reproseaza Comisiei ca a ocultat in mare masura clauzele referitoare la donatiile si la revanzarile de vaccinuri in contractele in cauza si ca nu a justificat in mod suficient aplicarea exceptiei referitoare la protectia intereselor comerciale in aceasta privinta. In opinia acestora, riscul de a se aduce atingere intereselor comerciale ale intreprinderilor in cauza ar fi ipotetic. Pe de alta parte, aceste informatii ar fi de mare interes pentru sanatatea publica a unor tari terte. Comisia ar fi trebuit sa puna in balanta ipotetica atingere adusa intereselor comerciale ale intreprinderilor in cauza cu interesul public al transparentei, din moment ce vaccinarea la nivel mondial ar fi de cea mai mare importanta pentru protectia sanatatii umane in cadrul Uniunii si in tarile terte.

180 Comisia contesta aceasta argumentatie.

181 Potrivit Comisiei, tinand seama de contextul in care au fost negociate contractele in cauza, clauzele referitoare la donatii si la revanzari ar privi esenta tranzactiilor comerciale, iar divulgarea lor ar aduce atingere intereselor comerciale legitime ale intreprinderilor in cauza, in special in privinta capacitatii si a strategiilor lor comerciale interne, astfel cum se invoca in decizia atacata. Aceasta sustine ca nedivulgarea lor urmareste sa pastreze puterea de apreciere a statului membru si a intreprinderii in cauza in ceea ce priveste evaluarea unei eventuale revanzari sau donatii si in cadrul unor eventuale acorduri trilaterale cu tari terte. Or, o divulgare integrala a clauzelor mentionate ar subordona astfel de decizii unor elemente straine intereselor comerciale si ar putea avea consecinte financiare importante pentru intreprinderea in cauza, in special in materie de despagubire, si ar furniza concurentilor acesteia informatii comerciale utile pe care le-ar putea exploata impotriva intreprinderii in tarile terte. Aceste clauze ar avea, asadar, o dimensiune comerciala. Aceasta contesta argumentatia reclamantelor potrivit careia clauzele respective nu pot fi considerate confidentiale din punct de vedere comercial din cauza interesului major pentru sanatatea publica in afara Uniunii, din moment ce consideratii legate de sanatatea publica nu pot fi elementul determinant in aceasta privinta.

182 In speta, prin decizia atacata, Comisia a ocultat integral clauzele referitoare la donatii si la revanzari in documentele 7 si 11. Aceasta a cenzurat partial documentele 3, 4, 6, 8, 9, 12 si 13, eliminand aceste clauze.

183 Cu toate acestea, decizia atacata, care expune motivele care ar justifica nedivulgarea, integrala sau partiala, a unei intregi categorii de informatii in contractele in cauza, nu lasa sa se intrevada in mod expres, nici macar in mod succint, motivele pentru care clauzele referitoare la donatii si la revanzari au fost ocultate.

184 Aceasta concluzie nu poate fi repusa in discutie de argumentatia dezvoltata de Comisie in inscrisurile sale, potrivit careia clauzele referitoare la donatii si la revanzari ar avea o dimensiune comerciala sensibila pentru intreprinderile in cauza in legatura cu eventuale acorduri trilaterale, in special in materie tarifara, de despagubire si de suportare a costurilor, si, in consecinta, cu relatiile lor comerciale potentiale viitoare. Astfel, aceste explicatii nu au fost invocate in decizia atacata si nu pot fi deduse din cele care figureaza in aceasta.

185 De asemenea, aceasta concluzie nu poate fi repusa in discutie nici de afirmatia Comisiei din sedinta potrivit careia punctul 2.1.1 din decizia atacata ar contine un inceput de motivare cu privire la clauzele referitoare la donatii si la revanzari. Desigur, acest punct arata ca „pasajele cenzurate din contractele la care [reclamantele] solicita accesul contin informatii care, daca sunt divulgate, ar putea dauna competitivitatii intreprinderilor in cauza pe piata mondiala a productiei si comercializarii produselor farmaceutice in cauza”. Totusi, aceasta teza este atat de generala incat s-ar putea referi la aproape toate clauzele contractelor in cauza si nu lasa sa se intrevada preocuparile concrete ale intreprinderilor in cauza sau chiar ale statelor membre referitoare la evaluarea eventualelor donatii sau revanzari in cazul divulgarii mai largi a clauzelor in discutie.

186 Rezulta ca Comisia nu a furnizat explicatii suficiente care sa permita sa se stabileasca in ce mod accesul la clauzele privind donatiile si revanzarile ar putea aduce atingere in mod concret si efectiv intereselor comerciale ale intreprinderilor in cauza.

187 Avand in vedere cele de mai sus, reclamantele sustin, asadar, in mod intemeiat ca Comisia a incalcat articolul 4 alineatul (2) prima liniuta din Regulamentul nr. 1049/2001 prin faptul ca a refuzat sa acorde acces la clauzele referitoare la donatii si la revanzari.

