Ca avocat specializat in proceduri specifice dreptului penal, nu inteleg cum, in ce context si in ce modalitate pot fi de natura (i) a impiedica buna desfasurare a procedurilor judiciare / a procesului penal in ansamblul sau si (ii) a „fundamenta” pretinsa necesitate a mentinerii unei persoane sub imperiul masurii arestarii preventive „argumente” nefiresti / revoltatoare / abuzive (prin care, practic, se pune constant presiune pe inculpat, pentru a-l determina sa recunoasca savarsirea faptei penale retinute in sarcina de catre acuzare!) precum:

(i) „atitudinea adoptata de inculpat in cursul urmaririi penale”

(ii) imprejurarea ca „inculpatul nu a recunoscut savarsirea faptelor in cursul urmaririi penale”

(iii) imprejurarea ca „nu se cunoaste pozitia procesuala a inculpatului”

(iv) imprejurarea ca „inculpatul nu recunoaste savarsirea faptei”.

Aceasta in conditiile obiective in care este dreptul persoanei acuzate sa nu dea nicio declaratie pe parcursul procesului penal (in sensul dispozitilor art. 83 lit. a). C.Proc.Pen.), dupa cum este dreptul acestei persoane sa nu recunoasca acuzatia care ii este retinuta in sarcina prin actul de acuzare, trebuind a fi prezumata nevinovata (neexistand vreo minima baza legala pentru sanctionarea acestei atitudini).

Deopotriva, gasesc vadit nejustificat (chiar profund reprobabil si revoltator) ca o persoana sa fie mentinuta sub imperiul celei mai severe masuri preventive doar prin invocarea generica a stadiului procesual al cauzei si prin raportare la faptul ca „probatoriul nu a fost administrat” (acest motiv generand practic mentinerea automata a persoanei in stare de arest preventiv cel putin pe intreaga durata a unor etape procesuale – ceea ce ar reprezenta un veritabil abuz si o incalcare flagranta a drepturilor persoanei).

In context, amintesc si ca orice persoana acuzata are dreptul la tacere si dreptul de a contesta faptele care ii sunt reprosate, neputand fi fundamentata mentinerea in detentie „numai pe faptul ca inculpatul neaga orice vinovatie sau refuza sa raspunda intrebarilor care ii sunt adresate, acesta fiind prezumat nevinovat de-a lungul procesului” (a se vedea cauza Gerard Bernard contra Frantei – 26 septembrie 2006), dupa cum autoritatile judiciare nu pot sustine ca, negand fapta care ii este retinuta in sarcina de catre acuzare, acuzatul insusi ar genera mentinerea in detentie (a se vedea cauza Dumont-Maliverg contra Frantei – 31 mai 2005).

#FiatJustitiaRuatCaelum