188 Rezulta ca al saptelea aspect al celui de al doilea motiv trebuie admis.

7. Concluzie cu privire la al doilea motiv

189 Pentru motivele expuse la punctele 151-171 si la punctele 182-187 de mai sus, al cincilea si al saptelea aspect ale celui de al doilea motiv trebuie admise, iar decizia atacata trebuie anulata in ceea ce priveste clauzele referitoare la despagubire, precum si la donatii si la revanzari, iar al doilea motiv trebuie respins in rest.

C. Cu privire la al treilea motiv, intemeiat pe aplicarea incoerenta a Regulamentului nr. 1049/2001, care a condus la o incalcare a acestuia, si pe o incalcare a principiului bunei administrari, intrucat Comisia nu a ocultat, in aceeasi masura, clauze sau informatii de aceeasi natura

190 Prin intermediul celui de al treilea motiv, reclamantele reproseaza Comisiei ca a ocultat in mod incoerent anumite dispozitii si informatii de aceeasi natura, chiar identice, in unele dintre contractele in cauza, dar nu si in altele. Pe de alta parte, Comisia nu ar fi explicat nici motivul unor astfel de divergente, nici modul in care divulgarea informatiilor ocultate ar fi adus atingere intereselor comerciale ale intreprinderilor in cauza. Reclamantele considera ca incoerentele din ocultari ar arata ca avizul intreprinderii in cauza ar fi fost pur si simplu urmat de Comisie si sustin, in stadiul replicii, ca aceste incoerente ar constitui o incalcare a principiului bunei administrari.

191 In acest cadru, reclamantele evidentiaza, pe de o parte, clauzele referitoare la drepturile de proprietate intelectuala si clauzele referitoare la avansuri sau la platile anticipate.

192 Reclamantele invoca critici similare in cadrul primului motiv, referitor la definitii, precum si in cadrul aspectelor al treilea-al cincilea ale celui de al doilea motiv, referitoare la clauzele in materie de proprietate intelectuala, la avansuri si la platile anticipate si la clauzele referitoare la raspundere si la despagubire.

193 Comisia contesta aceasta argumentatie.

194 In aceasta privinta, Tribunalul aminteste ca articolul 41 alineatul (2) litera (c) din carta prevede ca dreptul la buna administrare include obligatia administratiei de a-si motiva deciziile.

195 In ceea ce priveste documentele care provin de la terti, articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1049/2001 precizeaza ca institutia Uniunii consulta tertii pentru a stabili daca se pot aplica exceptiile prevazute la articolul 4 alineatul (1) sau (2) din regulamentul mentionat, cu exceptia cazului in care exista certitudinea ca documentul trebuie sau nu trebuie divulgat. In cazul in care institutia vizata considera ca este clar ca accesul la un document provenit de la un tert trebuie sa fie refuzat in temeiul exceptiilor prevazute la alineatul (1) sau (2) al aceluiasi articol, ea refuza accesul solicitantului chiar fara a trebui sa consulte tertul de la care provine documentul, indiferent daca anterior tertul respectiv s-a opus sau nu unei cereri de acces la aceleasi documente prezentate in temeiul acestui regulament.

196 In ceea ce priveste marja de apreciere a institutiilor Uniunii in cadrul solutionarii cererilor de acces la documente provenite de la terti, trebuie precizat ca dispozitiile Regulamentului nr. 1049/2001, care stabilesc, sub rezerva exceptiilor pe care le prevede, dreptul de acces la toate documentele detinute de o institutie, trebuie sa fie puse in aplicare in mod efectiv de institutia careia ii este adresata cererea de acces (Hotararea din 14 februarie 2012, Germania/Comisia, T-59/09, EU:T:2012:75, punctul 48).

197 Prin urmare, in cazul documentelor care provin de la un tert, desi consultarea acestuia din urma este in mod cert obligatorie inainte de divulgarea documentului de la care provine, Comisiei ii revine sarcina sa aprecieze riscurile care pot rezulta din divulgarea acestor documente. In special, aceasta nu poate considera ca opozitia acestui tert semnifica in mod automat ca divulgarea nu poate avea loc din cauza unui risc pentru interesele comerciale, ci trebuie sa analizeze in mod independent toate imprejurarile relevante si sa adopte o decizie in cadrul marjei sale de apreciere.

198 Astfel, conform articolului 8 din Regulamentul nr. 1049/2001, raspunderea finala pentru buna aplicare a acestui regulament revine institutiei Uniunii careia ii revine de asemenea sarcina de a apara validitatea deciziei de refuz al accesului la documentele care provin de la un tert in fata instantelor Uniunii sau a Ombudsmanului european. In cazul in care, in ipoteza unor documente provenind de la terti, institutia ar trebui sa urmeze in mod automat motivarea prezentata de tertul in cauza, aceasta ar fi constransa sa apere fata de persoana care a formulat cererea de acces si, daca este cazul, in fata acestor instante de control pozitii despre care ea insasi considera ca nu pot fi aparate (a se vedea in acest sens si prin analogie Hotararea din 14 februarie 2012, Germania/Comisia, T-59/09, EU:T:2012:75, punctul 47).

199 In speta, decizia atacata arata ca, in conformitate cu articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1049/2001, Comisia a desfasurat la intreprinderile in cauza noi consultari, calificate drept „extinse”, referitoare la posibilitatea unei divulgari mai largi a contractelor in cauza in urma cererii de confirmare. Aceasta decizie explica faptul ca din consultarile mentionate rezulta ca unele parti din contractele in cauza necesitau inca o protectie, intrucat acestea erau sensibile din punct de vedere comercial, iar divulgarea lor putea aduce atingere intereselor comerciale legitime ale intreprinderilor in cauza. Decizia atacata precizeaza ca un acces partial mai larg la contractele in cauza a fost acordat dupa ce institutia luase in considerare raspunsurile intreprinderilor in cauza si evaluarea efectuata de ea insasi. Decizia atacata arata de asemenea ca intinderea cenzurarilor varia in special in functie de situatia proprie fiecarei intreprinderi in cauza, de caracteristicile sale, de relatiile sale cu alti actori comerciali, de strategiile sale de piata si de intreprindere, de utilizarea pe care concurentii sai puteau sa o dea informatiei divulgate si de stadiul executarii contractului in cauza.

200 Rezulta ca reclamantelor li s-a oferit pe deplin posibilitatea de a intelege motivele care explica divergentele referitoare la cenzurarea contractelor in cauza si motivul pentru care, potrivit Comisiei, divulgarea integrala a diferitor parti ocultate ale acestor documente risca sa aiba un impact diferit asupra intereselor comerciale ale intreprinderilor in cauza. Prin urmare, decizia atacata nu este afectata de nemotivare in aceasta privinta.

201 In plus, din decizia atacata si din lectura contractelor in cauza reiese ca, desi, desigur, toate aceste documente privesc acelasi obiect material, si anume achizitionarea de vaccinuri impotriva COVID-19, si contin clauze referitoare la obligatiile reciproce ale partilor contractante in acest scop, obiectul juridic al fiecaruia dintre contractele in cauza este diferit, intreprinderea in cauza si vaccinul respectiv fiind diferite. Astfel, fiecare contract in cauza este un document autonom.

202 Or, reclamantele s-au limitat in esenta sa considere ca fiind putin credibil faptul ca o anumita informatie este sensibila pentru o anumita intreprindere, iar nu pentru alta. Cu toate acestea, reclamantele nu au furnizat niciun indiciu pertinent de natura sa respinga explicatiile furnizate de Comisie in decizia atacata potrivit carora, pentru a refuza accesul la informatiile ocultate, s-a intemeiat pe o analiza a elementelor referitoare la continutul specific al fiecarui contract in cauza si a situatiei individuale a fiecarei intreprinderi in cauza.

203 Avand in vedere consideratiile care preceda, al treilea motiv trebuie respins ca nefondat.

D. Cu privire la al patrulea motiv, intemeiat pe o incalcare a articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001 in masura in care Comisia nu a luat in considerare interesul public superior care justifica divulgarea informatiilor solicitate

204 Prin intermediul celui de al patrulea motiv, astfel cum a fost adaptat, reclamantele contesta in esenta temeinicia si caracterul suficient al motivelor invocate de Comisie in decizia atacata in ceea ce priveste lipsa unui interes public superior care sa justifice divulgarea integrala a contractelor in cauza, in sensul articolului 4 alineatul (2) ultima teza din Regulamentul nr. 1049/2001.

205 Potrivit reclamantelor, exista un interes public superior in divulgarea integrala a contractelor in cauza pentru a instaura increderea publicului in rolul jucat de Comisie referitor la atribuirea in comun a contractelor pentru achizitionarea vaccinurilor impotriva COVID-19 si utilizarea de fonduri publice in aceasta privinta, precum si pentru a instaura increderea publicului in vaccinurile insesi, pentru a combate un fenomen de reticenta fata de vaccinare si dezinformare.

206 De asemenea, reclamantele sustin ca ar exista o legatura intre fenomenul de reticenta fata de vaccinare si neincrederea publicului in institutii si nedivulgarea anumitor informatii cuprinse in contractele in cauza, si anume structura costurilor productiei diferitor vaccinuri, preturile, locurile de productie, acordurile in materie de proprietate intelectuala, clauzele referitoare la raspundere si la despagubire si clauzele referitoare la accesul la vaccin.

207 Reclamantele contesta ca nu au invocat decat argumente de natura generala pentru a justifica divulgarea informatiilor ocultate. Reclamantele reproseaza Comisiei ca nu a pus in balanta interesele comerciale ale intreprinderilor in cauza si interesul public superior al sanatatii favorizat de transparenta. Comisia ar fi inlaturat pur si simplu argumentele reclamantelor, fara a preciza in mod clar motivele pentru care nu exista un interes public superior pentru divulgarea informatiilor in cauza.

208 In sfarsit, in memoriul in adaptare, reclamantele enumera motivele pentru care divulgarea anumitor informatii specifice ocultate in contractele in cauza ar fi necesara. In primul rand, acestea sustin ca divulgarea definitiilor ar fi o conditie prealabila pentru intelegerea contractelor in cauza si, in consecinta, pentru transparenta si incredere, astfel incat sa prezinte un interes public superior. In al doilea rand, divulgarea amplasarii locurilor de productie a vaccinurilor ar fi necesara pentru organizarea campaniilor de vaccinare in statele membre si pentru ca publicul sa poata evalua daca sunt de asteptat eventuale intarzieri de livrare si sa verifice daca capacitatile sunt suficiente pentru a elibera vaccinurile in timp util. In al treilea rand, divulgarea clauzelor referitoare la donatii si la revanzari ar fi necesara pentru a sti cum contribuie Uniunea si statele membre la combaterea COVID-19 la nivel mondial. In al patrulea rand, divulgarea preturilor pe doza si a calendarelor de livrare ar fi necesara pentru a reda increderea publicului in atribuirea comuna a contractelor pentru vaccinuri si pentru a explica diferitele alegeri de vaccinuri din statele membre si dificultatile de livrare intampinate, in special de AstraZeneca. In al cincilea rand, divulgarea clauzelor referitoare la avansuri si la platile anticipate ar fi importanta pentru ca publicul sa aiba incredere in vaccinuri si in investitiile de fonduri publice de catre Comisie si sa le poata analiza si deduce concluzii cu privire la atribuirea in comun a contractelor de achizitii publice pentru vaccinuri si la eventualele beneficii realizate de intreprinderile in cauza. In al saselea rand, divulgarea clauzelor referitoare la raspundere si la despagubire ar fi esentiala pentru a spori increderea in vaccinuri, pentru a combate dezinformarea si pentru a sti cine este responsabil si cine va fi compensat in cazul unor efecte secundare legate de vaccinare.

209 Comisia contesta aceasta argumentatie.

210 In aceasta privinta, cu titlu introductiv, Tribunalul aminteste ca primul motiv si primul aspect al celui de al doilea motiv, precum si al cincilea si al saptelea aspect ale celui de al doilea motiv trebuie admise intrucat Comisia nu a furnizat explicatii suficiente care sa permita sa se stabileasca in ce mod accesul la definitiile expresiilor „abatere intentionata” din documentul 1 si „toate eforturile rezonabile posibile” in documentele 4 si 7 si la clauzele privind donatiile si revanzarile ar putea aduce atingere in mod concret si efectiv intereselor comerciale ale intreprinderilor in cauza si in masura in care motivele pentru a refuza divulgarea mai larga a clauzelor privind despagubirea nu demonstreaza existenta unui risc previzibil, iar nu pur ipotetic de a aduce atingere intereselor comerciale ale intreprinderilor in cauza, cu incalcarea articolului 4 alineatul (2) prima liniuta din Regulamentul nr. 1049/2001. Rezulta ca examinarea celui de al patrulea motiv nu priveste respectivele aspecte ale deciziei atacate.

211 Conform articolului 4 alineatul (2) ultima teza din Regulamentul nr. 1049/2001, institutiile resping cererile de acces la un document in cazul in care divulgarea sa ar putea aduce atingere printre altele protectiei intereselor comerciale ale unei anumite persoane fizice sau juridice, „cu exceptia cazului in care un interes public superior justifica divulgarea continutului documentului in cauza”. Rezulta ca institutiile Uniunii nu refuza accesul la un document atunci cand divulgarea sa este justificata de un interes public superior, chiar daca aceasta ar putea aduce atingere protectiei intereselor comerciale ale unei anumite persoane fizice sau juridice.

212 In acest context, este necesar sa se puna in balanta, pe de o parte, interesul specific care trebuie protejat prin nedivulgarea documentului vizat si, pe de alta parte, in special interesul general de a face accesibil acest document, avand in vedere avantajele care, astfel cum se precizeaza in considerentul (2) al Regulamentului nr. 1049/2001, rezulta dintr-o transparenta sporita, si anume o mai buna participare a cetatenilor la procesul de decizie, precum si o mai mare legitimitate, eficacitate si responsabilitate a administratiei fata de cetateni intr-un sistem democratic (a se vedea Hotararea din 21 octombrie 2010, Agapiou Joséphidès/Comisia si EACEA, T-439/08, nepublicata, EU:T:2010:442, punctul 136 si jurisprudenta citata, Hotararea din 5 februarie 2018, PTC Therapeutics International/EMA, T-718/15, EU:T:2018:66, punctul 107).

213 Revine reclamantului sarcina de a invoca in mod concret imprejurari care stau la baza unui interes public superior care justifica divulgarea documentelor in cauza (a se vedea Hotararea din 14 noiembrie 2013, LPN si Finlanda/Comisia, C-514/11 P si C-605/11 P, EU:C:2013:738, punctul 94 si jurisprudenta citata, si Hotararea din 16 iulie 2015, ClientEarth/Comisia, C-612/13 P, EU:C:2015:486, punctul 90 si jurisprudenta citata). Astfel, revine celor care sustin ca exista un interes public superior in sensul ultimei teze a articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001 sarcina de a-l dovedi (Hotararea din 25 septembrie 2014, Spirlea/Comisia, T-306/12, EU:T:2014:816, punctul 97).

214 Interesul public superior susceptibil sa justifice divulgarea unui document nu trebuie sa fie neaparat distinct de principiile care stau la baza Regulamentului nr. 1049/2001. Cu toate acestea, nu pot fi retinute consideratii generale pentru a justifica accesul la documentele solicitate, care impune ca principiul transparentei sa prezinte, in situatia data, o importanta speciala care sa primeze asupra motivelor care justifica refuzul divulgarii documentelor in discutie (a se vedea in acest sens Hotararea din 14 noiembrie 2013, LPN si Finlanda/Comisia, C-514/11 P si C-605/11 P, EU:C:2013:738, punctele 92 si 93 si jurisprudenta citata, si Hotararea din 16 iulie 2015, ClientEarth/Comisia, C-612/13 P, EU:C:2015:486, punctele 92 si 93).

215 In speta, in cererea de confirmare, cei sase deputati au invocat un interes public superior care justifica, in opinia lor, divulgarea contractelor in cauza, structurata in esenta in jurul a cinci aspecte, si anume, in primul rand, transparenta in scopul instaurarii increderii publicului in actiunile Comisiei privind achizitionarea de vaccinuri impotriva COVID-19 si ca urmare a utilizarii unor fonduri publice in aceasta privinta, in al doilea rand, transparenta in scopul increderii publicului in vaccinurile insele si pentru a contracara un fenomen de reticenta fata de vaccinare, in al treilea rand, diverse declaratii ale Parlamentului prin care se solicita mai multa transparenta, in al patrulea rand, dimensiunea mondiala a pandemiei si, in al cincilea rand, carta si functia lor dubla in calitate de cetateni ai Uniunii si de membri ai Parlamentului.

216 In decizia atacata, prin care Comisia a acordat un acces partial mai larg la documentele 1-8 si 11, divulgate anterior, precum si un acces partial la documentele 9, 10, 12 si 13, care pana atunci nu fusesera divulgate public sub o forma cenzurata, Comisia a indicat ca subscrie la importanta increderii publicului in actiunile sale in ceea ce priveste achizitionarea vaccinurilor si ca recunoaste gradul ridicat de transparenta cerut. Aceasta a amintit ca comunicase in mod regulat informatii cu privire la stadiul negocierilor cu intreprinderile in cauza si la diversele demersuri intreprinse, inclusiv la Parlament, pentru a asigura transparenta. Aceasta a aratat ca a consultat intreprinderile in cauza in vederea acordarii unui acces cat mai larg posibil la contractele in cauza. Aceasta a subliniat insa ca, la data deciziei atacate, criza sanitara continua si ca dreptul de acces la documente nu era un drept general si absolut. Aceasta a subliniat in continuare natura generala a argumentatiei care figureaza in cererea de confirmare privind o eventuala reticenta fata de vaccinare, diversele declaratii ale Parlamentului, carta si dimensiunea mondiala a pandemiei si a amintit ca consideratii generale, inclusiv cu privire la protectia sanatatii umane, nu erau suficiente pentru a justifica un interes public superior, fara precizari cu privire la motivele concrete care sa justifice in ce masura divulgarea ar servi acest interes public. Aceasta a precizat ca nu a fost in masura sa identifice niciun interes public susceptibil sa primeze asupra interesului public si privat protejat de articolul 4 alineatul (2) prima liniuta din Regulamentul nr. 1049/2001. In sfarsit, Comisia a inlaturat pertinenta imprejurarii ca trei contracte de achizitie anticipata au facut obiectul unor scurgeri de informatii in mass-media. In sfarsit, aceasta a considerat ca faptul ca contractele in cauza se raportau la o procedura administrativa, iar nu la acte legislative confirma concluzia potrivit careia niciun interes public superior nu ar justifica divulgarea pasajelor ocultate.

217 Din aceste consideratii reiese ca Comisia a furnizat explicatii succinte care sa permita reclamantelor sa inteleaga motivele care au determinat-o sa inlature existenta unui interes public superior care justifica divulgarea integrala a contractelor in cauza, in sensul articolului 4 alineatul (2) ultima teza din Regulamentul nr. 1049/2001.

218 Prin urmare, critica intemeiata pe motivarea insuficienta a deciziei atacate in aceasta privinta trebuie respinsa.

219 In ceea ce priveste temeinicia motivarii deciziei atacate, aprecierea Comisiei nu este afectata de nicio eroare de drept in raport cu articolul 4 alineatul (2) prima liniuta din Regulamentul nr. 1049/2001.

220 Astfel, in speta, imprejurarea ca intreprinderile in cauza au participat la indeplinirea unor sarcini de interes public, in special dezvoltarea vaccinurilor impotriva COVID-19 prin intermediul unor aconturi sau al unor plati anticipate provenite din fonduri publice si platite in temeiul contractelor in cauza negociate de Comisie in numele statelor membre, este, in principiu, de natura sa evidentieze existenta unui interes real al publicului de a avea acces la informatii referitoare la vaccinurile si la contractele mentionate (a se vedea in acest sens Hotararea din 7 septembrie 2023, Breyer/REA, C-135/22 P, EU:C:2023:640, punctul 77).

221 Pe de alta parte, transparenta procesului urmat de Comisie in cadrul negocierilor cu producatorii de vaccinuri impotriva COVID-19 si al incheierii contractelor in cauza in numele statelor membre poate contribui la cresterea increderii cetatenilor Uniunii in strategia vaccinala promovata de aceasta institutie si, prin urmare, la combaterea in special a difuzarii de informatii false in ceea ce priveste conditiile de negociere si de incheiere a contractelor mentionate (a se vedea in acest sens Hotararea din 7 septembrie 2022, Saure/Comisia, T-448/21, nepublicata, EU:T:2022:525, punctul 45, si Hotararea din 7 septembrie 2022, Saure/Comisia, T-651/21, nepublicata, EU:T:2022:526, punctul 46).

222 In acest cadru, trebuie sa se constate ca Comisia nu a negat existenta unui interes al publicului de a primi informatii referitoare la achizitionarea vaccinurilor si la contractele in cauza, ci a apreciat, in decizia atacata, ca acest interes era satisfacut de diversele demersuri intreprinse pentru a asigura transparenta, printre care publicarea de informatii actualizate cu privire la stadiul negocierilor si comunicarea de informatii Parlamentului European prin viu grai si in scris. Trebuie sa se constate de asemenea ca informatiile ocultate nu contin indicatii stiintifice referitoare la eficacitatea si la siguranta vaccinurilor care ar privi eventualele preocupari ale publicului in ceea ce priveste utilizarea vaccinurilor.

223 Cu toate acestea, consideratii atat de generale precum cele invocate de reclamante, si anume necesitatea de a institui increderea publicului in actiunile Comisiei privind achizitionarea de vaccinuri impotriva COVID-19 si necesitatea de a institui increderea in vaccinurile insesi pentru a contracara un fenomen de reticenta fata de vaccinare, nu pot fi de natura sa demonstreze ca interesul legat de transparenta prezenta, in speta, o importanta speciala care ar fi putut prima asupra motivelor care justifica refuzul divulgarii partilor ocultate din contractele in cauza.

224 Aceasta concluzie nu este repusa in discutie de argumentele mai detaliate ale reclamantelor care figureaza in memoriul lor in adaptare.

225 In primul rand, reclamantele nu au dovedit in niciun fel modul in care divulgarea catre ele insele si, in fine, catre public a informatiilor privind localizarea unitatilor de productie ale intreprinderilor in cauza ar fi necesara pentru organizarea campaniilor de vaccinare in statele membre, campaniile mentionate fiind puse in aplicare de autoritatile nationale competente. De asemenea, acestea nu au explicat in ce mod divulgarea acestor informatii ar permite publicului sa isi formeze o opinie informata cu privire la riscul unor eventuale intarzieri de livrare si la capacitatea de productie a unitatilor mentionate.

226 In al doilea rand, in masura in care reclamantele sustin ca divulgarea preturilor pe doza si a calendarelor de livrare ar permite sa se redea incredere unei parti mai mari a publicului in achizitionarea vaccinurilor si sa se explice diferitele alegeri de vaccinuri ale statelor membre si dificultatile de livrare intampinate, trebuie sa se constate ca acestea nu isi sustin afirmatiile. In special, acestea nu explica modul in care increderea publicului in atribuirea in comun a contractelor pentru vaccinurile impotriva COVID-19 ar fi consolidata de divulgarea unor elemente financiare sensibile ale contractelor in cauza, susceptibile sa fie utilizate impotriva intreprinderilor in cauza in negocierile lor cu cumparatori din tari terte sau chiar impotriva Comisiei si a statelor membre in cadrul unor contracte de achizitie ulterioare. Acestea nu explica nici modul in care preturile pe doza ar putea dezvalui motivele care stau la baza deciziilor statelor membre in ceea ce priveste vaccinurile utilizate in campaniile lor de vaccinare impotriva COVID-19. Or, deciziile mentionate pot fi influentate, pe langa alegerea statului membru de a participa sau de a nu participa la contractul in cauza si pret, de diverse consideratii, precum caracteristicile vaccinului, disponibilitatea sa si termenul de livrare. Pe de alta parte, astfel cum sustine Comisia, divulgarea calendarelor de livrare nu ar clarifica in niciun fel cauzele eventualelor dificultati de livrare intampinate.

227 In al treilea rand, in masura in care reclamantele sustin ca divulgarea clauzelor referitoare la avansuri si la platile anticipate ar permite consolidarea increderii publicului in vaccinuri si in investitiile de fonduri publice efectuate, permitandu-i sa analizeze si sa traga concluzii cu privire la negocierile si investitiile Comisiei si la eventualele beneficii ale intreprinderilor in cauza, este necesar sa se arate ca elementele financiare sensibile ale contractelor in cauza nu au nicio legatura cu eficacitatea sau cu siguranta vaccinurilor impotriva COVID-19. In plus, chiar presupunand ca divulgarea mai larga a clauzelor ocultate in documentele 2-4, 12 si 13 permite efectiv sa se traga concluzii cu privire la negocierea contractelor respective, la utilizarea de fonduri publice si la beneficiile intreprinderilor in cauza, astfel cum s-a constatat la punctul 226 de mai sus, reclamantele nu explica in ce mod increderea publicului ar fi intarita de divulgarea elementelor ocultate, desi acestea ar fi susceptibile sa afecteze negativ negocierile in curs sau ulterioare.

228 In al patrulea rand, intrucat mecanismul de despagubire a intreprinderilor in cauza de catre statele membre nu afecteaza cu nimic regimul raspunderii juridice a intreprinderilor mentionate in temeiul Directivei 85/374 si intrucat aceasta informatie intra deja in domeniul public la momentul depunerii cererii initiale de acces, reclamantele nu reusesc sa explice modul in care divulgarea clauzelor referitoare la raspunderea contractuala a intreprinderilor in cauza in caz de incalcare, de reziliere sau de suspendare a contractelor in cauza, in special in legatura cu intarzieri la livrare sau cu livrari lipsa, ar permite cresterea increderii in vaccinuri si combaterea dezinformarii.

229 In sfarsit si astfel cum a aratat Comisia in decizia atacata, activitatea sa administrativa nu impune aceeasi intindere a accesului la documente precum cea impusa de activitatea legislativa a unei institutii a Uniunii (a se vedea prin analogie Hotararea din 29 iunie 2010, Comisia/Technische Glaswerke Ilmenau, C-139/07 P, EU:C:2010:376, punctul 60, si Hotararea din 27 februarie 2014, Comisia/EnBW, C-365/12 P, EU:C:2014:112, punctul 91).

230 Or, in speta, contractele in cauza se inscriu in cadrul unei activitati administrative.

231 In aceste conditii, fara a savarsi o eroare de drept, la data adoptarii deciziei atacate, Comisia s-a prevalat de exceptia aferenta protectiei intereselor comerciale ale intreprinderilor in cauza, intelegandu-se insa ca, astfel cum reiese de la articolul 4 alineatul (7) din Regulamentul nr. 1049/2001, aceasta exceptie nu are vocatia de a se aplica pe o perioada nelimitata, ci numai atat timp cat aceasta protectie se justifica prin continutul documentului in cauza (a se vedea in acest sens Hotararea din 26 ianuarie 2010, Internationaler Hilfsfonds/Comisia, C-362/08 P, EU:C:2010:40, punctele 56 si 57).

232 Rezulta ca al patrulea motiv trebuie respins ca nefondat.

E. Cu privire la al cincilea motiv, intemeiat pe incalcarea articolului 42 si a articolului 52 alineatul (3) din carta, precum si a articolului 10 alineatul (1) din CEDO

233 Prin intermediul celui de al cincilea motiv, reclamantele amintesc ca Comisia este obligata sa ia in considerare atat dreptul la libertatea de exprimare, garantat de articolul 11 alineatul (1) din carta, cat si dreptul de acces la documente, protejat de articolul 42 din aceasta. Ele reproseaza Comisiei ca nu a examinat daca si in ce masura accesul exclusiv partial acordat la contractele in cauza constituia o ingerinta in exercitarea dreptului lor la libertatea de exprimare prevazut la articolul 11 alineatul (1) din carta si care cuprinde libertatea de a primi informatii, cu incalcarea articolului 52 alineatul (3) din carta mentionata si a articolului 10 alineatul (1) din CEDO. In stadiul replicii, acestea adauga ca, prin nerespectarea limitelor impuse exceptiei referitoare la protectia intereselor comerciale, Comisia a incalcat de asemenea articolul 42 din carta.

234 Comisia contesta aceasta argumentatie.

235 Pe de o parte, afirmatia referitoare la articolul 42 din carta, invocata in stadiul replicii, ar fi noua, inadmisibila in lipsa oricarui argument prezentat in sustinerea sa si, in orice caz, nefondata. Pe de alta parte, dreptul de acces la documente consacrat la articolul 42 din carta nu ar fi neconditionat, ci s-ar exercita, in conformitate cu articolul 52 alineatul (2) din carta, in conditiile si in limitele definite de tratate. Prin urmare, prin refuzul de a acorda accesul la anumite parti din contractele in cauza in temeiul exceptiilor prevazute la articolul 4 din Regulamentul nr. 1049/2001, Comisia nu ar fi incalcat libertatea de exprimare a reclamantelor.

236 Al cincilea motiv invocat de reclamante trebuie inteles in sensul ca urmareste sa reproseze in esenta Comisiei ca a incalcat atat articolul 11 alineatul (1), cat si articolul 42 din carta, in masura in care, astfel cum ar rezulta din examinarea celorlalte motive invocate in sustinerea prezentei actiuni, Comisia nu a examinat in mod suficient daca si in ce masura refuzul partial al accesului la contractele in cauza ar putea constitui o ingerinta in dreptul lor de acces la documente si in libertatea lor de exprimare si de informare.

237 In plus, este necesar sa se arate ca reclamantele nu prezinta argumente specifice prin care sa demonstreze modul in care, in mod concret, refuzul partial al accesului le incalca drepturile si libertatile fundamentale, ci conditioneaza in esenta constatarea unei astfel de incalcari de admiterea motivelor examinate anterior.

238 In aceste conditii, pentru aceleasi motive precum cele expuse la punctele 39-46, 151-171 si 182-188 de mai sus, trebuie sa se constate o incalcare a articolului 11 alineatul (1) si a articolului 42 din carta in ceea ce priveste ocultarea definitiilor expresiilor „abatere intentionata” si „toate eforturile rezonabile posibile” in documentele 4 si 7 si a clauzelor referitoare la donatii si la revanzari, precum si la clauzele referitoare la despagubire din contractele in cauza.

239 In schimb, intrucat reclamantele nu au prezentat niciun argument autonom fata de cele invocate in primul, al doilea, al treilea si al patrulea motiv examinate anterior pentru a contesta refuzul accesului la alte informatii decat cele mentionate la punctul 238 de mai sus, al cincilea motiv trebuie respins in ceea ce priveste astfel de informatii.

240 Avand in vedere consideratiile care preceda, se impune admiterea in parte a celui de al cincilea motiv.

F. Cu privire la al saselea motiv, intemeiat pe incalcarea articolelor 7 si 8 din Regulamentul nr. 1049/2001, intrucat, prin decizia atacata, Comisia a ocultat anumite informatii pe care le divulgase anterior

241 Prin intermediul celui de al saselea motiv, reclamantele sustin ca Comisia a incalcat articolele 7 si 8 din Regulamentul nr. 1049/2001 atunci cand a cenzurat documentele 7 si 11 din anumite informatii pe care le divulgase totusi drept raspuns la cererea initiala. In opinia acestora, Comisia nu poate divulga in mod valabil mai putine informatii drept raspuns la cererea de confirmare.

242 Comisia contesta aceasta argumentatie.

243 In aceasta privinta, fara a fi necesar sa se adopte o pozitie cu privire la aspectul daca Comisia, drept raspuns la o cerere de confirmare, poate retrage accesul la anumite informatii divulgate in luarea de pozitie initiala, este suficient sa se constate ca, in speta, aceasta nu a intentionat sa retraga accesul la informatiile din documentele 7 si 11 divulgate in luarea de pozitie initiala.

244 Astfel, pe de o parte, Comisia a ocultat, desigur, anumite informatii din documentele 7 si 11 pe care le divulgase totusi drept raspuns la cererea initiala. Cu toate acestea, decizia atacata nu mentioneaza deloc o astfel de retragere. Pe de alta parte, in fata Tribunalului, Comisia s-a prevalat in mod explicit de faptul ca reclamantele nu aveau un interes sa invoce un astfel de motiv pentru motivul ca „[obtinusera] deja in mod legal […] acces la acele parti ale documentelor care au fost divulgate in stadiul initial”. In sfarsit, Comisia nu a adresat o cerere reclamantelor prin care sa solicite ca acestea sa se angajeze sa stearga datele care le fusesera comunicate.

245 In aceste conditii, este necesar sa se considere ca reclamantele au pastrat accesul la anumite informatii din documentele 7 si 11 obtinute ca raspuns la cererea lor initiala.

246 In consecinta, al saselea motiv trebuie inlaturat ca inoperant.

247 Avand in vedere ansamblul consideratiilor care preceda, este necesar sa se anuleze decizia atacata in masura in care prin aceasta se refuza accesul mai larg, in primul rand, la definitiile expresiilor „abatere intentionata” din documentul 1 si „toate eforturile posibile” in documentele 4 si 7, in al doilea rand, la clauzele referitoare la donatii si la revanzari si, in al treilea rand, la clauzele referitoare la despagubire.

248 In acest cadru, trebuie amintit ca nu este de competenta Tribunalului sa se substituie Comisiei si sa indice partile din documente la care ar fi trebuit acordat un acces total sau partial, institutia fiind obligata, cu ocazia executarii prezentei hotarari si conform articolului 266 TFUE, sa ia in considerare motivele expuse in aceasta privinta in cuprinsul sau (a se vedea in acest sens Hotararea din 6 iulie 2006, Franchet si Byk/Comisia, T-391/03 si T-70/04, EU:T:2006:190, punctul 133)”.

* Cititi aici intreaga decizie a Tribunalului UE